Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Colegiul Politehnic Bli

Referat
Tema: Confidenialitatea informaiei. Onoarea i
demnitatea n raport cu autoritatea.
Responsabilitatea i contiina persoanei

Elaborat: Bajurean Vadim

Profesoar: Grabazei Ana

Bli 2017
Avand rolul de a apara personalitatea, normele ce protejeaza onoarea si demnitatea sunt de o
necesitate stringenta in contextul "religiei secolului XX", care declara ca omul este valoarea
fundamentala a societatii. Desi nu exista dubii asupra necesitatii de a reglementa prin lege aceste
relatii sociale, insusi modul cum trebuie reglementata (si respectiv aparata) onoarea si demnitatea
persoanei este izvorul a numeroase dezbateri. Discutiile se amplifica odata cu dezvoltarea
progresiva a mijloacelor de informare in masa si cresterea semnificativa a impactului acestora
asupra opiniei publice. Pentru a nu afecta transparenta si controlul social al activitatii autoritatii,
in unele cazuri se cere o protectie redusa a onoarei si demnitatii unor categorii de persoane.

Apararea onoarei si demnitatii persoanei contra raspandirii informatiilor cu caracter defaimator si

care nu corespund realitatii se realizeaza in R. Moldova destul de eficient prin intermediul art. 7
si 71 din Codul civil (in continuare C.C.). Art. 7 stipuleaza: "(1)Orice persoana fizica sau juridica
este in drept sa ceara prin judecata dezmintirea informatiilor care lezeaza onoarea si demnitatea
ei, daca cel care a raspandit asemenea informatii nu dovedeste ca ele corespund realitatii. (2) In
cazul in care asemenea informatii au fost raspandite prin intermediul unui mijloc de informare in
masa, instanta de judecata obliga redactia acestuia sa publice, in termen de 15 zile de la data
intrarii in vigoare a hotararii instantei de judecata, o dezmintire la aceeasi rubrica, pe aceeasi
pagina, in acelasi program sau ciclu de emisiuni.(3) In cazul in care astfel de informatii sunt
expuse intr-un document emis de o institutie, instanta de judecata obliga institutia respectiva sa
inlocuiasca acest document".

Conditiile (care necesita a fi intrunite cumulativ) pentru ca o persoana sa aiba sansa sa-i fie
satisfacuta o actiune intentata pe baza art. 7 C.C. sunt:

1. Sa fie difuzate anumite informatii

2. Informatiile raspandite sa lezeze onoarea si demnitatea persoanei

3. Informatiile raspandite sa nu corespunda realitatii

In legislatie nu este definita notiunea de "informatii care lezeaza onoarea si demnitatea", asa
cum nu este definita nici notiunea de "onoare" si "demnitate". Totusi in doctrina de drept civil
predomina definirea "onoarei" ca o apreciere pozitiva a personalitatii din partea societatii, iar a
"demnitatii", ca autoaprecierea pozitiva a personalitatii. In ceea ce priveste informatiile care cad
sub incidenta art. 7 C.C., fiind considerate "lezante" sau, conform formulei anterior utilizate de
legislatie, "ponegritoare", acestea sunt, conform interpretarilor predominante in doctrina juridica,
informatiile care releva nerespectarea de catre persoana a legilor sau a principiilor morale ale
societatii. In opinia noastra, principiile morale nu sunt ceva cu adevarat obiectiv si pot fi
percepute in mod diferit de diferiti oameni. Ele ne permit sa delimitam o categorie de informatii
incontestabil defaimatoare, dar o mare parte raman sub marja discutabilului. Astfel
subiectivismul este un pericol ce ameninta solutionarea echitabila a litigiilor privind apararea
onoarei si demnitatii.

In Hotararea Plenului Curtii Supreme de Justitie "Cu privire la aplicarea legislatiei despre
apararea onoarei, demnitatii, reputatiei profesionale ale cetatenilor si organizatiilor"1 este
specificat: "concluzia despre faptul ca informatiile sunt ponegritoare instanta judecatoreasca o
face dupa examinarea circumstantelor cauzei in sedinta judiciara. Refuzul de a primi cererea de
chemare in judecata din motivul lipsei faptului de lezare a onoarei si demnitatii fara o asemenea
judecare nu se admite" (pct. 16, alin 3)), indicatie rezultand din formularea alin.1 art. 7 C.C., care
impune prezumtia ca informatiile raspandite lezeaza onoarea si demnitatea persoanei fizice sau
juridice. Pe de alta parte, aceasta regula isi gaseste justificarea si prin faptul ca unele informatii
pot fi atat defaimatoare, cat si lipsite de acest semn, in dependenta de modul de percepere, de
aprecierea subiectiva, de aprecierea unei persoane concrete intr-o situatie concreta, si mai ales in
dependenta de context.

Insa chiar si daca informatia e defaimatoare, Legea Presei in art. 27 prevede doua cazuri de
exonerare de raspundere a fondatorilor, redactorilor, jurnalistilor, autorilor in cazurile cand
acestia difuzeaza informatie neveridica: "daca informatia: a)este cuprinsa in documentele si
comunicatele oficiale ale autoritatilor publice; b)reproduce textual discursurile publice sau
rezumatul lor adecvat."2

Oricum, masura in care s-a raspandit informatia este un element foarte important al determinarii
raspunderii pentru defaimare. Cu cit mai mare a fost auditoriul care a receptionat informatia, cu
atat mai grav va fi prejudiciul moral cauzat reclamantului, si respectiv si sumele pentru
compensarea acestuia.

In doctrina si in jurisprudenta art. 7 este interpretat ca fiind aplicabil doar in cazurile cand
informatiile lezante se refera la persoane concrete sau identificabile, si nu la un grup care este
determinat doar prin anumite trasaturi generale. Pentru a vorbi despre o "persoana concreta" nu
este necesar ca acesteia sa i se spuna pe nume, e suficient ca ea sa poata fi identificata fara gres,
pornind de la contextul comunicarii. In ordinea art. 7 C.C. nu se pot intenta procese pentru
apararea onoarei si demnitatii poporului, judetului si populatiei sale, grupului religios sau social.
Daca, de exemplu, se face o afirmatie neplacuta despre femei, nu poate orice femeie sa intenteze
proces, sa obtina dezmintirea acestor informatii in privinta sa si sa primeasca compensatie pentru
prejudiciul moral cauzat. Argumentand ca ponegritoare pot fi considerate numai informatiile care
lezeaza onoarea si demnitatea unei persoane concrete, Judecatoria sect. Centru a respins actiunea
unui reclamant care "in calitate de cetatean al R.M. si student al Facultatii de Drept a ULIM" s-a
considerat lezat prin informatia: "foarte multi studenti ai Facultatii de Drept a ULIM folosesc
preparate narcotice si psihotrope". In ceea ce priveste identificabilitatea persoanei, aceasta difera
de la caz la caz: astfel raspandirea informatiei despre o persoana cu un anumit defect fizic poate
contribui la identificarea persoanei intr-un sat, dar putin probabil ca aceasta se va intampla si
intr-un oras mare.

Informatiile raspandite trebuie sa nu corespunda realitatii. Informatiile care nu lezeaza onoarea

si demnitatea, desi nu corespund realitatii, nu pot fi dezmintite in ordinea prevazuta de art. 7 si
71 C.C. Consideram binevenita renuntarea la redactia anterioara3 a art. 7 C.C., cand pentru a
surveni raspunderea conform art. 7 si 71 C.C. era suficient ca informatia sa nu corespunda
realitatii, fara a se cere ca ea sa mai fie si defaimatoare. Redactia anterioara a fost inoportuna si
pentru ca denumirea articolului (apararea onoarei si demnitatii) era doar partial relevanta pentru
continutul articolului.

Atunci cand se decide daca informatiile defaimatoare corespund realitatii, trebuie sa se ia in

consideratie esenta informatiilor si nu unele elemente particulare. Astfel daca despre cineva se
spune ca si-a batut membrii familiei, dar in realitate el nu i-a batut pe ei, ci pe vecini, atunci
esenta cazului nu se va schimba, caci actiunile sale in ambele cazuri vor fi condamnate de
societate.

Sa mai mentionam ca atunci cand informatia raspandita corespunde realitatii, dar lezeaza
interesele cuiva, ar trebui sa survina dreptul la replica sau rectificare. Spre deosebire de
dezmintire care se va face doar cand informatiile nu corespund realitatii si lezeaza onoarea si
demnitatea, dreptul la replica apare si in prezenta unui singur semn: fie ca informatiile nu
corespund realitatii, fie ca ele lezeaza un drept sau interes. In opinia noastra, in Codul Civil (sau
eventual in legile ce reglementeaza nemijlocit activitatea mijloacelor de informare in masa)
trebuie prevazuta acordarea, cu titlu obligatoriu, a dreptului la replica sau rectificare in
urmatoarele cazuri: 1)informatia faptica nu corespunde realitatii; 2)informatia faptica corespunde
realitatii, insa opiniile expuse pe baza faptelor lezeaza interesele cuiva; 3)judecatile de valoare
expuse lezeaza interesele persoanei.