Academia de Studii Economice din Moldova

Raport
pe tema: Situaia economic a Franei
pn la aderare n Uniune Euopen i
dup aderare
La disciplana: Integrarea economic i
economia european

Chiinu 2014
Situaia economic a Franei pn la aderare n Uniune
Euopen i dup

Frana este situat in zona vestic a Europei. E un stat destul de mare, cu o suprafa de
547 030 kilometri ptrai. Se invecineaz cu Belgia, Luxemburg, Germania, Elveia, Italia i
Spania. Zona de rm este de 5500 de kilometri lungime. Aceast lungime total se imaprte intre
cele 4 intinderi maritime: Marea Nordului, canalul Mnecii, Oceanul Atlantic i Marea
Mediteran. Republica Francez este alctuit din Frana Central (imprit in 22 de regiuni), 4
regiuni de peste mri (Guadelupa, Martinica, Guyana i Reunion), 4colectiviti de peste mri
(Polinezia francez, Noua Caledonie, Walis i Futuna) i teritoriile franceze sudice i arctice care
au un statut special (Mayotte, St. Pierre i Miguelon). Capitala Franei este Paris. Alte orae mari
sunt de exemplu Marseille, Lyon sau Nice.
Dintre marile state europene, Frana este cel mai vechi stat constituit n jurul unui domeniu
regal, iniial organizat n jurul regiunii le-de-France a crei capital este Parisul. Fran a este
membr a Consiliului Europei, membr fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro i a
Spaiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaiei Naiunilor
Unite i unul din cei cinci membri permaneni ai Consiliului de securitate ONU. Face parte i din
Uniunea Latin, Organizaia Internaional a Francofoniei i din G8.
Republica Francez este un stat unitar, fiind o democraie organizat ca o republic semi-
prezidenial. Este o naiune dezvoltat, avnd cea de-a cincea economie mondial n 2008.
Valorile pe care aceasta le apr i de care se simte foarte ataat sunt exprimate n Declara ia
Drepturilor Omului i ale Ceteanului.
Din punct de vedere militar Frana este membr a NATO (din ale crui structuri militare s-a
retras n 1968 pentru a reveni parial n 2002) i este una din cele apte ri deintoare n mod
oficial ale bombei atomice. Este considerat una dintre marile puteri de dup cel de al Doilea
Rzboi Mondial.
La 18 aprilie 1951 este semnat tratatul de la Paris de fondare CECO la care a u participat
doar 6 state. Ele i devin state fondatare a UE: 3 state benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg)
i Frana, Italia, Germania. n 1952-53 a fost o iniiativ de a forma o comunitate politica
european i o comunitate europen de aprare. Au fost respinse ambele proiecte. Mai tirziu
benelux iniiaz un proiect de creare a unei comuniti economic European. La 25 martie 1957
este semnat tratatul de la Roma de fondare a comunitii economice europene i a comunitii
europene a energiei atomice tratatele fondatoare ale comunitii europene, participnd doar
aceleai 6 state. Fiecare comunitate European avea instituiile sale separate, de aceea n 1965
este semnat tratatul de fuziune din Bruxelles, i ia natere comunitatea european. Sunt unite i
create instituii comune.
Pentru a nelege nceputul construciei europene, este necesar de a ti care a fost situa ia
Europei dup cel de al doilea rzboi mondial.
Ca rezultat zeci de milioane de europeni muriser, iar economia europen era n ruine.
n plus al doilea rzboi mondial nu era un eveniment istoric izolat. Pentru persoanele de
vrst medie, era a doua experien de acest gen, implicnd distrugeri masive i pierderi de vie i
omeneti. Al doilea rzboi mondial a izbucnit la doar doua decenii dup primul rzboi mondial
(1914-1918). Al doilea rzboi mondial a reprezentat a patra confruntare dintre Frana i
Germania n decurs de numai 130 ani. n 1945 devenise clar pentru toat lumea c modul n
carea Europa se guverna era complet greit. Era nevoie de schimbri radical. De aceea scopul
principal al integrrii economice i politice n Europa era- pstrarea pcii ntre naiunile
europene.
Situaia economic n Europa n anii 1945-1947 era critic. Infrastructura, industriile i
locuinele erau distruse. Producia de hran n 1946 a fost sczut, n timp ce iarna din 1946-
1947 a fost foarte dur. Foametea se rspndise, iar mncarea era raionalizat n rile europene.
Muli europeni depindeau de ajutorul umanitar.
ocul i groaza lsate n urm de rzboi au adus pe buzele tuturor o singur ntrebare cum
poate Europa sa evite un alt rzboi? soluia a constat ntr-o cooperare strns ntre toate naiunile
europene.

Rezultatele celui de-al doilea rzboi mondial pentru Frana

Victimele civile i militare, natalitatea sczut i migraia a dus la o scdere a popula iei
franceze de aproximativ 1,5 milioane de persoane.
Economia a fost ruinat. Producia agricol a sczut cu o treime comparativ cu 1938, care a
provocat un deficit i probleme de aprovizionare .
Producia industrial s-a redus n jumtate, n timp ce infrastructura de transport a fost
avariat.
Situaia financiar a fost foarte rea din cauza deficitului bugetar i a cresterii infla iei (pre uri
au crescut de patru ori 1938-1944) s-a dezvoltat economia tenebr i a avut loc deprecierea
francului.
Economia Frantei depinde de situatia economica conjuncturala si structurala a Frantei de
azi. In 2008, Franta a fost a 5-a putere economica mondiala dupa Statele Unite, Japonia, China si
Germania. In anul 2008,valoarea produsului intern brut a fost de 1950,1 miliarde de euro.
Economia franceza este o economie de servicii: sectorul tertiar ocupa 77,6% din populatia activa,
sectorul primar (agricultura si pescuitul) nu reprezinta mai mult de 2% si sectorul secundar
(industria) 20,4% ( in 1999). Economia Frantei este din ce in ce mai deschisa, ocupa un loc
important in schimbul de comert international.
In 2006, exportul reprezinta 26% din PIB si importul 27%. Balanta comerciala a devenit
deficitara in 2004, si acest deficit a crescut in 2005 si 2006. Procentul somajului ramane mai
ridicat fata de celelalte tari dezvoltate.
Franta face parte din tarile fondatoare a Uniunii Europene, si a zonei euro. Fiind inima
unei zone dezvoltate dinpunct de vedere economic, economia lui a beneficiat de punerea in
functiune a pietei comune europene.Interventia statului in economie este foarte important.
ISTORIA ECONOMICA A FRANTEI
Pana in 1973
Inca de la origini, cresterea economica a Frantei, a fost de multe ori influentata de demografie.
Sub Ludovic al XIV-lea Franta a fost o tara dominanta din punct de vedere economic.
Prima revolutie industriala a inceput in Anglia in secolul al XVIII-lea, pe urma s-a intins in tarile
Benelux, Franta n-a cunoscut un decalaj industrial datorita liberalizarii economiei in secolul al
XIX-lea. Franta este o tara prospera, care a ajuns dezvoltarea economica a Angliei. In 1880, a
produs 10% din productia mondiala. Cele doua razboaie mondiale din secolul XIX-lea, pe urma
decolonizarea au redus ponderea economiei a Europei.
Glorios 30
Intre anii 1945-1973 Franta cunoaste o perioada importanta de crestere a economiei.
Economistul Jean Fourastie, a calificat cei 30 de ani de glorie. Este o perioada mai inalta de
crestere, care a permis Frantei sa-si organizeze tehnologia si productia, care in timpul razboaielor
s-a distrus.
Dupa 1973
Franta beneficiaza de un nivel de viata ridicat, dar urmeaza o perioada de criza incepand cu
primul si cu al doilea soc petrolier. Multi ani franta ramane a patra putere economica, departe de
marea Britanie (2346 miliarde dolari in 2006). Statisticile macroeconomice aratau o regresie
semnificativa in economia internationala. In 1980, Franta a fost una dintre tarile bogate din lume,
PIB-ul pe locuitor era la al 6-lea rang mondial, dupa SUA, Elvetia, Luxembourg, Islanda si
Canada. A intrecuit pe Germania si Japonia. In 1994 PIB-ul pe locuitor in franta era al 13-lea. In
1999, cand a luat nastere zona euro,moneda unica marcheaza inceputul colaborarii economice a
tarilor in interiorul uniunii economice si monetare.
In 21 iunie 2005, Ministerul Economiei Thierry Breton, a alertat opinia asupra a doua
indicatoare. Un indicator este marirea datoriei publice al Frantei, care a depasit 60% din PIB. Al
doilea indicator este taxa de activitate a Frantei:intrarea tarzie a tinerilor in viata activa ( 22 de
ani) si scaderea anilor de pensie (57 ani), taxa slaba de lucru a muncitorilor in varsta
SCHIMBURI EXTERIOARE:
Economia Frantei este al 5-lea exportator mondial de bunuri, a 4-a de servicii, a treia pentru
produse agricole si agroalimentare. Este prima destinatie turistica mondiala.
Schimb de bunuri:
Soldul schimbului exterior de bunuri se aprofundeaza incepand din 2002 cu un deficit de 26,6
miliarde de euro pana in 2006. Exportul este 389 miliarde euro, importul 430 milarde euro. In
2002, cu 5,1% de export mondial, Franta este a 4-lea exportator mondial, egal cu China, inainte
de SUA, Japonia si Germania.
Principalele sectoare din 2006:
- agroalimentara (+8,9 miliarde euro)
- automobile (+ 5,5 miliarde euro)
- bunuri de echipamente (+ 7,4 miliarde euro)
Sectoare deficitare ( 2006):
- energia 45,8 miliarde dublu fata de 2003
Schimbul de servicii:
Soldul schimbului de servicii ramane pozitiv in 2006 (+2,6 miliarde euro) datorita turismului,
care singur a facut +10, 1 miliarde euro.
Moneda:
1 ianuarie 1999, euro a intrat in locul francului, moneda veche nationala. Din 1999,
conducerea politicii monetare nu s-a facut numai de catre Directia Trezorului sau de catre Banca
Frantei, s-a incredintat zonei euro de catre Banca Centrala Europeana(BCE).
Populatia activa constituie factorul de munca. In 2005, 24,9 milioane de persoane formau
populatia activa, in 1995, 22,3 milioane de persoane. Franta este singura tara europeana in care
salariul minim este mai mare de 60% din salariul mediu pe economie. Rata somajului este cea
mai ridicata din vechea Europa occidentala, de 9,5% fata de media europeana de 7,9%. La fel de
mare este si rata somajului in randul tinerilor, de 22,3% fata de 16,7% in UE. Multi dintre tinerii
someri din Franta sunt musulmani. . Pusi in fata costurilor mari ridicate de acesta, intreprinzatorii
recurg la disponibilizari sau opteaza pentru un numar mai redus de angajati. Slaba pregatire
profesionala si prejudecatile rasiale ii fac pe tinerii musulmani victimele sigure ale salariului
minim. Numarul somerilor a fost 2,717 milioane in 2005, 2,899 milioane in 1995. In Franta
unitatea de calcul a impozitului pe venit este familia. Determinarea coeficientului familial se face
astfel: 0,7 unitati unitati de consum fiecarui membru peste 14 ani, 0,5 unitati de consum celor
sub 14 ani si 0,3 unitati pentru cheltuielile fixe ale familiei, indiferent de marimea ei. Pentru
determinarea impozitului se porneste de la venitul familiei pe anul anterior (fara prestatii
familiale) care se imparte la coeficientul familial, obtinandu-se venitul/unitate fiscala. Impozitul
se stabileste progresiv, pe transe de venit impozabil pe unitate fiscala.
Investitii:
Franta in 2005 a fost la locul 3 pentru investitii directe in strainatate, cu un flux de 63,5
miliarde de dolari. Acest flux este fluxul de rascumparare a intreprinderilor franceze, de catre
intreprinderi straine, si nu reprezinta realmente investitia productiva realizata pe teritoriul
Frantei.
Intreprinderile:
Franta poseda un numar mare de intreprinderi care sunt lideri mondiali. Problema e, ca nu
sunt destule intreprinderi mici sau mijlocii, si nu exista destule surse financiare pentru
reinvestitii.
Intreprinderile mari:
Franta are cateva intreprinderi lideri mondiali in sectoarele de activitate. Tutela statului pe
sectoare economice se infiintau dupa iesirea din al II-lea razboi mondial care a permis
reconstructia si nationalizarea. Guvernarea de dreapta si de stanga, nu au modificat aceasta
situatie pana in 1980. Guvernarea de stanga, cu alegerea ca presedinte a lui Francois Mitterrand,a
fost urmat de un val de nationalizare in 1981-82, dupa care a urmat o adevarata dificultate
economica, cu turnarea de rigoare din 1983. La guvernarea succesiva s-au privatizat
intreprinderile publice. Comisia Europeana supervizeaza concurenta economiei si evita abuzul
pozitiei dominante.
Crearea de intreprinderi si inovatii:
Crearea de intreprinderi a progresat in Franta ajungand la 322.000 de creatii in 2007, crescand
cu 13% in raport cu anul 2006.
Productia sectoarelor
Sectorul primar:
Sectoarele primare se grupeaza in agricultura, pescuit, exploatare forestiera, miniere si
vanatoarea.
Agricultura: cu o productie estimata la aproximativ 64 miliarde euro, in 2005, Franta ocupa
primul loc in privinta productiei agricole, la nivelul tarilor membre ale UE, detinand circa 23%
din volumul total si fiind urmata de Germania si Italia, cu ponderi intre 15% si 16%. Principalele
productii sunt: cerealele, graul, porumbul, zaharul, vinul, lactatele, fructele, legumele, animalele,
productia carnii. Agricultura este faza industriei agroalimentare. In 2004, Franta a produs 70
milioane tone de cereale. Cresterea animalelor are un loc important in economia Frantei. Produce
mai mult de 20 milioane capete de bovine, 16 milioane de porcine, 9 milioane de ovine. Astfel
produce un sfert din cantitatea de bovine din Europa. Sectorul agricol reprezinta 3% din PIB-ul
Frantei, iar industria agricola si alimentara reprezinta 4.5% din PIB. In privinta suprafetelor
cultivate, Franta ocupa primul loc intre tarile UE, detinand conform recesamantului agricol din
2000, un numar de 663.800 exploatatii agricole, desfasurate pe 32,5 milioane hectare (suprafata
totala destinata agriculturii pe teritoriul Frantei metropolitane). In anul 2002, cresterea productiei
de cereale si plante oleaginoase a fost ponderata de scaderea preturilor, in ansamblu. Valoarea
productiei a ramas stabila, cresterea in volum a acesteia compensand scaderea preturilor. Balanta
comertului exterior cu produse agroalimentare, in 2005, a inregistrat un sold pozitiv de: +8,4
miliarde euro, in cresterea fata de 2004 (+7,4 miliarde euro), atat exporturile, cat si importurile
inregistrand cresteri cu +3% (+38 miliarde euro), respectiv +0,5% (+29,5 miliardeeuro).
Productia de lemne:
Franta este o tara cu multe paduri, avand multe suprafete forestiere, protehate sub titlul:
biodiversificate.
Viticultura: este renumita ( Bordeaux, Champagne, Bourgogne, Cote du Rhone).
Floricultura : regiunile calde si mediterane (Provance)
- cultura de castane (Ardeche)
- recolta de alge din Bretagne (varech)
Sectorul secundar:
- reprezinta 20,6 % din PIB in 2000
- cuprinde industria, manufacturiera si constructia
Industria:
In ultimii cincizeci de ani, o serie de ramuri industriale, precum industria aerospatiala,
industria constructoare de masini, chimia, farmaceutica, construtiile feroviare si
telecomunicatiile au cunoscut o puternica dezvoltare, detinand o parte tot mai importanta din
industria franceza, in detrimentul unor ramuri industriale traditionale:industria metalurgica,
industria usoara (textile-imbracaminte). Industria auto reprezentata de cei doi mai constructori
francezi, Renault si grupul PSA (Peugeot-Citroen), este in prezent industria manufacturiera cea
mai importanta din Franta. Productia industriala din aceasta ramura a inregistrat, in anul 2004, o
crestere in volumul cu 5,9%, de trei ori mai mare, comparativ cu cresterea de 2%, inregistrata de
industria manufacturiera, in ansamblu. Anul 2005, a consemnat un nou record in materie de
productie, pentru constructorii francezi, cu aproape 5 milioane de automobile fabricate (+3,2%).
Productia industriala franceza a inregistrat, in anul 2005, o diminuare cu 0,8%, continand
tendinta incetinirii cresterii amorsata in anii precedenti (0,6% in 2003 si 4,6% in 2004).
Principalele ramuri sectoriale au inregistrat in 2005 urmatoarele evolutii:
- industria usoara (textile, incaltaminte, marochinarie-pielarie)-declin si scadere la nivelul tuturor
subramurilor(-18% sectorul imbracaminte, -9% sectorul incaltaminte, pielarie);
- industria farmaceutica, parfumerie si produse de intretinere- crestere usoara (+3,3% sectorul
farmaceutic;
- industria bunurilor de consum (mobila, aparatura electromenajera, electronica, ceasornicarie);
- usoara ameliorare;
- industria meterialelor de transport- s-a caracterizat printr-un declin al industriei aeronautice
(scaderea livrarilor de avioane Airbus, in 2005 la 162 aparate, comparativ cu 184 avioane, in
2004) si o crestere a industriei de constructii navale (+5% in 2005);
- industria echipamentelor mecanice- scadere cu 2%;
- industria electronica si telecomunicatii- declin (-6%, sectorul telecomunicatiilor);
- industria materialelor de constructii- stagnare si o crestere usoara pentru industria sticlariei:
+2%;
- industria lemnului, hartiei si cartonului- un nivel ridicat pentru sectorul de papetarie si carton;
- industria chimica: stagnare;
- industria cauciucului si materialelor plastice: ameliorare si redresare in 2005;
- industria siderurgica si materiale neferoase- crestere pentru sectorul siderurgic cu 10% si declin
pentru sectorul metalurgiei neferoase.
Constructii:
Intre 2004-2006 a inflorit sectorul constructiilor. Intre 1998-2000 cresterea cumulata a
preturilor este 88% pentru case noi si 61% pentru apartamnete noi.
Sectorul tertiar:
Unele bnci franceze i asigurri (BNP Paribas, Societe Generale, AXA, ...) ocup o pondere
semnificativ in sectorul bancar francez. Acestea sunt printre companiile care angajeaz cel mai
mare numr de persoane. Bursa din Paris este locul cotatiei actiunilor obligatiilor si a productiei
derivate.
Serviciile:
Incepand din anul 1990, in Franta, productia de servicii a inregistrat o crestere medie superioara
cresterii economice, fapt care a permis crearea de catre sectorul serviciilor comerciale, pe
parcursul a 10 ani de zile, a unui numar de peste 1.300.000 de locuri de munca. Dintre cele trei
componente ale serviciilor comerciale (servicii ale intreprinderilor, servicii destinate
particularilor si serviciile imobiliare), sectorul serviciilor intreprinderilor a continuat sa fie cel
mai dinamic (+5,7%) si datorita activitatilor legate de noile tehnologii, respectiv serviciile de
telecomunicatii (+17,3%), serviciile informatice (+8,5%) si activitatile din cinematografie
si video. Sectorul serviciilor destinate persoanelor fizice (hoteluri, restaurante, agentii de voiaj,
etc) a cunoscut o crestere usoara (+1,5%), iar cel al serviciilor de promovare si gestiune
imobiliara si-a continuat tendinta de declin.
Reducerea cresterii valorii adaugate pentru serviciile comerciale, in anul 2005 (+2,2%, fata de
+4% in 2004), a fost mai mica, comparativ cu cea a economiei, in ansamblu (+1,7% in 2005, fata
de +4,1% in 2004) si cea a industriei manufacturiere (+2% in 2005, fata de +5,1% in 2004).
In ceea ce priveste serviciile necomerciale, datorita unei cresteri sustinute a cheltuielilor sanitare
realizate de familiile franceze, anul trecut, acestea au cunoscut un ritm de crestere, situat in jurul
procentului de 3%.
Comertul si turismul:
Desi, valoarea schimburilor comerciale de bunuri si servicii precum si fluxurile de investitii au
cunoscut in 2004 un nou recul, urmare a conjuncturii economice interne si internationale
nefavorabile.. Comertul exterior francez a atins un varf in anul 2000, urmat in anii urmatori de
un fenomen de diminuare atat a exporturilor si intr-o masura mai importanta a importurilor,
reflectand astfel incetinirea cresterii economice in Franta. Sigurul rezultat pozitiv in 2002 a fost
inregistrarea unui excedent comercial, de circa 2,8 miliarde Euro, in conditii FOB-CIF conform
datelor EUROSTAT, si la aproape 10 miliarde Euro, in conditii FOB-FOB conform datelor
vamale franceze. Aceasta se inscrie intr-un context de repliere mai accentuata in 2002 a
importurilor (-5,2% in conditii CIF si -3,5% in conditii FOB) fata de exporturi (-2,9%, conform
datelor EUROSTAT si de -1,3% conform datelor vamale).
In anul 2005, comertul cu amanuntul a continuat tendinta de incetinire manifestata si in
anul 2004. Ritmul de crestere al vanzarilor magazinelor nealimentare, specializate s-a redus la
jumatate, cu exceptia farmaciilor care au inregistrat o crestere a volumului cu +2,2%. In privinta
suprafetelor mari comerciale, de alimentatie generala (grandes surfaces), cresterea a fost de
+1,3%, identica cu cea din 2004. Comertul privind reparatiile auto a stagnat, iar vanzarile de
autovehicule s-au diminuat. Comertul en-gros a progresat in volum, in anul 2005, cu +2,6%,
dupa incetinirea inregistrata anul precedent.
La sfarsitul anului 2005, in sectorul comertului francez erau angajati un numar de
2.950.000 persoane. Exportul Frantei este dominat de produsele destinate utilizarilor industriale,
respectiv bunurile de echipament si bunurile intermediare. Se remarca pozitia importanta
detinuta de industria auto, care si-a mentinut cresterea in 2005,
alaturi de bunurile de consum si cele agroalimentare.
Structura importului francez este dominata de bunurile intermediare si bunurile de
echipament, rezultat al nevoilor de materii prime, al actiunilor de subcontractare industriala si al
specializarilor intraramuri; totusi, importurile acestor categorii de produse au inregistrat scaderi
importante in 2002 reflectand coonjunctura mai putin favorabila din economia franceza. Se
reamarca, de asemenea, ponderea ridicata a importurilor de bunuri de consum si mentinerea
tendintei de crestere a acestora, ca si a importurilor legate de industria auto.
Orientarea geografica a comertului exterior francez:
Comertul exterior al Frantei se desfasoara in proportie majoritara (peste 7/10) cu Europa, iar
in cadrul acestei regiuni Uniunea Europeana detine peste 85%. Comertul cu tarile continentului
amercian, de sud si de nord, reprezinta numai circa 1/10 din schimburile totale ale Frantei (din
acesta, peste 70% se realizeaza cu SUA). Comertul este excedentar cu Europa (mai putin zona
Euro), cu America, Africa si Orientul Apropiat si Mijlociu, si deficitar cu celelate zone din care
se detaseaza zona asiatica (in special datorita importurilor de titei).
In anul 2004, schimburile comerciale au scazut cu toate regiunile lumii (exceptie Africa la
export), cele mai accentuate diminuari inregistrandu-se cu zona Americilor de Nord si Sud si,
respectiv, Asiei. Comertul exterior francez se caracterizeaza printr-o puternica concentrare
geografica. Jumatate din acesta se efectueaza cu numai cinci state, atat la export cat si la import,
respectiv Germania, Marea Britanie, Spania si Italia la export, si Germania, Belgia, Italia, Marea
Britanie si Olanda la import. Primii 10 parteneri concentreaza 67,8% la export si 72,2 la import.
Dintre acestia, la export, 7 sunt membri ai UE, 1 membru al Spatiului Economic European, la
care se adauga SUA si Japonia; la import, situatia este relativ asemanatoare, numai ca in locul
Portugaliei apare China intre primii 10 parteneri. In 2002, schimburile comerciale au scazut cu
majoritatea acestor parteneri; fac exceptie, la exportul francez, Japonia, iar la importul francez
China. Frana a salutat 79.1 milioane turiti in 2006 (1 mondial), aproximativ 10% din totalul
mondial. In 2005 turismul international a generat 42,3 milioane de dolari ( al 3 lea loc mondial
dupa SUA, Spania, in fata Italiei).
Transportul:
Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltat cu un numr mare de kilometri de cale
ferat, autostrzi i drumuri naionale i peste 400 de aeroporturi.
Reeaua de cale ferat are peste 30.000 km cu ecartament standard de 1.435 mm din care peste
14.000 km sunt electrificai. Frana este renumit pentru sistemul de trenuri TGV ce pot circula,
pe linii dedicate, cu viteze comerciale de pn la 320 km/h. Exist conexiuni cu to i vecinii si,
(cu excepia Andorei care nu posed sistem de cale ferat), inclusiv cu Regatul Unit prin
intermediul Tunelului Canalului Mnecii. Numeroase orae dispun de sisteme de trenuri
suburbane (RER i Transilien n Paris) i metrou, unele dintre ele fiind de tip VAL automate. De
asemenea n marile orae tramvaiul a nceput s fie din ce n ce mai prezent, dup ce, n anii
1960 majoritatea liniilor au fost defiinate.
 Reeaua rutier are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din care
reeaua de autostrzi are peste 10.000 km, majoritatea fiind cu tax i unele sunt operate de
companii private. De asemenea exist o reea bine dezvoltat de drumuri naionale, de peste
30.000 km, care leag principalele orae. Piaa auto este dominat de productorii interni cum ar
fi Renault (27% din piaa auto n 2003),Peugeot (20,1%) i Citron (13.5%). De asemenea, cu
70% din mainile nou vndute n 2004, utilizarea motoarelor de tip diesel devine alegerea
preferat, naintea benzinei sau a GPL-ului.
Din cele 478 aeroporturi franceze, 176 sunt aeroporturi cu piste pavate, cel mai mare fiind
Aeroportul Internaional Charles de Gaulle n apropierea Parisului. Air France este compania
naional, n curs de privatizare, parte a concernului Air France-KLM, care este cea de a treia
companie mondial de transport aeronautic. Pn n Secolul XIX transportul fluvial era foarte
dezvoltat, existnd n continuare peste 14.000 km de canale i cursuri de ap navigabile, din care
peste 6.000 km sunt foarte dens navigate. Exist numeroase porturi, Le Havre, Saint-Nazaire,
Bordeaux i Marsiliafiind printre cele mai importante.
Sistemul de sanatate: Frana are unul dintre cele mai bune servicii Mondial a Sntii in ceea
ce privete serviciile prestate(asigurare medicala, securitate soiala).
Sectorul tertiar:
- cuprinde sectorul non-lucrativ(asociatii) si administratia publica (anexa nr. 10, 11) Sistemul
educativ: Capitalul uman are rol important in functionarea economica a tarii. Educatia din Franta
are 1307000 muncitori . Sistemul educaional francez a suferit schimbri majore: Frana a fcut
un efort major pentru creterea competenelor populaiei sale, rezultand o cretere puternic a
ratelor de acces la bacalaureat ( 70% dintr-o generaie in 2005) i universitar (50%).
Resursele naturale si energetice. Productia nationala de energie primara a atins, in 2004, un
nivel record de 133,6 milioane tep, triplandu-se comparativ cu anul 1973, datorita contributiei
sectorului nuclear care reprezinta aproximativ 82% din total, fata de 7% in 1973. Franta ocupa
locul 2 pe plan mondial, in productia de energie nucleara, dupa SUA, dar inaintea Japoniei si
Germaniei. Consumul de energie primara s-a cifrat, in 2005, la 269 milioane tep, factura
energetica reprezentand 1,58% din PIB.
In privinta productiei de energie electrica, aceasta a crescut de la 182 TWh terawatt (1TWh =
1 miliard KWh ) in 1973, la 550 TWh in 2005. Centralele nucleare franceze asigura 76% din
productia nationala de energie electrica si 46% din totalul electricitatii nucleare produsa in
Europa.
Rezervele naturale de hidrocarburi ale Frantei, sunt estimate la 12 ani de exploatare, in ritmul
actual si la mai putin de 2 luni de consum national. Productia nationala de petrol reprezinta
aproximativ 2% din consumul national, ceea ce face ca Franta sa fie un importator net de petrol
si gaze naturale. Cota de electricitate din surse regenerabile in consumul intern brut de energie
electric este de 12,1% in 2006. Aceasta reprezint o producie de energie electric de 17.51
milioane de tone de echivalent petrol in 2006, din care 91% din sectorul apei.
Dezvoltarea tehnologica. Franta aloca 2,2% din PIB pentru cercetarea-dezvoltarea ( R&D),
situandu-se pe pozitia a 4-a intre principalele tari membre OCDE, dupa Japonia, SUA si
Germania. In acest sector activeaza aproximativ 310.000 persoane, din care 158.000 cercetatori.
Activitatea de cercetare si dezvoltare din domeniul industrian este concentrata, in zonele: Ile-de-
France, Rhone-Alpes, Province-Alpes-Cote dAzur, principalele sectoare fiind: automobile,
farmacie, telecomunicatii, aeronautica si instrumente de precizie.
Relieful variat al Frantei, permite practicarea unei agriculturi diverse ( in special cereale),
precum si crestera animalelor: bovine si pasari. Varietatea reliefului si iesirile la mare sunt
elemente foarte importante pentru economia franceza si pentru industria turistica foarte
dezvoltata in Franta.

Bibliografie
1. http://www.feaa.uvt.ro/fisiere/programe-academice/altele/IEUE_02.PDF
2. http://www.cndp.fr/crdp-reims/cinquieme/evolution_sociale.htm
3. http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89conomie_de_la_France