Sunteți pe pagina 1din 5

Gelu Ruscanu

~Caracterizarea
personajului~
Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, caracterizata prin
ilustrarea vietii reale printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau
tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare
varietate tematica: sociala, istorica, mitologica, psihologica. Limbajul solemn alterneaza cu
cel familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice.

Camil Petrescu, adept al modernismului lovinescian, este cel care, prin opera lui,
contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literature europeana, prin aducerea unor noi
principii estetice (autenticitarea, substantialitatea, relativismul) si prin crearea personajului
intelectual lucid si analitic, in opozitie cu ideile samantoriste ale vremii. Camil Petrescu este
un autor analitic atat in romane, cat si in piesele de teatru, construind personaje framantate de
idealuri ce raman la stadiul de teorie, traind in lumea ideilor pure, imposibil de aplicat in
realitatea concreta.

Gelu Ruscanu, personaj principal al dramei Jocul Ielelor , este tipul intelectualului
lucid, insetat de absolut, dar in acelasi timp orgolios, inadaptat. Director la ziarul Dreptatea
Sociala, fiu de magistrat, Gelu Ruscanu agreaza ideile socialiste, pledeaza cauza
proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice exercitate de un capitalism imperfect.

Portretul fizic, realizat in mod direct de catre autor prin intermediul didascaliilor,
reprezentand un mijloc artistic modern, rareori utilizat in teatru, infatiseaza un barbat ca de
27-28 de ani, de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar
cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste totdeauna
drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-i da o autoritate neobisnuita. Destul de elegant
imbracat, desi fara preocupari anume. Aceasta infatisare a personajului sugereaza indirect
numeroase trasaturi morale: autoritatea de lider asupra celorlalti, conferita de franchetea cu
care abordeaza pe oricine, nobletea provenita de la tatal sau, si de asemenea inclinatia spre
mediatie, spre o gandire profunda, sugerata de acea melancolie in privire.

Portretul moral al acestui personaj reiese in mod indirect din zbuciumul sufletesc, din
trairile interioare, conturate printr-o analiza psihologica a tuturor starilor traite in profunzime
de catre acest intelectual insetat de absolut, chinuit de incertitudini si de neglijentele societatii,
aceste modalitati fiind cuprinse in formula artistica de construire a personajului modern.
La fel ca toti eroii lui Camil Petrescu, inadaptati superior si inflexibili, cu o
nemasurata sete de absolut, orgoliosi in aspiratii, Gelu Ruscanu este infrant, mistuit de
propriile idealuri ce nu puteau fi infatisate in mod concret in realitatea sociala. Obisnuit fiind
intr-o lume a ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil sa ramana apatic la imperfectiunile
vietii pline de compromisuri, dominat fiind de o mandrie iesita din comun. Acest orgoliu fara
limite conduce la nasterea unor iluzii, care sustinute cu incapatanare, nu pot duce la o solutie
existenta, incontestabila. Praida afirma in acest sens: Tovarase Ruscanu, ia seama
dezmeticeste-tenu te lasa dus de suvoiul intrebarilor si raspunsurilor fara sensE aici o
mentalitate individualistaDelirul acesta ideologic este foarte periculosNu parasi terenul
solid al camaraderieNu te aventura pe apele tulburi ale intrebarilor fara raspunsAi
vanitatea de a pricepe si de a hotariE grav, tovarase.

In acest sens, Gelu Ruscanu intruchipeaza personajul modern, inclinat catre poetizarea
valorilor umanitatii, iubirea, dreptatea, pe care le percepe in mod absolut, traind astfel drama
unei inflexibilitati ale constiintei, a unei pasiuni investigate cu luciditate, amplificand astfel
catastrofal semnificatiile unui simplu gest, unei simple priviri: Eu lupt pentru cauza
muncitoreasca si ii sunt devotat atat de multnumai si numai fiindca socot ca dreptatea este
cu ea. Mi-as da viata pentru muncitorime, numai si numai fiindca ea este sub steagul dreptatii
si nu dimpotrivaAm socotit totdeauna ca dreptatea e absoluta. Daca lupt pentru o cauza,
aceasta este dreptatea insasi . Conflictul dintre idealul de justitie si neputinta de a o aplica in
viata reala conduce la drama de constiinta a personajului. Ravnind desavarsirea,
neconditionatul, Gelu Ruscanu aspira la concretizarea in existenta a ideilor pure, incercand sa
creeze o societate perfecta, careia sa ii lipseasca orice fel de compromis, intrand intr-o
continua lupta cu ordinea sociala, afacerismul, cat si mondenitatea si politica: Dar in lumea
asta, asa cum e alcatuita ea, nu te poti izola decat cu ingaduinta celor raiLumea asta din
care iti tragi hrana este atat de abjecta, incat nu te accepta si nu te tolereaza decat cu pretul
complicitatiiA te izola este intotdeauna a fi sperjur prin tacereAstepti, cu ochii intr-alta
parte, sa ti se trimita, in plic inchis, la domiciliu, cota cuvenita. Se remarca aici
autenticitatea, ca formula artistica moderna specifica lui Camil Petrescu, constituind esenta
noului, si anume perceperea realitatii numai prin propria constiinta.

Traind cu aceeasi obsesie pentru o lume impecabila, o lume a perfectiunii, Gelu


Ruscanu este dezamagit de ordinea sociala nedreapta, hotarat fiind sa isi duca planul pana la
capat, chiar daca aceasta ar insemna patarea memoriei tatalui sau: Adica sa acoperim
faradelegile trecute cu una noua? Lasa matusa, acolo in groapa sa-si primeasca tata
pedeapsa si sa indure memoria lui daca e nevoie ca un pic de adevar sa iasa deasupra...Nu e
nimic daca sufera putin fotografia lui. De aceea, ignorand cu incapatanare insistentele Irenei,
Te-ai gandit bine la rusinea de care ne acoperi, de care te acoperi? N-ai sa indrepti tu lumea
Gelu este convins de rolul sau in acea societate, de ceea ce e nevoie sa infaptuiasca: M-am
ganditnu stiu daca am sa indrept lumea, dar daca n-as abate omenirea din calea raului, decat
atat cat abate un bob de nisip albia unui fluviu, si totusi datoria mea e limpedeprecisa.

Indaratnic si inversunat, acesta refuza sa se lase induplecat de restul personajelor, continuand


in aceeasi idee, si anume demascarea ministrului Justitiei. Cu toate ca este implorat, in numele
iubirii, de catre Maria Sinesti sa nu publice scrisoarea care i-ar putea pune in pericol statutul
de mama, barbatul ramane inflexibil in hotararea sa, sustinandu-si idealul de dreptate :
Scrisoarea nu mai are nici o importanta in ea insasiCrima lui Sinesti e in constiinta mea, ca
un astru negru ratacit pe cer in plina ziAlte legi il pot scoate de acolo decat propria noastra
vointa. .

Motivat sa lupte mereu pentru o cauza buna, punandu-si in practica dreptatea absoluta,
Gelu Ruscanu tine sa-si aduca ordinea mai ales in randul proletariatului, categorie umana
vazuta ca fiind cea mai neindreptatita : Ei, Praida are dreptateOamenii sunt, cei mai multi,
rai numai fiindca n-au imaginatieIi cutremura doar cazul la care sunt de fataNu vad decat
ceea ce pipaie cu ochii lor de melc. De asemenea, conceptia sa despre dreptate este una
inalta, considerand-o pentru toata lumea si toate timpurile, simtindu-se dator sa aminteasca
fiecare amanunt esential in aceasta cauza: Dati-mi voie sa va atrag luarea aminte asupra
faptului ca termenul dreptatea nici nu are plural. [] Curios este ca nedreptatea are plural:
nedreptatile pe care le sufera muncitorimea, de pildaToata puterea noastra de a spune ceea
ce spunem vine din constiinta acestei dreptati absolute...Un singur caz de exceptie ar anula-o,
precum daca o singura data doi si cu unu ar face patru, toata matematica ar fi nula.

Aparand ca un personaj modern, Gelu Ruscanu, sensibil si lucid, analizeaza minutios


fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare miscare, atribuind acestora semnificatii dincolo de orice
gandire rationala. Astfel, surprinzand scena din biblioteca: unde credeam ca nu e nimeni
erai totusi tu, la fereastra in picioare, iar langa tine, apropiat, acel Gaian, care-ti saruta mainile
si tu radeai, Gelu intelege din acest gest nevinovat o apropiere plina de intensitate, si de
aceea inceteaza orice legatura amoroasa cu Maria Sinesti, careia ii dezvaluie adevaratele sale
motive abia dupa trei ani: Rasul tau alaturi de un barbat strain nu exista pe lume, iar de
atunci incoace existaL-ai creat tu acest ras, strain de mine. Este evidentiat, indirect,
faptul ca setea de absolut este manifestata si in iubire, ilustrand conceptia barbatului despre
aceasta: Aici nu poate fi gresealaAici nu se poate repara nimicFaptul insusi ca nu
intelegi ca iubirea nu poate admite greseala imi explica si ceea ce ne-a adus unde suntemTi-
am spus ca iubirea e un tot sau nu e nimic.

Ceea ce a infaptuit, lucruri considerate initial de o inalta puritate morala, i se par acum
nepotrivite, dictate de un orgoliu fara limita. Rememorand toate erorile savarsite in viata,
Gelu Ruscanu imagineaza o sincera convorbire intre el si acel alter ego, constientizand
instabilitatea sa in respectarea pricipiilor absolute: Ei, daca s-ar intampla sa ma intalnesc cu
acest uitat alter ego pornit spre toate rafuielile, ma intreb ce i-as putea spuneSau i-as
explica prea multeDa, in atotputernicia lui Dumnezeu nu am crezutCutezanta mea a fost
fara marginiMemoria parintilor nu mi-am cinstit-o. Am dorit femeia aproapelui si am
mintitam mintit multam silit si pe altii la minciunacuvantul dat mi l-am calcatam
mahnit adanc pe cei din jurul meuIertarea nu am stiut ce esteam lovit crancenfara
indurare. Judecata care pare a fi cea mai dreapta si categorica privind modul de a fi si
comportamentul lui Gelu Ruscanu este formulata de catre Penciulescu, reprezantand simbolic
structura unei asemenea conceptii: Dar tocmai asta eCine a vazut ideile devine neom, ce
vrei? Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina
lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii
la ele. Ele dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, ori cu
mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului . In aceeasi idee, tulburat, si simtindu-se
dator sa-si exprime parerea asupra starii amicului sau, Praida afirma: Tovarase, prietene,
dezmeticeste-teAltfel esti pierdut. Chinuit de aceasta foiala de indoieli, de intrebarile
care tasnesc din toate partile, ca focurile de arma, intr-un sat, in care se dau prin surprindere
lupte de noapte, Gelu Ruscanu este constient de pozitia sa, de locul pe care il ocupa intr-o
lume care-i sta impotriva: Jocul Ielelor?...Un jocun jocsi eu sunt victima acestui joc
Victima acestui negot cu idei . Sigur de faptul ca toate conceptiile trebuie sa se adapteze
imprejurarilor si situatiilor individuale si, golit sufleteste, fara alte repere existentiale,
protagonistul se sinucide, repetand astfel destinul tatalui sau.

In incheiere, Praida afirma ca drama lui Gelu Ruscanu a fost cauzata numai si numai
de orgoliul sau nemasurat , care l-a condus astfel spre un destin tragic: A avut trufia sa
judece totulS-a departat de cei asemeni lui care erau singurul lui sprijinEra prea
inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce
voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana
aziL-a pierdut orgoliul lui nemasurat . Cu toate acestea, Marian Popa, istoric si critic
literar, este insa de parere ca Gelu Ruscanu nu este un invins: ar fi fost invins daca ar fi
continuat sa traiasca, dar moartea sa este moartea cauzei sale. Aceasta afirmatie sustine ideea
ca Ruscanu este un invingator, prin faptul ca nu renunta la idealurile sale, prin atitudinea sa
inflexibila fata de imperfectiunile societatii, prin refuzul constant de a face vreun compromis.
Recurgand la sacrificiul de sine, datorita unui ideal fara de care protagonistul se simte inutil,
Gelu Ruscanu constientizeaza neputinta umana de a atinge culmile absolutului: Raul e in
noitotul in lume este coruptibilNimic nu e intreg si frumossi nici nu poate deveni
Toate se indeplinesc numai pana la o palma de pamant. Totul e altfel de cum era asteptatCel
mai frumos mar are viermele in elMai merita viata asta sa fie traita, daca totul ti se da atat
de carpit si de indoielnic? .

In concluzie, Camil Petrescu a creat un personaj dramatic, o traire mereu tensionata, o


constiinta zbuciumata, datorata nepotrivirii trairii interioare cu realitatea exterioara. Conflictul
dramei se manifesta in constiinta personajului, generat de imposibilitatea de aplicare a ideilor
absolute ce il domina si, de asemenea, ii determina destinul tragic. Asadar, eroii lui Camil
Petrescu sunt invinsi de propriul ideal, din cauza principiilor care nu se pot pune in practica,
intr-o societate in care domina imperfectiunea.

BiaaGee