79

ETERNITATEA - ATRIBUT AL LUI DUMNEZEU ?

de loan Purdea"

Dumnezeu a creat omul, iar omul exists In spatiu si timp_ Aerate

limits impuse omului devin pentru gandirea umana o obsesie. To ceea
Ti limiieTzi oe om il incomodeaza. De aceea, omul a incercat de-a
fungu vS W din aceste limite, eel putin tn mod relafv, pnn
X gaLrilor. sa depaseasca bariera existentei finite s. sa ajunga ca
Dumnezeu L* numai gandul vesniciei nu ne poate face asemem lui
Dumnezeu pentru ca omul nu poate cuprinde lucrarea lui Dumnezeu, de

lui Dumnezeu. Prin revelatia lui Dumnezeu noi putem sa-L cunoa^tem pe
E natura atat de complexa a Fiintei Sale. Chiar daca am <^&*
^tributele sau calitatile, sau perfectiunile Sale, nu L-am pu e* descne m
mod complet pe Dumnezeu. Omul finit nu poate cuprinde infimtatea lu.
niirnnezeudincauzamcomprchensibilitatiiLui.
U E^itatea, unul Ltre atributele absolute ale lu, Dumnezeu
revelate in Scriptura, este termenul pe care vom contura cateva dintre cele
mai cunoscute teorii cu privire la infmitatea lui Dumnezeu.

CE ESTE ETERNITATEA ?

/. Eternitatea in gandirea filosofica

Filosotii, in marea lor majoritate, de la cei presocratici si pana la

cei contemporani. au tost preocupati de ideea eternitatu, ca atnbut al
Fintei Absolute sau al lui Dumnezeu. Complcxitatea conceptului de
eteriiitate a condus la formaiea unei filosofii nontemporale, lesiiea dm

^dentinanulalll-lealalnstitutul Teologic Penticostal din Bucuresti

' Cf Eel 3- U "A pus in imina lor chiar si gandul vesnic.ei, macar ca omul nu
poate cuprinde, de la inceput si pana la sfarsit, lucrarea pe care a Tacut-o
Domnul. '4
80

sfera spatiu-materie-timp sau abstractizarea 2 notiunii, rezultand astfel

doua mari teorii cu privire la eternitate: cea tlhsoficaszxx nontemporala si
cea biblica sau temporal!

l.Etemitatea in traditia filosofica greaca

In gandirea platoniciana elenistica, in general, eternitatea a fost

adesea conceputa ca fiind lipsa timpului. In acord cu aceasta parere sau
traditie, scopul final al omului este acela de a cauta sa lasa dm timp in
netinip sau in eternitate.3 Pentru ca aceasta viata a fost privita, de-a lungut
vremii ca o suma de cicluri neintrerupte de experiente, care nu -1 ofera
omului nici o cale de iesire din limitele mortii si a unei existente
apasatoare, nelinistite4, salvarea poate fi gasita in expenenta
transcedentala a etemitatii, care ar putea fi calitativ supenoara expenentei
de a exista in timp. De cand a fost lansata ideea ca timpul contine numai
ecourile prototipului etemitatii sau "Ideii", timpul nu a mai putut fi scena
pe care sa poata exista un act de salvare.5 Astfel se produce o diferentiere
totala intre timp si eternitate, dualism care va fi acceptat si in filosofia
contemporana.6

2. Eternitatea la Thoma de Aquino

Thoma dc Aquino crcde ca definitia data de Boetius este cea mai

potrivita, si anume: "eternitatea este posesiunea unei vieti perfecte,
simultane si tara sfarsit. " In "Summa theologiae", Aquinas ajunge la
concluzia ca notiunea de eternitate este identica obiectiv cu aceea de
uniformitate si stabilitate a Fiintei Divine. 7La Thoma de Aquino
eternitatea se' recunoaste dupa doua elemente: primul- eel ce este in
etemitate este interminabil lipsit de inceput si starsit, ca termeni de
referinta. si al doilea, eternitatea este lipsita de succesiune, existand in
totalitate simultan.s Eternitatea este un intreg, este tot, nu pentru ca ar fi

: Sinclair B. Ferguson si D. Wright, ed., New Dictionary ofTheoIogie.

(Leicester: Inter - Varsity Press, 1991), p. 688.
Geoffrey W. Bromiley, The International Standard Bible Encicfopedia.{Grarvi
Rapids: Eerdmans, 1982), p. 162.
4 Cf. traditiei ortlce
SN. Bagdasar, Anto/ogietJIosotIca.(Bucurest\: Casa Scoalelor, 1943), p. 15.
* Geoffrey W. Bromiley, op. cit., p. 162.
' Thoma de Aquino, Summa Theologiae.Q x, cap.2, (Bucuresti: Editura
Stiintifica, 1997), p. 132.
8N. Bagdasar, op. cit., p. 190.
 81

compusa din toate partile, ci pentru ca nu-i lipseste nimic, este "tonal".9

3. Eternitatea in gandirea filosofica modema

Fundamentul conceptiei filosofice moderne de eternitate este

credinta ca eternul apartine unei alte forme a realitatii, si anume:
realitatea lipsei timpului sau existenta nontemporalului.10 incepand cu
David Hume si Berkeley, filosofii modemi ca Hegel, Kant,
Schopenhauer. Nietzsche, Auguste Compte, Bergson, William James
sustin ca eternitatea nu trebuie definita deloc in termeni
temporal!.11 Eternul nu este identiiicat cu ceva ce ramane de-a lungul
timpului, eternitatea este pur si simplu in afara timpului.

// Etemitatea in Sfanta Scriptura

Pentru crestini, eternitatea trebuie definita in acord cu credinta

crestina si nu cu filosofia. in timp ce reflectia filosofica 12 poate clarifica
unele notiuni, cum ar fi de exemplu "timp" sau"infmit", doar o atenta
incercare de a intelege conceptul de eternitate, asa cum este folosit in
Scriptuira, ne va permite sa acceptam semnificatia etemitatii intr-un sens
specific crestin, biblic.
Trebuie mentionat faptul ca eternitatea nu este numai un simplu
termen abstract, folosit in scrierile biblice, ci mai degraba se refera la un
aspect al naturii complexe a lui Dumnezeu, acela de durata fara sfarsit a
Fiintei si existentei lui Dumnezeu.13

/. Eternitatea in Vechiui Testament

Ideea pura a etemitatii este prea abstracts pentru a-si giisi

expnmare in primele varste ale omenirii, iar Knapp l4 spune ca nu era
nici un cuvant. In nici o limba veche, pentru a exprima ideea etemitatii.
Evieii foloseau. pentru a exprima conceptul de eternitate, doua expresii.

'' Jacob E. Safra . ed., The New Enciclopaedia Britannica, vol. 24, ( Chicago,
1998), p. 12.
10 Geoffrey W. Bromiley, op. cit., p. 162.
11 N. Bagdasar. op. dr.. pp. 372, 396, 424, 512, 539. 550, 597, 678/698.
'-Jacob E. Safra. op. cit., vol. 24. p. 12.
!> Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. ciL, p 688.
14 Orton Wiley, Christian Theology, (Kansas City: Beacon Hill, 1940), p. 336.
82

preluate si in limba latina:a parte ante, adica inainte sa fie lumea, si a

parte post, cand lumea nu va mai fi.
In Vechiul Testament nu se gaseste nici un termen care sa
exprime ideea de eternitate si care sa poata fi In contrast cu un altul care
sa se refere la timp. l5 Cuvantul ebraic foarte adesea folosit pentru a
desemna eternitatea este " 'olam\ acelasi cuvant care era folosit si pentru
exprimarea duratei timpului. Dar cuvantul 'olam se refera la eternitate
doar cand este folosit in expresia " me 'olam ad 'olam , adica
din'vesnicie in vesnicie."17 Cuvantul 'olam inseamna, de asemenea, si
schimbarea18 dintr-un sens temporal cantitativ al lungii durate a timpului
intr-un sens calitativ, exprimand ideea permanentei sau imutabilitatii, ca
de exemplu vesnicia legamantului din 2 Sam. 23:5 sau a vesniciei
stantului locas'din Ps. 78: 69. Chiar utilizat in acest ultim sens,
exprimand permanent* si neschimbare, cuvantul 'olam subhniaza
calitatea esential temporal* pe care autorii Vechiului Testament au
transmis-o prin scrierile lor. l9 Desi acest cuvant poate sa-si schimbe
sensul temporal cantitativ intr-o idee calitativa a bunatatn, puteni sau
transcendentei , atunci cand vorbim despre Dumnezeu, trebuie mentionat
ca acestea sunt calitatile lui Dumnezeu si sunt subintelese in insusi
cuvantul 'olam, cand este pus alaturi de cuvantul Dumnezeu, ideea care
transpare fiind vesnicia lui Dumnezeu.2U Desi termenul 'olam se refera
la o perioada de timp, fie limitata, fie nelimitata, 'olam este cuvantul care
devine simbol pentru iumea lui Dumnezeu si activitatea Lui.- Refenn la
eternitatea lui Dumnezeu sunt gasite foarte des in Vechiul Testament."
Prima descoperire a lui Dumnezeu facuta poporului ales a tost
revelarea numelui "Eu sunt Cel ce sunt *\ Rodman Williams atirma ca
repetarea lui "sunt" sugereaza ideea unei continuitati neintrerupte si a
unei durate nelimitate .:> .
lehova sau Dumnezeul vesniciilor o data si numai o data si-a
revelai eternitatea Sa. Numele Lui este singurul cuvant prin care limba
omeneasca in saracia ei Tsi permite sa exprime ideea eternitatii :termen

" Orton Wiley, op. dr.. p. 337.

'" Geoffrey W. Bromiley. op. cit., p. 162.
17 ibid. p. 163.
18 Orton Wiley , op. cit., p. 337.
19 Geoffrey W. Bromiley,op. cit., p. 163. _,..-.
30 Rodman Williams, Renewal Theology, (Grand Rapids: Zondervan ,
p. 17.
21 Geoffrey W. Bromiley. op. cit., p. 163.
22 Cf. Ex3:14,Gen. 21:33, Deut. 33:27, Ps. 90:2, 102:24, Is. 44:6, 57:15.
:3 Rodman Williams, op. cit, p. 17.
 83

ca etem sau vesnic au notiunea temporala legata de ei si toate expresiile

noastre nu merg mai departe decat ca Dumnezeu umple tot timpul; El a
fost inaintea timpului si El va fi cand nu va mai exista timp.24 "Eu sunt"
are in El toata puterea si esenta eternitatii. Aparte de numele "Eu sunt" si
Iehova, toate celelalte referinte din Vechiul Testament sustin ideea
eternitatii ca fiind o durata temporala, indefinit extinsa, dar aceasta este In
acord cu faptul ca omul nu are alt mod de a o concepe. 2S "Orice am
imagina este tinit. Prin urmare, nu exista idee sau conceptie a vreunui
lucru, pe care sa-/ numim infinit. Nici un om nupoate avea in mintea sa o
imagine de maretie infinita. Cand spunem ca ceva este infmit, aceasta
inseamna doar ca noi nu putem cuprinde cu mintea noastra acel lucru,
neavand o conceptie despre obiect, ci despre incapacitatea noastra."
spunea Thomas Hobbes .26 Prin urmare, numele lui Dumnezeu nu este
folosit ca sa ne faca pe noi sa-L gandim, caci este de neinteles, ci ca sa-L
putem venera.27

2. Etemitatea in literatura intertestamentala

Conceptul de eternitate in literatura ebraica intertestamentala

merge aproape in paralel cu eel din Vechiul Testament. O proeminenta si
caractenstica Insusire a acestei literaturi este dualismul contrastant dintre
"acest veac" si "veacul care vine".2S In acest dualism ambele expresii sunt
exprimari ale duratei in lermeni lemporaii. "Veacul care vine" poaie fi
etemitatea, dar eternitate in sensul de timp fara sfarsit.29 Unii scriitori din
aceasta perioada au avut dificultati in a-si imagina etemitatea ca pe un
timp fara sfarsit, si au tacut din eternitate doar un foarte lung timp. De
exemplu, in I Enoh 10:10 este reprezentata viata vesnica nu mai mult de
500 de ani.
in timpul lui Hristos influenta greaca a patruns in aceasta
literatura. Rezultatul a fost ca ideea unei iesiri imediate din timp in
eternitate, ca lipsa a timpului, si-a gasit ecoun in unele scrieri.J" In aceste
scrien, de exemplu, in 2 Enoh, dualismul orientat temporal dintre acum

:4 Geoffrey W. Bromiley, op. cit., p. 163.

:<l ibid, p. 162.
:<> N. Bagdasar, op. cit.. p. 235.
v ibid. p. 235.
2X Cf. 2 Ezd. 7:50.
:v Cf. Int. lui Sirah 18:9," Ca o picatura de apa in mare si ca un graunte de nisip,
asa sunt de putini ami in ziua veacului".
M> Cf. 2 Enoh.
si atunci a fost schimbat intr-un dualism metafizic dintre aid si

mC Din perspective biblica, acest dualism care afiseaza o exclusiva si

calitativa diferenta intre timp si eternitate este falsa.3- In gand.rea
scriitorilor Vechiului si Noului Testament etemitatea nu este lipsa
timpului, ci un timp nelimitat, un timp fara sfarsit.

3. Etemitatea in Noul Testament

In Noul Testament, ca de altfel si in Septuaginta (LXX), este

folosit termenul muw -aion, tradus "vesnicie", "vecie , pentru a expnma
etemitatea. " Acelasi cuvant aion este folosit si pentru desemnarea unei
durate lungi, dar limitata a timpului. Utilizarea aceluiasi termen aion
nentru a desemna atat un timp continuu, fara sfarsit, cat si pentru timpul
limitat accentueaza ideea conform careia etemitatea este o succesiune
nesfarsita de veacuri.34 Acelasi termen care se refera la timpul perceput de
noi la timp cu durata limitata, se refera, de asemenea, si la Dumnezeul
etern -1 Tim 1:17, imparatu! vesniciilor", cat si la experienta vesinca a
credinciosului cu Dumnezeu - Ap. 22:5, "si vor imparati in vecu

Experienta fundamental a salvarii este prezentata in Noul

Testament intr-un context oriental temporal, o eshatologie perfecta, s.
unume: a doua venire a lui Isus Hrislos va pune capat "acestui veac si va
inaugura "veacul care vine " in planul istoriei umane. - In sustinerea
acesfei alirmatii vine si un motiv teologic profund, acela ca Dumnezeu
S-a revelat pe*Sine in timp, nu numai cu scopul de a salva omul de raul
timpului , ci mai mult pentru a-I salva de raul acestui veac sau al aceste.
lumi precuin si de insuticienta vietii umane prezente. _
Mult cunoscutn expresie din Ap. 10: 6 , "ca nu va mat ti wet o
zabava"(gx. chronos ), nu se refera la faptul ca va fi o era in afara
timpului ; contextul ne arata intelesul acesteia , si anume ca acolo nu va
mai fi amanare sau intaizicre, dar timpul va exista continuu. Dumnezeu

M Geoffrey W. Bromiley, op. tit. p. 163.

v- Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. cit, p. 688.
" Geoffrey W. Bromiley. op. ciL p. 162.

""Wayne Grudem, Systematic Theology,(Leicester: Inter- Varsity Press, 1994).

p. 82.
* Geoffrey W. Bromiley, op. at, p. 163.
 85

S-a revelat pe Sine ca nefiind limitat de structure timpului si a spatiului,

asa ca omul putea sa fie rascumparat in timp si nu din timp."
Vazuta in context biblic eternitatea este un termen care nu
exclude prezenta timpului. Nu trebuie uitat faptul ca, in contrast cu
gandirea si ideea fiiosofica despre etemitate, care spune ca trebuie sa iesi
din timp pentru a experimenta o forma de existenta mai buna, Dumnezeu
a devenit Om in spatiu si timp.

ETERNITATE SI TIMP

Timpul este durata limitata, masurata prin succesiune,a

miscarii."in perceptia noastra, timpul se distinge ca trecut,prezent si
viitor.Eternitatea ca prezent neschimbat, fara Tnceput si fara sfarsit,
cuprinde tot timpul si coexista, ca un moment indivizibil cu toate
evenimentele succesive din timp. asa cum apar si tree in ordinea lor/9
Relatia dintre etemitate si timp nu este recunoscuta ca fiind o
problema importanta pentru teologie. dar ce poate fi mai fundamental
decat relatia Dumnezeului etem cu timpul si spatiul- universul fiintei
umane? Orice doctrina majora a credintei crestine este exprimata prin si
in cadrul timpului si a eternitatii.40
Exista trei acceptiuni diferite in care teologii inteleg etemitatea
in raport cu timpul.41 In prima, etemitatea este privita ca o durata fara
sfaisit, in acord cu faptul ca timpul este un gen de exislenta externa a lui
Dumnezeu si a conditiei Lui de existenta. insa aceasta ar putea distruge
unitatea lui Dumnezeu si, mai mult, dovedeste o contradictie cu atributele
lui Dumnezeu: neschimbareas\ imutabilitatea.Al
In cea de-a doua acceptiune, etemitatea este privita ca lipsa a
timpului. Ca teorie tilosofica, aceasta dateaza din vremea lui Platon. Dar
atat in filosofie, cat si in teologie, s-a observat ca este imposibil sa atribui
lui Dumnezeu ideea timpului sau succesiunii. acestea fiind limitele in
care poate sa actioneze si sa gandeasca omul Unit. Privita din acest punct
de vedere, viata lui Dumnezeu ar fi format A din parti succesive, liecare
parte fiind tinita sau intinita; daca este infinita, atunci fiecare parte ar fi

l" Karl Bar'h. Church Dogmatics, vol. 1, 2, (Edinburg: T.&T. Clark, 1959),
p. 52.
w A. A. Hodge, Outlines of Theology. (Grand Rapids: Zondervan, 1973), p. 142.
w ibid, p. 142.
40 Sinclair B, Ferguson si D. Wright, op. tit, p. 163.
41 Orton Wiley , op. cit., p. 338.
42 ibid, p. 337.
86

eeala cu tntregul si fiecare ar trebui sa fie egala cu celelalte. Pe de alta

pane daca pftrtile succesive sunt finite, atunci infinitul ar fi suma
lucrurilor finite, si in fiecare caz, concluzia ar fi a reductio ad absurdum-
o reducere la absurd.43 .
Si in siarsit, in cea de-a treia acceptiune, atat timpu cat si
eternitatea suntcombinate in constiinta divina, chiar daca timpul nu are
sens pentm Dumnezeu, si de aceea El nu are nici o relatie ^ ordinea
temporal*. Superioritatea lui Dumnezeu asupra timpului este legata de
interventia lui in
44 *

imP' Cele doua idei, de timp si de eternitate, nu se exclud .Ele sunt

conectate intr-un mod obiectiv. Temporal, ca ne<*^ W
etemul iar eternul este latura pozitiva, perpetua a temporalului. Rothe
u"e ca temporalul si eternul nu se exclud deloc" Opusu^timpului este
lLa timpului si de aceea lipsa ongmn; opusul eternului este
o'exiSa. Eternitatea este un mod de ex.stenta prin care Dumnezeu
sustine timpul. Adevarul eternitatii este conectat intr-un mod mistenos cu
d ea mtuitlva de Dumnezeu, iar timpul este conectat cu ,deea a
om- Dumnezeu transcende timpul, dar is, indeplmeste scopul cu
tapturile Sale sub legea timpului .In relatie cu creatia Sa, Dumnezeu
uPno e evenimentele ca trecut, prezent si viitor in succesiunea
exLentei lor sau cu alte cuvinte, Dumnezeu cunoaste trecutul ca trecut,
orezentui en prezent si viitorul ca vutor. "
P Dar acest element al duratei- timpul Unit, eternitatea mfmita este
o identif.care suficienta a diterentei dintre timp si eternitate ?Nu difera
timpullui Dumnezeu de timpul uman T ouCrtint* .
Trascendenta lui Dumnezeu nu este diterentierea absoluta a
timpului de eternitate, dar este libertatea, din insas. motivat.a de a ., m
3 omului limitat in spatiu si in timp . Eternitatea nu uebu.. gnnchto n
termeni negativi. ca lipsa a timpului, c. pozitiv, ca timp al u. Dumnezeu
c rimp autentic. Acest timp autentic se distinge de timpul uman nu atat
nndLa sa (in contrast cu pozitia lui Cullman^daj;rm,* es^pnn ce
ce Barth definea ca fiind simultaneitatea pura. Dumnezeu nu este

-' Orton Wiley . op. c/t., p., p. 336.

^ ^sWatson, Body ofDivinity. (Grand Rapids: Baker, 1979), p. 72. |

46 Orton Wiley, op. dr., p. 337. j
"ibid [
414 Orton Wiley, op. cit. p. 337. i
J9 Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. at., p. 688.
50 Karl Barth , op. cit., vol. I, 2, p. 60.
 87

dominat de succesiunea timpului sau de diviziunea acestuia in

trecut,prezent si viitor, asa cum sunt fiintele umane, ci poseda timpul in
acea pura simultaneitate, in care trecutul, prezentul si viitorul coexista,
dar tara diferentierea pe care o face omul.51
Constanta lui Dumnezeu nu consta numai Tntr-o imutabilitate
absoluta, ci In credinciosia Sa in timp, ca Dumnezeu viu. Acest timp
autentic al lui Dumnezeu este prototipul si sursa timpului perceput de
oameni. Etemitatea lui Dumnezeu este timpul real, in contrast cu timpul
uman, nereal; Dumnezeu are timpul, noi doar experimentam timpul in
scurta trecere a partilor lui.52
Dumnezeu este originea timpului care devine important prin
activitatea Lui. Timpul nu are valoare daca nu este umplut de
evenimente.53 Daca toate lucrurile ar fi anihilate, nu ar mai putea fi nici o
tranzitie, nici o succesiune, nu ar mai fi timp, totul ar fi mtr-o perfects
stare de vid, nimic si nefiinta. Toate acestea pot fi spuse despre timpul
obiectiv, despre timpul dependent de materie. Asa cum lipsa timpului
obiectiv ar unna din anihilarea materiei, asa lipsa timpului privind
persoanele rationale este conceputa ca distrugerea gandirii.54 Etemitatea,
nefiind o lipsa a timpului, ci existenta timpului intr-o stare pura,
piesupune o succesiune a evenimentelor, datorita faptului ca timpul este
succesiunea evenimentelor. insa ideea pura de eternitate nu poate tolera
durata sau succesiunea ca fiind necesare constiintei divine.56
Exisra doua moiive pentru care succesiunea este negata ca
existand la Dumnezeu. Primul motiv se refera la evenimentele exteme.
Ele sunt totdeauna prezente in mintea lui Dumnezeu. El vede toate
evenimentele in relatiile lor, fie cauzale, fie cronologice, Dumnezeu stie
cum se succed toate evenimentele in timp.57
AI doilca motiv pentru care succesinea este negata la Dumnezeu
se refera la relatia succesiunii gandurilor si actelor divine. Stim doar ca
Dumnzeu produce constant noi efecte, efecte care se succed unele pe

M [ Karl Barth , op. at., vol. I, 2. p. 61.

y: Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. cit. p. 689.
s; William Strawson Jesus and the Future Life, (Philadelphia: Westminster,
1959), p. 32.
Si Charles Hodge , Systematic Theology, (New- York: Charles Scribnes, 1875),
p. 389.
55 Karl Barth,op. cit, vol III, 1, p. 69.
56 Orton Wiley, op. cit, p. 337.
57 Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. ciL, p. 689.
altele In timp, dar nu putem sti daca^aceste efecte sunt un exercitiu
succesiv sau simultan al lui Dumnezeu.
Exista numeroase mistere legate de succesiunea cronologica in
natura noastra, pe care nu le putem explica; stim ca in vise, de exemplu,
lunile pot fi concentrate in momente si momentele extmse in luni. bau
inainte de moarte, se intampla foarte des ca tot trecutul sa devina dintr-o
data prezent. Oare ne-a creat Dumnezeu in asa fel incat memona sa fie la
fel de vie ca si constiinta prezenta?59 Acest fapt nu este un lucru
imposibil, memoria noastra fund astfel constiinta trecutului. ^
Dar Dumnezeu nu este o fiinta limitata in timp, Dumnezeu in fc!
insusi nu cunoaste succesiune in timp, El este independent de scurgerea

Dr Pope 6(l gaseste explicatia relatiei dintre timp si etemitate in

Hristos eternul Cuvant."Putem indrazni sa spunem ca in Dumnezeul
etern locuieste etemitatea, si ca in Fiul, Intaiul nascut din intreaga Creatie
locuieste timpul. Asa cum in intrupare Dumnezeu S-a manifestat pnn
came 'asa in creatie Dumnezeu Se manifesta in timp. Si asa cum, pentru
totdeauna, Dumnezeu Se va manifesta prin Fiul Sau intrupat, asa El va
avea pentru totdeauna in si prin Fiul, o manifestare in timp, aceasta
insemnand ca timpul si etemitatea vor coexista pentru totdeauna."
Rodman Williams61 diferentiaza trei aspecte ale etemitatti pnn
care aceasta transcende timpul: etemitatea este pretemporala,
sv.pratemporala si posttemporala.62 Etemitatea este in natura lui
Dumnezeu de a exista, si de aceea, putem spune ca Dumnezeu este
pretemporal, supratemporal si posttemporal.
Dumnezeu este pretemporal. Aceasta inseamna ca existenta lui
Dumnezeu preceda toate lucrurile. El a fost la inceputul tuturor celorlalte
incepturi Dumnezeu era in El insusi. Tmpul a fost creat o data cu spatml
si materia, "dar inainte de toate timpurile TU ESTl si nu era un tmip in
care sa nu tie timp. Caci Tu nu prin timpuri precedezi timpurile, caci
asttel nu at tiprecedat toate timpurile " spunea atat de inspirat Augustin.
Aceasta reprezinta eteinitatea lui Dumnezeu ca pretemporala. Totdeauna

* Sinclair B. Ferguson si D. Wright, op. cit., p. 689.

5" Orton Wiley, op. cit.s p. 337.

6lRodman Williams, Renewal Theology, (Grand Rapids - Zondervan, 1988),

p. 56.
(>2 Karl Barth, op. cit., vol. HI, l,p. 619.
6> Augustin, ContTesionesX Bucuresti: Ed. Inst. Biblic Ortodox ,1994 ), p. 58
 89

si oriunde Dumnezeu exista ca Cel etern, in acest sens al pretempo-

ralitataii.
Dumnezeu este supratemporal. Barth prefera sa foloseasca tn
locul cuvantului supratemporal, cuvantul cotemporal.64 Eternitatea lui
Dumnezeu coexista cu timpu], dar nu exista diferenta Tntre Inceput si
sfarsit, si prin aceasta eternitatea transcende timpul. Tot Barth spune ca
viata divina este eternitatea lui Dumnezeu ca supratemporala sau
cotemporala.b> Totdeauna si oriunde Dumnezeu este Cel "care este" Tn
sensul cotemporalitatii, de asemenea.
Dumnezeu este posttemporal. Aceasta afirmatie completeaza
conceptul de erernitate ca incluzad temporalul. A$a cum Dumnezeu este
inaintea si deasupra timpului, asa El este si dupa timp, dupa fiecare si tot
timpul.66 El este cand timpul nu va mai fi .Eternitatea este, de asemenea,
acest "atunci", la fel cum este "o data'* inainte de tot timpul si la fel cum
este "acum" peste tot timpul ,67 Dumnezeu este ultimul. Eternitatea este
scopul si sfarsitul, dincolo de si peste orice alt scop sau sfarsit.68
Totdeauna si oriunde Dumnezeu este Cel etern si in sensul post-
temporal itatii.
Pretemporalitatea, cotemporalitatea sau supratemporalitatea si
post-temporalitatea sunt in acelasi timp eternitatea lui Dumnezeu si de
aceea insusi Dumnezeu cel viu, Domnul timpului. Dumnezeu suveran si
independent, care exista prin Sine Insusi.69
Timpu! are c relatie stricta cu lumea lucrurilor existentc Tn
succesiune. Dumnezeu umple timpul in orice parte a acestuia, iar
eternitatea Lui nu este o existenta Tn timp, este mai mult decat aceasta,
este Insusi Dumnezeu cel viu.7"

"* Karl Barth, op. cit., vol. Ill, I, p. 623.

'* ibid, p. 626.
'* Rodman Williams, op. cit, p. 56.
r'7 Karl Barth, op. cit., vol. Ill, I, p.637.
'* Geoffrey* W. Bfomiley , op. cit. p. 162.
'* Karl Barth,op. cit.. vol. Ill, 1, p. 638.
70 Louis Berkhof, Systematic Theology. (Edinburg: The Banner of Truth , 1979),
p. 58.
90

CE AFBRMAM SI CE NEGaM CAND SPUNEM Ca

DUMNEZEU ESTE ETERN ?

Prin eternitate, ca atribut al lui Dumnezeu, intelegem ca

Dumnezeu este deasupra timpului, liber de orice diferentiere temporala a
trecutului si a viitorului, in existenta caruia nu este succesiune.71
Cand spunem ca Dumnezeu este etem, prima idee care reiese din
aceasta afirmatie este ca Dumnezeu nu are nici Tnceput si nici sfarsit, dar
evident ca teologia si filosofia adauga ceva mai mult decat simpla idee a
duratei. Etemitetea este privita doar ca atribut al lui Dumnezeu, aceasta
insemnand ca El este etern, in sensul in care eternitatea este in natura Lui
de a exista.72
Dr. Raymond 73spune ca eternitatea, ca atribut al lui Dumnezeu,
este echivalenta cu faptul ca la El nu exista timp trecut sau viitor, ci din
vesnicie in vesnicie un prezent etern, dar intelege toate lucrurile ca avand
un trecut, un prezent si un viitor, In succesiune. La Dumnezeu, gandurile,
scopurile si planurile Lui sunt eteme ca El insusi, si de aceea ideea unui
"punctum stans* sau " nunc stans'- prezent etern poate fi acceptata.74
Acest prezent creeaza o acceptiune temporala, fiind ceea ce urmeaza
trecutului si preceda viitorul. Dar Dumnezeu depaseste aceasta sfera de
prezent temporal, prezentul lui Dumnezeu fund eternitatea, care
inglobeaza In ea tot timpul: trecut, prezent si viitor. 7S Eternitatea este
simultancitatca pcrfecta a trecutului, prezentului si a viitcrului in
constiinta lui Dumnezeu.76
Versetul biblic care defineste eel mai clar eternitatea lui Dumnezeu
este Apoc. 1:8.77 Dumnezeu este singura fiinta care exista prin Sine insusi,
independent in existenta Sn de orice iimita. Dumnezeu este Alfa, este
eternul pretemporal, dinaintea timpului, inceputul inceputurilor. El este
Omega. El va exista in El insusi cand nimic nu va mai fi, eternul
posttemporal. s

71 Orton Wiley , op. cir., p. 337.

72 Geofrey W. Bromiley, op. tit., p. 162.
7-1 Orton Wiley, op. cit., p. 337.
74 A. A.. Hodge, op. cit., p . 142.
75 Rodman Williams, op. cit., p. 56.
76 Karl Barth, op. cit. , vol. Ill, I,p. 640.
77 Apoc. 1: 8 "Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si Sfarsitul, Cel ce este , Cel ce
era si Cel ce vine, Cel Atotputernic. " .
78 William Strawson, op. cit., p. 33.
 91

Dumnezeu este etern, eternitatea fiind unul dintre atributele

absolute si incomunicabile ale lui Dumnezeu.79 "Cel mai mare si eel mai
bun om din lume poate spune ca prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt,
dar Dumnezeu spune in mod absolut - si este mai mult decat poate spune
orice faptura, om sau inger, Eu sunt eel ce sunt- Domnul Vesniciilor.80

L'auteur se propose de presenter la notion d'eternite de point de

vue philosophique et notamment theologique.
L'article fait ['opposition entre la conception philosophique selon
laquelle Peternite est I'absence du temps et la conception biblique qui
conceit I'eternite comme la succession infinite des siecles. L'etemite ne
rejete pas la presence du temps. Dieu est en dehors du temps, mais II
accomplit Son but avec Sa creation sous la loi du temps. II connait le
passe comme passe, le present comme present et le futur comme tutur.

The author attemps to present the notion of eternity from a

philosophical and especially theological point of view.
The article opposes the philosophical conception which regards
the eternity as the absence of the time upholding the biblical conception
which conceives it as an endless succession of evens. Eternity and time
are not incompatible notion. God is above the time, but He fulfils His
purpose with His creation under temporal laws. He knows the past as
past, the present as present and the future as future.

""' James M. Boice. Foundations ofthe Christian Faith. (Leicester: Inter- Varsity
Press. 1992). p. 53.
Sl) Matthew Henry, Commentary ofthe Whole Bible, vol. 1, (New York :Fleming
H. Revell, 1890),p. 284.