93

MISTICA SI SACERDOTALISM IN BISERICA

de loan Szasz*

Niciodata, in istona omenini, nu au concurat in asa mare masura

curentele filosofice, ideile religioase, principiile economice si politice.
Toate prezinta avantajele adoptarii lor, fara sa arate dezavantajele.
Imposibilitatea discernerii tuturor acestor factori produce confuzie,
dezamagiri, dezorientari. sau chiar depresii, crize, dezechilibre, deoarece
toate acestea preseaza nu numai asupra psihicului uman, ci si asupra
spiritul lui.
Acum, cand Umanismul incearca sa construiasca o ecuatie in
care sa incapa toti factorii mentionati mai sus, si in care singurul algontm
este omul, este greu de crezut ca fiecare individ este capabil sa ajunga la
rezultatul corect. Prea multe necunoscute pentru o ecuatie atat de
simplista. la care rezultatul este acelasi de fiecare data: totul pentru om
si prin om; acest rezultat ingusteaza orizontu! de percepere uman,
impingandu-l la extreme: ori suprarational. ori mistic. Nu se mai poate
concepe echilibru in relatia creator-creatie, Divinitate-umanitate, si
aceasta pentru c.i nu se mai vrea acest echilibru, cautandu-se extremele.
Un factor care intervine in aceasta ecuatie este acela mistic. El
nctioneaza ca element de echilibru pentru individul care priveste
Univcrsul prin credinta si pentru aceln care cauta intelesurile prin stiinta,
oxactitate; si aceast.n a doua categone are o limita superioara. lar acea
hmita, inditerent unde se atla.tot mistica este.
Un alt factor major este caracterul informational al societatii
actuate, care creeaza in junil nostni o "atmosfera" pe cat de luminoasa, pe
atat de opaca, astfel, traim un timp inselator, care in loc sa dea solutii
cautanlor, le limiteaza la analiza informatiei, ceea ce duce la o teoretizre
a societatii.
Nu in ultimul rand, ecumenismul contemporan, cu rezultate in
general pozitive, poate crea dezechilibre pentru nivelul inferior al
societati. nefundamentate: se poate ajunge la echilibru general in

' Student ?n anul al Ill-lea la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti.

94

detrimental echilibrului individual. Tot in acest sens, trecerile de la o

denominatiune la alta poate avea acelasi rezultat, adica dezechilibrul
convertitului, daca nu se ajunge la o stabilizare, in care un important
factor este acela mistic.
In consecinta, fiinta umana religioasa contemporana poate fi
dezechilibrata de curentele filosofice (nu ne referim la cele care
intluenteaza pozitiv), de caracterul informational al societatii (nu
aspectele progresiste ale lut) si intr-o mare masura schimbarile
denominationale, care creeaza o presiune nu de la doctrina fundamentals
inspre membri ci dinspre membri inspre doctrina etc.
Tocmai de aceea am considerat ca este util de tratat un subiect
legat de aceasta tema, al misticii, in care sa urmarim evolutia acestui
aspect.
In continuare ne vom referi doar la sncerdotarism ca sursa de
mistitlcare a bisericii, incepand cu Biserica Primara, apoi in prima
perioada a bisericii din Apus si Rasarit. iar in final la posibile schimbari
ale misticului in bisericile evanghelice contemporane.

TERMINOLOGIE

Mistic, mistica, misticism.

Gr. mysterion-taina, simbol; (nicrrcpiou)
mystch-saciu, initiat. (fjiirrci;)
MISTIC1.
adj. - care apartine misticismului. referitor la misticism;
adj. - cu inteles ascuns, care ramane neinteles, inexplicabil pe
cale rational.i, tainic:
subsi. - adept al misticismului.
MISTICA. Cste ansamblul concepielor iilosofico-religioase, care
atlrma posibihiaten unei comuniuni a onuilui cu Divinilatea si a unei
cunoasteri tainice obtinute pe aceasta cale. Curentele mistice initiate au
tost ortismul si neoplatonismuh care apoi si-au pus amprenta si In
crestinism, mai ales in Evul Mediu, reprezentantul principal iiind
Dionisie Areopagitul (pseudo), in secolul al V-lea^ care a si introdus
termenul, apoi Bernard de Clairvaux (1091-1153) s.a."
Mistica crestina se refera la posibilitatile umane de experimentare
cognitiva a ultimei realitati, de intelegere a lui Dumnezeu prin credinta
crestina. Esenta misticii crestine este contactul cu transcendenta lui

1 DEX, Bucuresti, Ed. Universu Encyclopedic, 1998, p.640.

2 DictionarEnciclopedic Roman, Bucuresti, Ed. Politica, 1965, p.382.
 95

Dumnezeu. in societatea contemporana, mistica este studiata din mai

multe perspective: psihologica, comparativista, psiho-sociala, teologica.
Aceasta se reflecta in posibilitatile de constniire a propriei religii pentru
tlecare individ sau in formarea congregatiilor religioase\
Este important de delimitat granita dintre mistica si misticism,
prima unind vointa omului cu sentimentul, oferind, pe cand misticismul
uneste vointa cu intelectul, obtinand.
Din punct de vedere psihologic, mistica este bariera care umple
vidul dintre ratiune, pe de o parte, si credinta, pe de alta parte. Aceasta
zona pastreaza un echilibru interior, dar si fizic, al individului. Orice
exagerare sau minimalizare, create artificial, provoaca grave dezechilibre
in zonele primare ale psihicului uman - reprezentarile, senzatiile si
perceptiile - aceasta ducand la o alterare a sistemului cognitiv - gandire,
imaginatie - inr mai departe, la alterarea intregului psihic uman.
Vom enunta cateva legi ale misticii:
1. Mistica este practiea nu teoretica.
George Tyrrell mergea pana acolo sa confunde acest termen cu
rcvelatia. iar carncteristica de baza a misticii o considera individualitatea.4
2. Mistica este o activitate in intregime spirituals, chiar daca sunt
implicate si elemente nespirituale5.
3. Mistica are implicatii psihologice6.
Aceasta lege provoaca reactii din partea celor care o constientizeaza,
mai ales, daca r.u se pcate delimita ccrect granita dintre mistica si
misiicism.
Reversul acestei legi poate 11 exprimat ca posibilitate de sugestionare,
pana la misticism, printr-o activitate psihologica intensa.
in concliizie, mistica. in perspective crestin.i, este agentul de echilibru
al omului care vrea sa se recunoasca ca parte a Universului creat de
Dumnezeu, cu care poate avea o relatie directa, bazata pe credint.a, dar o
credinta rationala. Acesasta lormulare contradictorie este de fapt esenta
misticii. Dumnezeu nu este numai unul transcendent cl si imanent, iar in
aceasta ecautie, un factor prezent este si omul, dar care nu poseda prin
sine puterea de eliminare a acestor necunoscute.
MISTICISMUL.
Misticismul este credinta In posibilitatea omului de a comunica
cu forte supranatuiale, prin revelatie, intuitie, cxtaz'.

* Britanica. Eenciclopedia Britanica Inc.. 1989. v.16, p.33O.

4 Evelin Underfill!. Mistica. Cluj, Biblioteca Apostrof, 1995, p. 143.
ibid., p. 146
0 ibid. p. 154.
96

Crestinul Tntelege prin misticism utilizarea mistlcii pentru a crea

posibilitati incorecte de revelare ale lui Dumnezeu. Crestinismul s-a
confruntat si se confrunta cu astfel de situatii. Aceasta constitute
incercarea de a controla spiritele si lumea spirituals, transformandu-se
intr-o practica straina de cadrul in care Dumnezeu comunica cu omul.
Misticismul apare prin exagerarea valorilor mistice dar si prin
introducerea unor noi elemente carora li se atribuie valoare mistica. Un
alt caz in care poate aparea misticism este acela al schimbarii valorn
elementelor cu rezonanta religioasa (practici, obiecte, ritualuri), pnntr-o
incarcare cu posibilitati exagerate.
SACERDOTALISM8
Sacerdot - Preot;
Sacerdotal - preotesc, sacru, solemn;
Sacerdotiu - demnitate de preot, chemare in misiune, cler;
Sacerdotalism - fenomenul care a condus la formarea clerului, prin
separarea conducatorilor de restul Bisericii si prin construirea unui sistem
piramidal, ierarhic, pe baze autoritariste, precum si prin dehmitarea
functtunilor in Biserica.

MISTIC SI SLUJTRE - IN BISERICA PRIMARA

Mistica, in intelesul ei de contact cu tanscendentul, transfor-

mandu-l' in imanent. nu a tost prinsa bine in expresie de !f Tnceputul
crestinismului, dar, in forma sa. a jucat un rol vital inca in Biserica
Primara. Isus Se prezinta ca posibilitate de tangenta a omului cu Tatal, in
Matei 11:25-27:

7/j vremca aceca Isus n hur cuvantul si a zis: "Te laud Tata. Doamne al
cenilui si al pamanmlui. pentru ca ai ascuns aceste fucrun de cei intelepU si
priceput, si le-m descoperit pnmcilor. Da. Tata. Te laud pentru ca asa ai easit Ttt
cu cafe' Toate lucmrile Mi-au tost date in maim de Tatal Men; si nimeni nu
cunoaste deplin pe FiuL athra de Tatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe
'fatal, athra de FiuL si acela caruia vrea Fiulsa i-L descopere"

Profetiile, ca posibilitate de receptionare directa a revelatiei

directe prin Duhul Sfant. in lipsa unui canon biblic stabilit9, au constituit

DEX. Bucuresti, Ed. Universul Enciclopedic, 1998, p.640.

/fc/dp.941. . _, ,
AlisterE. McGrath. Christis Theology, An Introduction, Oxford, Black
Publishers, 1994, p. 294 - canonul complet, forma finala recunoscuta
 97

elementul mistic de baza, reveiator al lui Dumnezeu.10 in acest sens se

disting doua clase mistice: teosofismul", care are ca obiect cunoasterea,
iar ca modalitate de cunoastere, comunicarea cu Dumnezeu, iar a doua,
mfstica decenta12, care pune bazele pe simturi. In Biserica Primara era
agreata prima clasa, aceea a comunicarii cu Dumnezeu prin suflet.
Teosofismul este darul lui Dumnezeu, nemotivat, dar Tn care baza
este inspiratia.13
Mistica in Biserica Primara este reflectia expresiilor din scrisorile
Apostolului Pavel si a Evangheliei dupa loan. Pentru acestia doi, mistica
este experienta permanentei dorinte de comuniune cu Cristos. Dorinta
suprema a Apostolului Pavel era de a-L cunoaste pe Cristos si de a se uni
cu El. Expresiile "in Cristos; Impreuna cu Cristos; viata cu Cristos
etc14" se refera la moartea si Tnvierea Lui, ceea ce a condus la ideea de
unire "dupa carne" sau "fara trup". Unirea spirituala cu Cristos, din
invatatura paulina, a lost elementul central al misticii Bisericii Primare.
Mistica ioanina este concentrata Tn capitolul 17 din Evanghelia
dupa loan, unde este prezentata posibilitatea unirii sufletesti cu Fiul si
Tata I:
"5/ viata vesnica este aceasta: sa Te cimoascape Tine, singurul
Dumnezeu adevarat. sipe Isus Hristos. pe care L-ai trimis Tu. "

Desigur, nu gnosticismul este esenta acestei expresii, ci

posibilitatea de unire a omului cu Dumnezeu prin Isus Hristcs, c unire
spirituala. De la Tnceput s-au facut speculatii pe marginea acestor doctrine
spirituale, mistice, Valentin15 introducand ideea de cunoastere esoterica
revelatorie a lui Hristos, adica, gnosticism. Scolasticismul care a avut un
mare impact asupra crestinismului primar isi are originile in gnosticism.
Privind la situatia existenta in Biserica Primara referitor la
slujbele din vremea apostolica, putem observa o plinatate a darurilor

universal, s-a stnbilit la Conciliul de la Hipo Tn 393. dar a tost precedat de unii
parinti apostolici. cum ar fi: Atanasie. in 367 si leronim. Acest canon a tost
reluat In Conciliul de la Cartagina (397 si 419). Clement din Roma. Tn sec.I,
numeste ca autentica 1 Corinteni si mai face aluzie Tnca la noua carti.
::' Hodge, Sisrematic Theology, New York, Charles Scribner & CO, 1875, p.66.
1' ibid. p.67.
'- idid.
n Vaughan. Hours with the Mystics, v. I, p.45.
14 In epistolele Apostolului Pavel, Tntalnim 40 de expresii care au Tn compunere
particula >csyn", care implica, dialectic vorbind, materializarea unirii cu Cristos.
Diterenta aceasta se reflects in comparatia dintre "en" - Tn si "syn" - cu.
15 Britanica, Eenciclopedia Britanica Inc., 1989, v. 16, p.33l.
98

duhovnicesti care se exprimau in varietatea slujbelor. Aparitia in

Ierusalim a crestinismului si apoi raspandirea sa in lume a dus la
formarea unor biserici locale, veritabile unitati de lucru si lupta ale lui
Dumnezeu pe Pamant. Crestinii au format o comunitate sociala distinctly
Mesajul lor a devenit: "Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos"
(Fapte 2:40). Petru ne spune de ce s-a produs aceasta separare mtre
Biserica si lume: " Voi sunteti o semintie aleasa, o preotie fmparateasc<%
un neam sfant, unpopor pe care Dumnezeu L-a castigat ca sa fie al Lw'
(1 Petru 2:3). Biblia ne pune la dispozitie numeroase texte care vorbesc,
direct sau indirect, despre existenta si modul de functionare a bisericii
locale din perioada apostolica. Un asemenea exemplu 11 avem in Fapte
4:32-37: "Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Nici unul
nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau totul de obstef.. .JCaci nu era
nici unulpn'ntre ei care sa duca lipsa, toti cei ce aveau ogoare sau case le
vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute si-1 puneau la picioarele
apostolilor, apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie" De aici se
pot deduce performantele apostolilor de a organiza prima Biserica. Apoi,
dimensiunile lucrarii depasind numarul si capacitatile lucratorilor, au
aparut problemele In modul de rezolvare a situatiei materials Ulterior,
crestinii misionari. care formau biserici locale (ex. Antiohia), formau o
structura in care functiona o pluralitate de lideri: Barnaba, Simon, Luciu
din Cirena, Manaen etc.
Apoi, Duhul Slant i-a chemnt pe Saul si pe Barnaba sa devina
intemeietori de biserici locale. Dupa ce acestia formau o biserica, nu
aveau timp sa organizeze o structura locala, ei lasand in urma lor un
colaborator insarcinat cu organizarea bisericii. Alaturi de prezbiteri -
numiti si pastori - erau diaconii si apostolii, Biserica mai avea prooroci,
evanghelisti si invatatori (Ef. 4:11), chemati sa fie slujitorii slujitorului lui
Dumnezeu. Toti acestia se considerau frati intre ei, ceea ce ii deosebea pe
ei de restul credinciosilor fiind doar maturitatea spirituala si chemarea
speciala pe care o aveau. Totusi, inca din aceasta perioada erau unii care
se credeau superior! fratilor lor si le placea sa aiba intaietate tntre ei.(III
loan 9). Acestora nu le placea nici de frati, nici de apostoli. Spiritul lui
Diotref a inceput, putin cate putin, sa cuprinda pe slujitorii Bisericii.
Putem spune ca, in general, in perioada apostolica, s-au pastrat
unele forme din cultul Sinagogii.16 in cadrul adunarilor era usor de luat

u> Istoria Bisericeasca Universaia - Manual pentru Instituted teologice, volumul

I, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1975,
p. 195.
 99

cuvantul, si rugaciunile erau spontane17. Rolul pastorului in aceasta

perioada era eel de supraveghetor (episcop) care urmarea ca toti
credinciosii sa poata participa la zidirea reciproca, potrivit cu darul pe
care-1 aveau. Prezbiterii participau la inchinare, fara a detine monopolul.
In concluzie, esenta misticii in Biserica Primara nu era acoperirea
dorintei de a percepe prin forme revelatia Divina, nu era nici o formula
care sa acopere distanta dintre esenta cunoasterii lui Dumnezeu si
imposibilitatea rationarii. ci experienta spirituala in sine, cu o Persoana
reala, prezenta, activa.
Un rol pozitiv in acest sens l-a avut structura bisericeasca, care
nu a fost un element de intermediere in perspectiva cunoasterii si unitatii
cu Dumnezeu, aceasta conducand la misticism, ci de viata spirituala in
comuniune cu Dumnezeu, avand ca sursa de viata unirea spirituala cu
Hristos.

M1STIC SI SLUJIRE IN BISERICA APUSEANA SI

RaSaRITEANa

Incn din secolul al II-lea s-au cristalizat doua orientari teologice,

influentate de geopozitie, curente filosofice si culturale, reprezentate de
cele doua scoli: alexandrina - pentru Rasarit, si cartagineza - pentru
Apus.

/. Biserica Apuseana

Fondatorul doctrinei apusene mistice este Augustin18. In

"Con/esiuni", Augustin utilizeaza doua expresii mistice: legatura
emotionala si atingere. Mai t.irziu, in "Comentarii literare asupra
Gcnesei'\ el introduce o tripla perspectiva mistica: corporeal, spiritual si
intelectual, acestea determinand crezurile mistice pentru mai multe
secole. El a tost influentat. in ideologia sa. de neoplatonism. curent
tilosotic promovat de Plotinius. Elementele de baza din invatatura lui
Augustin, a relatiei active cu Dumnezeu prin dimensiunea sacramentala a
misticii destine, au fost concentrate in timpul Papei Grigore I eel Mare.
Doi factori importanti au dezvoltat misticismul clasic apusean al lui

17 Istoria Bisericeasca Universala - Manualpentni Institutele teologice. volumul

I. Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1975,
p. 195
18 Cairns Earle, Crestinismul de-a Jungul secolelor, Oradea. Ed. Cartea Crestina,
p. 140.
100

Augustin. In primul rand, traducerea lui Pseudo-Dionisie Areopagitul lar

eel de-al doilea, invatatura lui Erigena, in secolul al IX-lea, care a Tncerat
o combinatie a misticii apusene cu cea rasariteana, creand misticismul
negativ19. .... *
Un alt moment important in dezvoltatea misticii apusene a fost
secolul al Xll-lea, influentat de monasticism, introdus de Anselm de
Canterbury. O figura important in aceasta evolutie este cea a lui Bernard
de Clairvoux. Aceasta miscare din secolul al XH-lea a constmtit esenta
evolutiei pentru secolele urmatoare.
Teologia dionisiana a secolului al XHI-lea este momentul In care
sutletul este desetializat in relatia om-Dumnezeu, acesta transformandu-
se in mediu al acestei legaturi, in care extazul este forma suprema a
misticii20. Aceasta orientare este gasita in scrierile lui Bonaventura.
Importanti scriitori mistici ai evului mediu au fost Chatenna de
Siena si Chaterina de Genoa, in secolele al XlV-lea si al XV-lea, care
constituie baza ideologic* pentru sintezele teologice catohce ale secolelor
in care se convietuieste cu o alta orientare teologica, aceea adusa de
Reforma. ..
Am putut urmari, in cadrul foarte larg evolutia misticii catolice,
identitlcand perioadele de timp in care au avut loc transformari majore in
mistica Bisericii Apusene. Aceasta dezvoltare se sintetizeaza in
Catehismul Bisericii Catolice, unde ideea mistica este matenalizata in
ritualurile biscriccsti.
Printr-o privire de ansamblu, Catehismului catohc ar putea ti
sistetizat in prezentarea ideii sacramentale, care reflecta fidel stadiul
evolutiei misticii catolice contemporane.
Insusi crezul catolic are ca punct de plecare ideea de cautare a
cailor pemru coinuniunea cu Dumnezeu. Aceste cai sunt : lumea
material^ si persoana umana. Un alt concept de baza in cladirea
misticismului catolic este personiiicarea Bisericii, dar in intelesul ei
abstract. "Stanta Maica Biserica tine si invata ca Dumnezeu poate fi
cunoscut cu certitudine din lucrurile create, prin lumina naturala si a
ratiunii umane"21

'" Vadimir Lossky, Bucuresti, Dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Ed.
5 Bonifaciu. p.5. . .., .. ,. c,
:" Vladimir Lossky. Bucuresti. Teologia mistica a Bisencn de Rasant, Ed.
Bonifaciu, 1998, p.34.
:I Catehismul Catolic, p.23.
 101

Intre posibilitatile de "a vorbi cu Dumnezeu", se declara

capacitatea de intelegere rationala22 a lui Dumnezeu.
Un aspect important Tl constituie Magisterul Bisericii23, prin care
s-a construit setul de dogme bisericesti. Asadar, continuitatea revelatiel
divine avand ca sursa Sfanta Scriptura, afirmata de crezul catolic, se
manifesto In Biserica prin imbinarea acestor trei elemente de baza:
Sfanta Traditie, Sfanta Scriptura si Magisterul.24
Dezvoltarea bisericii ca mediu de manifestare a acestor elemente,
amintite mai sus. a condus la "improprietarirea" sau eel putin
"administrarea" ei de catre reprezentantii ei, elerieii, iar tendinta credin-
ciosului de a-si individualiza relatia cu Dumnezeu a fost descurajata prin
aceasta bariera tainica, misrificata, a sacramentelor, care, in loc sa
uneasca umanui cu divinul, se constituie in protejarea structurii in
defavoarea celulei de baza a ei, omul.
Biserica Catolica considera cateva clase de mistere: misterele lui
Hristos25, misterele Bisericii26, misterele credintei27, misterele mantuirii2S
si misterele vietii vesnice29. Termenul sacrament este introdus de Parintii
apostolici apuseni ca varianta latina a grecescului misterion.
Sunt sapte sacramente ale Bisericii30: Botezul, Mirul, Euharistia,
Pocainta, Ungerea bolnavilor, Preotia si Casatoria.
Acesta este conceptul de baza, sintetizat, al misticii catolice, care
se considera ca infailibila si unica.

2. Bisericn Rasariteana

Forma clasica a misticismului din Biserica Rasariteana apare In

secolul al Il-lea. cand mistica Bisericii Primare a Tnceput sa convearga cu
misticismul grec al lui Plato. Filosotla cu nota preponderent
trhnscendenta '"a prins" foarte bine la crestinii care vedeau in Dumnezeul

:: Catelusmul cnto/oc, p.24.

:A ibid, p.33 - "Misiunea de a interprets in mod autentic Cuvantiil lui Dumnezeu
scris sau transmis a fost incredintata Magisterului viu al Bisericii, a carui
autoritate se exeicita in Numele lui Isus Cristos, adica episcopilor aflati In
comuniune cu urmasul lui Petru, episcopul Romei."
:4 Carehismul Catolic. p. 34.
s ibid. p. 118 - " Toata viata lui Cristos este mister".
'" ibid. p. 250.
" ibid.
* ibid. p. 251.
-9 ibid, p. 252.
M) ibid..p.21\.
102

lui Avraam si al lui Isus, un Dumnezeu care nu poate fi in intregime

cunoscut. Conceptul de preexistenta a Logosului din Evangheha dupa
loan, se potrivea prea bine cu ideea platonista despre Logos.
Reprezentantul de baza al misticismului rasaritean este Origen, eel mai
mare scriitor preconstantinian.
Lucrarile de baza considerate ca sursa a misticismului Oriental, la
fel ca pentru eel Apusean, sunt Areopagiticele, scrierile lui Pseudo
Dionisie Areopagitul*, din care se desprind doua ramuri pnncipale ale
cunoasterii lui Dumnezeu: catafatica sau pozitlva si apofatka sau
neativa. Teologia catafatica, considerata nedesavarsita, pretinde
cunoasterea lui Dumnezeu prin atlrmatii, pe cand cea apofat.ca, prin

Primul mare scriitor mistic este Ponticus" (346-399), care a

reluat teologia lui Origen. Ceea ce aduce nou este dtstinctia dmtre
ascetismul contemplativ si practica contemplative
Cantarea Cantarilor este sursa mistica pentru Gngone de Nissa,
care interpreteaza aceasta carte ca relatia mistica dintre Isus si omenire.
MisticismuL in Rasarit, face distinctie Tntre esenta lui Dumnezeu
si atributele Sale, iar creatia este o emanatie a Sa, un proces dialectic, din
perspectiva Divina, in acelasi moment metafizic . ^
Dintre mari mistici rasariteni Ti mai amintim pe Simeon, in jurul
anului 1000, Grigore Palmas, in sec. al XlV-lea si marii mistici rusi ai
secolului al XVIII-lea, si a! XlX-lea. ^ ^
Materializarea intregului crez mistic rasaritean se gaseste in
tainele instituite de Hristos34.
Prin taine se Tntelege mijloacele prin care Hristos insusi
comunica harul mantuitor prin mana preotului si prin martunslrea
credintei credinciosului.35 ,,.,.*
* Exista trei clase de taine: tainele creatiei, tainele lui Hristos si
tainele Blsericii^. Cele sapte taine ale bisericii sunt: Botezul,
Euharistia, Marturtsirea, Mirul, Hirotonia, Nunta si Maslul. Aceste
taine se exprima prin succesiunea apostollca, preotul - impartitor de
liar si ierarhizarea clerica.

i! Vladimir Lossky, Teolozia Mistica a Bisericii din Rararit. p. 21

;: ibid., p.22.
" Britanica, v. 16, p.331.
u Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, p. 14.
35 ibid. p.23.
*ibid. p. 18. i
 103

Desigur, exista mutti factori care^au influentat schimbarea de la

crezul mistic al Bisericii Primare pana la aceasta forma elaborata, cum ar
fi: martirajul, situatiile economice, culturale, relatia cu statul etc. Ne vom
referh in continuare, la modul in care sacerdotalismul a influentat
doctrina bisericii.
Privind retrospectiv la evolutia mistica in Biserica, putem afirma
ca un rol important 1-a avut sacerdotalismul secolului al H-lea. Dupa
moartea apostolilor si a generatiei lor, o evolutie lenta si regulata devine
evidenta in cursul istoriei Bisericii. Incepand cu secolul al II-Iea, se
observa abandonarea preotiei universale in avantajul functiilor
eclesiastice. Deosebirea dintre conducatori si credinciosi, care, la inceput
era numai de autoritate morala si spirituals (formula de adresare fiind -
trate - indiferent daca cineva e conducator sau laic), s-a accentuat cu
timpul. Dupa moartea apostolilor, o data cu diminuarea harismelor,
puterea si atributiile conducatorului duhovnicesc creste, numele si functia
treptelor ierarhice s-au clarificat, importanta si raspunderea lor au crescut.
Parintele apostolic Clement din Roma37 este eel care face prima
referire la separarea intre cler si laici: "Sane gandim la cei ce lupta sub
conducator// nostri... cu cata supunere indepJinesc poruncih. Cei man nu
pot ti fara cei micisi nici cei mici fara cei mari'3i'. Astfel trebuie sa fie in
Biserica, pentru ca Dumnezeu "a randuit cu vointa Lui cea prea inalta,
unde sipn'n cine vrea sa-Sisavarseasca aceasta (Iiturghiih)... Arhiereului
!i sunt date slujiri proprii, prectiter Ji s-a randuit loc prcpriu, levitilor, le
sunt puse diaconii proprii, tar laicului ii sunt date porunci laice'.' De
acuma. numele de popor (laos) si de cler (cleros) deosebesc in Biserica pe
credinciosi de pastori. Credinciosii se numeau plebei, iar elerieii se
numeau ordo-ec/esiasticus.i9 fncepand cu generatia Parintilor apostolici,
activitatile cultice se concentreaza pe slujbele de episcop, prezbiter sau
diacon, urmand ca in sec. al Ill-lea, distinctia dintre clerici si laici sa tie
uz general, laicilor refuzandu-li-se orice slujb.i sacramentala.
Actelor simbolice instituite de Isus Hristos li se schimba sensul
datorita introducerii unei conceptii saciamentale a functiilor
eclesiastice. Botezul devine o "taina", un mister, la fel si Cina
Domnului, c.ici "Euharistia este Trupul Mantuitorului nostru Isus

Sunt numiti pannti apostolici scriitorii bisericesti din secolul al II-Iea. Primul
care utilizeaza acest termen este J.B.Cotelier, in secolul al XVII-lea.
x Clement din Roma. Catre Corinteni, cap.37:3-4, in volumul ScrieriJeparintilor
apostolici, Bucuresti, Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe
Romane, 1995.
w 1st. Bis. U'niv.p. 117.
104

Hnstos, trupul care a patimitpentru pacatele noastre" (Sfantul Ignatie

catre Smireni 8:12).
Putin cate putin se aluneca din nou in slujirea specifica Vchiului
Testament. La aceasta au contribuit si " multi convertiti de la religiile
niisterefor'*0 care erau obisnuiti cu ideile propagate de aceste religii, in
care numai initiatii conduceau actele de cult.
O data cu introducerea tainelor privitoare la botez si Euharistie,
omul care prezida aceste ritualuri mistice nu putea fi un simplu crestin.
"Acea Euharistie sa tie socotita buna, care este facuta de episcop sau de
eel caruia episcopul i-a ingaduit. Fara episcop nu este ingaduit nici a
boteza "(Sfantul Ignatie catre Smireni 8:1-2).
Dualismul care apare in toate religiile lumii, adica distinctia
dintre "profan" si "srant", este introdus si in crestinism. In jurul anului
200 d.Hr., pentru episcop se foloseste cuvantul preot41, evidentiindu-se
astfel rolul sacerdotal al acestuia. Biserica va fi considerate acea prin
care se distribuie harul sacramental, datorita episcopului dotat cu puterl
harice.
Asa cum am vazut, In Noul Testament episcop si prezbiter sunt
termeni interschimbabili, iar biserica avea mai multi episcopi, fara ca
unul sa fie considerat mai presus decat ceilalti. In sec. al Il-lea si al III-
lea. " o oarecare schimbare s-a produs, totusi," crescand autoritatea
episcopilor42. Aceasta o oarecare se va face treptat din Rasarit spre Apus,
si va fi evolutia prezbiteriatului colectiv cfltrc episcopatul monahic.
Pentru Parintii apostolici. episcopul este reprzentantul lui
Dumnezeu (Ignatie catre Magnezieni 6:1) si al Episcopului invizibil -
Isus Hristos. Daca Biblia spune "Acolo unde sunt doi sau trei adunati in
Numele Meu sunt si Eu in mijlocul lor" (Mat. 18:20), Ignatie spune:
"Acolo unde este episcopul, acolo este Isus Hnstos, acolo este Biserica"
(2 Trnlieni 2:1). Degeaba sunt adunati doi sau trei laici, degeaba ar avea
inire ei doi diaconi, daca nu este acolo episcopul, nu este prezent Hristos.
Apantia si generalizarea episcopatului monahic a avut doua
cauze importante: persecutia din partea statului roinan, din exterior, si
problemele interne ridicate de Tnvatatura eretica si rezultatul ei -
schisma4*. Dar. totodata, aparitia lui a concurat la un dezinteres din partea
credinciosilor si in acelasi timp la formarea unui spatiu dintre trairea

40
Earle Cairns, op. cit., p. 113.
" 1st. Bis. Univ. p. 117.
42 ibid.
iy Earle Cairns, op. cit., p. 109.
 105

slujbei, ca o comuniune cu Dumnezeu, si participarea formala la ea,

avand ca rezultat conceptia mistificata despre actele de cult
In secolul al Ill-lea se vor produce schimbliri importante:
diferentierea clerului in ordine majore si minore44. Din clerul superior
iaceau parte eiscopii, presbiterii si diaconii. Acestia trebuia sa fie
ordinati. Din eel inferior taceau parte subdiaconii, lectorii, psaltii,
exorcistii, usierii si chiar groparii. Toate acestea au avut acelasi rezultat:
constituirea unui cler ierarhizat, detinand intreaga autoritate in Biserica, si
avand monopolul asupra administrarii sacramentelor, laicii intrand tntr-un
con de umbra, fund aproape ignorati.
Contrar parerii unora45, aceasta evolutie a produs tulburari in
Biserica. Montanistii4" au aparut ca o reactie impotnva iormalismului din
Biserica. Ei pledau pentni participarea tuturor credinciosilor la viata
Bisericii. Aceasta miscare a dus la o reafirmare a slujbelor date de Duhul
Stant. La aceste idei a aderat Tertulian, eel mai mare apologet din Apus.
Miscarea a tost un avertisment pentru ca Biserica sa nu uite ca in
organizarea si formularea doctrinei nu se pot face "inventii". Datorita,
insa, extremelor In care montanistii au cazut, acestia nu au fost luati in
seama.

Este, credem, relevant modul in care sacerdotalismul a contribuit,

pentru perioada de inceput la cristalizarea formelor mistificate, departate
de mistica pe care insusi Mantuitoml o exprima, apoi scriitorii Sfmtei
Scripturi, care se constituie ca revelatie suprema a lui Dumnezeu pentru
omenire.

MISTIC SI SLUJIRE - IN BISERICILE EVANGHELICE

Trasatura principal.! a misticii protestante este sublinierea

fnptului ca elementul divin in umanitate este scanteia sufletului,
"imnginea divina" sau autosfintirea."Lumina interioara" este elementul
cenlral al misticiiprotestante. Rhineland face legatura dintre misticismul
medieval si eel prptestanf". Pentru protestanti, ca de altfel si pentru
romano-catolici, pacatul este o interventie a sinelui in relatia cu
Dumnezeu, ceea ce a dus la despartirea omului de Creator. Viata Divina
este retlectata in "adevarata sfintenie".

4A 1st. Bis. Univ. p. 119.

"ibid. p.II7.
46 Montanismul -o secta aparuta in Frigia, indata dupa jumatatea sec. al Il-lea.
47 Brimnica, p. 333.
 Motivele care au cauzat Reforma au fost: refuzul Bisericii
Catolice de a accepta reformele sugerate de unii refnr,ator.,ancercum
au fost Wycliffe si Hus pentru cS acestia atacau tocmai acest sistem
artincJconstruit, sacramental. Contrareforma este o recunoastere a
to " uf ca lucm"ile' nu erau perfec.e in Biserica Catolica Putern afirma
ca Reforma a zguduit structura ierarhica si sacramentala a B.serlcli

" Cauza directs a Reformei a fos. abuzul flagrant al

ZTe%l,"Li Scripturitor si monopoM

ff^
asupmconvocarilormariloradunancrestme... .
Luther respingea toate cele sapte sacramente (tame). Despre
sacrament" peni.entei spunea ca iertarea pacatelor este o problema
per onal" tn.re credlncios si Dumnezeu. asa ca n.men, nu poate sa
fm^rt" -iertari" Despre sacramentul preotiei. tot el spunea: Despre
SIS,' Bisenca lui Hristos nu s.ie ^ff^L^%
insntui c stcrnmen, ceea ce nicaieri nu este

de intoarcere la origin., adica la Sfantn Scriptura. Putem

d^ ^----tST este .ean Calvi,
^^rl^ti s,uji,orilor care -eau dreptu, de a
sau nu pe credinciosi. dand aceasta slujba unu, grup de pastonare
menireii sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu . sa se roage
in dea ca L!i sa aiba o influen.a considerabila In B.senca. per.tr,.
a se ajunge la o armonie.

"Martin Luther. Nobletei Germane, apud A. Kuen, p.221. Stujiri in Biserica,

IS Randell, Luthersi Reforma in Germania, ^

Keilh Randeli; Jean Calvin, si Reforma tarzie, Bucuresti, Ed. All, . 18.
 107

Desi unii vad in Reforma, Tn final, restabilirea sistemului clerical,

care teoretic a fost repudiat, putem spune ca Reforma a adus cu sine o
reprezentare a laicilor la guvernarea congregatiei si la conflrmarea
alegerii in cazul preotilor.
Chiar daca, aparent, aceste aspecte nu influenteaza teologia
mistica, putem vorbi despre o redefinire a ei, prin Tntoarcerea la mistica
Bisericii Primare, care accepta ca fiind mistic acea legatura tainica,
spirituals, dintre om si Dumnezeu Tatal, prin lucrarea mantuitoare,
personala, a Domnului Isus. La aceasta a ajutat si dezgolirea Bisericii de
acea mare bariera mistica construita de ierarhizarea si clericizarea
Bisericii.
Deisgur, dupa miscarea Reformatorilor, un rol important 1-au
avut miscarile de reforma radicala: puritanitanismul s\ pietismul Aceste
doua curente, care au ca baza teologica calvinismul51, au constituit baza
evanghelismului.
Majoritatea celor care sunt considerati evanghelici au
urmatoarele conceptii comune: Scriptura - singura regula de credinta si
de practica. inspirata si infailibilzi, depravarea umana datorata pacatului
originar, afirma nsterea lui Hristos din Fecioam, divinitatea Lui, ispasirea
vinovatiei oamanilor si invierea. O nastere din nou si o viata curata
devin o realitate prin credinta in Isus Hristos. Principala lor
preocupare este vestirea Evangheliei.
Putem concluziona ca evanghelistii sunt fundamental isti
scripturali, orice alta interventie biblica critica sau evolutia si evanghelta
sociala Hind neacceptate.

O RELIGIE A LAICILOR - ECHILIBRU MISTIC AL

BISERICII

Pastorul nu trebuie sa uite ca in cadnil preotiei universale el nu

este decaf un "laic". In sensul de om de rand. Isus nu a fost un
"profesionist" al religiei. Presbiterii de mai tarziu nu erau niste
protesionisti. Nu gasim in Biblie ca preotii convertiti ar fi avut dorinta de
a conduce ei, deoarece s-ar pricepe mai bine. Teoretic, se recunoaste ca
laicii sunt membri deplini ai poporului lui Dumezeu, dar, practic, li se
incredinteaza sarcini subalterne.
Aceasta situatie este incurajata chiar de catre laici, deoarece tot
mai multi ignora Cuvantul lui Dumnezeu, oamenii neintelegand ca atunci
cand sunt mantuiti devin si slujitori.

Sl Earl Cairns, op. cit., p. 443.

 Un alt motiv ar putea fi lipsa timpului, iar al treilea este lipsa unei
credin.e vii; exist* mai mult o religie decat o relate personala cu

Cauze care ti determina pe pastori sa adopte sistemul sacerdotal

sunt: ignorarea laicilor in cadrul preotiei universale, titlunle, presiunea
din partea laicilor ca ei sa faca totul etc fa ,.
Se observa pierderea adresam cu 'frate in fevoarea altor
adresari Aceasta dauneaza relatiilor fratesti, denaturand fundamental
"maginea alat despre Biserica. cat si despre Dumnezeu. John Stott afirma:
DeZeeanu trebuie si adoptam fun titiv de onoarejfati de flwmumana
Zellrcisau sipenn.tem cuiv. si *dop,e Mi de noi o ' <*
dependent extgerm en un cop,! fafi de mil siu s*u asemenea unu
sciv. A face asn insenmeazi a uzurpa prerogauvele Sfmte, Treim, cat s,
^^ ^ sjtua!ie( ^ ecl,parea
laicilor Cresterea Bisericii este direct proportionals cu forta a dew
mob liza pe toti membrii ei. Nu se poate vorbi de aceasta, Tara sa ex,s e o
Tonducere a Bisericii deca. dupa principii biblice. B.bha vorbeste despr
participarea ac.iva a tuturor membrilor Bisencu la viata sp>"tuala a e.
Totusi Dumnezeu a pus o ordine in a sluji Bisenca: apostoli, prooroc,
IvanghelirPastori si invatatori (Ef. 4:11). Biserica, deci, nu es.e numa.
3 de par asie. ci si de maniiestare a autorita.ii. Poate cea mai dehcata
prob ema egata de conducerea biserici, este autorltatea. care este sursa
SSS in Biserica? Secole de-a randu. s-a pretins ca o condtej.
eclesmsuca este justifcata ca sursa de au.oritate. Aceasta mvatam a
sustine ca oamenii devin conducaton f.mdca B.senca ,i face. Adeyarata
conducere crestina. insa. Isi castiga autontatea dm Cuvan.ul lu
Dumnezeu. Cuvan.ul lui Dumnezeu defines.e funct.a conduceru. Isu a
semmbn. conceptul dc conducere. pronuntandu-se impotr.va modeluhn
lumesc de conducere. El introduce conceptul de conducator-slujitor.
Desigur. oriunde este o structural umana, ca sa tie viabila este
nevoie de conducator. Si pentru Biserica este valabil acest pr.nc.p.u.
Concluzia la care ajungem, in cadrul acestui subcap.tol, este ca
,aicii sun. membri deplin. ai Bisericii. Orice ierarhie clericals, tt^sursa
de mistificare a doctrinelor de baza, de aceea conducerea B.senc i
,rebuie sa se bazeze , intotdeauna, in slujire, numai pe principnle
noutestamentaie.

52 John Stott, The Contemporany Christian, Inter-Varsity Press, 1992, p.289.

 109

Concluzii

Daca Bisericile evanghelice renunta la implicarea laicilor in

slujire, nu face altceva decat sa pregateasca generative urmatoare pentru
acelasi traseu cunoscut In istorie: sacerdotalismul, cu urmarile imediate
ale acestuia: ierarhizarea functiilor ecleziale, inlaturarea laicilor de la
activitatile bisericesti, dar cea mai grava este eliminarea misticii
noutestamentale si inlocuirea el cu misticism.
Razboiul dintre ratiune si credinta, care numai prin mistica poate
fi stins , capata valente incumensurabile daca intervine sacerdotalismul.
in acest caz, nu are de castigat nici ratiunea, nici credinta, ci doar
misticismul, ca forma eronata de cunoastere a lui Dumnezeu.

" Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor nitre

Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos..."
1 Timotei 2:5

Sa fie oare vremea in care Bisericile Evanghelice au nevoie de un

Dumnezeu numai transcendent?

In his article, the author makes a difference between mysticism

and mystic. He defines mysticism as a wrong way to approach the
divinity and the mystic as a posibility to overcome the transcendental.
The paper presents the early Christianity mystic and traces its involution
brought by the implications of the sacerdotalism.
The author notices some of these implications in the traditional
church, implications which are threatening the Evangelical churches too.

L'auteur de cet article fait In difference entre les notions de

mysticisme et mystique. 11 definit le mysticisme comme une fausse
maniere de rencontrer la divinite et le mystique comme une possibilite de
rencontrer la divinite. L'article presente le mystique de Peglise primatre
et poursuit son involution determinee par les implications du
sacerdotal isme.
110

L'auteur distingue quelques unes de ces implications dans les

moeurs de Teglise traditionnelle, implications qui commencent a menacer
les eglises evangeliques aussi.