Introducere

In dupa-amiaza aceasta vrem sa va vorbim despre importanta educatiei primite in

familie inca din primii ani ai copilariei si despre rolul acesteia in viata marilor eroi ai Bibliei.
Istoria sacra prezinta multe ilustratii ale rezultatelor adevaratei educatii. Ea infatiseaza
multe exemple nobile de barbati ale caror caractere s-au format sub indrumare divina,
barbati ale caror vieti au fost o binecuvantare pentru semenii lor si care au stat in lume ca
reprezentanti ai lui Dumnezeu.Printre acestia se numara Iosif,Daniel, Moise, Avraam, Isaac,
Ionatan si Elisei cei mai mari oameni de stat, cel mai intelept legiuitor, parintii neamului
ales,, dovada iubirii adevarate si unul dintre cei mai credinciosi reformatori.
 Iosif
In copilaria sa, Iosif fusese invatat iubirea si frica de Dumnezeu.Adesea, in cortul
tatalui sau, sub stelele cerului sirian, i se spusese istoria viziunii de noapte la Betel, a scarii
de la cer la pamant, a ingerilor care coborau si urcau si a Aceluia care i S-a descoperit lui
Iacov tocmai de pe tronul de sus. I se spusese povestea conflictului de langa Iaboc, cand,
renuntand la pacatele indragite, Iacov a stat ca biruitor si a primit titlul de print al lui
Dumnezeu. Iosif, un pastoras care avea grija de turmele tatalui sau viata lui simpla si
curata favorizase dezvoltarea atat a puterii fizice, cat si a mintii. El castigase acea tarie a
mintii si vietuirea ferma dupa principii prin comuniunea cu Dumnezeu, prin natura si din
studiul marilor adevarurui transmise din tata-n fiu ca o comoara sfanta. In criza vietii sale,
cand a facut acea calatorie ingrozitoare, de la casa copilariei lui, din Canaan, catre robia
care-l astepta in Egipt, privind pentru ultima data dealurile care ascundeau corturile familiei,
Iosif si-a amintit de Dumnezeul tatalui sau. Si-a amintit lectiile din copilaria lui, iar sufletul i-a
vibrat, miscat de hotararea de a se dovedi credincios.
In viata amara de strain si sclav pe deasupra , in mijlocul privelistilor si sunetelor viciilor si al
ispitelor inchinarilor pagane, o inchinare incurajata de toate atractiile bogatiei, culturii si
pompeiregalitatii, Iosif a ramas statornic. El invatase lectia supunerii fata de datorie.
Credinciosia in orice slujba, de la cea mai umila pana la pozitia cea mai de sus, i-a pregatit
fiecare calitate pentru cea mai inalta slujire. Loialitatea fata de Dumnezeu, credinta in Cel
Nevazut, aceasta era ancora lui Iosif. In aceasta se ascundea puterea lui.
"Mainile lui au fost intarite de mainile puternicului Iacov".
 Avraam si Isaac
Dupa dispersarea de la Babel, idolatria a devenit aproape universala si, in cele din urma,
Dumnezeu i-a lasat pe pacatosii impietriti sa mearga mai departe pe caile lor rele, in timp ce
l-a ales pe Avraam, din semintia lui Sem, si l-a facut pazitorul Legii Sale pentru generatiile
viitoare. Avraam crescuse in mijlocul superstitiilor si al paganismului. Dar adevarata credinta
nu avea sa piara. Dumnezeu a pastrat intotdeauna o ramasita care sa-L slujeasca. Lui
Avraam i-a fost data fagaduinta, foarte pretioasa pentru oamenii din vremea aceea, si anume
ca va avea nenumarati urmasi si va ajunge un neam mare. Dumnezeu il chemase pe
Avraam sa fie tatal celor credinciosi si viata sa trebuia sa stea ca un exemplu de credinta
pentru generatiile care aveau sa vina. "Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat sa plece
dintr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat, fara sa stie unde se
duce" (Evrei 11:8). Ascultarea neconditionata a lui Avraam este una dintre cele mai izbitoare
dovezi ale credintei ce poate fi aflata in intreaga Scriptura.
Cand Avraam a ajuns la varsta de aproape o suta de ani, i-a fost repetata fagaduinta
unui fiu, cu asigurarea ca viitorul mostenitor va fi fiul Sarei. Nasterea lui Isaac, aducand,
dupa o viata intreaga de asteptare, implinirea celor mai scumpe dorinte ale lor, a umplut
corturile lui Avraam si ale Sarei de bucurie. Cand copilul atat de mult dorit ajunsese la varsta
de barbat si patriarhul parea ca ajunsese sa intrezareasca roadele nadejdii sale, ii statea
inainte o incercare mai mare decat toate celelalte de mai inainte. Porunca a fost rostita in
cuvinte care trebuie sa fi chinuit ingrozitor inima tatalui: "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu,
pe care-l iubesti, pe Isaac... si adu-l ardere-de-tot"(Geneza 22:2). Isaac era lumina caminului
sau, mangaierea batranetilor sale si, mai presus de toate, mostenitor al binecuvantarilor
promise. Pierderea unui astfel de fiu, din cauza vreunui accident sau a unei boli, i-ar fi sfasiat
inima acestui tata iubitor; dar lui i se daduse porunca sa verse sangele fiului sau cu propriile
maini.

Intorcandu-se la cortul sau, el mersese la locul in care Isaac dormea somnul adanc si
netulburat al tineretii si nevinovatiei. Pentru un moment, tatal privi chipul cel scump al fiului
sau si apoi se indeparta cutremurandu-se. In cele din urma, Avraam il trezi pe fiul sau,
spunandu-i despre porunca primita de a aduce jertfa pe un munte indepartat. La locul
randuit, ei au zidit un altar si au pus lemnele pe el. Apoi, cu glasul tremurand, Avraam ii
descoperi fiului sau solia divina. Cu groaza si uimire Isaac afla ce soarta il astepta, dar nu se
impotrivi. El ar fi putut sa scape de ceea ce-l astepta, daca ar fi ales sa faca asa; batranul,
paralizat de durere, istovit de lupta celor trei zile ingrozitoare, nu s-ar fi putut impotrivi
vointei tanarului plin de vigoare. Dar Isaac fusese educat din copilarie sa asculte de indata si
cu incredere, si cand planul lui Dumnezeu i-a fost descoperit, el a dat pe fata o supunere
plina de bunavointa. El era partas al credintei lui Avraam si si-a dat seama ca era onorat prin
faptul ca era chemat sa-si dea viata ca jertfe lui Dumnezeu. Cu duiosie, el cauta sa usureze
durerea tatalui si sa incurajeze mainile lui intepenite sa lege franghiile ce-l fixau de altar.
Dupe ce au fost rostite ultimele cuvinte pline de iubire si a avut loc ultima imbratisare, tatal
ridica cutitul pentru a-l junghia pe fiul sau, cand, deodata bratul sau fu oprit de glasul unui
inger al Domnului.
 Pentru a-l pune la incercare pe Avraam, Dumnezeu ii poruncise sa-l aduca jertfa pe fiul
sau. Chinul de moarte prin care el a trecut in timpul zilelor de teribila incercare a fost
ingaduit, pentru ca el sa poata intelege, din propria experienta, ceva din maretia sacrificiului
facut de Dumnezeul cel vesnic pentru mantuirea omului.

Ionatan
De cele mai multe ori uitam ca familia noastra nu este compusa numai din rudele de
sange. Familie ne este orice fiinta umana creata de Dumnezeu. El doreste sa lucram
impreuna pentru salvarea noastra. Prietenia este modalitatea prin care putem demonstra
dragostea lui Isus, modalitatea prin care familia Lui poate reintregita. Dupa
infrangerea lui Goliat, Saul l-a retinut pe David si nu l-a mai lasat sa se inapoieze la tatal sau.
"Si de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David si Ionatan l-a iubit ca pe
sufletul din el." Ionatan si David au facut un lagamant de a se uni ca frati, iar fiul imparatului
"a scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; si i-a dat hainele sale,chiar sabia,arcul
si cingatoarea lui."

Dupa un timp, cand Saul si-a dat pe fata ura pentru David si hotararea pentru uciderea lui,
Ionatan i-a descoperit lui David intentia imparatului,poruncindu-i sa se ascunda, in timp ce el
dorea sa-i ceara tatalui sau crutarea vietii eliberatorului lui Israel. Atat de puternica a devenit
relatia dintre David si Ionatan incat atunci cand se ascundea de Saul si inima ii era ranita
dorea tare mult sa se intalneasca cu prietenul sau Ionatan. Ionatan mijloceste pentru
prietenul sau, zicand: "Pentru ce sa fie omorat? Ce a facut?" Intrebarea aceasta l-a facut pe
Saul si mai diabolic in furia lui, iar sulita care fusese pregatita pentru David a fost indreptata
acum asupra propriului fiu.

Fiul imparatului era amarat si descurajat si, plecand din fata imparatului, n-a mai participat
la ospat. Sufletul lui era coplesit de durere cand, la timp hotarat, se duse la locul unde David
astepta sa vada ce intentii are imparatul fata de el. Ei s-au imbratisat si au plans cu amar.
Intunecata patima a imparatului isi arunca umbrele asupra vietii tinerilor barbati si ei nu
gaseau cuvinte pentru marea lor durere. Cand s-au despartit pentru a merge pe cai diferite,
David a auzit aceste ultime cuvinte ale lui Ionatan: "Du-te in pace, acum cand am jurat
amandoi, in Numele Domnului, zicand: "Domnul sa fie pe vecie intre mine si tine,intre
samanta mea si samanta ta."

Ionatan a fost mostenitor al tronului prin nastere, stiindu-se insa inlaturat prin hotarare
divina; pentru rivalul sau a fost cel mai delicat si credincios prieten, aparand viata lui David
chiar cu pretul primejduirii propriei vieti; statornic langa tatal sau prin zilele intunecate ale
slabirii puterii acestuia si tot langa el cazand in cele din urma numele lui Ionatan este
pretuit in ceruri, iar pe pamant ramane ca martuire despre existenta si puterea iubirii
altruiste.

Daniel, un ambasador al cerului

In Babilon, Daniel si tovarii si au fost, in tineretea lor, numai in mod aparent ceva mai
favorizati decat a fost Iosif in Egipt. Ei au fost supusi la teste severe ale caracterului. De la
simplitatea cminului lor din Iudea, acesti tineri de descendena regal au fost dusi in cel mai
mre oras, la curtea celui mai mare monarh, alesi sa fie educati pentru punerea in slujba
speciala a mpratului. Puternice au fost ispitele care i-au nconjurat in acea curte stricat si
luxoas.
Poporul Israel a respins cerintele divine, iar Dumnezeu a dat Babilonului dovezi ale
suprematiei Lui. Iar cei mai potriviti oamani pentru a fi in pozitia de a da marturie, de a duce
la indeplinire planul lui Dumnezeu erau doar aceia care ii ramasesera credinciosi si care nu ar
fi fost dispusi niciodata sa renunte la El.
Daniel si tovarsii lui fuseser instruii cu credincioas in principiile Cuvntului lui Dumnezeu.
Ei nvaser sa jertfeasca ce este pmntesc in favoarea a ceea ce este spiritual, sa caute
cel mai nalt bine. Si au cules rsplata. Obiceiurile lor in credina cumprrii si simul
responsabilitii ca reprezentani ai lui Dumnezeu au avut ca urmare cea mai nobila
dezvoltare a puterilor trupului, mintii si sufletului. La sfarsitul pregtirii lor, cu ocazia
examinarii alaturi de ceilali candidai la onorurile mpriei nu s-a gasit nici unul ca Daniel,
Hanania, Misael si Azaria. Nu aveau niciun rival in putere fizic si frumusete, in vigoare
mintal si cunostinte literare.
Neclintirea in loialitatea sa fata de Dumnezeu, constana in stapanirea propriei persone,
demnitatea nobila a lui Daniel si purtarea frumoasa, politicoas au facut ca acesta sa capete
in tineretea sa bunvoina si trecere inaintea dregatorului pagan. Cu rapiditate s-a ridicat
la pozitia de prim-ministru al mpriei.
Datorita faptului ca Daniel se prindea de Dumnezeu cu o ncredere nestrmutat, spiritul
puterii profetice venea asupra lui. Cand era cinstit de oameni cu responsabilitatile curii si
secretele mpriei, el era onorat de Dumnezeu ca ambasador al Sau si invatat sa citeasc
misterele veacurilor ce aveau sa vina. Monarhii pagani, prin legatura pe care o aveau cu
reprezentanii cerului, au fost constransi sa-L recunoasca pe Dumnezeul lui Daniel.

Elisei
Anii timpurii ai profetului Elisei au fot petrecuti in linistea vieii de la tara, in
nvtur primita de la Dumnezeu, din natura si din desfasurarea unei munci utile. In
vremurile unei apostazii aproape generale, familia tatlui sau se numara printre aceia care
nu-si plecaser genunchiul inaintea lui Baal. Cminul lor era un loc unde Dumnezeu era
onorat si in care credinciosia fata de datorie era regula vietii de zi cu zi.
Fiul unui fermier nstrit, Elisei se apucae de munca pe care o avea cel mai la
indemana. In vreme ce avea calitile unui conductor, el a primit o pregatire in ndatoririle
obisnuite ale vietii. Pentru a-i putea dirija cu nelepciune pe altii, el trebuia sa nvee sa se
supuna. Prin credinciosia in lucrurile mici, a fost pregtit sa poarte raspunderi mai grele.
Om cu un duh bland si linistit, Elisei avea, de asemena, energie si statornicie. Cultiva
dragostea si teama de Dumnezeu, iar in ndatoririle umile ale trudei zilnice a castigat noblete
de caracter si acea trie a voinei in a-si atinge elul propus, crescand in har divin si
cunostinta. In timp ce coopera cu tatl sau in ndatoririle casnice, el invata sa conlucreze cu
Dumnezeu.
Chemarea profetica a venit pentru Elisei in timp ce ara in camp mpreun cu slujitorii
tatlui sau. Cand Ilie, ndrumat de Dumnezeu sa caute un succesor, si-a aruncat mantaua pe
umerii tnrului, Elisei a recunoscut si s-a supus chemarii. El s-a sculat, a urmat pe Ilie, si a
fost in slujba lui. Pentru niciun avantaj lumesc nu ar fi lsat el posibilitatea de a deveni sol al
lui Dumnezeu si nici nu ar fi jertfit privilegiul de a-l insoti pe slujitorul Sau. Fiii proorocilor l-au
vazut si au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei. Si i-au iesit inainte si s-au nchinat pana la
pamant in fata lui.
De atunci, Elisei a ramas in locul lui Ilie. Si el,care fusese credincios in cele mrunte, s-a
dovedit credincios si in lucrurile mari. Ca succesor al lui Ilie, era nevoie de cineva care, prin
indrumari pline de grija si rbdare, sa conduc pe Israel pe crri sigure. Pentru aceasta
lucrare, fusese educat Elisei in pregatirea timpurie sub calauzirea lui Dumnezeu.

Moise
Moise a fost doar un copilas cand a fost luat de sub pavaza purtarii de grija a
cminului copilriei sale. El nu a petrecut decat 12 ani cu rudele sale; insa in acesti ani s-a
asezat temelia mreiei lui; si a fost asezat de cineva care nu a cunoscut o faima mare.
Iochebed era o femeie, si nc o roab. Partea ei in aceasta viata era umil, povara ei,
grea. Insa lumea nu a primit prin nicio alta femeie o binecuvntare mai mare, in afara de
Maria din Nazaret. Stiind ca in curand copilul avea sa-i fie luat din grija pentru a intra in
custodia celor care nu-L cunosteau pe Dumnezeu, cu att mai serios s-a straduit sa-i lege
sufletul de cer. Ea a dorit sa-i sdeasc n inima iubirea si loialitatea fata de Dumnezeu, cu
att mai serios s-a straduit sa-i lege sufletul de cer. Ea a cautat sa-i sadeasca in inima iubirea
si loialitatea fata de Dumnezeu. Si lucrarea a fost indeplinita cu credinciosie. Nicio nrurire
ulterioara nu l-a putut face pe Moise sa renunte la acele principii ale adevrului, care au
constituit povara nvtorilor primite de la mama sa si lectia vietii ei.
Moise a primit, in scolile Egiptului, cea mai inalta educatie civila si militara. Avand un
mare farmec personal, nobil la trup si statura, cu o minte cultivat si tinuta princiara,
recunoscut ca un bun conducator militar, el a devenit mandria natiunii. Ca viitor suveran, era
mostenitor al celor mai inalte beneficii si recompense pe care le putea oferi aceasta lume.
Alegerea lui era insa mult mai nobil. Pentru slava lui Dumnezeu si pentru izbvirea
poporului Sau asuprit, Moise a jertfit onorurile Egiptului. De atunci , intr-un sens special,
Dumnezeu S-a ocupat de educatia lui. Trebuia sa invete despre Dumnezeu pentru a putea
deveni un reprezentant a Su.
Influenele care il inconjursar in Egipt lsaser amprenta asupra mintii si caracterului
sau, dar in simplitatea salbaticiei si alaturi de turmele plapande, toate acestea au disprut.
Moise era doar cu Dumnezeu. Credina lui nu se baza pe presupuneri;era o realitate.El avea
incredere ca Dumnezeu conduce personal viata sa.
Cea mai inalta mrturie care a fost data in favoarea maretiei lui Moise este: In Israel nu
s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul sa-l fi cunoscut fata in fata.

DANIEL
De mic copil mmica lui
L-a nvat a se ruga
i i-a format un obicei
De Dumnezeu a asculta.
De vrei copii ca Daniel
Cumini pe lng cas,
S-i nvai de mici copii
Purtarea sa aleas .

De temperan i vorbea O mrturie ai de dat

S nu se-mbuibe-n nici un fel n orice loc te vei afla
i n diet asculta
Fiindu-ne astfel model .
Iar cnd el mare a crescut
i n robie a fost dus
Pe Dumnezeu pe primul loc
n via el L-a pus.
Vei reui ca Daniel
Dac te vei ruga .
S nu uitai nici de Isus
S nu uitai de rugciuni
i vei avea n ceruri sus
Copii frumoi si buni !

La btrnee-a fost 'cercat

Ca s renune-a se ruga
Dar ce-a-nvat de mic copil
S lase nu putea .
Mai bine moarte-ar fi ales
Dect pe Domnu-a prsi
i linitit el se ruga

Avraam si Isaac
Tria odat, n Ur, un om neprihnit,
Ce-n Domnul se-ncredea cu-adevrat,
Din zorii tinereii, L-a iubit,
Pn la btrnee I-a slujit,
i turnuri de-nchinare, I-a nlat.
Atunci cnd Domnul, pe Isaac i l-a promis,
i o smn, ct nisipul mrii,
Cnd parc, i inima Sarei s-a nchis,
De i prea atuncea, c vorbele sunt vis,
Avraam, nu se-ndoia, era supus crezrii.
Supremul act de-ncredere, a fost,
Cnd Domnul Dumnezeu, i-a poruncit,
S-aduc, fiul drag, ca ardere de tot,
El , a slvit i-atunci, pe Domnul Savaot,
Fr crtiri, spre locul de jertfire a pornit.
Cu focul, cuitul i lemnele-n spate,
Cu unicul fiu, ce nu l-a cruat,
Pornete-un drum lung, ce greu l strbate,
Iar inima-n piept, cu dor i se zbate,
Dar merge decis, spre locul ce-i dat.
Urcnd sus, pe munte, Isaac i vorbete :
"Dar unde e, tat, mielul de jertfit ?"
"De jertfa aceasta, Domnul se-ngrijete!"
Convins c El, pzete pe cei ce-i iubete,
i-avnd ncredinarea, c este de Domnul iubit.
Iar atunci cnd altarul ,era gata, zidit,
i fiul Su drag, pe lemne-aezat,
Din ceruri, un nger, cu glas, i-a vorbit:
"S lai pe biat, s nu-i faci nimic,
Cunosc c te temi, pe Isaac n-ai cruat".

ntru-n tufi, alturi, Avraam a zrit,

Un berbece ales, care blnd atepta,
Era darul de jertf de tot, pregtit,
Iar Domnul, prin nger, din nou i-a vorbit:
"n veci, eu te voi binecuvnta".

Dumnezeu i vorbete lui Moise

A fost hrnit cu laptele credinei,

Apoi cu zelul colii din Egipt.
n urm, dus n coala umilinei,
Chiar Dumnezeu, din flcri i-a vorbit.

i l-a trimis n mare misiune,

Cu-avertizri solemne i puteri,
S cear stpnirii slobozirea
Ce nu venea nicicum, de nicieri.

Toiagul refuzat se face arpe.

De stai cu mna-n sn, te umple lepra.
S nu dai napoi de la chemare,
Dar nici spre ea s te alerge febra.

n rug aprins, Iehova a vorbit

i l-a chemat pe Moise n pustie.
A fost chiar o minune, nu un mit:
Cristos e rugul plin de venicie.

ELISEI
In fiecare zi cu Domnul meu... Cu El eu merg la lucru si in
somn,

As vrea ca lui Elisei sa-mi fie viata; Cand ma trezesc, din zori, cu El
ma laud.

Sa-mi infloreasca spiritul mereu Si daca-L pierd, nu-mi oferiti alt

Domn
De cate ori iti caut, zilnic, fata... Caci zilnic doar pe-Isus Christos
Il caut...

Vazduh de liberare sa respir... Ajuta-ma, o ,Doamne, sa merg

zilnic

Si captivat de-a lui seninatate, Cu Tine, nu doar petice de timp,

Ingenuncez total, ca un martir, Ci sa-Ti jertfesc minutele, nesilnic

Sub vraja constiintei impacate... Si fara amanari sau contratimp...

In fiecare zi eu mor, rabdand. Sfinteste-mi ,Tu, dorinta fara grai

Ca Duhul Lui in mine sa traiasca. Ajuta-mi cantul ce-a ajuns

suspine...

Si, la cuvantul Lui, pornesc cantand, Ia-ma de mana, du-ma ca prin rai,

Zorit de-a Lui iubire-mparateasca. In fiecare zi sa zbor cu Tine!...

In fiecare zi-n odihna Lui,

In fiecare zi in batalie...

Spre varful umilintei, zilnic sui,

Spre viata care moare ca sa-nvie...

Iosif
Ai auzit cumva de-un tat
Albit de griji n cortul su?
Un tat bun cu toi copiii
Ce seamn cu Dumnezeu?
Ai auzit cumva de-un tat
Albit de griji n cortul su?
Un tat bun cu toi copiii
Ce seamn cu Dumnezeu?
Plecnd, supus, din cortul printesc,
Pe cmpul plin de ierburi i primejdii,
Ajuns apoi la groapa de gunoi,
ngenunchiat, n umbra dezndejdii.

Apoi, cu nepsare aruncat

n groapa mai adnc a sclaviei,
De-acolo i mai jos a fost mpins,
n gherl, i mnjit de calomnie.

Dar s nu crezi c Domnul l-a uitat,

Cci toate au fost doar trepte ctre tron.
Cu darul su de prin i de profet,
Ajunse Iosif domn, ca Faraon.

Dup muli ani de griji i de uitri,

Mnai de lips mare i de foame,
Cei zece frai pornesc ctre Egipt
S-aduc pine la copii i mame.

Ajuni la domnitor i se nchin

Ca stelele din visul dus cu anii,
Iar el cu gnduri bune i ncearc
Le d merinde dar le d i banii.