Colul uterin este partea inferioara a uterului. Se mai numeste si cervix.

Se continua in partea de sus

cu corpul uterin. Cervix-ul face legatura intre corpul uterin si vagin. Partea dinspre interior, care se
continua cu mucoasa din interiorul uterului (endometru), poarta denumirea de endocervix. Partea
dinspre vagin, vizibila la examinarea directa, poarta denumirea de exocervix (sau ectocervix). Zona
unde cele 2 parti se unesc poarta denumirea de zona de transformare.

Vaginul si uterul sunt pozitionate in pelvis inapoia si deasupra osului pubian. Vezica urinara si uretra
sunt in raport anatomic direct pozitionate anterior de uter si vagin iar rectul este in raport anatomic
direct pozitionat posterior. Ureterele sunt pozitionate in apropiere de o parte si de alta a colului uterin.

Vaginul face legatura dintre introit si colul uterin. Structura sa fibro-musculara elastica permit
destinderea in timpul actului sexual si nasterii. Partea inferioara a colului uterin (exocervix) proemina
in portiunea superioara a vaginului care formeaza in jurul sau fundurile de sac anterior, posterior si
laterale.

Cervixul constituie treimea inferioara a uterului si este constituit din tesut fibromuscular dens, acoperit
de 2 tipuri de epiteliu. Partea inferioara este accesibila examinarii cu specul transvaginal. Colul uterin
este traversat central de canalul cervical de la orificiul intern (unde epiteliul endocevix se continua cu
endometrul) pana la suprafata vizualizabila a exocervixului. Aspectul orificiului extern la nulipare este
sub forma de mica deschidere rotunda. La persoanele cu nasteri sau avorturi aspectul este de fanta
neregulata

rterele aferente uterului si cervixului provin din arterele iliace interne prin ramurile sale uterine,
cervicale si vaginale. Venele dreneaza prin traiect paralel cu arterele. Vasele limfatice si ganglionii
limfatici sut dispusi in apropierea vaselor de sange si reprezinta o cale importanta de diseminare a
bolii canceroase. Exocervixul nu prezinta terminatii nervoase pentru durere in timp ce endocervixul
este bogat inervat circular prin prexuri atat cu componenta dureroasa cat si simpatica si parasimpatica
ce predispun la reactii vagale (bradicardie, lipotimie) la manevrele chirurgicale.

Suprafata colului uterin este acoperita de 2 tipuri de epiteliu: scuamos si columnar/cilindric. Epiteliul
scuamos stratificat contine mai multe nivele celulare ce se aplatizeaza progresiv. Acopera vaginul si ce
mai mare parte a exocervixului. Stratul bazal, compus din celule rotunde, este atasat membranei
bazale, ce separa si fixeaza epiteliul de structurile conjunctive subiacente. Epiteliul columnar
captuseste canalul cervical si se extinde in grade variabile pe suprafata exocervixului. Consta dintr-un
singur strat de celule inalte atasate membranei bazale.

Jonctiunea scuamo-cilindrica (JSC) poate fi vizualizata cu speculul ca o linie cu diferenta de nivel data
de grosimea diferita a celor 2 epitelii ce se intrepatrund. Localizarea si aspectul JSC variaza cu statusul
hormonal (faza ciclului menstrual/hormonal), varsta, istoricul obstetrical fiziologic sau patologic si
utilizarea contraceptivelor hormonale.

ancelul cervical sau al colului uterin are originea in celulele care il acopera si ii captusesc canalul
cervical. Acestea sunt scuamoase si columnare/cilindrice/glandulare. Aceste celule nu se transforma
brusc in cancer ci dezvolta gradual modificari precanceroase/preneoplazice care se vor transforma in
cancer.

Sunt utilizate mai multe terminologii pentru a descrie aceste modificari preneoplazice printre care
neoplazie cervicala intraepiteliala (CIN-cervical intraepithelial neoplasia), leziune intraepiteliala
scuamoasa (SIL-scuoamous intraepithelial lesion) si displazie.
Clasificarea neoplaziilor cervixului este functie de aspectul microscopic al epiteliului din care provin.
Astfel sunt descrise neoplazii scuamoase (ce reprezinta 80-90% din totalul cancerelor de col uterin) cu
origine exocervicala si adenocarcinoame cu origine in canalul cervical.

In cadrul zonei de transformare poate aparea metaplazia scuamoasa. Cand este expus la mediul acid
din vagin epiteliul cilindric este treptat inlocuit de epiteliu scuamos cu stratul bazal din celule
poligonale derivate din celulele cilindrice. Acest proces normal este numit metaplazie scuamoasa si da
nastere unei noi JSC distincte fata de JSC originala. Zona de transformare aste pozitionata intre
JSC originala si JSC determinata de metaplazia scuamoasa. Zona de transformare prezinta
caracteristici particulare ale epiteliului scuamos care il fac mai sensibil la agentii agresori.

Epiteliul stratificat scuamos furnizeaza protectie exocervixului impotriva substantelor toxice si

infectiilor. Straturile superficiale sunt in permanenta inlocuite si eliminate integritatea si continuitatea
fiind mentinuta de structura regulata a stratului bazal. In prezenta infectiei persistente cu HPV si alti
cofactori celulele scuamoase metaplastice capata aspecte anormale - SIL, CIN, displazie. Aceste celule
se multiplica apoi intr-o maniera dezordonata tipica neoplaziilor pentru a determina carcinomul cu
celule scuamoase.

In pubertate, sarcina si administrare de contraceptive hormonale zona de transformare este largita

expunand o zona mai mare si sensibila potentialilor agenti agresori (HPV si cofactori) proneoplazici.
HPV poate induce modificari in celulele metaplaziate (proaspat transformate) cu particulele virale fiind
incluse in AND-ul celular. Daca infectia persista clearence-ul normal epitelial prin descuamare este
depasit si celulele persistente sufera modificari precanceroase si apoi canceroase prin alterarea
controlului multiplicarii si cresterii celulare.

Perioada de timp de la infectia cu HPV pana la dezvoltarea cancerului este estimata variat intre 10-20
ani. In prima etapa transformari nespecifice, inflamatorii pot fi cauzate de multipli agenti infectiosi.
Etapa in care se depisteaza modificari specifice infectiei cu HPV poate dura in jur de 4 ani pana sa
progreseze in statiu mai avansat. De mentionat ca majoritatea acestor cazuri se rezolva spontan si
doar cel mult 10% evolueaza catre stadii avansate. Stadiile avansate sunt caracterizate de extensia
modificarilor celulare (leziuni) pana la suprafata epiteliului cu alterarea mecanismelor de clearence-
descuamare, dezorganizarea structurii epiteliale cu anarhia de dezvoltare spatiala si, in final,
extinderea cu depasirea membranei bazale si extensia in alte tesuturi.