Camil Petrescu opreaza pentru innoirea literaturii noastre pentru sincronizarea cu literature europeana,

pentru tomanul modern, care presupune renuntarea la relatarea la persoana a III-a, din perspectiva unui
narator obiectiv si introducerea analizei psihologice, din perspectiva unui personaj-narator, este viziunea
impreuna cu.

Acest roman a fost publicat pentru prima data in 1930 si reprezinta o opera de referinta pentru proza lui
Camil Petrescu.

Opera literara Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman, fiind specie a genului
epic, de dimensiuni ample, cu o actiune complexa structurata pe mai multe planuri narative, implicand un
conflict complex, la care participa numeroase personaje.Opera lui Cami Petrestu este un roman
psihologic prin tema, conflict protagonist, prin utilizarea unor tehnici specific, fapt pentru care, critica
literara a sustinut ca reprezinta o monografie a incertitudinii, a indoileii.

Totodata este si un roman modern pentru ca reuneste toate trasaturile specific: accentual se deplaseaza
de la exterior catre interior, apparent memoriaafectiva(fluxul constiintei), luciditatea auto-analizei,
naratiunea la pers I, timpul exterior este inlocuit de cel interior, iar stilul se caracterizeaza prin
anticalofilism.

Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de constiinta. Subtemele operei
sunt si cele doua experiente care marcheaza destinul personajului, iubirea si razboiul.

Titlul delimiteaza romanul in doua parti care corespund celor 2 experiente ale protagonistului: iubirea si
razboiul care omoara si ceea ce a ramas din iubirea lui Stefan si a Elei. Gheorghidiu
experimenteaza cunoasterea sub cele doua forme, desi sunt diferite: experienta iubirii
constituie pura fictiune(drama individuala), iar razboiul este o experienta autentica traita de
scriitor in timpul primului razboi mondial(drama colectiva.Metafora din titlu noapte exprima
in mod simbolic, dezamagirea, deziluzia, decaderea valorilor in care persoajul credea si cu
care acesta se confrunta pe tot parcursul romanului.

Scrierea lui Camil Petrescu se realizeaza la persoana I, din perspectiva personajului narator
care analizeaza retrospective, experienta casniceiei sale, apeland la memoria afectiva si
incearca sa se salveze prin experienta razboiului. El considera ca prin naratiunea la
persoana I se exprima intr-un mod authentic si astfel, intamplarile capata veridicitate.

Intamplarile sunt relatate prin incalcarea principiului continuitatii temporale, nu se mai

respecta cronologia faptelor, totul fiind redat in functie de memoria afectiva care reconstituie
intamplarile, iar scenele/secventele sunt relatate prin alternanta.