XV

A meritat s existm
ca s ne ntlnim.
Srutul nostru a pecetluit
tcerea venic.
Nu mai rmne gol
nici mcar un col trandafiriu
al celulelor noastre.
Nimic altceva.
Nimic altceva.
s plece umbrele i luminile
de pe fruntea ta fraged.
Arunc n foc
cununile uscate de laur
ce zbrcesc strlucirea
iatacului dragostei noastre.
Ce va aduga o diadem
la diadema
prului nostru dezmierdat de srutri?
Se nnopteaz.
O fulgurare alb plutete