‘iesevieees C41 « Iliiotecit Nagionate a Ros COMPAGNON, ANTONE, Dationnl foorded / Antoine Compagnon ; trad.: Gabriel Marian yi Andre/Paut Corescu. - Cluj-Napoca: Echinox, Hare Inules ISIN 978 973-8298-81-1 1 Marian, Gast (rad) 1 Conese, Andrei Paul (tad) ISBN 978-97: 198-811 Antoine Compagnon, Le démon de la théorie © Faltions du Seuil, 1998 © Falitura ECHINOX, 2007 pentru prezenta versiune rominensed ANTOINE COMPAGNON DEMONUL TEORIEI Literatura si bun simt ‘Traducere de Gabriel Marian si Andrei ‘aul Coreseu. Editura ECHINOX Cluj, 2007(a cat oe ca aie ea rere iamare cea Teca mort aworulni 8 pomim de la dovd teze opuse. Tera intentional cunoscuta. Intentia autorului este efiteriul pedagogic saa academic traditional al sensuluiliterar. Res saeste, sau a fost _multa vreme, scopul principal, sau chiar exclusi, al cexplicatici de text. Conform prejudecait obiguit, sensul unui feat este cea ce autorul acelui text a vrut s@ spun. O Drejudecsti mu este neaparat lipsiti de orice adevic, dar Avantajul principal al identificarit sensului cu inten este cela dde a rezolva problema interpreiri literare: daca sim ecea ce autorul a vrut sa spuna, sau daea putem aflaficind un efor —iar ddaci nu o stim Mnseam cA mu am facut suficenteefortur ~ ‘mai cazul si interpretim textul. Explicata prin intent face asadar inutild critica Titeraré (visulistoried literate), Pe de alt Part, tcoria Tnsigi devine supertlud: daca sensul este intentional, ‘obiectiv, istoric, nu mai e nevoie nu doar de critics, dar nici de ctica criticit pentru a departja ertii, E suficient sa lucrezt ceva mai mull i vei st soluta ia si, mai mult chiar, autora insu, etalon obignuit al i litera incepiind cu secolul XIX, au fost locul prin excelent al conflicului intre cei vechi (storia literara) 51 ‘modemi (noua critic) in anit ssizeci, Foueault a pronuntat in 1969 0 celebra conferint inttulaté Ce e acela un autor”. iar Barthes » publicat in 1968 un artico! al cari ily eutremuritor, ‘Moartea aulorului", a devenit in opinia partzanilor ca sis Adversarilor sii, sloganul antiamanist al site tentuli Controversa asupra tteaturié sa textual s-a concentra in jun autorului, in care miza putea sit se rezume in mod cericaturl, Toate nojiunilelterare taditionale pot de altfl si fie raportate la cea de intenie a autorulu, sau se deduc din ea. De asemenea, toate anticonceptele teoriei pot si se degajeze din moartea, autoruli 56 Atom exe wm person} maken ~ considera Bares ~ prods fick Indoala de socitatea roast in mara In ere. Tapes kn Fol Mes. oath cu expssnal els ational ranger 9 reins Personal a Reform ea a descopent prestigious, cum spune ira pean vant (Barnes 1984p. 61:2, Acesta er punctl de pleare ani critic autorul nae al ecit burghezal,inearareachintesenild a ideologies ccapitaliste. In jurul lui se organizeaza, dupi Barthes, manualele de store lierar i toatspredaresIitaturis«Explicrr opera ext imotdeaaeluta in directa celui cea prods-o™ Gi p. 2), ca si cum, fran fel si alluh opera mie decd 0 nu poate reprezint altcova dito confident. i ca principi produitor 3b expiatv a iteratri, ates Hi subsite limbael personal st anonin, even tot mai mult ea materi exclusiva literature: Malla Vali. Proust, suprareaism sn fine de Tings. pei cae autor nu este rsiodath mai mult dect cl ce sci, to ay am crn niciodat alcineva dec elec spune eu” Gi. p. 63) Jn fl cum Mallarmé cores deja isprita clocutoie & Posi cre last intitiva evintelor” (Mallarmé. 860) In acest comparaie ine autor 5) promumele primed persane. secunoayiem eflctia lui Emile Benveniste despre Natura rogumeor” (1956). care a at o mare influent supra nti stil, Autorl fi cedeaed agar Tocul shu de prim. plan scr, textuli, sav script care no e simi mat sl ect ,subiet in sens gramtical sa lings, 0 ins de hinie, no .peroand” in sens prihologc: el este subisctl enn, ane mu preenist erin sale ci se produce oda et aceasta, aie si acum. De unde reulh ci seritura au poate sepezsnta", wzigtvi" nimi din ceea ce ar ft prelail nun sate, je, semen’ limba. nu ate origine, Fira origin, stextal 0 festurd de clit notinee de inertextuatat se degaja i ea dia moartea autor. Cat despe 37cexplivatie, cv dispute od cu autorul, dacarece nu mii exist fun ens onic, «nigina, In pringipiy, i addneul textulu In fine IlUink yerigh a noulut sistem care se deduce fn tntregime din fourien auiorutui: ciGiorul, iar mu autorul, este Yocul unde se presluce wnitatea texulu Ha destinatie deci simu Ta origine, dar five! itor mu € mai personal deci autora proaspit rsturnat, ‘ate se identified si el eu 0 functie: este ,acel cineva care wai reunite int-un cimp unic toate urmele din care © Barthes, 1984, p. 67) ‘Cum se poate vedea, toate se leagl: intreaga teorie literaré ponte fi leguté de premisa mort autorulu, ea si de oricare din ccelelate elemente ale sale, insi in primul rind de acesta, ‘deoarece el fnsusi se opune primului prinsipiv al itoreiterare. ‘Barthes fi da in acelas timp o tonafitate dogmatic’: Stim acum ca un text..”, si politica: -Incepem acum sé nu ne mai Kasim ingelati de.." Cur era de asteptat, teria coincide cu o critica a ideologiei: sevitura sau textul ,etibereaza o activate pe care fm putes-o mum contrateologie’, eu adevarat revolutionara finded a refuza £8 imabilizezisensal, insearm fn cele din urma ‘21 refuza de Dumnezeu ji ipostazele sale, ratiunea, tia Tegea.” (iid. p. 66), Suncom in 1968: rdsturnarea autoru, care semnalea2i trecerea de la structuratismul sistematie la poststructuralismul deconstrctor, se situeaz Ia acelasi nivel ew rebeliuneaant-autoitara gin primavara. In scopul si naite de a executa autor, a fost insi nevoie ca el sk fie idenifieat cu individul burgbez, cu persoana psihologied, asa incitchestiunea aviorulti si fie redusd la cea a explicaiei de text prin ‘ntermedial vies biografei, restrict pe care istria literara o sugereazt find indoiald, dar care cu siguranti cA nu acopera ‘oat probloma intent, sin nici un eaz nu o rezolv. fn .Ce e acela un autor?” argumentul lui Foucault pare si el si depinds de confruntarea conjuncturalé cu istoria literara i povitivismul, de unde au venit crtici impottiva modului in care 38 tratase numele propri si numele de autor in .Cuvintele si Iucruile” identfieandu-le eu formation: discursive” malt mai vaste si mai vagi decdt opera cutiruia sau cutiruia (Darwin, Marx, Freud), Astfel, recomandinduse de la literatura modern’ care ar fi vizut trepiat disparitia, stergerea autoralui, de la Mallarmé ~ admis volumul a nu comporta vteun semnatar"™ (Mallarmé, p. 378) - la Beckett si la Maurice Blanchot, el defineste ,functia autor” ca 0 construct istrica i ideologica, ‘ca proiectare fn termeni mai mult sau mai putin psihotogizanti a twatamentului ce ise aplic& textului. Desigur, moartea autorului aduce dupa ca polisemia textlui, promovarea cititorului gi 0 libertate a comentariuiui necunoscutd iainte, dar, fn lipsa ani veritabile reflect asupra naturii raporturilor dintre intentie si {nterpretare. nu cura este vorba de cititor ex de un substitut de autor? Exist fatotdeauna un autor: daci na mai © Cervantes, atunci ¢ Pieme Ménard Pentru ca postteoria si nu mai constituie o reimtoarcere Ia ante-torie, rebuie de asemenea s iesim din oglindirea dintre ‘noua crtied st storia literara, care a marcat aceasta conttoversi, sia permis reducerea autorului Ia un principiu de cauzalitate 51 Ta un om de paie inainte de a+ elimina. Bliberat din aceasta confruntare migic8 i itrucitva jluzorie, autoral pare mai grew de plasat in magazia de accesori. De cealalta parte a intentiei ‘autor exist intr-adevir intentia, Dacd este posibil ea autorul si fie un persona moder, in sens sociologc, problema intentic autorului au datexz8 din epoca raionalismutui, a empirismului sia capitalismulu, Ea este foarte veche, sa pus dintotdeauna gi ‘nu e chiar atit de usor de rezolvat. In zopes-ul mori autorului, ‘se confunda autoral in sens biografic sau sociologie, in sensul unui loc in canonul istoric, si autorul in sens hermeneutic al imentiei sale, sau al intenfionaliifi, ca un criteriu al interpret: ,functia autor” a lui Foucault simbolizeaz cum ma se poate mai bine aceasth redueie. 9Santer chiar a mijlocul Iucri ca sal muvelei) Aik, inte © parantezi ce are valoare de conf artes stabileste o apropiere eu Capoopera neennoseutd, inte Frenhofet sh Sarrasine. pictoral si sculptorul. Lasindu-se dus de aceasta referini a ceea ce ¥a numi, in conchiziaanalizei sale stextul balzacian” (ibid. p. 214), citeazi alte dowd personaje. In tot cuprinsul lui SZ este unicul recurs la paraelism, insa aceasta Paranleza € crucial: ea tinde si dovedsasci 0 identtate de intentie inte Frenhofer si Sarrasine, ca si inte ei si artist realist, altel spus Balzac, dar si inte Balzac’ 5 tilica ‘radifionala, atfel spus cea care se bazeazA esentialmente. pe ‘metoda pasajelor paralele. Cat despre Barthes, el stie el iu eexista nimie dincolo, sub text, cu exceptia unui all tex, inst pentru a.0 demonstra, pentru a'se demarca de motoda pasajelor Paraele, se foloseste pur si simplu de un exemplu earscteristi al metodei_pasajelor paralele, iar evocirea unui alt text al autorulii (Capodopera necunoseutd) atrage nemijloci. fri tranzitc,explicaje sau reerve,o aluzie la imentia antorlu, pe care perfraza generalizana (,scriitorul relist”, pentru ca $8 hu spund Balzac) 0 dsimuleaza insufcient Nici un critic, se pare. mu renunja la meted pasajelor paralele, care include preferinga, pentru a clatifica un pasa) ‘obscur. pentru un pasaj din acelasi autor In locul uni pass} dintr-un ale uo: nici un critic nu renunta asadar lao ipotez’ ‘minimala asupra intentici autorului fn calitatea ei de eoetenti ‘extuali ori de contradic rezolvinduse la alt nivel (ani final. Imai profund) al coetenjei. Aceastd ccerenfi este aceea 4 unc sermituri, cum se spune in istoria arte, adicd 0 rejea de mici ‘easituri distinctive, um sistem de detalii simpiomatice repetiti,diferene, paralelisme ~ ce fae posibila © idemtificare Sau o atribaire, Nieeni nu trateazi pind la capt literatura ca un text aleatorin, ea find Hind. si mu vorbie, dscurs si cte de Jimbaj. De acees ¢ importants elucidim mai bine procedcle ‘oastre clementare de analiza, presupoziile si implicaile lr 90 ' | Cele dowd argumente inporriva intenfei Astfel, chiar si cenzorit cei mai derlintuiti ai autorului imentin i orice text lterar 0 anume prezurmtic de intentionaitate (la minimum, este coerenta unei opere sau pur si simplu a unui text) ceea ce face eH mu o trateazA ca si cum ar fi produsul ‘ntdmplici (o maimuta batind la masina, o piatrd erodatd de api, un calculator). Dupa critica dualismulat traditional dintre ‘indire gi limba} (dianoia si loge, voluntas $i acti), timne si junea de intente fri sa ne permitem ins a cea un cfiteriu al interpretiit cw excesee critic iografice. oui pozitii polemice extreme asupra interpre < intengionalistl si cea anti-intentionalista ~ pot f opuse, ca in ‘cazal controversei dintre Barthes si Picard (1) Trebuie ge de ajuns 84 cauf fn text coca ce aurorul a vrut ‘i spond, intent sa claré i lucida", cum spunea Picard: este singurul criteria valida interpreta @) Nu gisim niciodata in text ceen ce el (ne) pune, independent de intengile svtorului su; nu exist criteriu de valiitate a interpre [As vrea si incere si is din capcana acestel alegeri absurd tne oietvim gi wbictvie sau fae dates relativism, pentru a arta €@ intenia chiar este singural criteria de conceput al validitit interpret, ns c8 ea nu se identificg cu premeditarea ,clard gi uci In acest caz, altemativa de mai sus poate fl rescrist cum urmeazd (1°) Putem cauta in text ceea ce spune raportat la propriut context de origine (ingvistic istri, cultural) (2°) Putem cduta in text ceea c2 spune raporat la contextal ccantemporan al ettorul 9Aceste dou teze mse exclud reciproe, ci din contr sunt ccomplementare; ele ne eadue lao forma cereului hermeneutic legiind precomprehensiunea $1 injelegerea si postuleazl cd, dacd .cellalt” nu poate fi integral pateuns el poate cel putin st fie ‘minimal ites. ‘Argumentele obisnuite impotriva inteniei autorului ca un criteriu al validitigi imcerprediii sunt de dou8 ondine: (1) intengia autorului au are pertinent; (2) opera fi supravietuiste Jntentiet autorului, S& le rezumim pe scurtinainte de a vedea in ce fel poate fi pusi la indoiaa lgitimitatea lor, (1) Cind cineva serie un text, are desigur intenfia de a cexprima ceva anume, vrea si spund ceva prin cuvintele pe care le seri, Insi relia dinte o suiti de cuvinte serise si coca ce autorul voia si spana prin aceasth swith de cuvinte nu este deloe sigurati, ca si aceea tre sensul unei opere gi ceca ce voia tvtorul si exprime prin ea. Cu toate cd 0 coincident poate fi posibilé {in definitiv, nimic nu impiedied un autor si realizeze luncori exact cvea ce Voit), nu exist vreo ecualie logics necesara intre sensul une} opere si infentia autorului. Astfel ecurge refutatia cea rai frcventd a nogiunii de intengie la teoreticienii (moderat) ai literaurii, Ia Wellek si Warren. [Northrop Frye. Gadamer. Szondi, Paul Ricoeur. © intenie de autor este nu doar dificil de resonstruit,presupunind 8 ea poate fi regisita, cise dovedeste cel mai adesea fra pertinent pentru interpretatea textului. Wimsatt si Beardsley, in ,The Intentional fallacy” (1946), articol fondator in cadral_acestui_subiect, considerati cd experienfa aulorului si intentia sa, obiecte de inceres pur istori, erau indiferente pentru inelegerea sensului ‘opereis,Seopul sau intentia autorulu mae nei disponibil nici de dorit ca norma peniru a judeca reusta unei opere de arta literare” (Wimsatt, p, 3) Din dou una, inr-adevar sau autorul ‘nu a reusit sisi realizeze iment. iar sensul operei nu coincide ‘cu cle: tune), marturia sa este fri important, pentru c& nu va 92 | | | spune nimic despre sensul operei ci va enunta doar ceca ee voia sito fac si spund. Sau autorul chiar a reusit n ntenfie sale, iar sensul operei coincide cu intenta autorului su: daci ea vrea s8 spond insi ceed ce el voia s8 0 fac& $8 spund, marturia sa nu mai ‘duce nimie in plus, Singura intenfie care contcaz la un autor fete aceea de ® face literatura (in sensul in care arta © intentional), iar poemul insusi e de ajuns pentru a hotart dae’ autorul a reusit fo aceasté intenfie. Pe scurt, dact in principiy poate nu e nevoie s8 ne privim de marurile asupra intentiei, fie ed vin de la autor sau de la contemporani, pentru c& sunt indict uneori utile pentru a fnfelege sensul textului, rebuic totusi sé evitim s8 inlocuim textul cu imtentia, deoarece sensul i out intent auloruli, gi € chi lune’ opere nu © neapira i ‘mai probabil c nici nue. De unde, depasind ginditea de altfel foarte moderata a Iwi ‘Wimsatt si Beardsley, vine tentatia de a refuza orice marturie extern (privat) side a ne Fimita La evidenfa interna (textual) Tre cele doud, inst itre marcurile asupra intengit si evident textulai, ate informatii se situeazi la frontiera dintre text si contest, cum ar fi limba textulyi, sensul cuvintelor pentru un autor si pentru mediul din care face parte. Aceste informati fin foare de intent gi sunt indiferente? A te preocupa de cle dovedeste oare un atasament suspect pentru autor? Informatiile ide acest gen pot si fie considerate ea aparinind istorii limbii, si ele sunt indeobste admise de citre ant-intentionaig, mai Ales cei, adit aproape tof, care continua s& recuret Ia metoda posajelor paralele, Bi fac asadar apel la text, impotriva vietit ‘uforult a credinjelor, valorilor, gandurilor sale age cum pot fi ‘le exprimate in jumale, scrisor, conversaii raportate de citre ‘martori, dar ns impotriva conventilorlingvistice. De atfel, in ‘majoritatea cazurilor, pentru a reconstruiintentia autoralui nt cist alt evidenta in afard de opera insigi. Jar daca exist@ alte ‘marturil (eum ar fi doclarait de intent contemporane) ele nu-t 93cconstring pe interpetul modern: sunt rafionalizari de care se poate fine seama, dar cate pot fi si crtieate (ca orice marie), Intentonaliti la fel ca ant-intnfionaligtit prefer se bazece pe tsaturle textuale legate diet de sens, mai degrabi decat, pe fapte biografice legate indirect de sens prin inermediarul intentieiautorului, fri a nega totus c& faptele biogratice sunt sustinute deo anume probabilitate 53 pot, in anumite ‘imprejuriri, st infirme sau mcar si confirme ointerpretare. Anti‘intentionalistnal structuraisilor $i al poststructuralis. tilor a fost mult mai radical decdt aitudinea rezonabil pe care ftocmai am descrs-o, deourece el tine de idcea autosuficienteh Timbii conform tui Ferdinand de Saussure. Nu mai e vorba dear de a te feri de intetionalismul excesiv, deoarcce, in opinia lor semaifcajia nu © determinata de intent ei de sistema limbii, Astfel, excluderea autorului (5, cum vom ved in captolul cea referentului) devine ponctul de plecare al intespetatii, La Fimita, textal insusi este identificat cu o fina (langue), si nu cu © vorbire (parole) sau cu un diseurs; este considerat can enn} (Gaon), i nu cao enumtare (Enonciation) in afara contextulvi, himic nw permite si climindm ambiguititile enunturtor enuntiile, actele de limbaj sunt asadar asimilate unor enungutt tip, fiedndu-se abstract de utlizaile lor particulare In ealitate de Timba textul nu ma este vorbirea cua @) Al doilea argument curent impottva inteniei fine de supraviewirea operelor. Aecentul pus pe intentia auiorul ar fi ‘adevar indisolutl legat de proiectul filologic al reconsteuri istorice. Inst semnificatia unci opere, conform aceste obiecti, nu este integral explicai, gi nici echivalenti cu intcnfia sa Opera isi teste vita. Astfel semniicata total a unei opere ‘mu poate si fie defiitd pur si simplu in termenii semnifcatici sale pentru autor si contemporanié si (prima receptare). ci trebuie mai degrabi fie desrisi ea produsul unei acunlae, 94 istora interpretivitor sale de cite cititori pana fn zilele oastre, Istoricismut deereteaza cd acest paces este non pertinent i cere © fnvoarcere la origine. fnsA caracteristica proprie a textulul litera, in opovitie cu documenta istri, este toemai aceea de a Sclipa de contextul sit de origine. de a continua 58 fie eitit, de a ‘dura, Paradoxal, intetionalsmul readace acest text in cadral non-literaturi, neaga procesul cae a facut din el un text literar (Supravietuirea sa). Ramiine tousi o mare problema: dack Semnificatia unui text este suma interprtdrilor de eare a avut Pare, ce criteriu ne permite si separdm o intenpretare valida de © istilmacire? Notiunea de validtate poate oare si fie menginats? (3) Putem sustne cd cele dou argumente anti-intentionale (non-pertinengaintente. supraviequrea operei) se deduc dint-o sceeasi_premisi: ambele pun accentul pe diferenta dintre scritura si vorbite (parole). dpa modelul dialogulai Fedru de Paton, in care textul scrs e descris ea fiind de doud ori mii ndepariat de gindire. Textal seis supravietuieste enum sale, iterzice retusurite comunicdrit pe care le permite vorbitea vie, de genul: Nu asta am veut si spun.” Legind cele doud argumente ant-intengionatste, Gadamer sublinia eh sexitura devine obiectul prin excelenja al hermencutieii din cauza autonomiel recepeiri sale fata de emienea sa: riod sens liner ru ae dey iit nic sea ce autora veal n cap, nt vz densa pence est fot secs I oie. Lao pra bore, asta pose pies uncon hermeneutic teznabil. ca ete de ali general ada acd tu yee Tnun text mie di aul prin ios nea aru avea tn cap. Ish acass rel tu ete Cv aden pct dil in aah extreme, Durex ma ce a Be Iles oo xprest i ale sublet ato. Ceea ee Mt pon srs ‘2 dent de comingeta ore tara su gto bra "od pocty pra acme a Gadamer p48) 95iw in dofinitiv acceptabil pentru vorbire si ‘devine un concept prea normativ. si de alfel Ientia, ci ora vais, in ce priveste Hiteratura, sa tradia seris& fm general. In ceadrul yorbirt intro situatie, ne reaminteste Ricoeur, nbiguitiil dispar: Innis subectva 2 locuoruat gt semniticain dsc sh inca vecpoe in tf feta ep ce reas sna oer Ce wrea a spund dnc! la enol azo ea, [] In xa ‘Gace neat ators sen etl sea 8 ma inci] Acasa came cam pata coneepe un text ick Stier, ine euor st dissu a este abo c tid ompliata [.} canera xu scaph im orizntl oat wait Goal su, Ceca ce spur ex edtaeh mat ml det exea€€ 2 ‘rats sual (Riper 1986p 187 ‘Gadamer si Ricoeur formplesza probema in manera cea mi liberal posbil, ca gi eur ar vrea s& impace si capa si varza. In ‘aga mori inedtfrizea2a tuismul: suntem averizatiimpotriva tupei reflect asupra a cova ce vrea. si spun’ autorul, $i fndemmati si frirebim mumai ceca ce vrea si spund text Ricocur,iacercnd si fmpace pe toatslumea, vorbeste chiar de jintenta text”, la fel cum introduce si Umberto Eco intre enta autoruli i intentiacititorului 0 intentio operis (Be0 p. 29), Aceste atelaje curioase ~,jnteniatextlu. intentio operis ~ Sunt nise solecisme, n contradicte cu fenomenologia de I care Se ficeau cl imprumutd termenul de intenfe, deourece, pentru aceasta din urml, intenfa gi constinta sunt fundamental legate ‘Cum textul nu are consing a vorbi de ointentie a textul, sat de intentio operis, inseamna a reintroduce pe aesimiite intentia fautorului ca un clement de siguranf8 al interprets, sub un termen mai putin suspect stu provocator. Intoarcere ta intense E incontestabil 8 Indemnul ant-intentionalist al lui Wimsatt si Beardsley a avut efecte tonice in studile Ierare: cu toate ‘cestea el prezintdincoerente care au fost adesea remarcate, mai cu seam Tn reflecfille filosofici analtice supra sensului 31 intent, literare gi non literare, ca fn mica lucrare fondatoare a lui GEM, Anscombe, Ineation (1997). Cénd literati contests pertinenta intentiei autorului pentru interpretarea (si evaluarea) Titeratui, intentia, spun filosoiifimbajului, nu este tm general bine dofinité: exte ea oare biografia autorului? Ori scopul siu, proiectul siu? Sau sensurile la care aurorul nu ¢-a gandit ins Je-ar admite de bund voie daca ,fudulul etitor” i lear expune? Literatura find ea Tnsisi o notiune vag’, acoperi grade de imemie foarte fluctante: iat de ce Chladenius nota ci fiabilitatea metodeipasajelor paralele depinde de gen, precum si 0 oper literar $f un tratat filosofic nu ar webu tata identic din panct de vedere al inteniei. Contestarea intent autorului se fezum& col mai adesea la exigenta intoarcerii Ia text ‘mpotriva conceptici omul si opera”. ins ea mu trebuie confundata eu aceastfntoarcere (Cu toate acestea. unul din fructele acestei dezbateri a fost o clucidare gio rafinare a conceptului de intentie, de exemplu la ‘ei ce mentin ideea cA a se intzeba ce vor Si spuna cuvintele, Juda negirilor celor mai subtle, nu e nimic alfeeva decat a se Intreba ce vrea SA spun’ autorul, cu condlija si definesti bine acest, vrea si spuna”. Distinetia dintre intentionalism i ani- intentionalism este agadar deplasati: pretingiianti-intentionalist ar fi de fapt indiferenti nu doar Ia ceea ce vrea si spund autorul dar gi, mai ales, Ia ceea ce vrea si spund textul. Pertinenta intebirilor despre rolul intentied in interpretare a fost in orice ‘ear reabilitata de cite filosofi. ta fel ca distinesia dine imerpretare si evaluare. De fapt cele dowd mari tipuri de 7‘argument impotriva intentiei (nom-pertinentd a scopului Dresupuning 8 acesta ar fi accesbi, si supravietuire a opere’) sunt fragile gi destul de usorrefutabife, Sale reludmn asadar in ordine inverss, Sens nu inseamnd semnificatic Operete de arti transcend intenta primordial autorilor lor si vor si spund ceva nou fiecrei epoc. Semnficatia unei opere fu ar putea fi determinata nici controlaté de intenfa autorului sau de contextul de la origine (istorie, social, cultural), sub pretext cd anumite opere din treeut continua si preznte interes si sf aiba valoare pentru noi. Dact o opert paste continua si Drezinte interes si si aibi valoare pentru generaile viltoare, atunci sensul stu nu poate fi oprt prin intenfia autorulut nel prin contextul original. Aceasth serie de inferenfe ¢ oare orecti? Si luim contraexemplul textelor sattice, cum sunt ~Canibali” lui Montaigne sau Caractere iui La Bru ‘utr este top en descr si atc’ o socitate anume, in cadrul ccareia dobindeste valoarea unui act. Daca ea mai are efect supra noastra (are inc pentru noi interes gi valoare), dah ea ‘mai este deci in ochii nostri o sai, aceasta rezulth din existenta lunei anume analogii intre contextul original al enungiti sale # contextul actual al receptrii sale, insi aceasta satira ramine totus satira unei alte societii deedt a noastré. Suntem ined Sensibili Ia saiira cdtugasilor din Gargantua, nu-pentr cd intentia Iwi Rabelais nu conteaz8, ci pentru ¢& mai cxista fitamici pe lume, chiar dacé ei nu mai sunt calugari De la Frege incoace, filosofi imbajului fac o dstinegie mare sensul uni expresii (Sinn) si denotatia sau referinga sa (Bedeutung): Juceafirul de zi" si luceafarul de. seat desemneari acceasi planeti (Venus), insi in dowd modu 98 AOR la ca diferit (cu doui sensuri); propozitia .regele Frantei este chel” (exemplu dat de Russel} are un sens (este bine construc), inst ‘nu are denotajie deoarece Franfa nu mai are de mult timp rege, si deci ea nu e nici adevaraté nici fas8. In scopul de a combate te2a anti-intentonalista, teoreticianul literar american ED, Hirsch a extins aceasta distinctie la text, separind sensul (meaning). si semnificatia sa (significance) sau aplicata, sa (using) (Hirsch, 1967 51 1976). Sa ne muljumim a nomi aceste dou aspecte ale unei expres sau ale unui text sens. gi semnificatie, la fel ca Montaigne care spunea despre poeme: .semaificd mai mult decat spun.” Sensuf, dupa Hirsch, desemneara ceea ce rimine stabil in receptarea unui texts ef rispunde a inirebarea Ce vrea si spund acest text?” Sennnificaja desemmeaz ceea ce se schimbs in receptarea unui texts ea ispunde la Ttrbarea (Ce valoare are avest text?” ‘Sensul e singular, semnificaia, care pune sensul in lesatura cu o situate, ests varabi, plural, deschis, gi poate infinit, Atunci ‘nd citim un text, fie el contemporan sau vechi, legimn sensul lui de experienta noastr, ii dim o valoare in afura contextulu Siu de origine. Sensul’este obiectul interprenirit textului; semnifcatia, cel al aplicdriitextlui la contextul receptant sale {Primi saw ulterioad, i deci al eva sale Accasti distinetic a sensului si semmificatci, sau a interpretri sia evaluiii, ca Ia Froge, este exclusiv logic’ sau anata: ca repereara prioritatea logic a sensului faut de semnificatic, a interpretiii fat de evaluare. Ea nu desemneazi nicidecum 0 pricritate cronologicl nici psiholosica, deoarece atunei cénd citim, ne bazim interpretirle pe evaluari (acele Precomprehensiuni ale fenomenologiei), avem acces la sens Intermediaral_semnificatei, fark ca de altel s& acceptim fntotdcauna ca evalurile noastre s fie provizari, mosificabile in functie de seas. Logic iar nu cronlogica sau psihologica, aceastl distinctic « sensului si a semmificatiei poate avea acral 99atificial, ca un ultim subcefugi al conservatorilor pentra & Salva infenja autorului (sensu), acordndu-le totusi adversanitor Tibertatea dea se folosi de texte dupa voie (semmificatia). Totsi, ream putea pune de acord pentru a considera e8 evaluarea unt poem care. se bazeari peo inerpretae gresité (sau un Contrasens) este o evaliare a acestul poem, ci a unui poem Giferit. Exista agadar doi cumeni in fiecare cititor, eel care © ‘emiofionat de sermifiatia pe care poem o are pentni cl, si cel fare e curios de sensul acestui poem si de ceea ee autorul a vrut Si spund cdnd [a seis. lar aceste dout lido-uri mu sunt totusi de nefmpicat [Alege un poem = spunea. Bote aca era ct 2 i evtrat din motvl abun. (-] Aub an poem pe baa rach, unl conf dese ota ce este rsa 2 Mt De fa unt smple posh meni nase (1 mu nbn pe dein pcm daca liege ar pe de ak pare ee i el de Beet ea nsogem pe sptnun ptm daca bi Eh, ps (28 ‘Teal are asadar un sens original (ceea ce vrea sh spund pentru un interpret contemporan), dar si sensu ulteioare gi Enacronive (ceca ce vrea Si spund penta interpetiisuecesivil fare 0 semnificate original& (pundnd sensul siu_ original tn Tegaturd cu valori contemporane), dar si semmificatit ulterioare (punind in orice moment sensul su anacronie in legiturd cu alori actuale). Sensul ullerior se poate identifica cu sensul ‘riginal, dar nimic nu ft mpiedica s8 se Indeparteze de acest, Ia fel s semnificatiaulterioar fata de semnificatia original. Cat despre intengia autorulu, ea nu se reduce la sensul original, cf ‘cuprinde si semnificafia orginal: de exemplu, textu ironic are © semnificatie originalé diferité de (contrard) sensul(ui) sit original. Distinetia dintre sens si semmificaie, dintre interpretare st ‘evaluate, dupi. Hirsch, suprim& contraditia dintre teza 100 intentionalisté $i supravielirea operelor. © said care nu ne- Imai spune nimic, pentru care nu ar mai exista nicio Tegituri finite contextal siu de origine si al nostru, mv ar mai avea semnificajie pentru noi, dar ea sar pistra totusi sensul. st semnificajia originale. Marile opere sunt inepuizabile; fiecare erate le inelege in fell sau: aceasta inseamnd cA cittori spisesc in ele ceva eu care Isl pot pune Tn lumina un aspect al ‘experientl lor. Dar daca o oper e inepuizabils, nu inseam ci fea nu are un sens original, nici ci autorul nu este criterinl acestui sens original. Ceea ce inepuizabil este semnificatia sa, pertinent sa dincolo de contextul aparitie sale. Cele mai multe dintre conflictele de imterpretare par vizeze intents autorului, nofiune care fe di alu dramatic: De fapt, subliniazs Hirsch, existenta sensului original c foarte rar contestath explicit, ins unit comentateri (Hilologi) pan mai deprabiaccentul pe sensul original, iar alti (eriticii) pe ‘semnificatia actual. Nimeni, sau aproape nimeni, nu prefera in mod expres un sens anacronie celui original, nici nu respinge in ccunogtin,l de cau’ o informatie care ar elrifiea sensul original Implicit, tofi comentatori (sau aproape cofi) admit existenta luni sens original, Hnsi nu tot sunt gata sf depund acelasi fort, pentru a- elucida, Tn fnvipimnt, contradictia dintre interest pentru sensul original al txtclor gi grija pentru pestinents lor in formarea camenilor de ai, dintre educate $i instrire, este 0 redlitate ineluctabilé, Profesorul poate si insiste pe. timpul autorului sau pe timpul nostra, pe celalalt sau pe avelasi, si pomeascé de la alievtare pentru a ajunge ta idensitate, sau Invers, ins, fra aceste dowd focare, favatimintul ar fi fra indoiala incomplet Th disputa dintre Barthes si Picard, ne-am fi pit, dacs at sine lum dupa Hirsch, ir-un caz extrem in care unul (Barthes) ar fi negat orice interes pentru seasul original af textuli lui Racine, pe ednd celalalt (Picard) ar firefuzat si fac olLe ee veo diferenta mz doar intre sensul original si semnificatia ‘sctuala, dar chiar si ince sensul original si semnificatia original (intentia classi lucida”). Mi se pare din contr c& insusi acest dialog de surzi, care atesti dezbinarea studiilor literare fntre partizani ai sensului original si adept ai semnficatiei actuale, confirma faptul ci existenja unui sens original rimine Dresupunere foarte enerali, si aproape consensual Fie exemplul cel mai cunoscut al acestei polemic. Barthes spunea despre Nero din Britannicus: .Acest persona) sufocat ccauta frenetic, cum cauta aer un inceat, tocmai respiratia” (Barthes, 1963, p. 92), In sprijinul acestetafirmati, cita in note de subsol aceasta replica lui Nevo eatre Juia Daca [... nu vin uneori si respr la picioavee tale (2,3), in raspuns, Picard incerca in van si fi reprogcee ‘necunoasterea limbii din secolul XVI si si-icorecteze greseala Drivind sensul cuvantului n epoca: ,a respira inseam aici a 3¢ destinde, a avea o clipa de raga [..]. Coloratia pneumatic (ar spune DI. Barthes) a dispanutastfl eu total” (Picard, p. 53). $1 continua prin al sfatui pe Barthes si consulte lexicoanele $i dictionarele, Lui Barthes, care eita in ale parte din Liteé ar f {fost de preferat Furetigre -, nu -a rimas decdt sf atace, la dul su, accasti banalizare a imaginii: Nise cere simu ‘ecunoastem in ea decit un eligew de epocd (nu ar tru sf simiim nici o respiratie in sd respir, deoarece a respira Tnseamné in secolul XVI a se destinde)” (Barthes, 1966, p. 21). Barhes recunoaste evident sensul original (in cazul ‘de fatd figurat, si mereu actual) al lui a respira (.a se destinde”). problema nu rezida asadar in preferina pentru un sens anacronie n locul celui original, ci tn persistenja sensuluipropriu in spatele sensului figurat (,coloratia pneumaticd”) si deci in contributia sa la semnificatia originals. Conflictul opune incé ‘data dou preferinte, dow’ optiuni etice sau ideologice ~ dupa ‘cam yrem sie ealficam —, accentul pus pe sensul original sau 12 Pe Semnificatis actual. Barthes nu neaga cit textul are un sens ‘original, chiar daca acesta nu constituie preocuparca se principal. Distincia dintre sens si semnifcaye, sau dinte interpretare $i evaluare, nu trebuie asadar impinsa prea departe. Dact ar fi si credem pe cel ce a promovat-o,¢ o lovitura imparabila care, {permite sii nvingi pe ani-intentonaligti: oricdt de hota ar fi acestia, ajung intotdeauna si-sitaie eraca de sub picioare, la fel ca acci student solstcati care in redactarea concluziei cad ‘otugi in capeana unui dativ de avantaj ,Autorul ne expune.."), stu acei teoreticieni care nu tezistd ispitei dea corecta ristilmacitile pe care adversarii le fae despre intentile lor spunzindu-le de exemplu, ea Dertida lui Searle: ,Nu asta am Wet si spun”, Bi ajung astfel 5-51 nege propria lor tezd, Ca ‘orice opozitie binard, dstinctia dintre sens gi semnificatie este pe de alti parte prea elementard si se apropie de sofism. Ex are doer avantajul de a reaminti ci nimeri (Sau aproape nimeni) na ‘eagi existenta unui sens original, oredt de greu ar Tiel de ‘cunoscut side a arita ed argumentul deveniriiopetei nu elimina intent autorului ca un criteriu al interpretiri. deourece. nu Privesle sensul original, ci altceva - ceva ce am putea num semnificatie, sau aplicatie, sau evaluare, sau pertinent (relevance in englezi, in orice eaz oat intentic. Intentie nu insearnns premeditare Pwiem are si refutim de asemenea si celilalt- mare argument impotrivaintenici? Un autor, se zice, nu poate dori si Spun toate Semnificaile pe care ctitort le atribuse detlilor ‘estului sit Care e asadar siatuul intentional al semnifcatilor implicite ale unui text? Un New Critic american, William Empson (1930) descria textul ca o entitate complex de 103semnificati simultane (si nu suceesive sau exclusive). Putea Sore autorul si aiba intentia tuturor acestor semnificati i Smplicagi pe care le yedem intext, chiar dacd ma a géndit cre in timp ce scria? Argumentul pare definitiv. El este in eeitme foarte fragil. si numerosi sunt filosfiifimbajului eare ‘dentficd pur si simplu intenpia auzorui si sensul cuvintlor- up John Austin (1962), inventatral performativulu, ies cenuntae initazh un at pe care ef 7 numestejlocutoriu, cum oF fia intreba sau a rsprde, a amnendnja sau a promite etc €3¥e transforma raportrile dine interlocutor. SA mai distingem litter de el acn!ilocutori principal realzat printr-o enuntare $i eennificota complexd a enuntulu,rezultind din implicate § asocatile multiple ale detalilor sale. A interpret un text Fem inseamnd mai intai a identifica actu ilocutora principal nfiptut de autor alunci cind a sers textul (de exemplu npartenenfa sa generic: © vorba de o rugiciune, de o clegie?). Dor actele ilocutort sunt intentionale. A interpreta un text fnseamn’ agadar a regisi intentile autorului sku. Insi Teeunoasierea actului Tocwtoriu principal infaptuit de un text ‘Sunde bine ingles foarte generala si insuficiemtt ~ de genul: ust poem face closiu frei, sa ete 0 expansiume a toi Te itheoe sau a lui ,Marcel devine seritor” ~, $i mu consttwie ieiodatddecat’ inceputul iterpretarit, Numeroase | sunt implicaile st asociagile de detaiu care nu conrazic intentia prncipald, dar acdrorcomplenitate est (infinit) mai particular, Eleare nv sunt intengionale fn sensul de premeditate. Cu toate Sesstea faptul e4 autoru nu s-agandit a ele nu inseamné e& nu fceea ce voia si spuni (ce avea foarte adinc in inte) Semificaya realizata este totusi_intentionala in ansambh “Gooarece ea tasoeste un act locutoriu cae este intensional Tntenfia avtorului nu se reduce asadar la un proiect nici fa 0 premeditae integral congtient (tenia clark si tweidA” 9 tui Pear). arta eo activitale intentional Gnirm ready-made wos Jengia ramne singura ce face din obiect un obiect estetic) crit’ mumeroase activi intentionale care nu sunt nich premeditate nici constiente, A serie, dich ne ¢ permisi Eomparata, nu e ca $i cum ai juca gah, o astivitate fn care toate mniscarle sunt calculate; © mai degraba ca si cum ai juca tenis, tin sport in care detail migedrilor e imprevizibil. dar in eare imtentia prineipalé nu € mai pufin fermi: a trimite mingea de cceaTalta parte a fileull in asa fel fncat adversarului ii fie cat fai geeu si o Wrimité inapoi. Inertia aurorului nu implic’ © Consientizare a taturordetalilor pe cae le ifaptuieste serierea Si nici nu constitu un eveniment separat care ar preceda sau ar soli performanya, dack ar fi si urmim duafitatea inyetatoare fatre edndite si limbaj. A avea intentia de a face ceva ~ a trimite mingea de cealalta parte a fileului sau a compune versuri nu Tnsearmi a 0 face eu constiinf, nici a proiecta ceva. John Searle compara scrierea cu mersul pe jos: a inisea pictoarele, fe ridiea, a incorda muschii, ansamblul acestor actiuni nu © premedita, dar eu toate acestea ele nu sunt lipsite de imtenti vem agadar intentia de a le Tafaptui atunet end merge; iimentia noastri de a merge confine ansamblul detailor pe care inersul pe jes le implicd, Cum reamintea Searle, in polemica cu Derrida Pin in inten nase sng la consti ca ten A vorbis caesar cat metal dar eoracerl tein al acielor ‘Scr pies pl eb exist str de consi separate de sree votre Seale (977.202) Alifel spus, teza_unt-intenfionalisth se bazeaz ‘concept simplist a inteniet. .A intentiona sf spui ceva’ ‘rea &spui ceva”, a spune ceva intentionat”, nu inseam premedita si spui ceva", .a spune ceva cu premeditare Detaliile poemului nu sunt proicctate, cum nu sunt nici toate osRSL {gesturile mersului pe jos, iar edd sere, poetul nu se gaindeste la implicate cvintclor, dar de aici nu rezul cd aceste deta au fi imensionae, nici cé poctul nu a veut sa formuleze sensurile Aasociate cuvintelor respective Atunci cind contestafaptul cf cul biografie si social arf fa ‘Figines creafiei estetice, Proust nu doar cA nu climina orice intent, ci flocuia intentia superficial si atesaté in viatd cu 0 alta intentie profunda, pentru care opera era 0 mérturie mai bund deceit un curriculum vitae, insi inten{ia riminea centald, Intent nu se limiteaza la coca ce s-a propus un autor s8 scrie de exempla la 0 declarajie de intent -, si nici la motivatile care Iau putut incite si scrie, cum ar fi dorinja de a dobandi sloric, sau de a edstiga bani, dat nici ta coerentatextuala a une ‘per. Intentia,int-o succesiune de cuvinte scrise de un autor, este eeea ce voin si spun cu cuvintele uilizate Inentis ‘uorului care a seris 0 opera este logic echivalentl cu ceca ve ‘oia 8 spund prin enunturte care consttuc textl. lar proectal Siu, motivatile sale, cocrena texcului pentru o interpretare dtd Sunt fa urma urmei indicia acest iment, Astfel, pentru mult din flosoiicontemporani, nu poate fi Yorba de a distinge intenjia autoruui si sensul cuvintelor. Ceca e intespretim noi stun end citim u Sensul cuvintelor si intentia autorului. Deindata ce ncepem sd le distingem, implica inst Itoarcerea ta .omul si opera”, deoareceintenia nue scopul, ei Sensul intent. Precungia de inentionaliate Cu ajutoral distinetitor inure sene si semnificatie, inte roiect $i intenjie, se pare c& am inlatura cele dout obstacole ele mai serious ce impiedicay menginerea intentici ca un 106 criteru de intepretare al unei opere:intexpretarea are ca obiect senstl, si ou sermificatia, intengia si mu proiectu. Intentia utorului nu cu siguranté singura norm posibilé penta etinea textelor (tradifiaalegorica, dupi cum am vizut, a Tnlocui ‘multé vreme cu exigenta unei semmificati acceptabile in fu existéIecturd Iiterar8 care si nu actualizeze si semnificaile unei opere, care si nu ia in stipinire opera, chiar so trideze intr-un mod fecund (specifieul unei opersliterare © acela dea semnifica im afara contextului inital). fn acest caz se pun dout intcbiri delicate. Staal literar ar trebui care si incerce si faci semnificafile actuale ale opersi

S-ar putea să vă placă și

• Fisa de Progres Individual Prescolari

  

  Document3 pagini

  Fisa de Progres Individual Prescolari

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Subiecte

  

  Document2 pagini

  Subiecte

  Anonymous GrYXIb

  100% (1)
• E.M. Forster - Aspecte Ale Romanlui

  

  Document89 pagini

  E.M. Forster - Aspecte Ale Romanlui

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• ProTv August 2002

  

  Document17 pagini

  ProTv August 2002

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Antena3, 28.02

  

  Document8 pagini

  Antena3, 28.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 8.02

  

  Document28 pagini

  Libertatea, 8.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 24.02

  

  Document29 pagini

  Libertatea, 24.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• EZ. 5 Feb

  

  Document39 pagini

  EZ. 5 Feb

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 14.02

  

  Document22 pagini

  Libertatea, 14.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 14.02

  

  Document22 pagini

  Libertatea, 14.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 3.02

  

  Document27 pagini

  Libertatea, 3.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 22.02

  

  Document27 pagini

  Libertatea, 22.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Oc 306

  

  Document96 pagini

  Oc 306

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• EZ. 21feb

  

  Document68 pagini

  EZ. 21feb

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• EZ. 21feb

  

  Document53 pagini

  EZ. 21feb

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• EZ. 17 Feb

  

  Document55 pagini

  EZ. 17 Feb

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Educaţia Şi Multcititul: P.S. După Cum Bănuiţi, Autorul

  

  Document109 pagini

  Educaţia Şi Multcititul: P.S. După Cum Bănuiţi, Autorul

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• DV, 17-23.02

  

  Document10 pagini

  DV, 17-23.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• DV, 27.01-2.02

  

  Document40 pagini

  DV, 27.01-2.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Cotidianul, 14.02

  

  Document50 pagini

  Cotidianul, 14.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Cotidianul, 14.02

  

  Document49 pagini

  Cotidianul, 14.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• DV, 17-23.02

  

  Document108 pagini

  DV, 17-23.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 18.02

  

  Document26 pagini

  Libertatea, 18.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• EZ. 2 Feb

  

  Document30 pagini

  EZ. 2 Feb

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• EZ. 21feb

  

  Document53 pagini

  EZ. 21feb

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 5.02

  

  Document35 pagini

  Libertatea, 5.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• SDC NR 64

  

  Document16 pagini

  SDC NR 64

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Futurismul PDF

  

  Document36 pagini

  Futurismul PDF

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• Libertatea, 14.02

  

  Document22 pagini

  Libertatea, 14.02

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări
• SDC NR 61 PDF

  

  Document16 pagini

  SDC NR 61 PDF

  Ariana Ioana Nistor

  Încă nu există evaluări