Gerban NICHIFOR CONTINUITATE SI ORIGINALITATE IN MUZICA CONTEMPORANA ROMANEASCA = Plagat& la confluenja Occidentului cu Orientul, civilizetia muzical& roméneasci este caracterizat& tocmai prin originalitates incontestabil& a fondului sutohton ancestral ca gi prin volutele conferite de personsliti}i ale epocilor modern& gi contemporand, Explica}ia supravie}uirii acestei civilizatii “insulare" se afl& in forte extraordinar& a ethosului rom4nesc, o¢ a determinat ca intreage culturi si se efirme ca o entitete specificd, monoliticd, nedizolvabil&, c&ireia timpul i-a aureolat existenja. Muzica, ca gi limbs gi intreaga cultur& rom4neasck, este o form& a sintezei daco-romane realizate in procegul de etnogenezi @ poporului roman ~ proces accentuat fncepind cu secolul I al erei noastre, odat& cu cucerires gi colonizares Daciei de clitre romani. Gontinuitatea ecestui proces desfSgurat peste toate vicisitudinile istoriei denonstreazé - o dat in plus ~ trisiturile fundamentale ale poporului roman, pentru care apivarca glici gi efixmarea pro~ priei culturi reprezint& cel mai nobil ideal. In evolujia wuzicii romanesti gisim astfel permanente elemente “genetice” a ciror origine se pierde fn tiup gi a ciror amprent& inconfundabil& exprim& inexprimabilul Subiectul, imposibil de epuizat in citeva pagini, a fost detaliat enslizat in monumentela exegez& a Dr.Vasile Tomescu (1929) “Musica daco-romana". Am dorit ca in aceast& sourté pr ntare s& punctiim doar ofteva dintre corespondentele spirituale pesta timp, evidentiind, intr-un arc traversind milentile, identitates "capete- lor de pod". Yom iluatra deci rezonanje actuale ale muzicii deco“2- vomane legste de structura ethosului, de organologie gi de unele orice gi filosofice specifi 1)+ Hthosul daco-roman se transmite in mod orgenic gi profund in melosul folcloric national gi se reflect& gi fn musica psaltict cultivats de creatorii gi cint&re}ii romani - fiind caracterizat in planul desfigurérii temporele prin evolujia de le ritmurile primitive la heterouctrie gi la sistenele parlando-rubato, giusto— silabic gi aksak, far pe coordonate structurii modele de la siste~ mele tonale arhaice (oligocorde) 1a cele pente- gi heptatonice. Flemente ale continuitstii daco-romane s¢ intrevSd gi in domeniul atructurilor melogice cultivind, alituri de monodie gi onofonie, dezvolturi heterofonice tipice. Toate aceste trisituri caracteris— tice - aga cum ar&tam - folclorului 91 muzicii psaltice rominegti reprezint& gi stratul "genetic" inconfundabil el mucicii culte, al So0lii nationale de _compositic. Us prim exemplu £1 vom ofert din creatia lui George Hnesou 1881-1955), marele muzicien roman. In "Preludiu la unigon"din Suita I pentru orchestri, Mmescu utilizeasi o goriiturd monofond proiectaté fntr-un spajiu etemporal fascinant, guvernat dé aeel “parlendo~rubate propriu “doinei", siubol al ethosului zomanesc. Exemplul I - “Preludiu le unison" de George Enesou Musica psalticd repreaint& un filon paralel folclorulut romanese, dezvoltind genuri eninamente vocale, in spiritul ortodox traditional. Iatt tn continuare trai modele de prelucrare creetoare @ psalmodiilor romanesti. "Qratoriul de Créciun” de Paul Constantinescu (1909-1963) reunegte, precum o minunaté diadeud, “pietre pretioase" ale artei psaltice roménegti fntr-o derulere fideld tradifiel sacerdotele. Traveliul de bijutier al compositorului a dat opere exceptionale, a cérei originalitate provine din prospetimea tfel nagtere uneiabies din autenticitatea fluxului sonor creind imagini profund poetice. Exemplul II - “Oratoriul de Craciun" de Paul Constantinescu éfragment) Greatia lui Doru Popovick (1932) este de asemenea bazatt pe fondul psaltic, céruia compozitorul i-a preluat trdsiturile esentiale: cantabilitates, respiratia ampl&, intona}iile specifice. Inovind eu o muzicalitate fnniscuté in acest spirit nobil, compozitorul a sinteti- zat un stil original aflat initial le interferenyj& cu sericlismul dodecafonic gi filtrat ulterior fn zono lergii expresivitéti. Frag- mentul care va urma este extras din lucrarea “Quagiu lui Burebista", regele primului stat dac centralizat de la a cirui fundare Romania a sirb&torit recent 2050 de ani. Exemplul ITI - "Omagiu lui Burebista" de Doru Popovici (fregment) Tindre compozitoare Liana Alexandre (1947), leureat& a unor importante premii nstionsle gi internationale de compozitie, a culti- "Incentatii II", en (R-D.G-) gi Bilthoven (Olenda), dezvoltaé fntr-un mod foarte ingenios monodii psaltice preluate din culegerca lui Filotei Sin Agdi Jipei (cea 1670-1720). Proiectate pe vat de asemenea traditia muzicii psaltice. Lucrar distins&é la concursurile de la Dr diferite viteze de derular:, acest: paalmodii cap&ti valente expre- sive deosebite, sugerind, intr-un perpetuu joc al perspectivelor, o Sntreag& lume sonoré tulburdtoare in complexitatea ei, in frumusetea inefabil& a sonorit¥yiler. Exemplul IV - “Incantatii iI" de Liana Alexandre (fragnent) 2). Qrgenologis dacomromani dezvolté, pe coordonetele celor trei mari sistene de generatoare sonore naturals, 0 imprestonanté panoplie de instrumente c&ror origine s¢ confundd cu instigi fnceputu- rile wuzicii. Astfel, in sistenul instrumentelor gerophone putem enu- mera fluierul (sau aulos), cimpoiul (sau utriculus), naiul (seu syrinx) Graco (psudo-instrument muzicel specific trecilor), tuba (seu carnyx), gornul gi buciumul (sau buccina, sau tulnicul).ee: Vom evéca sonoritatea atit de particulars a acestui ultin instrument printr-o minunat& lucrare datorat& unui mare talent al muzicii romfnegti : Mihai Moldovan (1937-1961). In piesa “Tulnice", compozitorul dezvolt& celule specifice folclorului monten a cdéror structuraé bazat& pe sunetele armonice gi pe multisonuri deter— mMinat& tocmai de posibilitétile tehnice gi de fecturé instrumentelé proprie buciumului. Exemplul V - "Tulnice" de Mihsi Moldovan Dac& fn directie instrumentelor cordophone (inclusind lyra, githare gi herpa) aria specificit&}ii daco-romane este relativ zai restring’, fn sohimb familia idiophonclor este mult mai vasti, cuprinsind instruments tipice ¢thosului rominesc : cybalum, tympanum, gistrum, clopotele, toaca, precum gi o serie de pseudo~instrunente utilizate fn legitur& cu anumite rituele (capre, pisirelele, etc.) Vom ilustra printr-un fragment din “Concertul pentru clarinet gi orchestra" de Aurel Stroe (1932 un mod de utilizere a acestul boget eparat de percutie de antick filiatie intr-o comdinstic de efecte de emisie sonoré preluate din folclorul romanesc. Momentul pe care £1 vom prezenta este realizat intr-un sistem stochastic con~ cepat dup& principiile elestorismului controlat de tipul "black-box". Evenimentele sonore suprapuse s¢ succed intr-un mod quasi-Sntimplitor le nivelul mecrostructurii, fiind in acelagi timp riguros determinate in microstructurd. Exemplul VI_- “Concert pentru clarinet gi orchestri" de Aurel Stroe (fregment) 3)+ O ultim& categorie de lucréri este dcterminaté de giferite weigh gi civilizatiei daco-romane. Personal, am fost foarte inpresionat de bogdtia snticelor ingorip}ii gi scricri wemorind exietente primului stat dsc condus de Burebista, fn urm& cu peste 2ooo de ani. In cantats mea "Izvoare"~S- ("Sources"), din care voi presenta un sourt fraguent, om grupat o perte din acests texte lotine si grecegti urmirind {n paralel evoluyi unei celule folclorice primare ale cire snamorfoze sonore oreasi imegini sincronizate sorierilor lui Strabon, Jordanes, Horatius sau Dion Grysostonos. Juxtepuneres acestor imagini sonore aperent foerte diferentiste dar identice sub raportul elementelor constitu- tive s-e realisat aplicind principiul enamorfozei parametzilor mod, timp gi spabiu. Exemplu VII - "Sources" de Serban Nichifor (1954) (fregnent) In simfonia "Opus Dacicum", compozitorul gtefan Niculescu (2927) glisegte un model natematic eplicabil perometrilor musiceli, model analog atructurii erhitectonice a morelui templu dac de la Sarmisegetuza. Rezultanta sonoré este remarcabild atit din perspec— tive pur gtiinfificd e ebstractizdrii Limbajului musical cft gi din ea filozoficd, in sensul gésirii unei c&i foarte originale de des- eifrerce acestei civilizatil antice. ‘Exemplul VIII - “Opus Dacicum" de ¢tefan Niculescu (fragnent) © alt& eimfonte - "Sarmisegetuze” de Wilhelm Berger (1929) = este dedicat&é stravechii capitale es Deciei antice. De acesst& data, muzica eete construiti fntr-un eisten fundementet pe principiul “sectiunii ds aur" gi aplicat, prin intermediul girului lui Fibonscet coordonatelor mod gi duratdé. ete o musici solard, ardenté, vibrind in consonent& cu idealul sacru al templului de la Seruisegetuza. ‘Exeuplul IX - “sarmisegetuze" de Wilhelm Berger (fragment) Mitologis geto-tract este centratd in jurul personalitiyit lui Zemolxes, 8 c&rei dublé semnificajie este sintetizaté fn Lexi- ¢pnal lat Heayohius din Alexanéria ca reprezentindu-1 pe Chronos (Geturn), zeul timpului, périnte al lui Zeus, dar gi idesa de dans, pentonimd, cintec. Acest sincretism artistic organit unit de ritua- ‘lpl {nchinat lui Zemolxes etd gi 1s baze operei omonime a composi-an torului Liviu Glodeanu (1938-1978), baset& pe textul mazelui poet Iuoian Blaga (1895-1961). Ancozatd in mitologia geto-tracd, acest oper& = soris& tn anul 1969 ~ folosegte un linbaj senor evoluat, amplificind, cu mijloace specifice timpului nostru, mono- si hetero— foniile traditionale. \ ‘Exemplul xX - “Zemolxes" de Liviu Glodeanu (fragment) In aceast& directie « prelutrii valorilor mitologiel antici complexitatea genului liric oferd, tn mod incontestabil, amplitudi- nes corespunzitoare atit sub raport pur tehnic eft mi sles in spa $iul ideatic, prin posibilitetes dezvoltérii unor lergi plonuri muzical-filozefice. Opera “Ocdip" de George Enescu, capodoperd& a genului, reprezinti fn acest sens un splendid excmplu. Nesajul pro- fund umanist a1 acestei muzici - concepute sub zodia unei sintese superioare - este evident in primul rind in interpretarce Luminoash, apropiat& spiritului roménesc, a tragedici lui Oedip. Hote, poate Gnsugi sensul pozitiv, efirmativ in care wuzics, ca gi clvilizefia dsco-rowand, a invijat, intr-o luptd contiaud cu un destin impetuos, gk inving, si t9i piistreze pentru totdeauna identitates milenarde Exemplul XI ~ "Oedip" dz George Fnescu (fragment) »Serben NICHIPOR