Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Două exemplare
(pentru Onorata Instanţă
şi pentru intimata UCMR)
DOMNULE PREŞEDINTE,
De alfel este relevant şi modul în care UCMR a distrus în ultimele trei decenii Palatul
Cantacuzino situat pe Calea Victoriei nr. 141, unde avea calitatea de chiriaşă a
Statului Român şi de unde – tocmai din cauza distrugerilor considerabile săvârşite de
ea – intimata UNMB a fost recent evacută, Palatul fiind în prezent în reparaţii
capitale - imagini edificatoare în ANEXA 01 pe dvd-ul ataşat.
3
Sunt membru UCMR din 1978 şi până la data demisiei din 2011 am colaborat
perfect cu această instituţie.
Demisia mea a intervenit după 34 de ani şi dupa moartea tragică a soţiei mele,
redutabila compozitoare Liana Alexandra – ce a fost victima hărţuirii exercitate în
principal de numitul Dediu-Sandu Dan , actualul preşedinte al UCMR ce deţinea la
acea dată atât funcţia de rector la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti
(UNMB) unde eram profesori şi eu şi soţia mea , cât şi funcţia de coordonator al
secţiei de muzică instrumentală şi multimedia din UCMR din care făceam de
asemenea parte şi eu, si sotia mea.
Cumulul de funcţii de conducere atât la UNMB, cât şi la UCMR i-au dat numitului
Dediu-Sandu Dan o putere administrativa excesiva, de care a şi profitat discreţionar,
afectat fiind şi de o autoinflaţie egotistică . Hărţuirea mea şi a soţiei mele erau astfel
generate de invidia exacerbată (Salieri Syndrome) a numitului Dediu-Sandu Dan –
în condiţiile în care atât soţia mea, cât şi subsemnatul suntem fiecare autori a
SUTE de creaţii simfonice, vocal-simfonice, camerale şi scenice (opere, balete)
semnificative, fiind şi laureaţi ai unor numeroase şi prestigioase premii naţionale
şi internaţionale de compozitie.
Sistematic hărţuită în principal prin subevaluarea frauduloasă operată de
rectorul Dediu-Sandu Dan la UNMB (deşi la prestigioasa Agenţie Română de
Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior / ARACIS fusese aleasă – tocmai
pentru meritele ei profesionale de înalt nivel - coordonatoarea Comisiei de experţi
permanenţi C8 – Arte, Arhitectură, Urbanism, Educaţie fizică şi Sport) şi totodată
prin interdicţia - în fapt - de a participa la festivalurile UCMR coordonate de
acelaşi Dediu-Sandu Dan, sotia mea Prof.Univ.Dr. Liana Alexandra MORARU
(cu nume de autor Liana Alexandra) a cedat fizic , suferind pe data de 9-I-2011 o
hemoragie cerebrala fatală.
4
Vechea stare conflictuală dintre numitul Dediu-Sandu Dan şi mine este alimentată
atât de invidia lui exacerbată, cât şi de poziţia mea consecvent filosemită,
manifestată în principal printr-o direcţie definitorie a creaţiei mele componistice
dedicate Memoriei Victimelor Holocaustului. De altfel amplul meu ciclul SHOAH a
făcut şi obiectul tezei mele de abilitare în conducerea de studii doctorale în domeniul
muzicii - teză intitulată “Holocaustul reflectat în creaţia mea muzicală” - ANEXA
02 pe dvd-ul ataşat .
În acest context, atât eu, cât şi soţia mea Liana Alexandra - autoarea unanim
apreciatei Simfonii Nr. IX - IERUSALIM şi prim-vicepreşedinta Asociaţiei
Culturale de Prietenie ROMĂNIA-ISRAEL (ANEXA 03 pe dvd-ul ataşat) - am
primit importante distincţii, Liana Alexandra fiind laureată în 1997 şi în 1998 a
Premiului ACMEOR (Asociaţia Culturală Mondială a Evreilor Originari din
România), iar eu fiind distins cu Medalia de Onoare - Prieten al Comunităţilor
Evreieşti din România oferită de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România pe 30
ianuarie 2020.
5
6
7
8
9
10
Pe parcursul anului 2011 au urmat mai multe plângeri penale formulate de mine
împotriva rectorului Dediu-Sandu Dan si a acolitei lui - în paralel cu încă trei
“judecăţi” abuzive înscenate de numitul Dediu-Sandu Dan împotriva mea
(înregistrările de la ANEXA 06 pe dvd-ul ataşat), precum şi cu o sancţiune cu
avertisment scris (6 aprilie 2011) contestată de mine în instanţă (Dosarul Civil Nr.
26377-13.04.2011 înregistrat la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII Conflicte de
muncă şi asigurări sociale) şi radiată în consecinţă pe 30 mai 2012.
Extrem de afectat de moartea tragică a soţiei mele hărţuite de numitul Dediu-Sandu
Dan şi scârbit de permanentele înscenari tipic comuniste ale acestui omnipotent factor
de conducere atât la UNMB, cât si la UCMR (unde continua să o interzică şi post-
mortem pe soţia mea la festivalurile UCMR) – pe 24 noiembrie 2011 am demisionat
în semn de protest din UCMR.
Pot reliefa şi demonstra cu date concrete numeroasele persecuţii la care am fost
supus - in calitate de Conf.Univ.Dr.Habil. la UNMB - din initiativa rectorului UNMB
Dediu-Sandu Dan, ce este şi actualul preşedinte al UCMR , toate culminând cu
tăcerea administrativă impusă de el şi care face obiectul prezentei acţiuni.
Cu înaltă consideraţie,
DOMNULUI PREŞEDINTE
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI