CURS 1

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

Organul cutanat reprezint nveli s ul exterior al corpului, de
natur membranoas conjunctivo-epitelial, care la nivelul
cavit t ilor naturale se continu cu semimucoasele si mucoasele. n plus, n alctuirea
organului cutanat intr i anexele pielii (glande, fanere), muschii proprii, vase de snge
si nervi.
 ANATOMIA PIELII
La un adult, pielea are supraftaa cuprins ntre 1,5 i 1,8 m2 si are o greutate care
reprezint 1/15 din g r e u t a t e orpului. G r os i m e p i e l i i este diferit n functie de:
sex - este mai subtire la femei dect la brbati; vrst - este mai subtire la copii si btrni;
ras - este mai subtire la rasa alb;
regiune anatomic este mai groas pe palme i plante (5 mm) i foarte
subire la pleoape i preput (0,2 mm).
Culoare pielii este dat de:
cantitatea de pigment melanic si distributia acestuia n melanosomi, fapt
care este determinat de fenotipul rasial; cantitatea de caroten si alte substante
colorante;
gradul de dispersie a luminii prin epidermul keratinizat;
grosimea si dispozitia stratului de keratin; vascularizatia si cantitatea de hemoglobina
redus si de oxihemoglobin de la nivelul dermului superficial.
 STRUCTURA MICROSCOPIC A PIELII Pielea este alctuit, de la exterior spre interior,
din epiderm, derm si hipoderm. EPIDERMUL
Epidermul este un epiteliu pavimentos pluristratificat, alctuit, n principal, din
keratinocite, celule care sintetizeaz keratina cu rol de sustinere si protectie. Alturi de
acestea sunt prezente dendrocitele, reprezentate de melanocite, celulele Langerhans,
celulele Merkel si celulele dendritice nedeterminate.
Keratinocitele sunt dispuse n mai multe straturi, care sunt urmtoarele, din profunzime
spre suprafat:
- Stratul bazal , au germinativ, const ntr-un singur rnd de keratinocite cilindrice,
voluminoase, cu axul mare perpendicular pe membrana bazal, pe care sunt dispuse n
palisad". La acest nivel keratinocitele se numesc keratinoblasti si au o bogat activitate
mitotic, germinativ. Citoplasma lor este intens bazofil, iar nucleul este voluminos i
hipercrom. n citoplasm se afl keratina, o protein fibroas, dispus sub forma unor
filamente cu structur helicoidal. Acestea poart numele de tonofilamente si se orienteaz
paralel cu axul mare al celulei, pe care o traverseaz de la un pol la altul, fixndu-se cu ambele
capete pe densificrile n form de disc ale membranei celulare. Aceste densificri se numesc
desmozomi si au rol esential n realizarea conexiunii intercelulare, ntlnindu-se la punctele
de contact intim dintre celulele epiteliale.
stratul s p i n o s a u malpighian, sau corpul mucos const n 6-20 rnduri de keratinocite i
reprezint peste 50% din grosimea epidermului. Celulele din acest strat sunt voluminoase,
poligonale, cu nucleu mare, rotund, clar i cu citoplasm eozinofil. Pe msur ce se apropie
de stratul urmtor (granulos), keratinocitele se turtesc, diametrul mare avnd tendina s
devin paralel cu suprafaa pielii. n citoplasma celulelor spinoase tonofilamentele sunt mai
dese, formnd citoscheletul i apar corpii Odland (keratinozomii), lizozomi cu rol important n
keratinogenez.
Coeziunea intercelular este realizat prin intermediul desmozomilor.
Stratul granuloLanghans) const n 5-6 rnduri de celule romboidale, cu axul mare
paralel cu suprafata pielii. Keratinocitele de la acest nivel au nuclei
picnotici si organite celulare care se degradeaz si dispar progresiv. Citoplasma
contine granule de keratohialin si numeroase tonofilamente.
Stratul lucidu este mai evident la nivelul palmelor plantelor si const n 2-3 rnduri de
celule turtite, cu nuclei picnotici sau absenti si fr organite celulare. S-au descris trei
portiuni ale stratului lucidum: portiunea infrabazal sau preeleidinic, portiunea bazal
sau eleidinic si portiunea suprabazal sau
posteleidinic. Partea preeleidinic reprezint tranzitia cu stratul granulos, unde se
produce modificarea morfologic major: celulele si pierd nucleul si organitele celulare.
Stratul c o r n o s t e alctuit din 4-10 rnduri de keratinocite numite cornocite, turtite,
orizontale, fr nucleu si organite celulare. Keratinizarea este complet,
tonofilamentele fiind cimentate prin intermediul keratohialinei i nlocuind
citoplasma. Partea cea mai superficial a stratului cornos - stratul disjunct este
format din celule care se pot desprinde la cele mai mici traumatisme. Cornocitele si
pstreaz rezistenta, dar forta de coeziune slbete progresiv si se produce
descuamarea, proces care asigur rennoirea fiziologic a epidermului. Acest fapt se
realizeaz n 26-28 zile i reprezint turnoverul epidermic.
Melanocitele sunt celule dendritice localizate la nivelul stratului bazal, la nivelul bulbului
firului de pr i tecii sale externe, la nivelul retinei si coroidei. Melanocitele sunt unicele
celule capabile s sintetizeze melanin, care se afl n citoplasma acestora sub forma unor
organite caracteristice -melanosomi. Acestia sunt transferati keratinocitelor, contribuind la
determinarea culorii pielii si avnd rol major n fotoprotectie. Melanocitele se prezint ca
celule neregulate, cu prelungiri dendritice fine, ramificate, lungi, dispuse printre
keratinoblasti si keratinocitele din stratul spinos. n citoplasma melanocitelor nu se gsesc
tonofilamente, iar membrana celular nu prezint desmozomi.
Celulele Langerhans sunt celule dendritice localizate n portiunea bazal a epidermului, n
derm, n anexele pielii (foliculii pilosebacei, glandele sudoripare apocrine), la nivelul
mucoaselor, limbii, amigdalelor, n ganglionii limfatici si n timus.
Ele se prezint ca celule stelate cu numeroase prelungiri dendritice, cu un nucleu lobulat si o
citoplasm bogat n organite celulare. Celulele Langerhans au dublu rol: imunologic i de
regulator al functiei mitotice si de diferentiere keratinocitar
Celulele Merkel sunt celule dendritice situate n vecintatea membranei bazale, izolate sau
asociate cu terminatiile iederiforme Merkel-Ran-vier, cu discul tactil pilar Pinkus si cu
organul Eimer. Ele pot fi prezente si n derm, n relaie cu trunchiurile nervoase si cu
corpusculul Grandry. Se prezint ca celule cu numeroase prelungiri dendritice, cu nucleu cu
membran ondulat scu citoplasm clar, bogat n organite celulare si granule
neurosecretorii (granulele Merkel) cu rol n initierea si transmiterea impulsului tactil, fiind
grupate n portiunea celular nvecinat cu terminatii nervoase. Celulele dendritice
nedeterminate sunt recent identificate si se aseamn cu celulele Langerhans, prezentnd ca
si acestea antigene de histocompatibilitate pe suprafat, dar sunt lipsite de granule Birbeck.
 JONCTIUNEA DERMOEPIDERMIC Jonctiunea dermoepidermic, cunoscut
anterior si sub numele de membran bazal, reprezint limita dintre epiderm si stratul
papilar, motiv pentru care a mai primit si denumirea de zon bazal subepidermic. Ea are
aspect ondulat, ca urmare a numeroaselor prelungiri dermice n epiderm,
care se numesc p a p i l e d e r m i i alterneaz cu prelungirile epidermice n derm, care se numesc
c r e s t e interpapilare.
Zona bazal subepidermic urmeaz invaginaiile epidermice ale anexelor.
Aspectul ondulat al jonciunii dermoepidermice face ca suprafata de contact dintre derm si
epiderm s fie mai mare si creste rezistenta legturii dintre aceste dou componente ale
pielii.
 DERMUL
Urmtorul component al pielii, situat imediat sub epiderm, este un tesut conjunctiv
dispus n dou zone:
-zona s u p e r f i c i a l sau c o r p u l pap ilar chiar sub jonctiunea
dermoepidermic si reprezint 1/5 din grosimea dermului;
- d e r m u l propriu-zis sau c o r i o rel cuprinde 4/5 din grosimea dermului. Grosimea
dermului difer n functie de regiunea anatomic (este mai mare pe toracele posterior,
palme si plante si foarte redus la nivelul pleoapelor si preputului) si n functie de vrst
(scade pe msura naintrii n vrst).
n structura dermului intr o component fibrilar, format dintr-o tripl retea de fibre (de
colagen, elastice i de reticulin), o component celular i substana fundamental
(matricea).
Componenta celular const n celulele autohtone, proprii dermului (fibroblasti, histiociti,
mastociti) si celule migratorii, provenite din alte tesuturi, n special sanguine (limfocite,
monocite, plasmocite). Constituenii dermici majori sunt fibrele si substanta fundamental,
celulele fiind ns cele care asigur biosinteza si ntinerirea continu a structurii fibrilare si a
matricei.
La nivelul dermului exist o bogat retea vascular reprezentat de plexul dermic profund,
plexul subpapilar i plexul papilar. Totodat, n derm se afl numeroase terminatii nervoase
libere si filete simpatice cu aciune vasomotorie si secretorie.
 HIPODERMUL
Hipodermul este un tesut fibro-adipos situat deasupra aponevrozelor, cu grosimea ce difer n
functie de regiunea anatomic (este bine reprezentat pe fese si abdomen si srac presternal si
pe piramida nazal), vrst, sex, ras, echilibru endocrin si starea de nutritie a individului.
Hipodermul este alctuit din lipocite care se grupeaz n lobuli, separati prin septuri
conjunctivo-vasculare. La nivelul hipodermului se gsesc, de asemenea, vase de snge, filete
nervoase, bulbi pilosi si glomeruli sudoripari.
 FUNCTIILE PIELII
Functiile pielii pot fi clasificate n e l e m e n t a r iind specifice diferitilor componenti (epiderm,
derm si hipoderm) si n funtcii d e a n s a mb lu , cadrul corelatiilor pe care organul cutanat
le are cu celelalte organe si sisteme. Este o clasificare teoretic, pentru c functiile
elementare nu pot fi desprinse de metabolismul general, astfel nct fiziologia pielii va fi
prezentat tinnd cont de integrarea organului cutanat n fiziologia general, a ntregului
organism, jucnd astfel un rol deosebit de important n homeostazia intern si adaptarea
fiziologic a omului la mediul ambiant.
 Functia de protectie
Pro tec ia m e c a n ic te asigurat de keratina din epiderm, unghii i firele de pr, de derm si
hipoderm;
Pro tec ia t e r m i ste asigurat de glandele sudoripare ecrine, de sistemul vascular cutanat
si de hipoderm;
Pro tec ia antiinfecio s te asigurat de stratul cornos disjunct, de filmul hidrolipidic si
mantaua acid a pielii; F o topro t ec i s te asigurat de keratin si de melanin;
Pro tetcia fat d e agetini c h i m i c s t e asigurat de stratul cornos, de filmul hidrolipidic
de suprafat si de mantaua acid a pielii, acestea dou din urm fiind realizate ca urmare a
activittii glandelor sebacee si sudoripare;
Meninerea echilibrului med i ului irite limitarea pierderilor de ap si electroliti de
ctre stratul cornos al epidermului.
. Functia imunologic
Functia imunologic este asigurat de celulele Langerhans, de keratinocite, limfocite,
monocite, macrofage.
. Functia senzorial
Functia senzorial este asigurat de terminaiile nervoase din piele, libere sau cu corpusculi.
Prin aceste functii pielea permite organismului, alturi de celelalte organe de simt, s se
orienteze corect n mediul nconjurtor.
. Functia endocrin
Functia endocrin, prin producerea colecalciferolului sub aciunea razelor ultraviolete.
 Functia respiratorie Functia
respiratorie, prin respiratia percutanat care asigur 0,3-1,5% din schimburile gazoase, un
om cstignd prin piele 60-300 ml O2/or i pierznd un volum asemntor de CO2.
Termoreglarea:
Pielea intervine n mecanismul termoreglrii prin termoreceptorii externi, prin circuitul
vasomotor cutanat, prin aparatul sudoral i prin esutul conjunctiv si adipos, cu rol izolant i,
ntr-o anumit msur, cu o coparticipare n procesul de termogeneza.
. Funcii hematopoietice
Funciile hematopoietice, prin sistemul reticuloendotelial al dermului care, n stri
patologice precum unele hematodermii, poate determina formarea unor celule din seria
mieloblastic i limfoblastic.
. Funcia excretorie
Asigurat de glandele sebacee i n special cele sudoripare.
. Funcia de comunicare sociosexual Aceast funcie este asigurat de
aspectul estetic al pielii, de culoarea i mirosul organului cutanat.
 MUCOASELE SI SEMIMUCOASELE Mucoasele si semimucoasele au o structur
asemntoare pielii, cu unele particularitti si variaii regionale, dup cum urmeaz:
Mucoasa cavittii bucale are un epiderm mai gros, cu creste interpapilare mai adnci.
Celulele bazale sunt cuboidale si lipsite de pigment melanic, stratul granulos lipseste,
excepie fcnd papilele linguale si unele prti ale palatului, iar stratul cornos este si el
absent, cu exceptia semimucoaselor buzelor. Epidermul este separat de derm printr-o
membran bazal fibroas.
De mentionat n mod special mucoasa lingual, care prezint papile, glande si foliculi limfatici.
Papilele linguale sunt proeminente vizibile cu lupa sau chiar cu ochiul liber, situate pe
mucoasa regiunii dorsale a limbii, cu rol mecanic, tactil si n perceperea gustului, n grosimea
epiteliului papilelor circumvalate si foliate gsin-du-se mugurii gustativi, receptori specifici ai
gustului.
Anexele mucoasei cavittii bucale sunt reprezentate de glandele salivare. Glandele sebacee,
sudoripare i firele de pr lipsesc. Glandele salivare sunt mai numeroase la nivelul palatului si
limbii. Majoritatea sunt acinoase. Glandele salivare sunt reprezentate de glandele salivare
mici (labiale, bucale, molare, palatine si linguale) si mari sau propriu-zise (parotide,
submandibulare, sublinguale).
FIZIOLOGIA MUCOASELOR SI SEMIMUCOASELOR
M u c o a s a c a vtiiti b u c a l e deplineste multiple functii: de protectie (mecanic, fizic,
chimic si antimicrobian), secretorie, digestiv (prehensiunea alimentelor, masticatie,
timpul bucal al digestiei, absorbtia oral), respiratorie, functii extero-ceptive (sensibilitatea
gustativ, tactil si dureroas), rol n vorbire, functii imunologice.