Capitolul 3.

Metode de tratament balneofiziokinetoterapie

3.1.Evaluarea pacientului cu boala Marie Charcot
Definitie: Aprecierea relatiei intre alinierea segmentelor corpului ,a corpului ca intreg si
eficienta functiei locomotie
Evaluarea initiala cuprinde:
a.Bilant articular si muscular al membrului superior
Cot si antebrat
-articulatiile cotului-anatomie functionala
-testarea muschiilor principali
-bilant articular si muscular
Pumn si mana
-articulatiile mainii-anatomie functionala
-bilant articular si muscular pumn-mana
-testarea muschiilor principali
b.Bilant articular si muscular al membrelor inferioare
Genunchi
-articulatiile genunchiului
-bilant articular si muscular
Glezna si picior
-articulatiile gleznei si gambei
-articulatiile piciorului
-bilant articular si muscular
-testarea muschiilor principali si membrului inferior
Evaluarea mersului
-aspecte legate de functionalitatea globala a membrului inferior
-evaluarea fazelor mersuluui:mers normal si patologie;bilant;mijloace de corectie
Deficientele membrului superior
Obiective
-constientizarea si corectarea pozitiei
-refacerea echilibrului muscular
-prevenirea deficientelor compensatorii
-exercitii dinamice,statice si masaj
Deficientele membrului inferior
Obiecive
-slabiciunea musculara
-scaderea fortei
-afectarea mersului si posturii duce la durerea musculara si articulara
-afectarea mobilitatii
-durerea neuropatica cauzata de lezarea nervilor
-crampe musculare
-abolirea reflexelor osteo tendinoase
Mijloace de tratament
-exercitii dinamice
-exercitii statice
-masaj
Evaluarea intermediara
A.Examenul fizic
Examenul atitudinii bolnavului al starii de constienta care consta in examenul
sensibilitatii,examenul mobilitatii voluntare,examenul tonusului muscular,examenul contractiilor
si al miscarilor,examenul starii si al mersului,examenul echilibrului,examenul reflexelor.

33
 Examenul sensibilitatii voluntare
-urmareste deficitul motor miscarii active si forta musculara
-se executa miscari de flexie,extensie,adductie,abductie
-se pot observa modificari patologice :
Pareza
Paradizie
Hemiplegie
Paraplegie
Neuroplegie
Hetroplegi-
Examenul contractiilor si miscarile voluntare
-miscarile automate fiziologice
-contactiile si miscarile involuntare
-contracturi-tetanie cerebrala,tetanos
-miscari careice(miscari involuntare dezordonate,bruste si rapide)
Coordonarea miscarii
-punerea in actiune a mai multor muschi pentru a se efectua miscarea
-se redezvolta prin miscari complexe
-executarea rapida de gesturi rapide
-ataxie:leziuni cerebrale.
Examenul statiunii si al mersului
-se executa in ortostatism
-mersul tolerat(arunca piciorul si loveste pamantul cu calcaile
-in leziunile motorii periferice bolnavul stepeaza
Examenul tonusului muscular
-se realizeaza cerand bolnavului sa-si relaxeze complet membrul examinat,in timp ce
examinatorul mobilizeaza pasiv fiecare membru,cercetand rezistenta musculara si amplitudinea
miscarii. Tonusul normal este caractizat printr-o slaba resistenta ,hipertonie sau contractura
musculara-cresterea rezistentei,deci exagerarea tonusului ;se intalnesc leziuni piramidale sau
extrapiramidale;hipotonie musculara-diminuarea acestuia in leziunile neuronului motor periferic
si in leziunile cerebelului.
Evaluarea finala
Promovarea relaxarii
-reducerea durerii,prin relaxare la nivel SNC
-reducerea durerii,prin relaxare la nivel local
-reducerea contracturilor musculare si prevenirea retracturilor in afectiuni
-cresterea confortului psihic si fizic si inlaturarea efectelor distresului
Pe de alta parte,indeplinirea acestui obiectiv va contribui la:
-imbunatatirea performantelor de control motor
-cresterea si imbunatatuirea controlului asupra unor functii ale organismului
-promovarea participarii active si constiente in cadrul programului de recuperare
-scaderea/combaterea miscarilor involuntare
Reeducarea sensibilitatii
-obtinerea capacitatii de a sesiza excitatia specifica
- performarea capacitatii de localizare topografica a unei excitatii specifice
- recompunerea pe homunculusul senzitiv a hartii sensibilitatii
-creterea capacittii de discriminare specific pentru toate tipurile de sensibilitate
- promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, conform etapelor de dezvoltare psiho-
neuromotorie;
- mentinerea unui nivel optim al sensibilittii, necesar asigurrii calittii vietii la
persoanele de vrsta a III-a;
- perfectionarea unor tipuri complexe de sensibilitti specifice unor activitti umane
34
(simtul spatiotemporal, simtul prehensiunii, simtul instrumentului muzical, simtul
sportiv);
- sesizarea strii de anormalitate a unor atitudini deficiente / micri substituite;
- recuperarea componentelor de sensibilitate a functiei oro-faciale: masticatie / gust,
deglutitie, olfactie, fonatie + capacitate de comunicare;
- recuperarea capacittii de sensibilitate a functiilor sfincteriene (urinar / anal);
- reeducarea i recuperarea sensibilittii la nivelul aparatului genital;
- reeducarea i recuperarea sensibilittii echilibrului la nivelul aparatului vestibular;
- moderarea hiperesteziilor
Corectarea posturii i aliniamentului corpului i a segmentelor sale:
- obtinerea dezvoltrii fizice armonioase a corpului / a relatiei dintre diferitele segmente
corporale;
-o btinerea dezvoltrii fizice armonioase ntre organele interne i sistemul neuro-mio-
artrokinetic;
- combatarea atitudinilor defectuoase ale aparatului locomotor;
- profilaxia secundar a dezechilibrelor posturale;
- profilaxia tertiar a deficientelor;
- realinierea segmentelor corporale, prin mijloace orto-protetice;
- tonifierea, n conditii de scurtare sau de alungire, a musculaturii striate;
- prevenirea scurtrilor / alungirilor unilaterale ale structurilor moi periarticulare;
- scurtarea / alungirea structurilor moi periarticulare, alungite / scurtate unilateral, pentru
asigurarea echilibrului functional;
- formarea reflexului de atitudine corporal corect n static / dinamic.
Educarea / reeducarea / reabilitarea controlului, coordonrii i echilibrului:
- promovarea capacit tii de contractie a unuia sau a mai multor muchi sinergici (trezirea
muchiului de la forta 0, spre forta 1 - pe scara 0-5);
- promovarea capacit tii de control asupra micrii realizate de un muchi sau de un grup
muscular sinergic;
- promovarea capacittii de diferentiere a contractiei unui muchi / grup muscular sinergic de
a altui muchi / grup muscular sinergic (contractie agonist - antagonist);
- promovarea capacittii de diferentiere a contractiei musculare n cadrul unui singur
muchi / grup muscular;
- promovarea capacittii de contractie selectiv, cu diferite intensitti, a unui muchi sau grup
muscular sinergic;
- imbunttirea controlului muscular, prin formarea / perfectionarea imaginii corecte a
micrii;
- imbunttirea controlului muscular, prin performarea reflexelor medulare;
- imbunttirea controlului / coordonrii musculare prin feed-back;
-invtarea micrilor paleative (Ex: mers n 2/4 timpi cu baston / crje);
- imbunttirea coordonrii prin: performarea reflexelor supraspinale i a reactiilor
motorii; inhibarea reflexelor patologice;
- creterea capacittii de coordonare pentru 2-3 micri efectuate simultan;
- automatizarea micrilor uzuale;
- controlul centrului de greutate n cadrul bazei de sustinere (dinspre baze mari de
sustinere i centru de greutate cobort, spre baze de sustinere reduse i centru de greutate
n ortostatism, pe suprafete de sprijin fixe i mobile);
- imbunttirea echilibrului static / dinamic, prin antrenarea selectiv a functiei aparatului
vestibular, n pozitiile fundamentale i derivate ale corpului;
- controlul centrului de greutate, atunci cnd acesta depete baza de sustinere;
- invtarea strategiilor de control al echilibrului (strategia gleznelor, genunchilor,
oldurilor, pailor mici);

35
 Reeducarea respiratorie:
- relaxarea musculaturii respiratorii;
- drenaj bronho-pulmonar;
- dirijarea aerului la nivelul cilor respiratorii superioare;
- Mobilizarea cutiei toracice prin micri pasive;
- reeducarea tipurilor de respiratie: - costal superioar (clavicular), costal inferioar,
diafragmatic, complet;
- Tonifierea (pe amplitudine maxim) a grupelor musculare implicate n actul respirator;
- Promovarea controlului / coordon rii respiratiei (frecventa, controlul volumului curent, ritmul,
controlul fluxului de aer) n repaus micare - efort;
- formarea deprinderii de a respira corect n repaus micare - efort;
- relaxare general / scderea durerii prin hiperventilatie.
Creterea gradului de antrenament la efort:
- realizarea influentrii selective a aparatelor i sistemelor organismului i a pregtirii lui pentru
efort;
- creterea gradului de antrenament la efort, cu monitorizarea parametrilor subiectivi
(senzatie de oboseal, vertij, durere, diminuarea temporar i partial a capacittilor
intelectuale, pierderea partial a autocontrolului);
- creterea gradului de antrenament la efort, cu monitorizarea parametrilor functionali ai
aparatelor: cardiovascular (tensiune arterial, frecvent cardiac, mbunttirea circulatiei
arteriale / venoase / limfatice / capilare); respirator (frecvent respiratorie, volume
respiratorii);
- creterea gradului de antrenament la efort, cu monitorizarea parametrilor de consum
energetic;
- creterea gradului de antrenament la efort, cu monitorizarea probelor biologice: glicemie,
corpi cetonici, trigliceride, colesterol, acid uric, acid lactic, calcemie, osteodensiometrie;
- antrenamentul la efort pentru scderea n greutate a persoanelor supraponderale;
- creterea / mentinerea gradului de antrenament la efort (prin mijloace specifice) la
persoanele cu restrictie de participare (de cauze senzitivo - senzoriale sau motorii);
- creterea gradului de antrenamentului la efort n medii specifice (ap, temperaturi
sczute / ridicate, altitudine);
- mentinerea / creterea antrenament la efort la persoanele adulte sntoase / recuperate;
- Mentinerea gradului de antrenament la efort la persoanele de vrsta a III-a;
- Promovarea capacittii de revenire a organismului dup efort la parametrii de repaus.
Recuperarea mobilittii:
Pentru hipermobilitate:
- tonifiere muscular, n conditii de scurtare, a muchilor periarticulari;
- mentinerea unei cocontractii musculare eficiente n timpul micrilor pe directiile
anatomofiziologice;
Pentru hipomobilitate:
- obtinerea unghiurilor articulare functionale / normale, prin: inhibitia hipertoniilor
musculare (miotatice, miostatice, analgice, antalgice); creterea elasticittii (ntinderea)
tesutului contractil; cresterea elasticittii (ntinderea) tesutului necontractil; asuplizarea
tuturor tesuturilor moi periarticulare; creterea amplitudinii miscrilor artrokinematice .
- mentinerea / mbunttirea mobilittii articulare, prin promovarea fenomenelor metabolice
articulare
- mentinerea mobilittii articulare n perioadele acute / subacute;
- mentinerea mobilittii normale n articulatiile supraiacente i subiacente articulatiei
afectate;
- combaterea aderentelor tesuturilor moi, prin mobilizri (de mic amplitudine, pasive /
autopasive, pasivo - actve);
- creterea mobilittii prin manipulri articulare.
36
 Creterea fortei musculare:
- creterea fortei musculare, prin antrenament ideomotor;
- creterea fortei musculare de tip: izometric; izoton (concentric, excentric, izokinetic,
pliometric); pe toat amplitudinea, sau n zonele scurt / medie / lung a muchiului;
- creterea fortei musculare n regim de: vitez, rezistent;
- creterea fortei musculare de cocontractie periarticular, pentru articulatiile interesate;
- creterea fortei musculare a muchiului interesat:
cu eliminarea gravita tiei (fort 0-2)
antigravitationale (diverse grade fa de verticalitate fort 2-3)
functional: - rezistent mic / medie pentru membrul superior (peste 3 spre 4)
rezistent medie / mare pentru membrul inferior (peste 4 spre 5)
normal (fort 5);
- mentinerea fortei musculare n perioadele acute / subacute;
- mentinerea fortei musculare normale n articulatiile supraiacente i subiacente articulatiei
afectate.
Creterea rezistentei musculare:
- creterea rezistentei musculare pe tipuri de contractie muscular (izometric / izoton /
auxoton);
- creterea rezistentei musculare n eforturi efectuate n medii specifice (ap, temperaturi
sczute / ridicate, altitudine);
- creterea rezistentei musculare pentru grupe musculare diferite (antrenament n circuit);
- creterea capacittii neuro-psihice la eforturile de rezistent;
- mentinerea rezistentei musculare n perioadele acute / subacute;
- mentinerea rezistentei musculare normale n articulatiile supraiacente i subiacente
articulatiei afectate.
Aceste obiective intermediare-specifice au deja un timp ce poate fi anticipat. n functie de
etapizarea tratamentului stabilit de echipa de recuperare, de starea i cooperarea pacientului i de
conditiile socio-economice, obiectivele intermediare pot fi rezolvate ntr-o perioad de timp
considerat optim i predictibil.
3.2.Obiectivele tratamentului de recuperare
Obiective generale:Reintregarea/Independenta in activitati cotidiene
Obiective pe termen lung:
1.Refacerea functionalitatii mainii
2.Reeducarea echilibrului(coordonare)
Obiective pe termen mediu:
-Refacerea functionalitatii la nivelul membrelor
-Refacerea sensibilitatii la nivelul membrelor
-Revenirea in limitele normale de miscare
-Refacerea mobilitatii articulare
-Refacerea stabilitatii
-Revenirea evolutiei bolii
-Tonifierea musculaturii
Obiective pe termen scurt:
-Imbunatatirea tonusului muscular trunchiului si membrelor inferioare
-Obtinerea reflexarii musculaturii spastice
Prevenirea:
-slabiciunii musculare
-lipsa senzatiei
-tulburarii dexteritatii manuale
-scaderea fortei
-afectarii mersului si posturii duce la durerea musculara si articulara
-afectarea mobilitatii mersului
37
-durerea musculara si articulara cauzata de stresul la care este supus organismul
-durere neuropatica cauzata de lezarea nervilor
-crampe musculare
-atrofia muschilor distali ai membrelor superioare si inferioare
-abolirea reflexelor osteo-tendinoase
3.3.Tratamentul balneofiziokinetoterapeutice
Definitie Balneofiziokinetoterapeutul:Terapie esentiala care include mai multe discipline
Definitia metodei:Procedeu sau ansamblu de procedee folosite in realizarea unui scop unic
3.3.1.Termoterapia
Este o metoda de tratament nespecific ce utilizeaza ca agent terapeutic factorul termic
vehiculat de diversi vectori ca: apa, lumina, aerul, parafina, namolul, nisipul.Prin aceasta
metodologie se poate creste temperatura tesuturilor pe care se aplica superficial (0,5 cm) sau
profund (3,5 cm)
Efectele fiziologice ale termoterapiei
Efecte circulatorii.
Cresterea temperaturii produce vasodilatatia capilara, asigurand o mai buna circulatie a
sangelui in regiunea unde este aplicata , activand metabolismul local si grabind procesul de
videcare.
Efect de crestere a elasticitatii.
La o temperatura intre 40 si 45C, extensibilitatea colagenului din tendoane, ligamente, capsule
articulare sau cicatrici creste, permitand exercitiile de intindere necesare reducerii anumitor
retractii. In acelasi timp, redoarea articulara este diminuata datorita scaderii vascozitatii
lichidului sinovial.
Efect decontracturant.
Contracturile musculare sunt combatute, indiferent daca au la origine afectiuni musculo-
scheletice sau neurologice, prin ameliorarea functionarii receptorilor din muschii responsabili cu
reglarea tonusului muscular.
Efect antialgic.
Durerea este diminuata datorita reducerii contracturilor, datorita ameliorarii circulatiei
sanguine, dar si prin actiunea directa asupra mecanismelor de control ale durerii prin cresterea
pragului de perceptie a ei, prin inhibarea transmisiei si prin stimularea secretiei de endorfine.
Datorita acestor efecte, caldura este folosita foarte eficient in afectiunile cronice.
Contraindicatiile utilizarii caldurii:
inflamatii acute;
tulburari circulatorii si limfatice (accentueaza edemul);
insuficienta cardiorespiratorie,hipertensiune arteriala
tulburari de sensibilitate (risc de arsura);
afectiuni dermatologice;
afectiuni canceroase.
Tehnica speciala de aplicare a procedurilor de termoterapie
Baile de aer-Prin baie de aer se intelege expunerea corpului partial sau total decoperit la
actiunea aerului.Baia de aer se realizeaza prin inlaturarea cu ajutorul umbrelelor de protectie sau
a altor dizpozitive,a influentei radiatiilor solare directe.
Clasificare-baile de aer se impart in functie de temperatura aerului in :
-Baile racoroase (32 - 34C)
-Baile la temperatura de indiferenta (35 - 37)
-Bai calde (38 - 40)
-Bai reci (sub 22)
Tehnica de aplicare:Se expune corpul la aer progresiv,incepand cu extremitatile
superioare si inferioare,apoi trunchiul.Durata de expunere este de 5-10-15 minute
zilnic,crescandu-se progresiv cu cate 5-10 minute pana la 1-2 ore,o data sau de 2 ori pe zi.Durata
expunerii este in functie de vreme.Nu se vor incepe baile de aer la o temperatura mai joasa de
38
20 C si cu vant slab.Cand vremea este rece,baile de aer se combina cu miscari,mers sau
gimnastica..Dupa baile de aer se recomanda sa se aplice bolnvului dus,spalare sau afuziune.
Mod de actiune:Actiunea bailor de aer asupra organismului este rezultatul influentei unui
complex de factori meteorologici ca temperatura aerului,umezeala,viteza vantului,radiatia solara
difuza.Ele se adreseaza mai ales mecanismelor de termoreglare si sistemului nervos.Sub
influenta lor,tensiunea arteriala creste,metabolismul se intensifica.Administrate dozat,reusesc sa
creasca rezistenta organismului.
Indicatii:boli ale aparatului cardiovascular,boli ale aparatului respirator ca:tuberculoza
pulmonara,afectiuni cronice catarale netuberculoase;boli ale sangelui ca:anemii,cloroza,boala
Basedow,tulburari functionale ale sistemului nervos.
3.3.2.Hidroterapia
Prin hidroterapie se intelege aplicarea in scop profilactic si curativ a unui numar foarte variat
de proceduri,care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de
agregatie(solida,lichida,gazoasa),ca si unele tehnici strans legate de aceasta.
Mod de actiune
Proprietatile vindecatoare si recuperatorii ale hidroterapiei sunt bazate pe efectele termale
si/sau mecanice. Exploateaza reactia corpului la stimuli reci si fierbinti, la presiunea exercitata de
apa. Metodele hidroterapeutice sunt instrumente pentru stimularea sistemului imunitar,
influenteaza secretia de hormoni de stres, revigorand circulatia sangelui si digestia, reducand
sensibilitatea la durere.
Caldura amorteste corpul incetinind activitatea organelor interne, frigul stimuleaza si
revigoreaza activitatea interioara. In cazul unei febre musculare sau anxietate legata de stres un
dus sau o baie fierbinte este recomandata. In cazul oboselii si epuizarii psihice cel mai bun
antidot este un dus caldut urmat de unul rece care ajuta la stimularea corpului si a mintii, cand ne
scufundam intr-o baie sau o piscina avem senzatia de imponderabilitate, corpul este eliberat de
forta gravitatii, corpul este eliberat de forta gravitatii, apa are si efect hidrostatic
Indicatii
Hidroterapia este in primul rand folosita ca sa intareasca corpul, sa stimuleze
digestia,circulatia, sistemul imunitar, si sa aline durerea.
Apa are proprietatea de a elibera de stres si de a intineri corpul omenesc. Influenteaza
pozitiv dezoltarea muschilor, calmeaza durerile de plamani, inima, stomac prin stimularea
nervilor de pe coloana vertebrala.
Riscuri, precautii si contraindicatii
Persoanele care au o temperaura a corpului oscilanta se expun riscului oparirii sau
degeraturilor daca fac baie la temperaturi extreme.
Diabeticii trebuie sa evite baile fierbinti la membrele inferioare, tratamentele care implica
incalzirea corpului (impachetari, sauna).
Persoanele care sufera de boala Raynaud (afectiune caracterizat prin episoade de vasospasm
arterial la nivelul degetelor) trebuie sa evite baile reci.
Baile lungi si fierbinti, saune fierbinti nu sunt recomandate diabeticilor, persoanelor care
sufera de scleroza multipla, femeile insarcinate sau persoanele care sufera de tensiune arteriala
ridicata sau oscilanta.
Persoanele batrane si copiii mici pot sa fie extenuati de prea multa caldura si ar trebui sa evite
tratamentele de corp precum baile fierbinti sau sauna. Femeile insarcinate si cei care au probleme
cu inima trebuie sa consulte doctorul inainte sa faca sauna.
Tehnici obisnuite
Sunt cunoscute un numar mare de tehnici de folosire a hidroterapiei: bai si dusuri,
bai de sezut, bai pentru picioare, bai de inhalare, comprese calde, comprese
alternative cald-rece, impachetari, comprese de incalzire.
PROCEDURI HIDROTERAPICE
Consideratii generale: metodele de tratament in hidroterapie se mai numesc si proceduri, care
se impart in: generale si partiale.
39
 Procedurile generale sunt proceduri mari (bai, impachetari etc.) si se prescriu dimineata, fiind
mai solicitante pentru organism.
Celelalte, partiale sau mici, se executa dupa-amiaza. Tratamentul trebuie adaptat fiecarui
bolnav in parte, efectuandu-se doar 1 - 3 proceduri/zi.
1.Compresele: sunt cele mai simple proceduri - o bucata de panza inmuiata in apa si
stoarsa este o compresa. Ele sunt de mai multe feluri, dupa temperatura si regiunea de aplicare.
Dupa temperatura sunt: calde, reci, stimulente si cu aburi.
2.Compresa Priessnitz (prisnit); este o compresa stimulenta, folosita pentru prima oara de
taranul din Tirol, care purta acest nume. Este o compresa rece, acoperita de una uscata. Ca
actiune, la primul contact cu tegumentul se produce vasoconstrictia, apoi se incalzeste (deci
vasodilatatie), incalzire care produce evaporarea apei din compresa, ducand la racirea
tegumentului si asa mai departe, pana la uscarea ei. Se poate observa deci succesiunea
vasoconstrictie-vasodilatatie, care are un bun efect stimulent, tonifiant. De aici si indicatia
Priessnitz-ului in inflamatiile subacute si cronice, cu un puternic efect de resorbtie.
3.Cataplasmele: cataplasma inseamna aplicarea unor substante, de obicei umede, ; pe
tegument. Cele mai cunoscute sunt cataplasmele cu mustar, cu hrean, musetel,
namol etc. Ele se folosesc si astazi (mustarul), mai ales la copii, in procesele inflamatorii acute,
pentru efectul lor revulsiv, descongestionant, analgezic si antispasmodic (pneumonii, congestii,
periviscerite, mialgii, nevralgii etc). Actiunea lor este explicata atat prin factorul termic, cat si
prin cel chimic (esentele volatile).
Baile indiferente (35 - 37) au un efect sedativ, relaxant, de unde si indicatii pentru boli
ale aparatului locomotor, nevroze etc.
Baile calde au actiunea si indicatiile procedurilor calde (afectiuni cronice ale aparatului
locomotor, ortopedice - sechele, pareze, paralizii, reumatism cronic.
Baia kineioterapeutica este aceea la care se adauga miscarile pasive in apa s miscarile
active executate de bolnav, pe perioade de 4 - 5 minute (adica 5 minuti sta in baie, 5 minute
miscari pasive, 5 minute pauza si 5 minute miscari active - ii total 20 de minute), aceasta baie
kinetoterapeutica este folosita in special in an chiloze, redori musculare, articulare, pentru
usurinta miscarilor in apa (vezi parte
generala).
3.3.3.Fototerapia
Intelegem prin fototerapie, folosirea energiei radiante luminoase in scop terapeutic. Dupa
sursa folosita, poate fi: naturala sau helioterapeutica (de la soare) si artificiala (cand se folosesc
diferite aparate cu energie electrica) (lampi cu ultraviolete sau Solux cu infrarosii).
Tehnica aplicarii radiatiilor infrarosii
Sursele de RIR sunt reprezentate de lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente
metalice. Principiul lor de functionare este realizarea unei energii calorice, capabile de emisiune
spectrala.Lampile electrice cu incandescenta sau becurile emit un spectru care contine in
majoritate radiatii rosii si infrarosii si intr-o masura foarte mica, radiatii vizibile si putine
ultraviolete. Aplicatiile terapeutice cu RIR se realizeaza prin doua modalitati: in spatiu inchis
(baile de lumina) si in spatiu deschis (lampile Sollux). Baile de lumina sunt proceduri care
utilizeaza actiunea radiatiilor infrarosii si vizibile asupra organismului. Aceste radiatii sunt emise
de lampi cu incandescenta si sunt aplicate in spatiu inchis. Radiatiile infrarosii vor actiona direct
asupra organismului dar si indirect, incalzind aerul si determinand prin intermediul acestuia o
incalzire substantiala a corpului, producand sudatie si scadere poderala. Baia de lumina poate fi
considerata o procedura de termoreglare intensa, prin inducerea termolizei. Dispozitivele
utilizate in acest scop sunt sub forma unor dulapuri adaptate scopului urmarit. Temperatura
aerului se incalzeste pana la 60-90C. Doar 1/3 din caldura produsa de dispozitiv este preluata de
organism. Baia de lumina generala este bine tolerata de catre organism, fiind mai eficienta din
punct de vedere terapeutic, fata de baia cu aburi (nu se produc combustii sau arsuri, datorita
capacitatii termice mult mai reduse in comparatie cu apa). Procedura poate fi aplicata ca

40
preincalzire in hidroterapie. La o durata de 20-30 minute, procedura capata un caracter de
termoterapie in sine, cu producerea cresterii temperaturii centrale de pana la 38,5C.
Magnetoterapia
Magnetoterapia se bazeaza pe intelegerea relatiei dintre magnetism in sens traditional si
campurile electromagnetice ale corpului uman, combinata cu interactiunile electromagnetice
prezente in mediul inconjurator. Terapia presupune aplicarea pe diverse zone ale corpului a
magnetilor de anumita putere, care afecteaza fluxurile ionice si electromagnetice umane,
facilitand, astfel, vindecarea sau ameliorarea starii fizice. Studiile de specialitate demonstreaza
ca actiunea magnetului este vizibila dupa aproximativ doua ore de la momentul aplicarii pe zona
cu probleme. Campul magnetic generat de acesta are efect stimulator asupra celulelor, realizand
schimbul de oxigen si absorbtia elementelor nutritive in organism. Rezultatele benefice sunt
conditionate de mai multe elemente:
puterea magnetului :intre 600 2 000 gauss sunt cele cu efect pozitiv;
marimea magnetului :cea mai importanta caracteristica, avand stransa legatura cu marimea
campului magnetic dezvoltat si deci, cu puterea lui;
tipul magnetului :de aplicat direct pe piele sau transformat in obiecte purtatoare de
magnetism: bratari, cercei etc. Puterea magnetului este data si de materialul din care este realizat
(neodim, de exemplu, in aliaj cu samariu, cobalt si boroniu). Magnetii mici (300 500 gauss) se
bucura de succes in managementul durerii.
Indicatii si contraindicatii
Tratamentele cu magneti sunt recomandate (8 16 sedinte), cate una trei sedinte pe
saptamana. Tratamentele cu mini-magneti fixati pe corp pot dura cateva zile. Daca apar tensiuni,
vanatai sau creste temperatura la locul aplicarii, cura se va intrerupe. Terapia cu magneti are
numeroase indicatii printre care: angina pectorala, aritmie, ischemie miocardica, flebite,
hemoroizi, ulcere varicoase. Daca suferi de colite ulceroase, colon iritat, colon spastic, gastrita,
constipatie cronica, amenoree, dismenoree, sindrom premenstrual sau herpes genital, vei gasi
alinare in aceasta procedura terapeutica alternativa. Dintre bolile neurologice se pot trata:
cefaleea, zona Zoster, nevrita, paralizia faciala. Glaucomul, conjunctivita si cataracta apar la
indicatiile magnetoterapiei. Coxartroza, gonartroza, contuziile, intinderile musculare,
hematoamele, hernia de disc, osteomielita, osteoporoza, calcifierile se pot ameliora. Nu ai voie
sa faci aceasta terapie daca: esti insarcinata; ai peacemaker; ai o proteza auditiva; folosesti o
proteza metalica.
3.3.4.Electroterapia
Consta intr-un complex de metode care se baseaza pe curent electric,energii cuantice si a
undelor electromagnetice in scop profilactic,curativ si de recuperare.Este o ramura a fizioterapiei
instrumentala care foloseste efecte terapeutice folosite prin diferite tehnici de aplicare a
curentului electric in mod direct si in mod indirect.
Clasificare:curentul galvanic,faradoterapia,curentii cu impulsuri;
Din acest tip de curenti fac parte: curentul diadinamic, care are o larga utilizare si o mare
eficienta. De aceea, vom expune cateva consideratii in legatura cu acest tip de curenti.
Curentii cu impulsuri
Origine: curentii cu impulsuri provin din curentul continuu, ritmic, interupt prin diferite
mecanisme, ajungand la impulsuri de 1 - 500/sec si chiar mai mult. Dupa forma acestor
impulsuri s-au obtinut diferite varietati de curenti, si anume: curenti rectangulari: (si ei diferiti);
curenti triunghiulari; curenti trapezoidali; curenti sinusoidali. Dintre acestia din urma face parte
curentul diadinamic (P. Bernard). El are o frecventa de 50 - 100 de impulsuri/sec; deci este un
curent de impulsuri de joasa frecventa. Aparatele de diadinamica sunt mici, pot fi si portabile
asemanatoare pantostatelor. Dealtfel, si tehnica de aplicare are multe parti comune cu aceea a
galvanizarilor. Aceste aparate produc mai multe forme de curent diadinamic, dintre care
mentionam: monofazat fix; difazat fix; scurta perioada; lunga perioada.
Actiune si indicatii: cea mai importanta actiune este ridicarea pragului de excitabilitate
dureroasa, de unde si efectul sau puternic antalgic; de asemenea, provoaca si contractii
41
musculare. Anelectrotonusul si catelectrotonusul sunt prezente, cu deosebirea ca efectul
analgezic este la polul negativ. De asemenea, are efect vasodilatator.
Indicatii: bolile algice ale aparatului locomotor, reumatismul articular si abarticular,
traumatismele si sechelele lor; bolile neurologice - nevralgii, nevrite, boli vasculare; tulburari
circulatorii periferice (Raynaud, acrocianoza etc).
3.3.5.Masoterapia
Masajul este o prelucrare a partilor moi ale organismului,manual sau instrumental,in scop
fiziologic,profilactic,regenerativ,estetic sau sportiv.
Scopul masajului
Este deopotriva unul profilactic-el reprezinta o metoda eficienta pentru prevenirea
bolilor,prelungirea vietii si incetinirea proceselor de imbatranire;-cat si unul terapeutic-o metoda
de tratament curativ a diferitelor afectiuni si dezechilibre patologice din oraganismul uman.
Sa constatat ca mesajul:
-imbunatateste circulatia sangelui si a limfei,care la nivelul celulei aduc nutrienti si
oxigen,indepartand deseurile si toxinele;
-determina modificari in structura sangelui,imbogatindu-l cu oxigen cu 10-15% mai mult;
-ajuta la detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei slabiti,flasci;poate intinde
usor muschii si tesuturile,sustinand mentinerea elasticitatii lor;
-echilibreaza sistemul nervos,calmadu-l sau stimulandu-l,in functie de nevoile individuale,in acel
moment;
Efectele masajului asupra organismului
Influenta masajului asupra sistemului nervos
Se realizeaza prin actiunea pe care masajul o exercita asupra aparatului receptor si asupra
terminatiilor senzitive ale sistemului nervos vegetativ din piele
-se produc efecte stimulatoare la nivelul sistemului nervos,marind reactivitatea nervilor prin
manevre executate energic;
-se produc efecte de relaxare,calmante linistitoare prin manevre executate lent;
-se creeaza stare de relaxare,deconectare,destindere sau de crestere a energiei;
-se atenueaza intensitatea durerilor prin simularea terminatiilor nervilor periferici;
Contraindicatiile masajului:
Contraindicatia generala -presupune interzicerea aplicarii oricarei tehnici de masaj;
Contraindicatia partiala -se refera fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe
anumite zone ale corpului,fie doar la aplicarea anumitor manevre;
Contraindicatia definitiva- se hotaraste doar in cazul unor boli cronice grave
incurabile,care,s-ar putea inrautati prin masaj;
Contraindicatiile temporare- intalnite frecvent sunt impuse de boli,tulburari sau
leziuni usoare si trecatoare.
Indicatiile masajului
- Afeciuni ale aparatului locomotor reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene
afeciuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite i polinevrite, retracii
musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii i atrofii musculare de diferite cauze.
- Afeciuni ale aparatului cardiovascular staze venoase i limfatice, cu edeme circulatorii
periferice.
- Afeciuni ginecologice inflamaii cronice, ptoze uterine, aderene etc.
- Afeciuni psihogene forme de nevroz astenic, spasmofilii, distonii neurovegetative.
- Afeciuni dismetabolice obezitate, diabet, gut.
- Pediatrie anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice.
- Geriatrie tratament de ntreinere i stimulare a musculaturii scheletice i a metabolismului
diminuat, dup explorri paraclinice.
-Optimizarea formei sportive.
- Sedentarism.
-Profilaxie secundar.
42
-mbuntirea consistenei, elasticitii i mobilitii pielii
-Creterea supleii i ameliorarea circulaiei sngelui la nivelul esutului subcutanat i conjunctiv
-Stimularea resorbiei produilor din jurul leziunilor cu refacerea mai rapid a esuturilor
respective i grbirea cicatrizrilor.
Tehnicile de masaj folosite:
Netezirea
Frictiunea
Framantatul
Pensari si ridicari
Tapotamentul
Cernutul si Rulatul
Tensiuni
Vibratii
Presiuni
Efreurajul de incheiere
NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)
Netezirea este cel mai raspindit procedeu de masaj. Ea actioneaza direct asupra pielii avind
urmatoarele efecte:
Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;
mbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee;
Mareste temperatura locala a pielii;
Accelereaza circulatia singelui si a limfei n vase;
Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor;
Influenteaza sistemul nervos central.
Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a limfei si a singelui n vase.
Prin neteziri energice, circulatia singelui si a limfei se intensifica. Acest lucru are o influenta
majora asupra distribuirii singelui n portiunile masate, si deci contribuie la nlaturarea
manifestarilor de staza si edeme. S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru,
circulatia singelui si a limfei se amelioreaza si n vasele mai mari, nu numai n cele aflate imediat
sub piele. n cursul masajului absorbtia lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu
1618%, si aceasta accelerare este direct proportionala cu durata netezirii. Adresindu-se pielii,
tesutului subcutanat si celui conjunctiv, executia acestei manevre cunoaste tehnici variate.
Specialistii masajului practica efleurajul executat simultan sau alternativ, cu o mina sau cu
ambele miini, folosind suprafata palmara sau dorsala a miinilor, cu degetele apropiate sau
ndepartate.
Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, n linie dreapta, serpuita, n zig-zag, dispuse
transversal sau longitudinal, n cerc, elipsoidal sau cu priza n bratara, alunecind sacadat sau
nentrerupt, n functie de particularitatile anatomice ale suprafetelor masate.
Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau toate degetele, sau numai cu
fata palmara a policelor. Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita
netezirea executata n bratara, cuprinzind regiunile masate ntre degetul mare si degetele
opozante, naintind sacadat cu pasi mici, dinspre extremitati.
Indicatii metodice generale:
a) sensul de executie al efleurajului este determinat de circulatia limfatica a organismului,
convergenta spre ganglionii limfatici din regiunea cefei si gitului, axiala si inghinala si regiunea
poplitee pentru membrele inferioare;
b) directia miinii maseurului este determinata totdeauna de directia anatomica a vaselor
limfatice, deoarece scopul principal este de a realiza o mai buna scurgere a limfei;
c) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca limfa circula ncet prin vase; se face
fara ntreruperi, n asa fel ncit sa ajunga pina la ganglionii limfatici cei mai apropiati;

43
d) presiunea miinii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe prima jumatate a
segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua jumatate;
e) miinile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata, ci dimpotriva, sa alunece
usor si liber;
f) orice masaj trebuie sa nceapa si sa se termine prin netezire, pentru a nlatura staza limfei si a
contribui la scurgerea produselor metabolice n vase;
g) n timpul unei sedinte de masaj nu trebuie n mod obligatoriu sa folosim toate felurile de
neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmarit, de configuratia portiunii de
masat, cit si de timpul rezervat masajului;
h) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor n edeme si atunci cind partea masata
a corpului este foarte dureroasa. n acest caz, n primele zile masajul se reduce exclusiv la
neteziri concentrice circulare;
i) n chirurgie si ortopedie, n traumatismele articulare, netezirile si frictiunile au un rol hotaritor
n masajul pregatitor.
FRICTIUNEA
Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire prin aceea ca pielea mpreuna cu
tesuturile profunde se frictioneaza n diverse pozitii. Ele se efectueaza printr-o miscare de
apasare si deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, n limita elasticitatii proprii.Frictiunile se
executa cu o singura mina sau cu ambele miini, alternativ sau simultan, cu toata suprafata
palmara sau numai cu suprafata palmara a degetelor, cu pumnul nchis sau seminchis, n spirala
cu radacina palmei. Frictiunile au ca efect intensificarea circulatiei locale si maresc absorbtia
diferitelor produse patologice care se acumuleaza n piele sau sub piele.
Frictiunea este procedeu de baza terapeutic n urmatoarele situatii:
traumatisme articulare;
traumatisme sportive;
transsudate si exudate vechi;
pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii;
mareste supletea si elasticitatea tesuturilor;
dureri n nevrite si nevralgii.
Indicatii metodice generale:
a) n frictiune, directia miinii nu este determinata de directia vaselor limfatice, si poate fi
executata si n sensul contrar circulatiei singelui si a limfei;
b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, n spirala sau circulare, la care
participa n functie de necesitati o parte dintre degete sau toate;
c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea se face ntr-o baie de apa
fierbinte, asa cum o recomanda specialistii n domeniul masajului;
d) frictiunile energice n punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor,
accelereaza circulatia locala si mbunatateste considerabil nutritia tesuturilor;
e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece mpiedica n articulatii formarea
diverselor exudate care determina n portiunea afecata procese inflamatorii de lunga durata;
f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta ncepe sa cunoasca modificarile patologice care
se produc n tesuturile profunde, mai ales n regiunea articulatiilor.
FRAMINTATUL
Framintatul este unul din procedeele de baza ale masajului cu ajutorul caruia se maseaza n
principal masa musculara. n timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa musculara
masata.
Framintatul are urmatoarele efecte:
produce o marire vizibila a mobilitatii tendoanelor;
fortifica muschii si ajuta la regenerarea tesutului muscular;
activeaza circulatia limfei si a singelui, mbunatatind schimburile nutritive si ajutind la
eliminarea toxinelor rezultate n urma activitatii musculare;

44
 procedeele de framintare maresc puterea de contractie a muschilor, reprezentind astfel
o gimnastica pasiva deosebit de importanta n cazul atrofierii muschilor.
Multi specialisti acorda importanta marita framintatului, afirmind ca a masa nseamna a
framinta.
Tehnica framintatului variaza n functie de particularitatile anatomice si fiziologice ale
suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea spatelui, torace, brate, coapse este indicat un
framintat n cuta, cind tesutul se stringe ntre degete si podul palmei, dupa care este ridicat si
presat fara deplasarea miinii de pe piele si fara a scapa cuta, n aceeasi directi sau n sens invers,
n zig-zag sau circular, pina se maseaza ntreaga suprafata. Pe abdomen se poate aplica
framintatul n cuta sau cel n val, cu conditia de a nu presa tesuturile n profunzime. Pe membre
se aplica tehnica framintatului n cleste, n cuta sau n val.
Indicatii metodice generale:
a) framintatul se face ntotdeauna ntr-un ritm lent;
b) se vor evita smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului, provocarea durerilor si nu se
va sari de la o parte a corpului la alta;
c) la framintarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va ncepe ntotdeauna din portiunea
de trecere a muschiului n tendon, deoarece produsele metabolismului si ale oboselii se aduna n
cantitati mari n tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinute timp ndelungat produsele infectioase
de orice natura.
TAPOTAMENTUL
Este o manevra principala care se adreseaza tesuturilor superficiale, celor profunde si
terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin aplicarea unor lovituri scurte si ritmice,
executate superficial sau profund n functie de scopul urmarit. Tapotamentul poate fi executat cu
pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu antebratul sau cu miinile facute
caus. Aceste lovituri se executa din caderea moale a miinilor si a degetelor.
Tapotamentul cunoaste mai multe variante, n functie de particularitatile anatomo-fiziologice
ale suprafetelor pe care la masam:
in nuiele
percutat;
tocat;
batatorit;
plescait;
cu palma n caus;
cu pumnul seminchis;
cu pumnul nchis.
Tapotamentul se executa cu ambele miini, usor departate ntre ele, prin loviri care cad pe piele
n ritm foarte viu.
Efectele tapotamentului sunt:
ajuta la micsorarea si ncetarea durerilor, cind gradul de excitatie al nervului este marit;
favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata, determinind astfel nbunatatirea
nutritiei acelei regiuni;
are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv;
produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale;
influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.
VIBRATIILE
Sunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue executate cu o singura mina sau cu ambele
miini, cu virful degetelor sau cu fata lor palmara, cu podul palmei, cu radacina miinii, cu toata
palma, cu degetele ntinse, cu pumnul deschis sau nchis si se aplica pe suprafata corpului cu un
grad diferit de presiune.

45
 Vibratiile au urmatoarele efecte:
intensifica functionarea glandelor;
calmeaza durerile n diferite afectiuni (ginecologice, nevralgii, migrene);
mbunatatesc capacitatea de efort;
au efect calmant, relaxant;
influenteaza organele si tesuturile profunde (stomac, ficat, inima, muschii, peretii abdominali
si intestinali);
influenteaza secretia majoritatii glandelor si organelor (stomac, glande salivare, glande
sexuale, etc.).
Vibratiile care au o amplitudine si o intensitate mai mare decit vibratiile obisnuite se numesc
trepidatii. Ele se aplica pe spate si torace, asociate cu miscarile respiratorii.
Scuturatul este tot o tehnica de baza a masajului care se aplica membrelor superioare si
inferioare.
Daca nu sunt nsotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma n presiuni. Acest
procedeu se executa cu virful degetelor unei singure miini. Procedeul se executa prin citeva
presiuni scurte si rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care au un
sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a nlatura durerea.
Indicatii metodice generale:
a) vibratiile sunt unul dintre cele mai obositoare procedee pentru maseur si cer un antrenament
sustinut din partea acestuia;
b) pentru a obtine o executie satisfacatoare n vibratii, se va face urmatorul exercitiu: se aseaza
virfurile degetelor pe o masa de marime mijlocie, care are n centru un pahar cu apa, si se
executa miscari tremuratoare, vibratoare; daca degetele vibreaza bine, suprafata apei ncepe si ea
sa vibreze n centrul paharului, n caz contrar se misca toata suprafata apei, de la o margine la
alta a paharului;
c) bratul care efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar muschii centurii scapulare nu se
contracta puternic.
PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ
CERNUTUL
Este o manevra aplicata n mod special pe membrele superioare si inferioare, energic si ritmic.
Tehnica de executie: cu ambele miini, asezate de o parte si de alta a segmentului masat.
Regiunea carnoasa a bratului, antebratului, coapsei sau gambei se apuca cu degetele flexate, de
jos n sus, si se deplaseaza de jos n sus si lateral, ridicind si presind, asemenea cernutului printr-
o sita. Miinile nu se ridica de pe regiunea masata, ci se deplaseaza din aproape n aproape.
Efecte:
actiune de relaxare a muschilor;
mareste supletea tesuturilor;
activeaza functiile circulatorii si trofice.
RULATUL
Este o manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si cu o presiune crescuta.
Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a organului de masat (mina sau picior) n
palme, tinind degetele ntinse, si se ruleaza in toate sensurile, ntr-un ritm viu, energic, apasind
mai puternic decit la cernut.
Efecte:
relaxarea muschilor;
mareste supletea tesuturilor;
activeaza functiile circulatorii si trofice;
spre deosebire de cernut, rulatul actioneaza n mod uniform asupra tesuturilor moi din preajma
zonei masate.

46
 SCUTURATUL
Scuturatul consta n miscari oscilatorii mai ample, care se aplica segmentelor membrelor
superioare si inferioare, membrelor n ntregime sau ntregului corp.
Tehnica de executie: se aplica ambele miini astfel ncit degetele mari si portiunea
corespunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile miinii sau ale piciorului pe care dorim sa-l
masam si le scuturam cu vioiciune de sus n jos si dintr-o parte n alta, exercitind n tot acest
timp si usoare tractiuni n sensul lungimii membrului respectiv.
Efecte:
de relaxare daca sunt efectuate cu blindete;
de nviorare si stimulare generala, daca sunt executate ntr-un ritm mai viu.
TENSIUNI SI TRACTUNI
Tensiunile si tractiunile sunt procedee de masaj care actioneaza asupra articulatiilor si
tesuturilor periarticulare, cu scopul de a mbunatati mobilitatea acestora.
Tractiunea se aplica membrelor superioare si inferioare, la sfirsitul sedintelor de masaj,
asociate cu scuturarile. Trunchiul se ntinde din pozitia sezind prin apucarea peste brate, ridicarea
si scuturarea energica a ntregului corp.
Tensiunile constau n cresterea sau scaderea presiunii intraarticulare, prin mobilizari pasive
sau activo-pasive, n sensul amplificarii miscarii normale.
Efecte:
mbunatatirea circulatiei locale;
creste supletea structurilor articulare si periarticulare;
optimizeaza functiile la nivelul articulatiilor.
PENSARILE SI RIDICARILE
Tehnica de executie: se executa energic prinzind si ridicind ntre degete o cuta de tesut
subcutanat sau chiar muschi, se stringe usor si se ridica atit cit permite elasticitatea acestor
tesuturi, apoi se elibereaza brusc.
Tehnica de executie: se prinde cu putere o cuta de piele, tesut subcutanat si muschi, ntre
police si restul degetelor si se trage n sus ca si cum am vrea sa o desprindem de pe planul
profund sau osos. Masarea se repeta n sens ascendent sau descendent.
Efectul este excitant.
PRESIUNILE
Presiunile se executa pe portiuni mai reduse sau mai ntinse ale corpului, ntarind actiunea
netezirilor, frictiunilor si framintatului. Ele sunt recomandate persoanelor sanatoase, robuste, si
mai putin batrinilor, copiilor si femeilor.
Tehnica de executie a presiunilor difera dupa particularitatile anatomo-fiziologice ale
regiunilor pe care se aplica. Ele se aplica cu pulpa degetului, axial, cu palmele sau cu pumnul, n
timpul sau la sfirsitul sedintei de masaj.
Pentru mbunatatirea circulatiei limfatice se pot executa presiuni pe vasele limfatice ale
membrelor si trunchiului, de la regiunile proximale spre cele distale si invers.
3.3.6.Kinetoterapie
Kinetoterapia aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperarii somato-
functionale,motrice si psihice si/sau al reeducarii functiilor secundare,de compensatie,in cazul
afectiunilor partial reversibile sau ireversibile.
Obiectivele kinetoterapiei
refacerea forei musculare i creterea rezistenei musculare;
ameliorarea funciei de coordonare, control i echilibru a corpului;
creterea i adaptarea capacitii de efort;
formarea capacitii de relaxare;
creterea mobilitii articulare;
reeducarea respiratorie;
reeducarea sensibilitii.

47
 Indicatiile kinetoterapiei
afeciuni ortopedice i posttraumatice ale aparatului locomotor ( cifoze toracal, lombar,
total, lordoze lombar, toracal sau scolioze;
afeciuni de tip cardio-vascular recuperare post infarct miocardic;
afeciuni de tip neurologic recuperarea n cazul unui accident vascular cerebral;
afeciuni endocrine i metabolice fiindc glicemia scade n timpul efortului, kinetoterapia
este cea care ine n fru diabetul zaharat;
afeciuni respiratorii bronita cronic obstructiv;
afeciuni reumatismale inflamatorii poliartrita reumatoid;
afeciuni neuro-chirurgicale hernie de disc, ante i postoperator;
fracturi fractur de col humeral, fractur de glezn, pumn;
rupturi ligamente ncruciate la nivelul genunchilor;
entors a gleznei;
tetraparez spastic;
obezitate;
hipotonie;
sindromul Down;
diverse tulburri de coordonare.
Contraindicatiile kinetoterapiei
Dintre contraindicatiile generale, citam cancerele, bolile cu manifestare tegumentar
(psoriazisul) si bolile psihice grave (psihozele sau psihopatiile). In aceasta categorie intra si
varicele voluminoase neoperate si ulcerul varicos, trombozele venoase localizate, flebitele i
tromboflebitele.Dupa vindecare, pot recurge la kinetoterapie si pacientii suferinzi de boli
neurologice (accidente vasculare cerebrale, meningoencefalite, hipertensiune intracranian), boli
circulatorii (infarctul miocardic, cardiopatia ischemic instabil, insuficiena cardiac
decompensat, anevrismele arteriale), boli respiratorii (insuficiena respiratorie, boli infectioase
acute cu origine microbian sau viral, pneumonii sau bronhopneumonii, afeciuni pleurale,
tuberculoza coronar activ, pneumotorax), boli digestive (ulcere gastroduodenale simple sau
complicate, pancreatite acute sau subacute, hepatite virale, ciroza hepatica decompensata,
rectocolite ulcero-hemoragice), boli urogenitale (glomerulonefrite acute i cronice, insuficiene
renale acute sau insuficiene renale decompensate, hematurii macroscopice, endonefrite i
mionefrite), boli articulare n puseu evolutiv (reumatismul articular acut, poliartrita reumatoid).
Metode de reeducare neuromotorie
Metode analitice
-Sunt reprezentate de metodele:Kenny si Phelps
Metoda KENNY
-Se utilizeaza in paralizii flasce prin leziuni neuromotorii periferic
Pacientii acuza dureri pe antagonistii grupului paralizat,care sunt
hipertonici,hiperiritabili,spasmul aparand ca o tendinta involuntara a muschiului de a se contracta
si scurta pentru adoptarea unor pozitii antalgice
Metoda presupune:
-posturarea corecta a segmentului pe tot parcursul unei zile,prin soluri moi,scripeti sau manual
-termoterapie locala
-electrostimularea
Scop
-refacerea imaginii miscarii
-restabilirea coordonarii miscarilor
-restabilirea miscarilor utilitarea
Metoda PHELPS
-Se utilizeaza in paralizia spastica cerebrala
48
 Scopul tratamentului consta in reeducarea analitica a mushilor afectati,cu urmarirea
progresului realizat.
-se incepe cu miscari simple si se continua cu actiuni mai complicate de durata mai lunga care
presupune efort mai mare
-se lucreaza initial pasiv cu efect decontracturant,se continua cu miscari active asistate apoi
active libere si in final cu rezistenta
-progresivitatea vizeaza si numarul articulatiilor vizate,se incepe cu o singura articulatie si se
ajunge la imobilizarea intregului membru
Metode globale
Metoda Bobath
-Metoda se aplica pacientilor cu leziuni de neuron motor central
Scop
-reeducarea spasticitatii
-schimbarea schemelor de miscare anormale
Tratamentul va fi procedat de evaluarea:
-nivelului controlului voluntar al miscarii
-raspunsurilor motorii anormale,care interfereaza miscarea voluntara .
Metoda BRUNNSTROM
Apartine fizioterapiei Signe Brunnstrom si se aplica in reeducarea neuromotorii a
hemiplegicilor de varsta adulta.Autoarea a constatat ca,dupa un accident vascular cerebral ,se
pierd reflexele medularea si cerebrale primitive.
Bazele metodei:
-stimularea proprio si exteroceptorilor ,pentru inducerea miscarilor musculaturii paralizate;
-imobilizarea membrelor sanatoase,pentru aparitia si intarirea sinergiilor;
-integrarea sinergiilor in schemele de miscare,apoi disocierea ,pentru a se putea trece la stadii
superioare
Metoda FRENKEL
-A fost initial creata pentru tratarea ataxiei tabetice,care consta in tulburari ale sensibilitatii
profunde,manifestate prin :mers talonat,tulburari de echilibru,tulburari de coordonare a
miscarilor fine,etc.
Principii:
-se incepe cu miscari ample,rapide,usor de executat;
-se continua cu miscari de amplitudine mica,lente care se executa mai greu datorita preciziei pe
care o impun;
-se trece la exercitii mai dificile,cand cele simple ale etapei respective,ating performanta
preciziei;
-exercitiile cresc treptat in complexitate si nu in intensitate.
3.3.7.Teoria ocupationala
Ergoterapia(TO)este un mijloc terapeutic care utilizeaza activitati productive so corporale
pentru restabilirea capacitatii functionale normale sau,dezvoltarea compensatorie a functiilor
restante sanatoase cat si pentru neutralizarea utilizatorului de comportament,ca individu sa se
poata autoservi,deplasa cu mijloace de transport speciale sau sau sa practice anumite
jocuri,sporturi,activitati zilnice ADL.
Obiectivele TO
-educarea sau reeducarea motorie
-educarea sau reeducarea gestuala consta in corectarea,simplificarea sau automatizarea gesturilor
deficitare sau incorecte,se mai numesc readaptare functionala.
-atenuarea socului psihic la revenirea pacientilor in societate prin trecerea de la inactivitate
fortata la activitati curente.
-stimularea gandirii pozitive
-stimularea increderii in sine si crearea conditiilor optime pentru dezvoltarea fireasca a
personalitatii.
49
 Scopurile terapiei ocupationale sunt de a invata si cultiva independente individuale, de a
cauta cai pentru client ca sa-si recastige sau sa-si regaseasca capacitatea de a functiona
independent depinzand cat mai putin de asistenta oferita de altii. Terapia ocupationala cauta sa
dezvolte calitatea vietii, a oricarei persoane ale carei abilitati functionale sunt limitate. Acest
obiectiv fiind atins printr-o independenta mai mare in oricare domeniu de comportament
ocupational. Terapia ocupationala ajuta clientul sa-si imbunatateasca coordonarea corpului
pentru toate activitatile asigurandu-i prin acestea sentimentul de confort fizic si dezvoltandu-i
sociabilitatea.
Terapia ocupationala se adreseaza:
copiilor cu probleme senzoriale;
copiilor cu probleme de invatare;
copiilor cu autism;
copiilor cu tulburari de dezvoltare;
copiilor cu tulburari mentale sau de comportament;
copiilor cu probleme fizice si motrice;
copiilor cu boli cronice.
3.3.8.Reintregrarea socio-profesionala(RSP)
Recuperarea este un domeniu de activitate complexa medicala,educationala,sociala si
profesionala prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii fuctionale pierdute
de catre un individ(adult sau copil)in urma unei boli sau traumatism,precum si dezvoltarea unor
mecanisme compensatorii,care sa-i asigure in viitor posibilitatea de munca sau auto-
servire,respectiv o viata independenta economic si/sau social.
Scopul recuperarii este atat ameliorarea unor deficiente,scaderea gradului de dependenta a
persoanelor handicapate,cat si combaterea factorilor de agravare a unor disfunctii
somatice,creand diverse facilitati si programe de solicitare ,adecvate diferitelor
patologii,individualizate la bolnav.
Obiectivele recuperarii medicale
- domeniul de lucru al recuperrii medicale l constituie restantul funcional
obiectivul fundamental al recuperrii l reprezint reeducarea funcional, avnd ca scop
final optimizarea calitii vieii pacientului.
conservarea demnitii individului afectat de boal sau accident.
metodologia este strict individualizat, att n funcie de patologia n cauz ct i de
necesitile pacientului .
recuperarea este necesar pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului
funcional, precum i pentru a minimaliza consecinele acestuia asupra independenei
funcionale i calitii vieii.
recuperarea medical este ntotdeauna o activitate multi-disciplinar i inter-
disciplinar(necesit(necesita colaborarea ntre diferite specialiti medico-chirurgicale).
pentru optimizarea rezultatelor reeducrii funcionale este necesar implicarea activ a
pacientului i aparintorilor acestuia n desfurarea activitii de recuperare medical, conform
conceptelor moderne de reabilitare integrat (implicarea pacientului) i reabilitare avansat
(implicarea aparintorilor).
datorita complexitatii scopului propus, activitatea de recuperare se desfoar ntotdeauna
ntr-o echip, fiind coordonatde medicul specialist.
completeaz posibilitile profilactice i terapeutice medico-chirurgicale.
exist faze ale bolilor din diverse domenii de patologie care constituie direct obiectul de
activitate al recuperrii medicale.
exist boli, sau faze ale bolilor din diverse domenii de patologie pentru care recuperarea
medical este contraindicat.

50
 Indicatiile recuperarii medicale
Afeciuni metabolice i nutriionale (inclusiv diabetul)
Afeciuni endocrine
Afeciuni genitale
Afeciuni senzoriale (vzul, auzul, inclusiv surdomutitatea i tulburrile de vorbire de
diferite cauze)
Afeciuni psihice sau comportamentale
Contraindicatiile recuperarii medicale
Terapia cu factori fizicali are i contraindicaii generale i speciale.
Contraindicaiile de ordin general sunt: strile febrile, caectice, hemoragice, afeciunile
acute sau etapele de acutizare a celor cronice, tumorile maligne, bolile de snge, bolile psihice,
sarcina.
3.3.9.Balneoterapia
Este o metodologie complexa de tratament care utilizeaza factorii naturali de cura in practica
medicala(climat,ape minerale,la curi,saline,grote,namoluri,gaze terapeutice,plaje,ape minerale
marine).Se folosesc in cadrul curei balneare cu scop profilactic curativ si recuperare.
Indicatiile balneoclimatoterapiei:
Disfunctii ale sistemului nervos vegetativ
Sechele cauzate de diverse traumatisme
Durerile de spate
Fibromialgia
Artrita
Psoriazisul
Spondilita anchilozanta
Boli de inima
Sindromul de oboseala cronica
Depresia
Anxietatea
Insomnia
Dureri de cap
Dureri de muschi
Leziuni la nivelul maduvei spinarii
Spasme musculare
Accidente vasculare cerebrale
Acnee
Dermatita
Eczeme
Contraindicatii
Nu se recomanda balneoterapia in cazul in care sunteti sub efectul alcoolului sau al
medicamentelor de inima. Deoarece nu exista suficiente informatii, se recomanda ca femeile
insarcinate sa evite balneoterapia sau sa utilizeze aceasta terapie doar cu acordul medicului. De
asemenea, inainte de a incepe un tratament balneoterapeutic discutati cu medicul dumneavoasta,
in special in cazul in care suferiti de o afectiune.

51
 Namolurile (peloidele)

Clasificare
Namolurile se impart in doua mari clase: sedimente curative si pamanturi curative sau
terapeutice (produse din dezagregarea rocilor).
1. Sedimente curative:
biolite de natura organica (fauna: substante organice, microorganisme sau flora): turbe, sapropel
(namol de putrefactie), gyttja (namol de semiputrefactie, avand caracter predominant mineral)
slicuri (namoluri groase) de mare, liman, rauri, izvoare, creta etc;
abiolitice, care provin din substante pur minerale (exemple: argilele, huma, nisipurile).
2. Pamanturi curative:
Sunt produse prin dezagregarea rocilor: argile, luturi, marne: loess si luturi de loess.
Proprietatile namolurilor, peloidele au proprietati fizice si chimice:
Proprietati fizice: dintre acestea, cele mai importante sunt: greutatea specifica sau densitatea,
determinata de continutul de substante minerale; turba va avea deci cea mai mica densitate,
datorita continutului mare in substante organice de natura vegetala:
plasticitatea sau consistenta, importanta pentru impachetari etc; ea depinde de gradul de dispersie
a substantei solide;
termopexia, adica capacitatea de fixare si pastrare a caldurii;
radioactivitatea este mai rara; o gasim acolo unde namolul provine din detritusuri de roci care
contin derivati ai radonului si alte elemente.
Proprietatile chimice: fauna si flora, planctonul apelor, cat si diferite alte substante minerale,
care au luat parte la formarea peloidelor, le determina proprietatile chimice. Dintre substantele
organice continute citam: steroli, substante estrogene (foliculina), progesteronice etc, iar dintre
cele anorganice: carbonati, fosfati, sulfati, fier, sulf, H2S, sulfura de fier si carbonat de fier, care
dau culoarea neagra a namolurilor. Actiunea si indicatiile namolurilor, trebuie sa spunem de la
inceput ca terapia cu namol este o terapie intensa, solicitanta. Ea actioneaza prin cei trei factori
cunoscuti: termic, chimic si fizic (mecanic). Nu se cunoaste in mod precis mecanismul intim de
actiune a namolurilor, dar se pare ca o serie de substante pe care le contin, se pot resorbi si pe
cale tegumentara si mucoasa. Efectul histaminic cutanat este cert, el favorizand resorbtia.
Ca indicatii: boala reumatismala, afectiunile locomotorii posttraumatice si nevralgice,
sechelele ca si afectiunile ginecologice, cronice constituie optime indicatii de Tratament
(inclusiv sterilitatea).
Modul de aplicare consta in impachetari partiale cu namol cald, de 45 - 50, timp de 20 - 30
minute, sau onctiuni, care pot fi partiale sau complete, cu namol rece si expunere la soare
(metoda egipteana). De asemenea, namolul se intrebuinteaza sub forma de bai si in tampoane
vaginale la femei.
Statiuni: Techirghiol si tot litoralul (namol sapropelic de liman); Amara, Sovata, Telega,
Bazna, Lacul Sarat, Slanic (Prahova) (namoluri de lacuri sarate); Vatra Dornei, Borsec, Felix
(turba); Govora (silicos si iodat), Geoagiu si Oglinzi (feruginoase).

52
 3.3.10.Climatoterapia
Reprezinta utilizarea terapeutica a factorilor climatici naturali dintr-o anumita regiune.
Indicat: bioclima excitant solicitant de stepa
Formele de climatoterapie cele mai practicante sunt:
Aeroterapia
Helioterapia(baia de soare)-,talasoterapia(baia de vanturi)bai de namol sau
nisip(pasamoterapia)
Cura de teren
Cultura fizica medicala dirijata
Aeroterapia consta in folosirea aerului liber in miscare,cu scopul de a cali si de a trata
organismul.Formele mai raspandite de aeroterapie sunt baile de aer,cura de aer bazata pe
expunerea corpului culcat,timp indelungat,pe o terasa sau intr-o camera cu ferestrele larg
deschise indiferent de sezon.
Aeroterapia se recomanda in cazuri in care organismul trebuie tonificat,precum si pentru a se
spori capacitatea de adaptare la influentele schimbatoare ale mediului extern,la tuberculoza
pulmonara,cutanata osoasa si articulara,la anemii,boli functionale cale sistemului nervos si
cardiovascular,in surmenaj,in bolile cailor respiratorii superioare etc.
In raport cu temperatura la care sunt efectuate baile de aer se disting:
-bai de aer rece(0-14grade)
-bai de aer racoroase(15-20grade)
-bai de aer potrivite(21-23grade)
-bai de aer cald(23-30grade)
-bai de aer fierbinte(peste 40 de grade)
In ceea ce priveste existenta umiditatii mult crescuta ca si a temperaturii scazute, organismul
se va resimti, o pierdere prea rapida a caldurii corpului fiind suportata mai greu. Concluzia este
deci ca eficienta baii de aer este asigurata in conditiile unei temperaturi ridicate si a aerului uscat.
In ceea ce priveste influenta vantului, actiunea sa reconfortanta este resimtita in conditiile unui
vant moderat rece; cu cat el devine mai puternic, transpiratia se evapora mai repede provocand o
racire brusca a corpului. Baia de aer poate fi inceputa si in camera de locuit, dar bine aerisita (o
camera cu aer inchis nu este propice calirii organismului, cu ajutorul aerului), pentru a se putea
inhala cat mai mult oxigen.
Baia de aer se face la umbra, pregatindu-se astfel pentru baia de soare. Se incepe prin
aerisirea camerei, temperatura cea mai indicata fiind cea de 20 - 23 grade. Aceasta baie se
practica descoperind corpul partial sau total, purtand o imbracaminte cat mai sumara si nu la
intamplare, cum se face adesea, ci in functie de temperatura aerului si de conditiile atmosferice.
Aceast form de terapie a fost i este utilizat pentru a trata boli precum psoriazisul,
tuberculoza, tulburarile de dispoziie sau insomia. Hipocrate, considerat a fi printele medicinei,
a ncurajat utilizarea luminii soarelui pentru a trata o serie de boli. Dei acest tratament a fost
folosit i de vechii greci, n cele din urm a czut n dizgraie. Helioterapia i-a recaptat
popularitatea la sfritul anilor 1800, atunci cnd a fost utilizat ca un remediu pentru
tuberculoz.
Helioterapia
Funcioneaz n mai multe moduri, iar unul dintre rolurile sale este acela de transportor al
vitaminei D. Razele soarelui ajut organismul s produc aceast vitamin, care, la rndul ei,
ajut la formarea oaselor, n tratamentul rahitismului dar i al scderii heipertensiunii arteriale.
Soarele mbuntete funcionarea sistemului imunitar, care ajut organismul s lupte mpotriva
infeciilor. De-a lungul timpului specialitii au dezvoltat diferite lmpi menite s nlocuiasc
lumina soarelui, n special ca o alternativ folosit n anotimpurile reci. Poate fi folosit i ca un
antibiotic natural iar dac aceasta este practicat dimineaa devreme, mai precis nainte de ora
09:00, timp de cel puin 20 de minute, poate ajuta la vindecarea rnilor, dar i la eliminarea
microbilor din piele. Helioterapia este utilizat, de asemenea, pentru a reduce

53
durerea n caz de nevralgie sau artrit. Practicarea acestei metode n mijlocul zilei trebuie
evitat, deoarece n aceast perioad razele UV sunt mult mai puternice i pot afecta pielea.
Beneficiile helioterapiei
Lumina soarelui este o surs sigur de vitamina D. Doar expunerea la lumina natural a
soarelui timp de 15 minute pe zi este suficient pentru a obine doza zilnic recomandat de
vitamina D.
Expunerea la lumina soarelui crete capacitatea organismului de a metaboliza colesterolul, ceea
ce duce la o scdere de 15% a nivelului colesterolului din snge.
Lumina soarelui amelioreaz simptomele produse de tulburrile sezoniere cum ar fi astenia sau
insomnia.
Helioterapia este eficace n tratarea psoriazisului i n tratarea artritei.
Un nou studiu realizat n SUA afirm faptul c expunerea la lumina soarelui poate juca un rol
important n prevenirea anumitor tipuri de cancer cum ar fi: cancerul de sn, cancerul ovarian i
cancerul de colon.
Expunerea direct la lumina soarelui timp de 15 minute stimuleaz limfocitoza.
Zece minute de expunere controlat la lumina UV, de trei ori pe sptmn reduce frecvena
rcelilor cu pn la 40%.
Contraindicaii
n ciuda faptului c helioterapie este considerat, n general, sigur, acesta poate avea unele
efecte secundare. Cele mai frecvente reacii secundare sunt cele cutanate, ns multe dintre aceste
reacii, cum ar fi eritemul, sunt inofensive i vor disparea la scurt timp dup tratament.
Alte reacii adverse pe care helioterapia le poate produce sunt: deteriorarea pielii sau
mbtrnirea prematur. Dei exist temeri privind faptul c acest terapie poate duce la apariia
cancerului de piele, studiile clinice nu au putut dovedi acest lucru. Terapia poate provoca, de
asemenea, dureri de cap uoare, oboseal, diaree, balonare sau dureri abdominale. Reaciile sunt,
n general, temporare i se remit dup cteva ore. Expunerea la razele naturale ale soarelui sau la
razele lmpilor speciale se face sub ndrumarea unui specilist n helioterapie, n special n cazul
n care pacientul sufer de o afeciune.
Cura de teren (plimbrile n aer liber): mbin efectul efortului moderat cu efectul factorilor
naturali i are o larg aplicare n cultura fizic medical. Este folosit ndeosebi pentru
antrenarea cordului, a plmnilor, a sistemului muscular i articular, pentru educarea voinei i
nu n ultimul rnd pentru comuniunea cu natura. Solicitarea organismului se dozeaz stabilind
urmtoarele date: lungimea i gradul de dificultate al traseului, proporia ntre poriunile
orizontale i planurile nclinate, unghiul de nclinare i pauzele pe traseu.
Curele balneare terapcutice privesc bolnavii cu suferine prezente care au nevoie de un
tratament complex n staiune, urmat dup un program strict individualizat, stabilit i controlat de
medicul de specialitate, avnd la baz un diagnostic complet al bolii, stadiului i fazei ei de
evoluie. n staiune accentul este pus pe terapia de reacie i de reglare.
Afeciunile neurologice indicate pentru cur snt:
- pareze i paralizii periferice ale membrelor, n forme radiculare, plexale sau tronculare
(posttraumatice sau prin compresiune), n stadiul de denervare i' dup apariia reinervrii (plex
brahial, plex lombosacrat, facial) (cur terapeu-tic);
- polineuropatii (polinevrite) n forme toxice (alcool, metale grele, substane chimice, substane
medicamentoase), dismetabolice i infecioase (cur terapeutic);
sechele dup poliomielit (cur terapeutic).

54
 Cultura fizica medicala dirijata
Gimnastica terapeutic: este forma specific de aplicare a culturii fizice medicale n cadrul
careia mijloacele i modul de aplicare a lor, ct i efectele urmrite difer ntr-o mare masur de
la o afeciune la alta i de la un bolnav la altul, n funcie de particularitaile clinice i
fiziopatologice. Gimnastica terapeutic urmrete influenarea direct a modificrilor existente,
prin mijloace i metodic judicios adecvate fiecrui caz n parte. n acelai timp ins, ea vizeaz
i obinerea de efecte fiziologice generale, nespecifice, asupra organismului. Durata leciei este
destul de diferit ca durat, variind ntre 15 i 45 de minute. Celelalte forme de aplicare a culturii
fizice medicale urmresc n primul rnd efecte generale asupra organismului. Ele cuprind i
elemente speciale, dar ntr-o msur cu mult mai mic dect gimnastica terapeutic.
Gimnastica de nviorare: cuprinde cteva exerciii fizice executate la nivelul tuturor grupelor
mari de muchi i a articulaiilor de baz ale organismului, ce au rolul de a favoriza trecerea de la
inhibiia din timpul somnului datorat tratamentului medicamentos aplicat, la starea de veghe. Se
execut timp de 8-10 minute.
Gimnastica igienic (pe care eu o numesc mai degrab ,,Influenarea selectiv a aparatului
locomotor i antrenarea circulaiei i respiraiei,,): este o form a gimnasticii care angreneaz
sistematic toate grupele musculare i articulaiile i vizeaz ntreinerea mobilitii generale a
organismului, tonifierea muscular general, antrenarea aparatului respirator i circulator. n
cadrul acestui tip de gimnastic se poate da bolnavilor o ncrctur fizic variat. Durata acestei
lecii este n general, cuprins ntre 30-45 de minute i se aplic mai ales n convalescen sau n
afeciunile cronice, cu scopul de a stimula toate funciile organismului i de a dezvolta
adaptabilitatea general la efort.
Jocuri sportive i de societate: se folosesc atunci cnd starea general a bolnavului permite o
ncrcare mai mare a organismului. Cele mai potrivite sporturi sunt: tenisul de mas, voleiul,
notul, schiul, patinajul, tenisul de cmp, baschetul, etc. Ca jocuri de societate a meniona:
ahul, biliardul, etc. Toate acestea nu se execut neaprat sub forma sportului de performan, ci
mai ales sub forma elementelor de sport i jocuri sportive, cu adaptarea execuiei tehnice la
posibilitaile bolnavilor, cu sau fr respectarea regulamentelor obinuite.

55