DIMENSIUNEA MORALA A RELATIILOR

INTERUMANE

de Paraschiva Pop

In confinutul semantic al cuvantului grec prosopon (persoana) se

cuprinde i ideea unei ,,fe{e care se intoarce catre fa{a altuia, privind fata in
fata".1 Ab initio, in actul primordial al zidirii omului, Dumnezeul personal
a stat fata in fata cu el, plasmuindu-1 din lut, sadind in el dimensiunea
comunicarii, suflandu-i ,,in nari suflare de viata" (Gen. 2:7). Astfel, in
gradina Eden s-a. actualizat, s-a trait ceea ce fusese zidit in om ca un dat
aprioric al sau, din partea lui Dumnezeu - dimensiunea relational!
Dumnezeu, care este iubire (1 loan 4: 8, 16), 1-a creat pe om,
dorindu-1 intr-o relatie dialogala cu Sine, deoarece esenta iubirii este
comuniunea. Aceasta relatie se putea realiza in virtutea structurilor de
comunicare arhetipale - un dat ontologic al fiintei umane -, Dumnezeul
eel treimic fiind Arhetipul creaturii i al comuniunii. El Insui ne-a
comunicat realitatea suprema a fiintei Sale apofatice, devenind, cum zicea
Staniloae, din ,,existenta in sine", ,,existenta pentru noi", vorbind cu noi ca
Persoana catre persoanS.
De aceea, omul se poate realiza ca persoana doar printr-o continua
autotranscendere spre Creator si spre semeni. Staniloae spune ca eul nici nu
ar putea exista fara un tit i un el, deoarece eul se defineste tocmai prin
relajia cu tu si el. Sau asa cum spune Buber, omul accede la eu prin tu.
Contiinta eului apare numai in urzeala relatiei... Omul tinde deci
spre o permanenta transcendere a eu-\ui sau, fnspre altii, comunicandu-se
altora i primind comunicarea acestora, dupa chipul Celui ce 1-a creat

Ion Bria, Dicfionarde teologie ortodoxa, Bucuresti, IBMBOR, 1994, p. 305.

66 Dimensiunea morala a relatiilor interumane

atunci cand a stat ,,Fata catre fata" cu el, daruindu-i o dimensiune

dialogala.
A

In relatiile gu aljii imi descopar unicitatea si valoarea pentru semenii

mei, precum si responsabilitatea mea fa{a de ei. Uitandu-ma in ochii
nevinovati ai unui copil, ma gandesc la misterul si la valoarea vie{ii,
precum si la responsabilitatea mea de a o apara. Sprijinind mana
tremuranda a unui batran imi dau seama de vremelnicia omului, dar
ascultandu-i Tnfelepciunea, ma gandesc la vesnicia lui. Caci in contact cu
orice tu, oricare ar fi el5 ne atinge o suflare a vietii vesnice.
Mai mult chiar, relatiile interumane sunt parte integrants a revelatiei
naturale prin care II pot vedea pe Creator, adica, in chipul din tu si el,
precum si in dimensiunea dialogala interrelafionala II pot vedea pe El.
Astfel, fiecaruia i se face transparent prin altul un Tu suprem. i ,,fara forul
suprem n-ar fi posibila nici dedublarea interioara intre eul cunoscator si eul
cunoscut, nici doimea interpersonala."2 Cu alte cuvinte, relatia omului cu
Facatorul sau este baza ontologica a rela^iilor interumane.
Celalalt, adica semenul meu, este un subiect liber, ,,un scop in sine",
folosind termenul kantian, adica ireductibil prin insasi esenta sa, vrednic de
respect prin faptul ca este o fiin^a umana si, deci, avand o valoare per se.
Relatia dintre doua subiecte, respectiv relatia eu-tu, se deosebeste de
relatia dintre un subiect si un obiect prin calitatea dialogala a relafiei.
Relatia dialogala presupune mult mai mult decat un schimb de complexe
sonore inlantuite prin reguli sintactice pe axa sintagmatica a vorbirii. Ea se
poate realiza printr-o graire a sufletului catre suflet, printr-o deschidere a
esenfei umane catre celalalt, printr-o totala transparenja si de ce nu, chiar si
vulnerabilitate - vulnerabilitatea celui care iubeste, dupa exemplul
desavarsit al Fiului: ,,Iata Eu stau la usa si bat..."(Apoc 3:20).
Bauman spune ca, din punct de vedere moral, in relatia cu celalalt,
mi se cere sa fiu ,,pentru celalalt", Tnainte si mai presus de a fi ,,cu el".

2 Acelasi lucru tl spune si M. Buber "Uita-te: fiintele trSiesc in jurul tau, si

indiferent spre care te-ai Tndrepta, vei ajunge la Fiinta."
 Dimensiunea morala a relatiilor interumane 67

,,Pentru" inseamna o transcendere plina de grija spre celalalt, adica rela|ia

de ,,fata catre fa|a, fara intermediar", ceea ce presupune o atitudine morala,
pe cand ,,cu" inseamna o relate sociala. ,,Cu" este mai avantajos deoarece
ma face mai puternic, pe cand atitudinea morala de ,,pentru", adica de ,,fata
catre fa{a" ma face mai bun.
Cand ma decid sa fiu ,,pentru semenul meu" acest lucru implica
faptul ca nu-i voi pretinde sa fie i el ,,pentru mine". Nu voi emite nici o
pretence asupra libertajii lui si nici voi tncerca sa-i afectez alteritatea
impunandu-i punctul meu de vedere. Orice sacrificiu ar implica relatia ,,eu
pentru tine''' ea nu emite pretemia reciprocitatii. Ea este bine venita
(reciprocitatea), dar nu poate fi o pretentie din partea unui eu moral. My
relation to the Other is not reversible? Reciprocitatea tine de un contract
sau de o tranzacjie, nu de moralitate.
De aceea, grupul moral noi nu este un plural al lui eu, ci un termen
care desemneaza o diada cuprinzand unitati distincte foarte inegale. Intr-o
astfel de relate morala toate ,,regulile" si ,,datoriile" care pot fi concepute
Tmi sunt adresate numai si numai mie. In momentul in care eu Tncerc sa-1
oblig pe celalalt sa se supuna lor, rela^ia isi pierde continutul moral. ,,Ceea
ce face ca eul sa fie moral este tocmai faptul ca nu voi aplica lui tu
exigentele morale care mi se adreseaza mie."4
Sacrificiul eului pentru tu din motive morale nu poate fi un obiect al
preten^iilor de reciprocitate in servicii. // is this uniquness (not
'generalizability'), which puts me in the moral relationship.5 Astfel,
moralitatea inseamna transcenderea fiintei, depasireaei spre celalalt.
Relatia eu-tu este asimetrica. Eul se mica Tnspre tu, uneori pentru a
implini ceea ce in engjeza se numete care enough to confront (a-\i pasa
suficient de mult de celalalt pentru a-1 confrunta), fara a se supara de un

3 Zygmunt Bauman, Postmodern Ethics, Oxford, Blackwell, 1995, p. 50.

4 Ibidem, p. 51.
5 Zygmunt Bauman, op. cit. p.51. Aceeasi idee o gasim i la Martin Buber:
.Jubirea este responsabilitatea unui eu fata de un tu".
 Dimensiunea morala a relatiilor interumane

refuz sau de o jignire, caci ,,nu este nici o manie dreapta Tmpotriva
aproapelui".6 Eul face Tntotdeauna un pas in plus fara pretenfii de
echitate sau de reciprocitate. In aceasta consta de fapt libertatea eului
moral, oricat de paradoxal ar parea acest lucru.
Acel tu despre care am vorbit este tocmai aproapele meu. Cat de
aproape fmi este el? Distanfa pana la el nu mai exista, deoarece a fost
suprimata, transfigurata de eul moral, prin faptul ca Tmi voi iubi
aproapele ca pe mine insumi.

Moralitatea este o trasatura constitutive a omului. Existenta

moralitatii este, prin excelenfa, acel imbold ,,pentru celalatf\ ,,Tn
folosul celuilalt".
Din punctul de vedere al teoriei evolu{ioniste, ,,aparitia" acestui
imbold altruist nu are nici o explicate. Intr-o lume in care
supravietuiete eel mai puternic, nu eel mai bun, a ceda in favoarea
celuilalt este un nonsens. Evolutionist i incearca s3 dea o explicate
dimensiunii ontplogice - ,,a fi" - dar dimensiunea morala - ,,a fi mai
bun" decat ,,a fi" - ramane pentru ei o dilema. Potrivit gandirii
evolu^ioniste, in lupta pentru supravietuire, ar fi fost logic sa se
realizeze eel care poate fi ,,tmportiva celuilat", nimicindu-1, nicidecum
eel milos, eel generos.
Alcatuirea morala a omului il face responsabil in fafa Creatorului
sau, dar i fata de semen. Responsabilitatea morala este o trasatu ra tipic
umana, un element al constiinjei de sine care ma indeamna in calitate de
eu moral spre o continua autotranscendere inspre celalalt, intr-o deplina
libertate, adica nesilit, chiar daca rela^ia eu-tu este i ramane asimetrica.
Esen^a libertafii este capacitatea de a alege mtre mai multe
posibilitati de realizare a binelui ,,pentru celalalf\ fafa de care ma simt
responsabil, din iubire. Libertatea eului moral consta tocmai in
asimetria relatiei dintre eu si tu, in ciuda careia eul se poate mica

Evagrie Monahul, Cuvdnt despre rugaciune, in Filocalia, Vol. I, Bucuresti

Harisma, 1993.
 Dimensiunea morala a rclatiilor interumane 69

inspre tu fara vreo pretence de reciprocitate din partea acestuia. Asa a

fost si in cazul relatiei dintre Facator si coroana creafiei atat de iubita
de El. Dumnezeu 1-a haruit pe om cu o libertate in virtutea careia el
putea sa-I spuna ,,nu!'\ Este vorba, dupa cum zice Evdokimov, despre
libertatea care zamisleste infernul, prin faptul ca spune: ,,Voia Ta sa
nu se faca!"
Modelul suprem de libertate morala, spre care tind cretinii, este
libertatea traita de Fiul lui Dumnezeu pe pamant. El a fost liber intr-o
masura in care noi nu suntem. Amintindu-ne de porunca: ,,Sa iubesti
pe aproapele tau ca pe tine insu{i" (Marcu 12:31), ne recunoastem
lipsa de putere precum si de dorin{a deplina de a trai in conformitate
cu acest cuvant dumnezeiesc, asa cum a facut-o Fiul - intr-un mod
desavarsit liber, adica neimpartit, nesfasiat inauntrul Lui.
Prin El au fost ,,rascumparate", intr-un fel, chiar i relatiile
interumane. Prin nasterea de Sus sau ,,mica inviere", omul patruns de
iubirea voiei Tatalui si in calitate de ,,faptura noua", poate trai
libertatea absoluta, eel putin virtual, miscadu-se motivat doar de iubire
spre celalalt, chiar daca acesta nu are nici un merit. Este vorba de o
libertate imparateasca care se afla mai presus de moralitate (adica mai
presus de cunoasterea amestecata a binelui si a raului care este un
semn evident al caderii). Omul a fost creat sa cunoasca doar binele,
deci sa traiasca intr-o desavarsita libertate - o libertate hristocentrica,
mai presus de moralitate.
Creatorul ramane originea si sursa de viata i de vindecare
pentru toate relatiile omului. Legatura dialogala a omului cu
Dumnezeu ramane condi^ia sine qua non, mai mult chiar, ea este baza
ontologica a relatiilor interumane. Menfinand ,,verticala vie", relatiile
interumane ar putera sa ramana in perimetrul prestabilit de Creator,
sfin{enia fund etalonul si ,,suma moralitatii" in interrelafii (Mat. 5:38-
48).
Evolu^ionistii considers constiinfa un rezultat al adaptarii
70 Dimensiunea morala a relatiilor interumane

omului la mediu, dei intr-o lupta acerba pentru supraviefuire

impulsurile morale ar fi eel mai mare handicap al omului. Nietzsche
ii da seama de acest lucru i numete contiinfa ,,cel mai mizer i
neindemanatic organ al lor" (al oamenilor).7 Cu toate acestea, nu
putini sunt cei care recunosc in contiin{a o minune inexplicabila din
punct de vedere evolutionist, materialist. Ea este un dat divin - parte
integrants a revela(iei generale.
Am aratat ca recastigarea libertafii omului alienat prin pacat se
face prin reinscrierea pe orbita voiei lui Dumnezeu - ordinea valorilor
originare - ca rezultat al nas.terii de sus. Soarele i stelele s-ar
transforma in meteori^i ratacitori prin spafiul interplanetar, de indata
ce, (sa presupunem prin absurd), ar refuza sa se mite pe orbita ce le-a
fost trasata. Tot astfel i omul !i pierde rostul refuzand teocentrismul
- centrarea viefii lui in jurul voiei lui Dumnezeu. Egocentrismul
sufoca eul.
Libertatea adevarata o putem trai numai in perimetrul sacru al
voiei lui Dumnezeu, numai aflandu-ne pe lungimea de unda a
adevarului. ,,i ve^i cunoate adevarul, iar adevarul va va face liberi"
(loan 8:32). ,,i fara adevar nu-i libertate, nu-i decat iluzie a liberta^ii
si riscul caderii in robia neadevarului [...] Nu exists o retragere neutra
[...] nu exista o libertate din nimic i pentru nimic, pentru vid, 'caci
cine nu face binele este gata sa faca raul'."8
Libertatea desavarita consta in suprapunerea perfecta a celor
doua voin|e libere - umana i divina, cand omul regenerat spiritual
prin Hristos spune cu toate fibrele fiintei lui: ,,Nu voia Mea, ci voia Ta
sa se faca." (Luca 22:42).

Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei, Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 1993,

). 50-51.
C. Galeriu, op cit. p. 86
 Dimensiunea morala a relatiilor interumane 71

Concluzii

In lucrarea de fa{a am discutat, doar intr-o mica masura, despre

complexitatea s.i frumusefea capodoperei creafiei - persoana.
,.Inexplicabila frumusete, in acel nimb de slava propriu oricarei
fapturi, care face faptura mai mult decat ea insasj, dezvaluindu-i o origine
si o finalitate sacra, ceea ce ne face s& intelegem in chipul omului,
chipul lui Dumnezeu, sa-i prejuim valoarea, sa cinstim in el
Arhetipul..."9
Privit din diferite unghiuri, omul ne apare ca fiinta preaiubita de
Dumnezeu, plasmuita intr-un mod unic, dupa chipul Sau, imbracata cu
daruri necunoscute de vreo alta faptura. De aceea, valorile zidite in el,
il fac cu atat mai responsabil fata de Creatorul sau. Dumnezeu a
intocmit cu multa migala pana si vasul efemer de lut - trupul - ca loc
de salasjuire si mijloc de manifestare a comorii ,,chipului". ,jn orice
semen al nostru salasluieste suflarea lui Dumnezeu, adica o farama de
spirit divin (care-i infinit aa incat i farama se impartaseste din
infinitate)."10
Dumnezeu 1-a destinat si 1-a dorit pe om participant la partasia
de iubire a Sfintei Treimi. In sensul acesta, Sfantul loan Gura de Aur
spune: ,,Sa nu-^i inchipui, dar, niciodata lucruri mici de aceasta fiinfa
cuvantatoare, ci gandindu-te la marejia cinstei lui si la bunavointa
Stapanului fafa de el, sa ramai uimit de nespusa iubire de oameni a lui
Dumnezeu." Dupa ce Creatorul a adus la fiintare toate cele ce sunt in
univers a vazut ca erau bune foarte, totusj, El nu se desfata in ele, ci
,,isi gasea placerea printre fiii oamenilor" (Pilde 8:31) - coroana
crea|iei.

9 Cf. C Galeriu, op. cit.p.24.

10 Steinhardt, Nicolae, Daruind vei dobandi, Ed. Episcopiei Ortodoxe Romane a
Maramureului si SStmarului, Baia Mare, 1992, p.272.
72 Dimensiunea morala a relatiilor interumane

Cu toate ca Dumnezeu investise atat de mult in om s.i-1

inconjurase cu atata cinste i iubire, in capitolele care urmeaza, vom
vedea ca omul a ales, totusj, voia lui insusj, desprinzandu-se din diada
partaiei edenice de ,,Fa{a catre fa^a" cu Facatorul sau - relafia de
Persoana catre persoana - pentru a pleca pe calea devierii de la Cel
Care este Calea, Adevarul i Viafa.