PRINCIPH DEINTERPRETARE A SCRIPTURII IN

. TEOLOGIA EVANGHELICA

de Richard Beaton

Date fiind varietatea i largul spectru ce caracterizeaza mis.carea

evanghelica, once incercare de a stabili principii definitive cu privire la un
subiect precum ,,interpretarea Scripturii din perspective evanghelica" va
pune probleme de la bun inceput, fie i pentru simplul motiv ca trebuie sa
se recurga la o generalizare excesiva. in aceasta dezbatere, dificultajile apar
la doua nivele. Prima dificultate are de-a face cu stabilarea unei definitii
practice a expresiei ,,mis.carea evanghelica". In al doilea rand, problema
interpretarii Scripturii este discutata actualmente la toate nivelele in cadrul
largit al comunitatii evanghelice. De fapt, mulfi ar putea fi surprini de
unele dintre parerile curente care se fae auzite in cadrul comunitatii
evanghelice. In ciuda diversitatii, care adesea dezminte toate sistematizarile
simpliste intalnite, exista un set de principii de ordin general eu privire la
Scriptura care merita a fi comentat intr-o analiza precum cea de faja. Multi
evanghelici doresc acest dialog atat pentru a ajuta la corectarea exceselor
micarii cat i pentru a clarifica neintelegerile, in vederqa generarii unei
posibile directii viitoare.
Pentru ca trebuie sa fie clar care sunt aspectele la care se face
referire, voi oferi cateva defmi|ii, in special cu privire la modul in care
miscarea evanghelica s-a raportat la interpretarea scripturala. Dupa aceasta
vom aborda cateva probleme auxiliare care sunt relevante pentru aceasta
discu^ie.
 Principii de interpretare a Scripturii

Definitii
Termenul ,,evanghelic" a ajuns sa fie folosit pentru a desemna in
mod cuprinzator diverse micari si denominajiuni care au rezultat in urma
trezirii ce a avut. loc in Marea Britanie i in America de Nord in timpul
secolelor XVIII sj XIX. Figurile proeminente ale acestei miscari au fost
Whitefield, Wesley si Edwards, in mare masura, perspectivele evanghelice
actuale asupra Scripturii isj gasesc radacinile in spusele, scrierile i
practicile lor. Grupul de studiu de la Wheaton1 a evidenjiat trei sensuri
distincte ale modului in care este folosit astazi termenul ,,evanghelic". in
primul rand, acest termen ii desemneaza pe toji crestinii care sustin cateva
doctrine cheie i care accentueaza anumite practici. Acestea sunt probabil
eel mai bine rezumate de catre David Bebbington, care susfine patru
caracteristici ale miicarii evanghelice: accentul pe convertire, credin{a ca
viefile trebuie sa fie schimbate; activismul, efortul de a propovadui
evanghelia; biblicismul, o anume perspective asupra Bibliei; caracterul
central al cruciU accentul pus pe sacrificiul lui Hristos pe cruce. Altii au
folosit un model organic sus^inand ca miscarea evanghelica este in egala
masura un ,,stil de viaja" i un sistem de credin^e. Aceasta ar putea sluji ca
explicate pentru gama larga de grupuri care sustin ca fac parte din cadrul
,,micarii evanghelice in sens larg". A treia definitie se refera la un grup
care a devenit proeminent dupa eel de-al doilea razboi modial, si care a

1 Vezi website-ul www.whwton.edu/isae/defining_evagelicalism.html. Vezi de

asemenea G. Marsden, Fundamentalism and American culture: The Shaping of
Twentieth Century Evangelicalism, 1870-1925, New York, Oxford University
Press, 1980; Marsden, Evagelicalism and Modern America, Grand Rapids,
Eerdmans, 1984; M. Noll, Behveeen Faith and Criticism: Evangelicals,
Scholarship, and the Bible in America, San Fransisco, Harper & Row, 1986;
Marsden, Reforming Fundamentalism: Fuller Seminary and the New
Evagelicalism, Grand Rapids, Eerdmans, 1987; Marsden, Understanding
Fundamentalism and Evagelicalism, Grand Rapids, Eerdmans, 1991; Noll, The
Scandal of Evangelical Mind, Grand Rapids, Eerdmans, 1994.
2 Evanghelicalism in Modern Britain: A History from the 1730s to the 1980s.
London, Unwin Hyman, 1989.
 Principii de interpretare a Scripturii

cautat sa se distanjeze de fenomenele anti-intelectuale i de

fundamentalist i separatist. Tocmai din acest al treilea grup de evanghelici
au rezultat neo-evanghelicii, care cauta sa se implice in cultura si in
societate.

Doctrina cvanghelica asupra Scripturii

Un element central al teologiei evanghelice, probabil elementul
cheie, este Biblia, in spefa Noul Testament, si indeosebi corespondent
paulina. Astfel, nu este nici o surpriza faptul ca pentru mulfi evanghelici
punctul de inceput in cadrul oricarei dezbateri ecumenice este afirmajia
potrivit careia Biblia este cuvantul lui Dumnezeu.3 Data fiind aceasta
orientare, daca dorim sa injelegem tiparul evanghelic de gandire referitor
la acest subiect, trebuie sa aruncam o privire de ansamblu asupra punctului
lor de vedere legat de Scriptura.
Evanghelicii vorbesc aproape intotdeauna despre supunerea fa{a de
autoritatea Scripturii, care capata o forma de tipul celei susjinute de
Reforma. Se susjine, de asemenea, ca Scriptura ,,trebuie sa funcjioneze ca
lnvajator i judecator a tot ceea ce gandim sau facem." O trecere in revista a
marturisirilor de credinta va scoate la iveala principiile potrivit carora
Scriptura inspira si corecteaza doctrina si practica. Nu in ultimul rand,
Scriptura este vazuta ca baza pentru orice Tnvafatura si tradijie. Scriptura
este considerata Cuvantul lui Dumnezeu sau revelajia lui Dumnezeu
mediata de catre agenti umani care au scris intr-un animit cadru, la un
anumit moment. Autoritatea sa este legata de credinta ca ea reprezinta
revela^ia lui Dumnezeu. O asemenea parere malta despre Scriptura este
principala motivate pentru care acesteia i se confera un loc special in

3 Grant Osborne, ,,The Many and Once: The Interface Between Orthodox and
Evagelical Protestant Hermeneutics." St. Vladimir's Theological Journal (1995),
pp. 281-304. Osborne ofera o discufie mai ampla asupra acestor puncte si
interactioneaza cu mulji cercctatori ortodocsi. Articolul lui Osborne, care a
indentificat cateva teme importante, m-a ajutat sa stabilesc structura de baza a
acestei lucrari.
8 Principii de interpretare a Scripturii

cadrul inchinarii din comunita^iile lor. Acest fapt este evidentiat in

sacramentul cuvantului (desi mul|i evanghelici nu folosesc poate acest
limbaj). intr-un mod ce ar putea parea ironic, aceste pareri despre Scriptura
tind sa fie conturate de declaratii doctrinare si traditie, si nu neaparat de
ceea ce Scriptura spune despre ea insasi.
Esentiala pentru aceasta perspective asupra textului este doctrina
inspirajiei, indiferent cum am defini-o. O compartie a lui Warfield, Barr si
Goldingay scoate la iveala posibilele diferenje in abordare si mod de
definire. intr-un scurt articol publicat in 1989, Warfield sugereaza ca
,,[Inspira{ia] nu scoate din calcul factorul uman implicat in scrierea cartilor.
Ea pune insa in spatele umanului o paternitate divina si atribuie autorilor
afla^i in procesul scrierii o asemenea influenja a Duhului, incat cuvintele pe
care acestia le-au scris au devenit de asemenea cuvantul lui Dumnezeu."
Mult citata definite a lui Barr spune ca ,,intr-un anume fel, Biblia vine de la
Dumnezeu, ca El este, intr-un anume sens, la originea ei."5 Mai recent,
John Goldingay, colegul meu de Vechiul Testament de la Fuller, sugereaza
faptul ca Scriptura pare sa lege inspirajia de o ,,anumita eficien^a si o
capacitate permanenta de a genera semnifica^ii, mai degraba decat de
prevenifea erorilor".6 Legatura dintre eficienfa si posibilitatea de generare a
semnifica^iilor deschide noi drumuri pentru aceasta discu^ie.
In fiecare definitie a inspira^iei sunt accentuate doua caracteristici
ale Scripturii. In primul rand se afirma rolul divin in scrierea Scripturii.
Rolul Duhului Sfant este deci un element important in gandirea
evanghelica. Evanghelicii vor sa accentueze caracterul divin al Cuvantului
dar si faptul ca acesta a fost rostit de catre oameni, iar actul comunicarii a

4 Publicata initial in Westminster Teacher, sept. 1889. Pentru o copie curenta vezi
http://www.markers.com/ink/bbwauthority.htm.
5 James Barr, The Bible in the Modern World: The Croall Lctures Given in New
College, Edinburgh in Novemeber 1970, London, SCM Press, 1973, p. 17.
6 J. Goldingay, Models for Scrpture, Grand Rapids, Eerdmans, 1994. Alji autori fac
trimitere la de aceasta idee de eficienfa, indiferent daca ea este legata de credinja,
cunoasterea lui Dumnezeu sau alta calitate.
 Principii de interpretare a Scripturii

avut loc intr-un anumit context istoric si cultural. Acest model popular al
inspira^iei este analog celui despre intruparea lui Hristos, in care divinul
locuiete in firea pamanteasca supusa morfii.
Un alt aspect care este adesea men^ionat in cercurile evanghelice
este acela ca Scriptura a fost scrisa in Biserica si pentru ea. Astfel, ea este
centrata eclesial. Documentele Noului Testament au fost scrise in cadrul
unui context eclesial, pentru a sluji unui context eclesial. Din punct de
vedere hermeneutic, aceasta realitate ar trebui sa stabileasca granite pentru
interpretarea textului, o cheie hermeneutica de un anume tip.
O problema similara se refera la modelul sau la perspectiva de
ansamblu asupra Scripturii. Ceea ce dorim sa stim in ultima instanja se
refera la rolul Scripturii si la modul in care ea trebuie sa functioneze in
cadrul comunitajii. Pe fondul faptului ca au fost nemultumifi de alte
formulari anterioare, mul|i cercetatori sugereaza acum ca Scripturii ar
trebui sa i se permita sa fie ceea ce este si ceea ce pretinde a fi.7 Sunt eel
putin trei asemenea perspective care merita mentionate. Mai intai, unii
conservatori abordeaza textul ca pe un ansamblu de texte axiomatice care
pretind ca defin adevarul. La cealalta extrema se afla grupurile considerate
in general mai liberale, care se concentreaza asupra a ceea ce ar putea fi
numita ,,abordarea transformajionala". Aici accentul cade asupra capacitatii
Scripturii de a transforma vie^i. In contrast cu aceste modele, mul^i subscriu
unei perspective narative, care devine din ce in ce mai popular! In loc sa
considere textul ca un set de principii (ceea ce in mod sigur nu pare a fi),
unii cercetatori sugereaza mai degraba ca Scriptura ofera o relatare
infailibila, pertinenta, a istoriei poporului lui Dumnezeu de-a lungul
istonei. Biserca din ziua de astazi incearca sa traiasca in acord cu

P. Achtemeier, Inspiration and Authority: Nature and Function of Christian

Scripture, Peabody, Hendrickson Publishers, 1999. Vezi si Richard Bauckham,
Scripture and Authority Today, Cambridge, Grove Books, 1999.
8 La fel, de pilda si N. T. Wright, The New Testament and the People of God,
Minneapolis, Fortress, 1992; G. Green si H, W. Frei, Scriptural Authority and
Narrative Interpretation, Philadelphia, Fortress, 1987; J. Green, Hearing the New
10 Principii de interpretare a Scripturii

principiile cadrului de desfas.urare al copiilor lui Dumnezeu, pe care le

gasesc in text.

Hermeneutica
Inlerpretarea evanghelica se concentreaza astfel in principal asupra
credinciosului ca individ. Aceasta concepfie deriva In parte din principiul
Reformei privind preofia tuturor credinciosjlor. Democratizarea religiei are
atat efecte pozitive, cat i negative. In cele ce urmeaza voi incerca sa ofer
scurte reflecfii asupra a ase aspecte care au legatura cu subiectul nostru.
Voi incerca, de asemenea, sa prezint atat punctele tari cat si slabiciunile
acestei abordari, asa cum le Tnteleg, in speranta continuarii dialogului cu
cercetatorii ortodocsj. In multe privinte nu diferim prea mult i cred ca
abordarile lor ofera perspective care Ti pot ajuta pe evanghelicii ale caror
modele prezinta deficiente.

1. Individul sau aspectul personal al interprctarii

Consecinja logica ce decurge din principiul ca tradifia este total
lipsita de autoritate, la care se adauga principiul Sola Scriptura si preofia
fiecarui credincios9, este ca toti credincioii impartaesc aceeai necesitate
de a Tn|elege Biblia pentru ei inis.i. Astfel, accentul pus in bisericile
evanghelice pe proclamarea Cuvantului, mai ales sub forma de predici
exegetice i de studii biblice, este lesne de inteles. Predica de duminica a
devenit moment de invatatura. Intensitatea acestei democratizari se poate
vedea prin faptul ca a creat un simf al voluntarismului in care oamenii i-au
asumat responsabilitatea personala pentru credin|a lor. Reversul se
regasete intr-un individualism ce s-a manifestat la randul lui intr-o
eclesiologie precara i o supraacentuare a spiritualitafii individuale.

Testament: Strategies for Interpretation, Grand Rapids, Eerdmans, 1995; G. Green,

Theology, Hermeneutics, and Imagination: The Crisis of Interpretation at the End
ofModernity, Cambridge, CUP, 2000.
9 Aa cum este infeleasa ea de catrc Iaici in secolul XX.
 Principii de interpretare a Scripturii 11

Aceasta, se pare, este exacerbata de accentul asupra individului in

modernitate si post-modernitate.

2. Ratiunea
Ratiunea este un factor important, deoarece noi, modernii, punem
mare pret pe ea, mai ales cand se refera la interpretarea si la intelegerea
Bibliei. Accentul pus pe rafiune a dominat din perioada secolului al XVII-
lea, pana in momentul in care a luat amploare miscare ,,post-moderna." Mai
mult chiar, proeminenta autonomiei individului i centralitatea atribuita
rafiunii in interpretare au avut o influenta profunda asupra gandirii i
practicii evangheJice. In opinia mea, evanghelicii au adoptat metoda
modernista, rationalists, fara nici un fel de rezerve, in intregime. Au devenit
foarte pricepufi in a aplica hermeneutica. rationalists in interpretarea
Scripturilor, susfinand in acelasi timp existenta unui rol al Duhului Sfant,
desi in realitate rolul Duhului nu este clar definit si adesea neglijat. Ceea ce
este probabil eel mai ironic este ca din perspectiva Bibliei, ra^iunea este o
facultate care joaca un anumit rol in interpretare, dar care prin ea msasj este
nepotrivita pentru o intelegere autentica (Mt. 11:25-27).10

3. Stabilirea unor criterii de evaluare a interpretarii

O supraacenruare a individului tinde sa creeze o problema adiacenta,
in speta cea a subiectivita|ii. Ca urmare, multi vorbesc acum de nevoia unei
autoritati care sa controleze interpretarea pentru a avea o hermeneutica
unitara sau eel pufin pentru a face diferenfa intre o interpretare buna i una
rea. i dei individualismul se afla la radacina sistemului, realitatea este ca
in majoritatea structurilor evanghelice exista astfel de elemente care
controleaza interpretarea, indiferent daca este vorba de conducere
denominationala sau de declaratii de credinta. O mare important in aceasta
privinja o au pastorii si liderii intelectuali care au schijat o intelegere

As dori sa-i multumese lui Dr. Markus Bockmuchl pentru discu^ia pe care am
avut-o cu el si pentru comentariile in legatura cu acest subiect.
12 Principii de interpretare a Scripturii

comuna a textului si a doctrinei in cadrul in care se face interpretarea.

Aceasta ar putea vadi naivitatea cu care sustin evanghelicii ca nu depind de
o traditie in interpretare.

4. Interpretari si metode exegetice

In final ne vom opri la chestiunea care a facut obiectul acestui
studiu, si anume modul in care este interpretata Scriptura in cercurile
evanghelice. De aceea, ne vom Tndrepta atenjia mai intai asupra unor
aspecte teoretice ale metodologiei exegetice. incercarea de a intepreta cat
mai obiectiv i, in parte, influenza rationalismului iluminist si a
modernismului au facut ca metoda de interpretare istorico-gramaticala sa
fie preferata in defavoarea altor metode.
Aceasta metoda poate fi intalnita la Erasmus, Luther, Calvin i la
mulfi altii in decursul istoriei bisericii. Scopul exegezei istorico-gramaticale
este acela de a identifica intenjia scriitorului biblic, afland astfel ce a
Tnsemnat textul in contextul lui original. Daca ar fi sa amintim cajiva dintre
autorii care folosesc adesea aceasta metoda, 1-am putea aminti in primul
rand pe Gordon Fee. El considera ca exegeza consta in primul rand in
investiga^ia istorica asupra semnifica^iei textului biblic. Astfel, exegeza isi
propune sa raspunda la intrebarea: Ce a intentional autorul sa spund prin
aceste cuvinte? Ea se refera la ceea ce a spus scriitorul (in contextul in care
a facut-o) si la motivul din care a spus tocmai acel lucru (contextul literar).
Mai mult chiar, spunem ca exegeza este preocupata in primul rand de
intenjia scriitorului, adica ce a vrut el ca destinatarii sa inteleaga.
Exegeza este in primul rand istorica. Scopul ei este, asadar, sa-1
plaseze pe scriitor cu opera lui in cadrul in care a activat initial,
considerand ca orice comunicare este condi^ionata de factorul cultural.
Binein^eles ca datele noastre istorice sunt incomplete. De aceea, exista o
preocupare serioasa pentru a contura istoric perioada timpurie a

11 G. Fee, New Testament Exegesis: A Handbookfor Students and Pastors, ed. rev.,
Louisville, Westminster, John Knox Press, 1993, p. 27.
 Principii de interpretare a Scripturii 13

crestinismului intr-un mod cat mai clar. Tot in cercurile academice

evanghelice sunt folosite si metodele din domeniul criticii biblice, precum
critica redacfionala, analiza filologica, critica literara, perspective
sociologice si psihologice, care au fost de mare ajutor in intelegerea
textului.

Totusi, aceasta metoda ne ofera doar perspectiva a cee& ce textul a

Tnsemnat Tntr-un anumit moment din istorie, Tntr-un anumit loc. El ramane
astfel plasat Tntr-o cultura straina, Tntr-un timp indepartat de al nostru.
Aceasta este o parte a dilemei hermeneutice pe care metoda in discutie a
ridicat-o. Exista, insa, o mare prapastie intre atunci i acolo i aid i acum.
Obiectivul hermeneuticii actuale este tocmai crearea unei punti peste
aceasta prapastie. Raspunsul celor mai mulfi evanghelici este ca aici
intervine rolul Duhului, acela de a revela caractenil aplicativ al textului. Pe
de alta parte, unii afirma ca folosirea tradifiei este cea care creeaza aceasta
continuitate. Consideram ca teologii evanghelici au multe lucruri de inva{at
in aceasta privinfa de la cei ortodoci.

5. Duhiil Sfant
Rolul Duhului Sfant in credinja micarii evanghelice este, de
asemenea, demn de amintit, mai ales in condi^iile diferentelor de opinie
fata de sistemul teologic al Bisericii Ortodoxe. $i in aceasta privin|a
exista o diversitate impresionanta in cadrul cercurilor evanghelice, care da
natere multor discu|ii.

Evanghelicii tind sa limiteze folosirea termenilor ,,revelaie" i

,,inspirafie" doar cu privire la Scriptura, folosind, in schimb, cuvantul
,,iluminare" pentru lucrarea Duhului, atunci cand Acesta ofera Bisericii
mijloacele pentru intelegerea i aplicarea textului biblic. Ar trebui
remarcat aici, inca o data, rolul rafiunii. Conceptia tipic evanghelica este
ca Biblia poate fi inteleasa de cititorul laic. Aceasta se datoreaza
consacrarii evanghelicilor in citirea Scripturii, dar i motenirii culturale
care are radacini in Iluminism. Dei Erasmus, poate mai mult decat
14 Principii de interpretare a Scripturii

Luther, a recunoscut ca exista pasaje dificile, care depaesc puterea de

Tntelegere a cititorului laic, s-a ramas la ideea ca Scriptura este accesibila
tuturor.

Totusi, se ridica intrebarea despre rolul Duhului Tn procesul citirii

Scripturii. Unii au considerat ca citirea personala a Scripturii este una
,,harismatica", in sensul ca Duhului este implicat in iluminarea cititorului,
Tn vederea Tnjelegerii textului. Cu toate acestea, problema actualizarii cat
mai eficiente a Cuvantului ramane in discutie, chiar si in conditiile
afirmarii iluminarii lucrate de Duhul. Ne putem Tntreba chiar daca nu
cumva efectele Iluminismului i ale rational ismului se resimt Tnca foarte
puternic.
In aceasta privinta, accentul pus de Biserica Ortodoxa pe rolul
Duhului Sfant in viata comunitatii, a liturghiei i a citirii Scripturii trebuie
analizat cu atenfie de catre evanghelici. Rolul public al Scripturii,
implicarea si transformarea participantului la liturghie sunt oarecum
legate de doctrina contemplatiei. Conceptul ortodox de theoria, care fi
leaga pe multi dintre teologii moderni de cei antici, ne poate conduce un
pas mai inainte. i acesta este un punct in care dialogul dintre cele doua
par|i (evanghelica si ortodoxa) poate fi dezvoltat.

6. Tradifia
Ajungem acum la aspectul care provoca cele mai multe dispute,
si anume la tradijie. Acesta este subiectul cu privire la care toti vorbim
si ne auzim doar pe noi inline. Tradijia este un subiect dificil, care mai
este complicat si de problemele istorice, de domina^ia culturii
occidentale (trecerea de la modernism la post-modernism), suspiciuni Tn
privin{a autenticita^ii unor doctrine ale bisericii istorice i nu putina
confuzie legata de Tnsasi definitia tradi|iei.
Cu siguran^a, exista i o doza de adevar Tn privinta acuzafiei ca
suspiciunea evanghelicilor fafa de tradi|ie este o reacjie a lor fa{a de
Magisterium-ul catolic. Problema este Tnsa mai complicate decat atat.
 Principii de interpretare a Scripturii 15

Accentul pus pe citirea individuals a Scripturii ridica cele mai multe

probleme. Pozitia tipic evanghelica se bazeaza pe afirmarea capacitatii
universale de a fnfelege textul si pe principiul Sola Scriptura. Astfel,
traditia devine inutila si, dupa cum cred unii, chiar daunatoare. Totusi,
scriitori precum Ireneu, Iustin, Tertulian, Grigore, Calvin si Luther sunt
cititi in continuare (existand chiar o tendinta catre citirea tot mai
frecventa a parintilor bisericesti, in general). Cu toate acestea, fiecare
exeget este privit ca oricare alt comentator contemporan. Dincolo de
aceasta atitudine se afla, cred, o eclesiologie deficitara in cadrul miscarii
protestante.

Daca ne propunem sa cxaminam atent aceasta chestiune, cu

siguranta vom recunoaste ca cvanghelicii sunt la fel de Icgati de traditie
ca si ortodocsii.12 Nu este greu de argumentat faptul ca traditia define un
rol important in interpretarea biblica. Intrebarile mai dificile apar cand
trebuie sa delimitam precis modul in care traditia isi mdeplineste rolul.
Multi evanghelici devin confuzi atunci cand se raporteaza la tradifie,
deoarece nu au ajuns la o intelegere corecta a termenului tradifie.
Tradifia poate fi definita ca un set de principii de credinta
transmise din partea unei genera|ii sau a unor lideri reformatori sau
fondatori. Asadar, calvinistii, lutcranii, arminienii etc., care sunt fideli
metodelor exegetice folosite de maintasii lor, sunt Iegati de tradifie
constient sau inconstient.

CONCLUZII

In concluzie, date fiind numeroasele aspecte comune dintre

ortodocsi si evanghelici privitoare la Scriptura, la rolului ei in
comunitate si la rolul Duhului in interpretarea ei, este deplin justificata
speranfa ca cele doua comunitafi se pot apropia una de cealalta.

Vezi Osborne, op. cit., 288-94, pentru comentarii pcrtincnte refcritoarc la aceasta
problcma.
16 Principii de interpretare a Scripturii

Interesul pentru dialogul teologic poate aduce beneficii nu doar pentru

relatii ecumenice fructuoase, dar i pentru ceea ce putem invata unii de
la altii.