MESIANISMUL IUOAISMULUI TALMUDIC "

de Romulus Ganea

1. Preliminarii

Anul 70 d.Hr., adica infrangerea revoltei evreieti impotriva

romanilor, a marcat Tnceputul unei noi etape a istoriei iudaismului.
Incetarea existenfei statale nu trebuia sa insemne si incetarea existentei
nafional-religioase a evreilor. Rabinii au gasit ca modul prin care identitatea
najionala se putea pastra eel mai bine era reorganizarea si transformarea
religiei iudaice astfel incat ea sa raspunda cat mai bine noilor condijii.
,,Iudaismul reorganizat" trebuia sa devina liantul prin care comunitatea
evreiasca sa-i pastreze unitatea netirbita. Astfel, din cauza condifiei,
disperate in care se aflau evreii, se impunea formularea unui cadru religios
precis in care iudaismul sa poata func|iona i sa raspunda in mod concret i
adecvat noilor condijii de ordin social, politic i religios. Prin munca multor
generatii de rabini de dupa tragicele evenimente din anul 70, iudaismul a
fost sistematizat i adaptat situatiei de atunci, iar din toata aceasta activitate
s-a concretizat opera de capatai a iudaismului clasic - Talmudul. In prima
parte studiul de fa{a va cuprinde prezentarea celor mai importante aspecte
ale reorganizarii iudaismului, iar a doua parte confine o analiza a
mesianismului iudaic aa cum reiese acesta din Talmud.

2. Reorganizarea iudaismului - Yavneh, Tanaim, Amoraim,

Talmudul

In timpul asediului Ierusalimului, Rabban Iohanan ben Zakkai a

reusit sa fuga din cetatea asediata ob^inand de la comandantul armatei
_18 Mesianismul iudaismului talmudic

romane, Vespasian, permisiunea de a se stabili ia Yavneh sj de a fonda

acolo o scoala. La Yavneh, sub conducerea lui Iohanan ben Zakkai, in
perioada ce a urmat imediat dupa distmgcrea Icrusalimului,1 munca de
conservare i adaptarc a iudaismului la noile conditii a fost facuta cu atat de
multa intelepciune, incat iudaismul a trecut peste criza si a intral intr-o
perioada de progres care a fost considerata ca cea mai stralucitoare etapa
din istoria iudaismului. Deschiderea acestei coli nu a fost singura
contribute a lui Iohanan ben Zakkai la restaurarea iudaismului. A fost
nevoie si de un corp decizional cu competent^ in gasirea i rezolvarea celor
mai importante probleme ale iudaismului. Astfel, doctorii legii de la
Yavneh, condusi fiind de catre Iohanan ben Zakkai, s-au organizat Tntr-un
conciliu, care si-a asumat rolul Sanhcdrinului, fara a avea insa i un
caracter politic. Multe dintre solutiilc oferite de catrc acest conciliu la
problemele ridicate de comunitatea evreiasca au ramas valabile pana azi."
Sucesorul Sanhedrinului, Marelc Bet Din, era diferit atat ca forma cat si ca
fond fata de primul; daca din primul faceau parte in majoritate saducheii
condusi de marele preot, acum Sanhedrinul era format exclusiv din farisei.
Aceasta a fost triumful final al fariseilor in lupta lor cu saducheii, care s-au
pierdut pe drumul istoriei.3 Cele doua tendinte ale fariseismului
reprezentate de catre samanaiti si de catre hilleliti, au persistat, dar influenta
lui Iohanan ben Zakkai a dus Ia ascensiunea gfmdirii hillelite.
Raban4 Gamaliel II5 i-a succedat lui Raban Iohanan ben Zakkai6,
purtand titlul de Nasi.7 Astfel, la trccerea, dintre secolul I si secolul II,

1 Emil Schiirer, A History of the Jewish People, vol. II., First Division, Pcabody,
Hendrickson Publishers, 1994. p. 273.
2 Gabriel Constantinescu, Marginalii la Talmud, Cluj-Napoca, Dacia 1999, p. 48.
3 Conform eshatologiei fariscice cei care negau ca invierea este descopcrita in
Torah nu aveau loc in lumea care va veni.
4 Un instructor in funcjie capata un titlu onorific comparabil cu un posesor al unui
grad universitar in perioada modern a. Pentru tanaimii i amoraimii din Ere( Israel,
acest titlu era ,,rabi", purtat in fata numclui lor, iar pentru babilonicni accsta era
,,rab'\ Un titlu deosebit de mcrituos, i anume ecl dc ,,raban" le-a lost atribuit lui
Gamaliel I, Gamaliel II, imon ben Gamaliel II si Iohanan ben Zakkai. Pentru titlul
 Mesianismul iudaismului talmudic 1

preedintele academiei - yeshivei din Yavneh a devenit Raban Gamaliel II,

fiind secondat de Raban Eleazar ben Azaria, Iehos.ua ben Hanania, Eliezer
ben Hyrcanos si ulterior de Rabi Akiva.8 Cea mai mare realizare a sa a fost
aceea ca a reusit sa castige supunerea Tntregii evreimi in fafa autoritajii
Marelui Bet Din. Contemporanii mai batrani i mai tineri ai lui Gamaliel II
si discipolii i succesorii lor din generajia urmatoare9 au devenit autoritajile
normative fundamentale ale iudaismului cunoscut astazi. Aceti rabini au
depus o munca deosebita in deflnirea i formularea exacta a regulilor din
legea nescrisa (halaha), a caror sursa a fost traditia orala, iar prin
intermediul exegezei biblice i prin discujii cazuistice, le-au adaptat noilor
conditii intalnite.l0
Raban Iohanan ben Zakkai si cu Raban Gamaliel I au fost rabinii
care au ,,prezidat" prima generate de tanaimi", din cele cinci existente (70

de ,,rabi" se va folosi abrevierea ,,R". A. Cohen, Talmudul, Bucuresti, Hasefer,

1999, p. 35.
A fost numit Gamaliel din Yabneh pentru a se face distincfie intre el si bunicul
sau care a purtat acelai nume.
6 ,,Nasi", in Ezechiel 40 IT., este titlul atribuit conducatorului civil al poporului
evreu.

Scriitorii greci si tatini traduc acest nume prin ,,patriarh", dar poate fi de
asemenea tradus prin ,,prcscdinte". George Foot Moore, Judaism, Vol I, Peabody,
Hendrickson Publishers, 1997, p. 83 - 84.
Andre Lemair, Evreii in lumea antica si medievala, in Viviane Prager, ed.,
Dicfionar enciclopedic de hidaism / Schifa a istoriei popondui evreu, Bucuresti
Hasefer, 2000, p. 894.
9 Incepand cu anul 80 d. Hr. si pana in anul 140 d. Hr.
10 George Foot Moore, op. cit., Vol I, p. 87.
Tana (a repeta, a preda - aram.), pi. tanaim, ii denumcste pe tnvatatorii legii
orale, a caror activitate s-a desfasurat intre anul 20 d.Hr. si epoca lui Iehuda ha-
Nasi. Predecesorii lor imediaji au fost Hillel si $amai, dar unii pretind ca imon eel
Drept, unul din ultimii membri ai Marii Sinagogi (cca. 330 i.Hr.), a fost primul
tana. Viviane Prager, ed, op. cit., p. 798. Epoca tanaimilor a fost prima etapa in
realizarea Talmudului.
20 Mesianismul iudaismului talmudic

d.Hr. - 200)12. Dintre eminenjii tanaimi din a doua generate pot fi amintiti
Raban Gamaliel II13, R. Eleazar ben Azaria, R. Iehoua ben Hanania, R.
Eliezer ben Hyrcanos. R. Akiva ben Iosef, aparjinator celei de a treia
generajii de tanaimi, impreuna cu Rabi Ismael ben Elia au sistematizat
Halaha14, aranjand. materialul dupa subiectele decizilor juridice in sase

12 Josh McDowell si Bill Wilson, El a umblat printre noi, Oradea, S.M.R., 1994, p.
58.
13 Raban Gamaliel II 1-a rugat pe R. Samuel ha-Katan (90 d.Hr., Talmudul
Babilonian, Berakot 28b) sa reformuleze a douasprezecea binecuvantare (Birkat
Ha-Minim), indreptata impotriva ereticilor din Rugaciunea celor 18 binecuvantari
($mone Esre). Acesta se aplica la inceput saducheilor, dar acum se dorea
eliminarea situajilor in care un nazarinean, un iudeo - crestin sa conduca
rugaciunea in sinagoga sau se alature ei. Gabriel Constantinescu, op. cit., p. 48.
Paul Johnson, O /stone a evreilor, Bucuresti, Hasefer, 1999, p. 122. A. S. Gold,
Sidur - Ordinea rugaciunilor pentru toate zilele anului, Geneva, Ed. YMAR, 1977,
p. 79. Maurice-Ruben Hayoun, O istorie intelectuald a iudaimului, vol. 2,
Bucuresti, Hasefer, 1998, p. 34. Kai Kjser-Hansen, The Cost of Discipleship:
Lessons from the First Century, in Torleif Elvin, ed., Israel and Yeshua, Ierusalim,
Caspari Center for Biblical and Jewish Studies, 1993, p. 28 - 29. Walter Riggans,
Jewish Leaders against Messianic Jews: The Old/New Weapons, tn Torleif Elvin,
ed., Israel and Yeshua, Ierusalim, Caspari Center for Biblical and Jewish Studies,
1993., p. 100-101.
14 Midraul (midraim pi.) este un comentariu care cuprinde interpretarea sau
studiul textelor biblice prin exegeza omiletica, avand drept scop explicarea
diveselor probleme juridice sau transmiterea unei invafaturi morale prin diferite
specii literare: povestiri, parabole, legende. Cuvantul midras provine de la radacina
ebraica in, tradus prin ,,a cauta", ,,a studia" si, prin extensie a expune". Astfel,
Tn vremea lui Ezra, cei ce ,,isj puneau inima sa cerceteze i sa Tmplineasca legea
Domnului i sa inve{e pe Israel legea i dreptatea" (Ezra 7: 10), dezvoltau deja
legea orala cu ajutorul metodelor de interpretare, pentru a face Biblia pe fntelesul
tuturor. (Hilel a adoptat sapte reguli de interpretare omiletica pe care, mai apoi,
Ismael ben Elia <100 -130> le-a remaniat, in aa fel sa devina 13. Ele au fost
considerate standardul principiilor hermeneuticii juridice.) Vladimir Peterca,
Regele Solomon in Biblia ebraica si greceasca - Contribute la studiul conceptului
de Midras, Iasi, Polirom, 1997, p. 24, 32. Jean Delumeau, ed., Religiile Lumii,
Bucuresti, Humanitas, 1997, p. 201. Viviane Prager, ed, op. cit., p., 514. A. Cohen,
op. cit., p. 24, 26. !n epoca tanaimilor, midraul se imparjea in doua ramuri
distincte: Midras Halaha si Midras Hagada. Midras Halaha cuprinde o culegere
 Mesianismul iudaismului talmudic 21_

capitole cu numeroase subdiviziuni, dandu-i acestei legi nescrise forma

unui cod.15 Din scolile acestor rabini s-au pastrat o serie de midrasuri
tanaite: Sifra, Sifre si Mekilta. Marea opera a lui Iehuda ha-Nasi,
exponentul celei de-a cincea generafii de tanaimi, flul lui Raban imon ben
Gamaliel II, rabin emerit din a patra generatie, consta in compilarea
corpului legislativ halahic denumit Mina. Iehuda a izbutit sa pregateasca
un cod legislativ, adoptat atat in colile din Palestina cat si in cele din
Babilon.16 Multe dintre expunerile rabinilor privind aspectele juridice nu
figureaza nici in Mina si nici in Midra Halaha. Aceste expuneri se
numesc baraitot (sg. baraita). O culegere a acestora, Tosefta (supliment), a
fost editata la cateva generatii dupa ce R. Iehuda ha-Nasi editase Mina
(sec. IV).17

sistematica, in prima faza orala, a dispozitilor juridice luate din Midras. si

prezentate fara referirile lor biblice. Halaha in gandirea tanaica era o decizie
rabinica transmisa dc autorita{ile religioase. Vladimir Pctcrca, op. cit., p. 34.
Midra Hagada cuprinde ,,ziccrile" inva^atorilor i poveti moralizatoare care
urmaresc sa extraga inva|aturi morale din Tanah, a caror croi erau pcrsonaje biblice
sau rabini. Viviane Prager, ed., op. cit., p. 287, 514 - 515, 518. Alfred Edersheim,
The Temple, Is Ministry and Services as They Where at the Time of Jesus Christ,
Grand Rapids, Eerdmans, 1912, p. 102 103.
15 George Foot Moore, op. cit., Vol I, p. 134.
Misna, rezultatul iudaismului normativ al tanaimilor, este prima compila{ie
aproape exhaustive a legii orale, reprezentand aproape cinci secole de tradijie
legislativa (halahica), incepand cu epoca scribilor si continuand cu cea a tanaimilor
(300 i. d Hr. - 200 d. Hr.) Se Tnfajiseaza ca o culegere de discujii si dezbateri
halahice, clasate pe subiecte si cuprinde pasaje deja existente in unele compila{ii
facute anterior dc al{i tanaimi (indeoscbi Akiva si Meir) precum si poruncile unor
tnvata|i ce pana atunci se transmiteau pc cale orala. Jacob Neusner, Studying
Classical Judaism, Louisville, John Knox Press, 1991, p. 31 - 32. A. Cohen op
cit., p. 26 - 28.
Adesea Tosefta adauga la expunerile sale textcle biblice pe care se sprijina
fiecare baraita, in timp cc Misna si-a facut o regula sa le omita. Tosefta, insa, nu
este o culegere exhaustiva a tuturor expunerilor legislative ale tanaimilor ce sunt
absenti in Misna. Numeroase baraitot s-au conservat in partea a doua si cea mai
voluminoasa a Talmudului, denumita Ghemara. A. Cohen, op. cit., p. 34 si Viviane
Prager, op. cit., p.790.
_22 Mesianismul iudaismului talmudic

A doua epoca in definitivarea Talmudului18 (studiu, rad. icb) o

constiutie era amoraimilor. Epoca acestora se intinde din anul cca. 200
d.Hr. i pana in anul realizarii versiunii finale a Talmudului Babilonian,
cca. 500 d.Hr. Aceasta cuprinde opt generatii de amoraimi in Babilon si
cinci in Ere} Israel. Ghemara (completare) este opera atribuita in
exclusiviate amoraimilor si nu este altceva decat un comentariu al Misnei.
Un amora dispunea de o libertate limitata strict, Tntrucat nu avea dreptul sa
contesteze deciziile predecesorilor, decat daca mai gasea inca un amora
care sa-1 susjina. Prin munca lor, amoraimii au dorit sa intareasca
afirma^iile - deciziile inaintasilor lor, prin mentionarea textelor pe care se
bazau deciziile halahice. in discujiile din Ghemara pe marginea Misnci sunt
folosite i baraitot. Autoritatea Ghemarei este inferioara celei a Misnei.
Dupa cum s-a anticipat, au fost doua scoli care s-au ocupat cu studiul
amoraic, cea din Eret Israel i cea din Babilon, fiecare editand cate un
talmud: Talmudul din Ierusalim (din Eret Israel) si eel din Babilon.20

18 Un capitol din Talmud, sugia, fneepe prin cnunjarea misnei ( adica printr-o
halalia, o decizie consemnata in Mina), care ocupa un paragraf i continua printr-
un comentariu la aceasta mi$na, adica ghemara, care ocupa cateva pagini, o analiza
sub forma de intrebari-raspunsuri, uneori anonime, altcori cu menjionarea numelor
celor care au participat la dezbatcre. De ascmenea, se aminteste si vcrsetul /
versetele care constituie sursa halahei (legii) consemnate in Mina, texte pc care
Mina lc omite. Uneori halaha sc compara cu regula consemnata Tntr-o baraita
pentru tcma respectiva sau cu versctc care au oarecarc legatura cu tema dezbatuta.
Discutiile due de obicei la o hotarare care trebuic acccptata si respectata ca o lege,
adica la o decizie juridica acceptata de majoritatca participantilor la discu{ie. Daca
nu se ajunge la nici o decizie ferma, sugia se tennina cu expresia teku, acronimul
unei propozi^ii care spune ca problcma n-a fost rezolvata, ramanand ca solutia s-o
aduca profetul Eliahu, atunci cand va anun|a venirea lui Mesia. Eduiot 8. 7;
Menahot 45 a; Avoda Zara 36 a; Ghitin 63 a; Baba Me{ia 1. 8, 2. 8 / Robert
Laffont, Dictionnaire encyclopedique du jiiddisme, Paris, Les Editions du Cerf,
1993, p. 984.
19 Termcnul amora (pi. amoraim) fl descmneaza pc ,,cel care explica",
,,interpreteaza" Misna.. A. Cohen, op. cit., p. 35. si Viviane Pragcr, ed, op. cit., p.
51,790.
20 Alfred Edersheim, op. cit., p. 103, 104.
 Mesianismul iudaismului talmudic 73_

Talmudul ,,din Ierusalim"21 nu a lost realizat la Ierusalim ci in

academiile din Cezareea, Seforis si Tiberiada. Fafa de Talmudul babilonian,
acesta este de trei ori mai mic in ce priveste numarul paginilor si nu contine
Ghemara pentru toata Misna. Ghemara Talmudului din Ierusalim a fost
scrisa intr-o forma apuseana a aramaicii, presarata cu putina ebraica si cu
termeni latinesti si grecesti, adesea in fonna corupta.
Talmudul din Babilon este foarte deosebit de eel numit din
Ierusalim atat sub aspect filologic cat si sub aspectul continutului. Ghemara
sa a fost scrisa in egala masura atat in ebraica cat si in aramaica oriental!
Dc asemenea sunt folositi si termeni din greaca si latina, dar nu sub forma
corupta in care sunt intalniti in eel Palestinian. Dezbaterile din Talmudul
babilonian sunt mai intinse si in el se gascste de asemenea mult material
nejuridic. Doar o treime din acest Talmud face referinfa la Halaha iar
aproape doua treimi fac refcrinta la materialele midrasice si hagadice. Cu
timpul deciziile, din Talmudul babilonian au fost decretate ca fiind
definitive si s-a eonsiderat ca deciziile halahice luate in academiile din Ere{
Israel nu au decat un caracter complementar. "
In cadrul literaturii iudaice, in perioda finalizarii Talmudului si
pu|in mai tarziu, a aparut si litcratura midrasica hagadica. Ea a fost

Munca de compilare a Talmudului din Ierusalim i se datoreaza lui Iohanan bar

Napaha (sec. al III - lea), chiar daca redactarca definitiva a fost efectuata mult
dupa moartea sa de catre rabinii Jona ben Mani si Jose ben Abin, dupa 150 de ani.
Talmudul din Ierusalim a fost multa vrcme neglijat. Acum el este folosit cu
prccaderc de cercurile de cercetatori ai iudaismului. Viviane Prager, ed, op. cit., p.
792. Gabriel Constanlinescu, op. cit., p. 57, 58.
22 Redactarea acestuia ii este datorata lui rabi Asi in secolul V al crei crestine. Se
pare ca la redactarca acestuia au contribuit si niste amoraimi anonimi in jurul
anului 500. Gabriel Constantinescu, op. cit., p. 58, 59. Viviane Prager, ed, op. cit.,
p. 792. Talmudul Babilonian a indeplinit o funcjie hotaratoare in istoria poporului
evrcu deoarece el a aratat cum trebuia sa se adapteze iudaimul la diversitatea de
medii socio-politice ale diasporei. Mircea Eliade, Istoria credintelor $i ideilor
religioase, Chisinau, Universitas, 1992., vol. 3, p. 164. Israel Shahak, Povara a trei
milenii de islorie $i religie iudaica, Alba-Iulia / Paris, Fronde, 1997, p. 85.
24 Mesianismul iudaismului talmudic

rezultatul analizei biblice prin cele patru metode exegetice desemnate prin
consoanele cuvantului pardes.23
Astfel la intrarea in evul mediu, iudaismul rabinic a fost
transformat in mod fundamental i a fost conturat in asa fel ca a devenit o
religie a Talmudului, rabinii reusind astfel sa-i stabileasca un cadru care sa-
1 protejeze de influence minimilor (ereticilor) i prin care sa devina
functionabil pentru vremurile care vor veni.

3. Mesianismul rugaciunii talmudice ,,mone Esre"

Epoca tanaimilor a marcat relizarea unei par^i importante din

liturghia iudaica sinagogala care este folosita pana in ziua de azi. A treia
parte a Tnchinarii este constituita din Amidah24 (inchinare / rugaciune) adica
Rugaciunea celor optsprezece binecuvantari - $mone Esre.25 In a
paispresprezecea binecuvantare sau cum este cunoscut acest verset

23 Cele patru metode exegetice sunt: pesat (slmplu), interpretare literara; remez
(aluzie), explicare alegorica; deras (expunere), comentariu omoletic; i sod
(teama), invajamant ezoteric. Cel mai important midras este Midras. Raba (Marele
Midra) care este alcatuit sub forma unei ghemare hagadice asupra celor cinci car^i
din Tora i asupra celor cinci meghilot (suluri): Cantarea Cantarilor, Rut,
Plangerile, Eclesiastul si Estera. Midras Raba, este urmat de Midra Tanhuma - un^
midra al Torei, Pesikita d'rab Kahana, care cuprinde lecfiurii |inute cu prilejul
abaturilor, i in final de catre un midra al psalmilor. A. Cohen, op. cit., p. 43 -
44.
24 David H. Stern i Elazar Brandt, The Use of Liturgy in Messianic Jewish
Worship, in Kai Kjaer-Hansen, ed., Mishakan - A forum on the Gospel and he
Jewish People, Nr. 25 - 2/1996, Ierusalim, United Christian Council in
Israel/Caspari Center for Biblical and Jewish Studies/Baptist Convention in Israel,
1996, p. 21.
25 Potrivit tradijiei rabinice, instituirea rostirii de trei ori pe zi a Amidei s-a facut
spre a inlocui jertfele care se aduceau odinioara in Templu. (Bcrachot 26, b)
Viviane Prager, ed, op. cit., p. 49. Dei sub calauzirea lui Raban Gamaliel II s-a
introdus Birkat Ha-Minim, numarul binecuvdntahlor fiind ridicat la 19, acestei
rugaciuni i s-a spus in continuare mone Esre - Rugaciunea celor 18
binecuvantari. A. S. Gold, op. cit., p. 79.
 . Mesianismul iudaismului talmudic 25

mesianic sub denumirea de Masiah sau Malhut bet David (Imparafia din
casa lui David), este reiterata speranfa mesianica - dorinfa ca Dumnezeu sa
faca ,,sa rasara raza izbavirii" mesianice, al carei aducator va fi Mesia
vlastarul lui David (Is. 11: 1): ,,Vlastarul lui David, robului tau, in curand
fa-1 sa rasara si stralucirea-i inal^a prin mantuirea Ta, caci spre mantuirea
Ta nadajduim toata ziua. Laudat sa fii, Doamne, care faci sa rasara raza
mantuirii." 26

4. ,,Mesia" $imon Bar Kochba si Talmudul

Ultima revolta evreiasca a fost grabita de un val de ostilitate din

partea stapanirii romane impotriva evreilor, in timpul domniei lui Hadrian.
Desi initial fusese plin de lnfelegere fafa de evrei, la un moment dat a
adoptat o atitudine ostila, probabil sub influenza lui Tacitus. A ajuns sa aiba
o antipatie generala fata de religiile orientale si sa manifeste o adevarata
repulsie fa|a de circumcizie, pe care o considera o forma de automutilare.
De astfel, a si interzis-o. De asemenea el a introdus in Orient o politica pan-
elenista, iar unul din proiectele sale era acela de a realiza un nou ora pe
ruinele Ierusalimului, Aelia Capitolina, si de a construi un templu inchinat
lui Jupiter pe Muntele Templului. Hadrian a locuit in Orient timp de 5 ani
intre anul 128 si 132 d.Hr., iar dupa plecarea din Orient, conform lui
Cassius Dio, a izbucnit revolta evreilor (132 -135 d.Hr.).27
Proporjiile si succesul initial al revoltei au fost posibile pe fondul
faptului ca in acest caz evreii, sau eel pufin elementele lor militante, s-au
unit sub conducerea unei personality puternice, dar enigmatice: imon bar

onn i-},?i .jd^tj nnnq t\t& -rn

A. S. Gold, Op. cit.,p. 81'. """ ' '

Grabbe, L. Lester, Judaism from Cyrus to Hadrian, Londra, S.C.M. Press 1992
p. 569-575.
26 Mesianismul iudaismului talmudic

Kochba sau Koziba.2S Potrivit Talmudului din Ierusalim, se pare ca R.

Akiva ben losef, eel mai mare tana al epocii sale, 1-a aclamat pe imon bar
Kochba drept Mesia Tn al doilea an al acestei revoke in care mai apoi s-a
implicat.29 R. Akiva ben losef a interpretat versetul 17 din Numeri 24 ca o
profetie ce 11 avea in vedere pe Bar Kohcba, el fiind steaua saufiul stelei
conform referin(ei din Numeri 24: 18.30 Talmudul Tnregistreaza acest fapt in
Taanith 4. 68a: ,,R. $imon ben Iochai a spus: invatatorul meu R. Akiva a
expus pasajul: ,,Va ies.i o stea ( hod ) din Iacob." (Numeri 24: 17), dupa
cum urmeaza: Va iesi hgxq din Iacob." Relatarea talmudica continua cu
pnjzentarca faptului ca arunci cand R. Akiba 1-a aclamat pe $imon bar
Kochba drept Regele Mesia31, un coleg, R. Iohanan ben Torta ar fi replicat:

2i in scricrile cres,tine, in istoria lui Eusebiu, conducatorul revoltci este numit

Kokhba sau Bar-Kokhba iar in ecle ale autoritatilor rabinice Barcoziba sau
Bencoziba - KTro -u, xri'TD p. Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, pp.
29? - 298. Conform Cronicii lui Eusebiu, se pare ca S. imon a formulat prctcntii
mesianice s.i sustinea ca numele sau Kochba sau ,,Steaua" arc legatura cu profe|ia
din Numeri 24: 17. Paul Johnson, op. cit., p. 119. Eusebiu de Cezareea, Scrieri -1 -
Istoria Bisericeasca, Bucurei, Ed. I. B. M. al B. O. R., 1987, p. 148.
29 Paul Liberman, The Fig Tree Blossoms - Messianic ludaism Emerges, Indianola,
Fountain Press Inc, 1976, 36 -37.
30 Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 298 - 299.
31 Unii istorici sunt dc parere ca imon bar Kochba nu s-a pretins niciodata drept
Mesia, ci in eel mai probabil caz aa a lost aclamat dc catre alfii. Acctia aduc ca
argumente atat scrisorile s.i documentele pc care acesta le-a scris, Tn care el nu se
autoproclama drept Mesia, cat i monczile, din primul i eel de-al doilea an al
rcvoltei, pc care apar doar inscrip|iilc ,,imon Printul lui Israel" ^Kisr k*2J] ywu1 i
respectiv ,,$imon" ]V)aio. Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 299.
Lester L. Grabbe, op. cit., p. 580. Paul Johnson, op. cit., p. 119. Tratatul Sanhedrin
93 a, b Tl prezinta, Tnsa pe Simon bar Kochba aparand Tn fa{a Sanhedrinului i
afirrnand: ,,Eu sunt Mesia". Deorece rabinii considerau ca Mesia trebuia sa fie
Tnzcstrat cu darul divin dc a judeca i de a da scntinje, cand au descoperit ca el nu
era dotat cu accasta facultate, au ordonat sa fie ucis. Agus, J. B., Evolutia gandirii
evreiesti, Bucuresti, Hasefer, 1998, p. 109.
 Mesianismul iudaismului talmudic 27_

,,Akiva, iarba va create printre falcile tale si fiul lui David nu va fi venit"32,
ceea ce evidentiaza faptul ca ceilalti rabini ai epocii sale nu 1-au recunoscut
drept Mesia, a avut insa de partea sa, In special, masele populare.33
Moartea violenta a lui R. Eleazar din Modiim a fost inca un prilej
pentru Talmud de a stigmatiza politica aventuroasa si aroganta34 a lui Bar
Kochba. In Talmud se spune ca dupa ce Bar Kochba 1-a omorat pe unchiul
sau, R. Eleazar din Modiim, un glas ceresc i s-a adresat lui in acesti
termeni: ,,L-ai ucis pe Eleazar din Modiim care era bratul si ochiul drept a
lui Israel; de aceea brajul tau sa inlemneasca, iar ochiul drept sa-ti
orbeasca... si asa s-a intamplat de a cazut Betarul iar Bar Koziba a fost
ucis." Sfarsitul revoltei a fost unul tragic: Betarul a cazut, $imon bar
Kochba fiind omorat in lupta. R. Akiva, marele sustinator al lui ,,Mesia bar
Kochba", a fost capturat si aruncat in inchisoare, unde a fost torturat pana a
murit. Foate putini dintre rebeli flind crufafi, conform marturiei lui Cassius
Dio.36

5. Mesianismul talmudic
In Talmud, Mesia, descedentul regelui David,37 si misiunea sa
formeaza obiectul a numeroase referiri. Totusi, chiar daca asa stau lucrurile,

32 Taanith 4. 68a, d, Emil Schurer, op. cit., vol. II., First Division, p. 298. Lester L.
Grabbe, op. cit., p. 579. Paul Johnson, op. cit., p. 119. Gershom Scholem, Le
messianisme juif, Paris, Calman-Levi, 1992, p. 23 - 66.
33 Emil SchUrer, op. cit., vol. II., First Division, p. 299.
Jacob Neusner, in Rabbinic Judaism - Structure and System, arata ca rabinii
epocii tanaimilor credcau ca o caractcristica a caracterului unui fals Mesia era
arogan|a, iar conform parerii lor, Bar Kochba, deasupra tuturor exemplifica
aroganja indreptata tmpotriva lui Dumnczeu, iar acest fapt I-a costat pierderea
razboiului. Jacob Neusner, Rabbinic Judaism - Structure and System, Minneapolis.
Fortress Press, 1995, p. 159. Jacob Neusner, Judaism States its Theology - The
Talmudic Re-presentation, Atlanta, Scholars Press, 1993, p. 135.
35 Taanith 4. 68d / Taanith 4. 5, Maurice-Ruben Hayoun, op. cit., vol. I, p. 71.
Jacob Neusner, Rabbinic Judaism, p. 150 - 151.
Paul Johnson, op. cit., p. 119.
37 Charles S. Braden, The World's Religion, New York, Abingdon Press, p. 173.
 Mesianismul iudaismului talmudic

Talmudul inregistreaza si scepticismul unui doctor al legii, pe nume R.

Hillel care a trait in secolul al IV-lea. El spunea: ,,Israel nu are un Mesia
(care urmeaza sa vina). Israel s-a bucurat de acesta m epoca regelui
Ezechia." (Sanhedrin 98b) Se pare ca Tntre evrei exista o minoritate ce
considera ca domnia lui Ezechia ar fi marcat implinirea profefiilor
mesianice, insa Talmudul respinge aceasta posibilitate.38 Astfel de afirmatii
cu un caracter absolut, chiar daca reprezinta pared singulare, extreme si
argumentate Tntr-un mod gres.it, sunt deseori folosite in cadrul discujilor
talmudice, atat pentru ca analiza talmudica sa fie incitanta cat i pentru a
trezi atenfia acelora care studiaza subiectul abordat. Daca ceea ce dorete sa
exprime rabi Hillel este faptul ca Mesia trebuie sa vina doar pentru celelalte
popoare, ca i cand pentru Israel el fi venit deja, atunci, potrivit unor
comentatori ai Talmudului, Israelul nazuieste acum spre o izbavire
,,superioara", direct de la Dumnezeu, a carei vreme va trebui de asemenea
asteptata. Astfel, conform majorita^ii rabinilor, nu se poate minimaliza
nicidecum existen^a speranfei pentru un viitor mai bun; dimpotriva, daca
acceptam ca afirmatia lui rabi Hillel este adevarata, aceasta speran^a se
accentueaza.

,,Rav Ghidel a zis in numele lui Rav: Israel se va bucura de

era mesianica. Rav Iosef (conducatorul academiei de la
Pumbetitha) a spus: Aceasta nu e de la sine mfeles? Cine s-ar
putea bucura de aceasta? Ar putea fi Hilik sau Bilik? ... Rav
Iosef spune ca Dumnezeu il iarta pe Hillel ca a spus aceasta."
Obiectand impotriva parerii lui rabi Hillel, rav Iosef isi enunta
mirarea sa cu privire la anun|area venirii lui Mesia, facuta de catre rav
Ghidel (in pasajul care urmeaza imediat afirma^iei lui rabi Hillel), deoarece
viitoarea venire a lui Mesia pentru Israel e un lucru de la sine infeles, care
nu poate fi pus la indoiala: Israel e acela care se va bucura de vremurile

38 Emmanuel Levinas, Dificila libertate - Eseuri despre iudaism, Bucureti,

Hasefer, 1999, p. 107 - 110. George Foot Moore, op. cit., vol. II, III, p. 347. A
Cohen, op. cit., p. 456 - 457.
 Mesianismul iudaismului talmudic 29

mesianice, iar nu primul venit (Hilik sau Bilik). Rav Iosef isi argumenteaza
punctul de vedere facand referin{a la predicate mesianice ale profetului
Zaharia, care au fost facute la o perioada destul de mare dupa domnia lui
Ezechia. Termenului ,,Israel" din acest pasaj talmudic, Emmanuel Levinas
ii atribuie o conotajie universalista proprie, care este de altfel cea adevarata,
eliberandu-1 de caracterul nationalist si etnic pe care unii ar dori sa-1 dea
particularismului lui Israel. Insa este de la sine lnjeles ca nojiunea Israel nu-
i pierde valoarea definitorie a acelei elite care este caracterizata prin
anumite proprieta{i, care sunt atribuite doar poporului evreu. intr-o predica
tinuta la Seforis (Sanhedrin 98b - 99a), R. bar Kappara, unul dintre ultimii
tanaimi, folosindu-se de textul din Isaia 9: 6, contracareaza de asemenea
teoria lui rabi Hillel; Mesianitatea nu-i poate fi atribuita lui Ezechia
deoarece el nu se ridica la nivelul spiritual atins de imparatui David:
,,De ce (in Isaia 9: 6) cuvantul lemarbe - nano1? poarta
In mijlocul sau un mem final? Sfantul Unic (Binecuvantat
fie El!) vroia sa-1 faca Mesia pe Ezechia, iar pe Sanherib sa-
1 faca Gog si Magog. Dar atributul Sau, dreptatea i-a sUpus
urmatoarea obsevafie: Stapane al universului, David, regele
Israelului, a compus in cinstea Ta multe cantece si
rugaciuni, totusi nu 1-ai facut Mesia. Ai vrea sa-1 alegi pe
Ezechia ca Mesia i sa-i acorzi multe minuni, dar el nu a
compus nici un cantec! Mai departe voci s-au ridicat in
celala parte, si in final o voce Cereasc5 (bat kol) a fost
auzita spunand: Este secretul meu."
De asemenea Talmudul inregisteaza, in Berachot 28b, indemnul
enigmaic adresat de catre Raban Iochanan ben Zakai ucenicilor sai, in care
majoritatea rabinilor vad in acesta o prezicere a venirii lui Mesia si nu o
referire la vremurile imparatului Ezechia: >,Pregati^i un tron peniru Ezechia,
rege al lui Iuda; el vine!"
30 Mesianismul iudaismului talmudic

5.1. Mcsia, ca parte a planului lui Dumnezeu / Umanitatea lui

Mesia
Toti rabinii talmudici erau de acord Tntr-un mod neindoielnic ca
trimiterea lui Mesia a facut parte din planul Creatorului Tnca de la originea
universului. In Pesahim 54a, potrivit parerii rabinilor, numele lui Mesia,
nerevelat insa de catre Dumnezeu, este trecut printre cele sapte lucruri care
ar fi fost create tnaintea lumii: Tora, Pocainja, Gradina Edenului
(Paradisul), Ghehena (ghehinom), Tronul de Glorie si Templul.39 Intr-o
lucrare tarzie, Pasikta Raba 152b, se afirma ca ,,atunci cand a Tnceput
crearea lumii, Mesia exista (se nascuse deja), deoarece Dumnezeu a tinut
seama de el inainte ca lumea sa fie creata." Cu toate acestea, George Foot
Moore precizeaza faptul ca Talmudul nu pretinde preexistenta persoanei lui
Mesia si implicit caracterul sau supranatural, deoarece Mesia este o fiinta
omeneasca, un rege sau un conducator Tnzestrat de catre Dumnzeu cu nis. te
daruri s,i puteri speciale, avand sarcina unei misiuni mantuitoare.40

5.2. Identitatea si numele lui Mesia

Identitatea lui Mesia a prilejuit o multime de dezbateri i a cerut un
efort considerabil din partea rabinilor pentru a o identifica, deoarece Mesia
urma sa fie un individ desemnat nominal si Tn mod individual.41 In unele
locuri, in Talmud, Insui numele lui David Ti este dat regelui ce va aduce
izbabirea. Prin interpretarea literala a versetelor din Osea 3: 5 si Ier. 30: 9
Tnsui regele David era desemnat ca instauratorul epocii de aur Tn viitor, aa

39 Pesahim 54a, A. Cohen, op. cit., p. 457.

40 George Foot Moore, op. cit., vol. II, III, p. 344. De accai parcre este si Emil
Schiirer. El afirma ca iudaismul postcretin, sub influen|a cretina, a accentuat
partea umana a lui Mcsia in opozitie cu parcrea cretina, desj Tn pasaje tanahicc ca
Mica 5: 2 i Daniel 7: 13-14 apar prcmisele doctrinei cu privire la preexistenja lui
Mesia. Taanith 2: R. Abbahu a spus: Daca un om afirma despre sine - eu sunt
Dumenzeu; eu sunt Fiul Omului, el la sfdrsit se va pocai de aceasta. Daca va
spune ca provine din cer, daca va spune aceasta, nu va putea s-o dovedeascd.
Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 160, 162.
41 Jacob Neusner, Rabbinic Judaism, p. 156.
 Mcsianismul iudaismului talmudic 31

cum a fost cea din trecut. Cu privire la Osea 3: 5 {Dupa aceasta, copiii lui
Israel vor reveni; ei il vor cauta pe Domnul, Dumnezeul lor, si pe David,
regele lor.) Berahot 5a tnregistreaza interpretarea lui R. Rabbanan data
acestui verset: ,,Acesta este regele Mesia. Daca el va veni dintre cei vii,
David este numele sau; si daca va aparea dintre cei care dorm, David este
numele sau" - acesta, Mesia, va fi David in persoana.42 Ca o intarire a celor
afirmate anterior Rav Pappa, bazat pe Ezechiel 37: 25, arata ca ,,David al
vremurilor viitoare nu este unul nou, ci vechiul David."42 Insa Rav in
interpretarea facuta de el versetului din Ieremia 30: 9 ( Sanhcdrin 98b )
arata faptul ca viitorul rege Mesia se va putea numi David, dar nu va fi
insusi regele David: ,,R. lehuda zice in numele lui Rav: Sfantul,
binecuvantat fie El, va ridica Tntr-o zi un alt David, caci s-a spus (Ieremia
30: 9): Dar fiii lui Iacob tl vor sluji pe Domnul Dumnezeul lor iar pe
David, regele lor, tl voi pune tn fruntea lor. Nu s-a spus: pe care l-am
sculat, ci pe care tl voi scula"44 Concluzia finala la care s-a ajuns cu privire
la aceasta chestiune Tn urma acestei dezbateri talmudice a fost aceea ca
Mesia nu poate fi David tn persoana ci un coborator din regele David, care
in literatura rabinica este numit ,,fiul lui David".45
Incercarea de a afla numele lui Mesia i identitatea acestuia a
cauzat In academiile tanaimilor mari dispute. Din textele tanahice
considerate mesianice, rabinii, incercau sa descopere un nume pe care 1-ar

42 George Foot Moore, op. cit.y vol. II, III, p. 325 - 326.
43 Emmanuel Levinas, op. cit., p. 117 - 118. Sanhedin 98 b: Rav Pappa i-a spus lui
Abba: Nu sta sen's (Ezechiel 37: 25): Ei sa locuiasca acolo. ei si fiii lor si nepofii
lor, de-a puniri, iar David, slujitorul men, sa le fie print de-a pu'ruri. Este deci ca
si cum arfi un rege si un vice-rege.
44 Sanhedrin 98 b, A Cohen, op. cit., p. 457.
45 George Foot Moore, op. cit., voi II, III, p. 326. Opiniilor care Tl vad pe David Tn
persoana ca viitor Mesia R. Tanhuma (Plangeri R. 1, 52) opune exegeza psalmului
18: 51: ,,E1 da mari izbaviri regelui sau, Tndurari unsului sau (mesia), lui David si
urmasilor sai, pentru totdeauna." - ,,Nu sta scris: lui David, ci lui David si
urmasilor saT. A Cohen, op. cit., p. 458.
 Mesianismul iudaismului talmudic

putea purta Mesia.46 Prin flecare din aceste nume atribuite lui Mesia se
dorea o definire a unei laturi a mesianismului si acestea erau in cele mai
multe cazuri analoage celor ale dascalilor lor. Acest fapt arata ca experienja
care reveleaza personalitatea mesianica se reduce la raportul dintre elev i
maestrul sau, in a carui viaja si opera, potrivit lnvajaceilor sai, se oglindesc
aspectele raesianice.47

46 De asemenea Talmudul sugereaza si alte nume, si anume, potrivit lui R. Iehosua

ben Levi, Mesia se numeste Jema (vlastar - Zaharia 6: 12). Acest nume, conform
gandirii mai mult matematice decat exegetice a rabinului Aibu, trebuia sa fie
identic cu numele Menahem deoarece ,,literele lor dau aceeai valoare numerica"
(Berahot 50a). Iar in urma analizei pasajului din Amos 9: 11, R. Nahman ajunge la
concluzia ca numele lui Mesia nu va putea fi altul decat Bar Nafle (fiul celui care a
cazut) (Sanhedrin 96 b). A Cohen, op. cit., p. 458 - 459.
47 Emmanuel Levinas, op. cit., p. 112 - 114. Sanhedrin 98b: ,,Care este numele
sau? La scoala lui rabi Schila nVc, se spunea ca numele sau este Silo, caci s-a spus
(Gen. 49: 10): ...pdnd la venirea lui Silo. La scoala lui rabi Ianai s-a spus: Numele
sau este Yinon caci s-a zis (Ps. 72: \1): Fie ca numele lui sd traiasca de-a pururi,
fie ca numele sau sd se inalfe (in ebraica: yinon) dinaintea soarelui. La scoala lui
rabi Hananina s-a spus: Numele sau este Hanina, caci s-a spus (Ier. 16: 13/* Nu va
voiface sd intalni\i nici o mild (in ebraicd: hanina). Potrivit altora: Numele sau
este Menahem, fiul lui Hezechia, caci s-a spus (Plangeri 1, 16): ...Caci s-a
indepdrtat de mine consolatorul (in ebraicd: menahem) care imi dd curajul.
Doctorii au spus: Numele sau este leprosul din scoala lui rabi Iehuda ha-Nasi, caci
s-a spus (Is. 53: 4): i totusi el a luat asupra sa bolile noastre si cu durerile noastre
s-a impovdrat, pe cand noi il socoteam ca pedepsit, lovit de Dumnezeu si oropsit."
Rabinii interpretau cuvantul lovit ca insemnand: lepros, si astfel ei au dedus faptul
ca acest verset ar desemna venirea unui Mesia care ar fi atins de lepra; dascalul lor,
omul care sufera, Iehuda ha-Nasi, urmand sa fie exemplul tipologic al acestui
Mesia (,,Rav a zis: Daca el aparfine celor vii, atunci e sfantul maestru, al nostru." -
Rabi Iehuda ha-Nasi, redactorul Misnei), concluzie bazata pe faptul prezentat de
tratatul talmudic Baba Mefia 86, care arata ca Iehuda ha-Nasi desi grav afectat de
o boala de la varsta de 13 ani, obisnuia sa spuna: ,,Iubi|i sunt cei care sufera, acesta
este un semn al indurarii lui Dumnzeu."
 Mesianismul iudaismului talmudic 33^

5.3. Mesia, fiul lui Iosif / Hie, premergatorul lui Mesia

Sosirea lui Mesia va fi anunfata prin aparijia unui personaj
premesianic care apare o singura data in Taimud si care este numit Mesia,
fiul lui Iosif (Suka 52a, pe baza la Zah. 12: 10). Originea acestei credinfe
este indicata de catre tratatul Baba Batra 123b in Obadia 18. Sarcina acestui
Mesia, fiul lui Iosif, era aceea de a combate fortele raului pentru a aduce
salvare pentru poporul Israel. Dupa mfrangerea inevitabila a fiului lui Iosif,
va fi pregatita scena pentru intrarea lui Mesia, fiul lui David. Joseph
Klausner se indoieste, insa, de valoarea acestei tradijii talmudice, care dupa
parerea sa a fost rezultatul esecului rascoalei conduse de catre Bar
Kochba.48
De asemenea o figura premergatoare lui Mesia, conform
Talmudului, este Hie. Se pare ca in Talmud, revenirea lui Hie inaintea
aparifiei lui Mesia este o credinfa acceptata la modul general. Dupa cum
misiunea sa istorica era aceea de a-1 aduce pe Israel la pocainfa, se credea
ca viitoarea sa misiune va fi de aceeasi natura.

5.4. ,,Durerile nasterii lui Mesia"

Prezenfa in Talmud a unor texte in care sunt descrise o serie de
evenimete dramatice ce vor trebui sa preceada ziua lui Mesia lasa sa se
infeleaga ca in gandirea rabinica doctrina ,,durerilor nasterii lui Mesia"

Joseph Klausner, Jesus ofNazareth, New York, Menora Publishing Co., 1925, p.
201. George Foot Moore, op. cit., vol II, in, p. 370 - 371. Geoffrey Wigoder, ed.,
The Enciclopedia of Judaism, Jerusalem, The Jerusalem Publishing House, 1989.,
p. 482. In pasajul din Suka 52a, din Talmudul Babilonian, distrugerea forjelor
ostile nu este reprezentata ca o sarcina apartinatoare lui Mesia, fiul lui David, ci ca
o responsabilitae aflata pe umerii lui Mesia, fiul lui Iosif, care mai apoi va fi
doborat in lupta pe care o va duce cu acestea. Sarcina sa este doar aceea de a lupta
tmporiva for{elor raului, pentru ca numai dupa distrugerea raului va putea aparea
imparatia mesianica a regelui Mesia, fiul lui David. (Sanhedrin 10: 6), Emil
Schurer, op. cit., vol. II., First Division, p. 167 -168.
34 Mesianismul iudaismului talmudic

(rrqan '*?3n) era unanim acceptata.49 (Osea 13: 13). Dupa cum venirea pe
lume a unui copil este precedata de suferintele pe care mama trebuie sa le
indure tot asa i venirea lui Mesia va fi obtinuta cu pretul unor suferinte la
fel de mari din partca poporului ales. In Sanhedrin 97a sj Sotah 9: 15
vremurile anterioare venirii lui Mesia, fiul lui David, sunt descrise ca nite
vremuri ale unei demoralizari extreme a lumii, in timpul carora viata va fi
de nesuportat. 50 Cei s.ase ani de necaz, aminti^i in Sanhedrin 97a, vor
culmina, potrivit acestui pasaj talmudic, in eel de-al aptelea an cu
izbucnirea razboaielor provocate de Gog si Magog ($abat 11: 8a),.
Acestea vor marca sfarsitul timpului de asteptare a lui Mesia i potrivit
pasajului din Sanhedrin 97b vor avca o contribute destul de mare la
distrugerea lumii.52

49 R. Eliezer (imediat dupa anul 70 d Hr.) si Bar Kappara (prima parte a secolului
III) au numit trci mari pedepse, printrc care si ,,durerilc nastcrii lui Mesia" (rroE *7a
frnrr), de care vor fi izbaviji cei cc vor |ine intr-un mod corcspunzator $abatul (cf.
Mai. 3: 23) $abat 11: 8a. Michael L. Rodkinson, ed., The Babilonian Talmud -
$abat, vol. I, Boston, The Talmud Society, 1918, p. 248.
50 Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 155 - 156. A Cohen, op. cit., p.
460 - 461. George Foot Moore, op. cit., vol II, III, p. 354 - 357. R. Nehemia, unul
dinre uccnicii lui R. Akiva, in Sanhedrin 97a afirma: Jnaintea apropierii venirii lui
Mesia, aroganfa va create, s.i moartea de ascmenea. Vita de vie ?i va da rodul dar
vinul va avca un marc pret. Guvcrnul sc va intoarce sprc erczie si nu va fi nici un
fel dc instrucuc." R. Ichud ben Ila'I in Sanhedrin 97a: ,jn generajia in care va veni
Mesia, locul de adunarc (Sinagoga) va deveni un loc de prostitutie. Galilea va fi
distrusa iar Gaulanul (Golanul) va fi devastat. Locuitorii unui district de la
frontiera vor merge dintr-un oras intr-altul fara sa gascasca compasiune.
Injclcpciune celor invafati va fi urata, cei care sc feresc dc pacat vor fi respinsi, iar
adcvarul va fi absent. (Textul care urmcaza este preluat i de catrc R. Nehorai tot in
Sanhedrin 97a.) Tinerii ii vor insulta pc cei batrani, iar batranii vor fi siliji sa se
ridice in fa{a tinerilor. Fiul i va dezonora tatal iar fiica se va ridica impotriva
mamei sale, nora impotriva soacrei (Mica 7: 6) iar dusmanii omului vor fi chiar cei
din casa sa. Fata acelci gencratii va fi cea a unui cainc, adevarul nu va fi gasit (Is.
59: 15), iar fiul nu va avca nici o rusine fata dc tatal sau." Textul se gascstc in
totalitatc i in tratatul Sotah 9: 15. Jacob Ncusncr, Rabbinic Judaism, p. 156.
51 Ez. 38: 18,. Michael L. Rodkinson, ed., op. cit., p. 248.
52 A. Cohen, op. cit., p. 462.
 Mesianismul iudaismului talmudic

5.5. Circumstantelc i condi(iile venirii lui Mesia

Cu privire la condijiile si circumstance in care va veni Mesia, Fiul
lui David, doua opinii sunt ofcrite de catre textul Talmudului. In primul
rand se arata ca regelc Mesia va veni atunci cand Israelul se va face
vrednic, prin pocainta, de aceasta mare izbavire; iar apoi, in al doilea rand,
de pe paginile Talmudului, transpare opinia potrivit careia interventia
mesianica va avea loc cand decadenta moralei i religiei va fi ajuns eel mai
inalt punct. Aceasta perspective, destul de enigmatica, se regaseste pe
paginile Talmudului in tratatul Sanhedrin 98a, unde se precizeaza ca Mesia,
Fiul lui David, va aparea in sanul unei generatii care va merita acest lucru
prin desavarsjrea moralitafii sale sau in timpul uneia care se va face
vinovata prin ticalos.enia faptelor ei.53
In Taanith 64 a, R. Levi se remarca ca fiind sustinatorul primei
teze. El afirma ca Mesia va veni doar atunci cand Israel va tine un sabat
dupa prescripts. O teza mai tarzie, dar cu un continut asemanator, este
oferita, in urma exegezelor sale, de catre R. Simeon ben Yohai: ,,Daca
Israel va celebra doua abaturi m acord cu legea (halaha), el arfi mantuit"
(abat 11:8b)54 Dupa parerea rabinilor un alt mod prin s-ar putea grabi
venirea izbavirii mesianice, pe langa |inerea sabaturilor dupa lege, ar putea
fi milostenia (sedakah), pentru ca dupa cum afirma textul talmudic,
conform versetului 6 din Is. 56, ea poate aduce mantuirea mai aproape
(BabaBatralOa).55
De remarcat este faptul ca Talmudul pune un accent deosebit pe
pocainfa individului, mai precis pe o completa reforma a vie{ii personale,
bazata pe prescriptiile legale ale Misnei, ca o conditie a venirii lui Mesia.
Atat multimea dezastrelor nationale cat i cea a sperantelor mesianice ce s-

53 Aceasta este concluzia la care a ajuns R. Iohanan in urma efectuarii exegezei la

pasajclc din Isaia 60: 21, 59: 16,48: 11. Se rcgasetc in urmatoarea afinnatie: ,,Fiul
lui David nu va aparea decat in sanul unci generajii cu desavarsirc morala sau in
intregime ticaloasa." Sanhedrin 98a
54 Michael L. Rodkinson, ed., op. cit., p. 249.
55 George Foot Moore, op. cit., vol II, III, p. 350.
JI6 Mesianismul iudaismului talmudic

au dovedit a fi fara temei i-au determinat pe liderii responsabili ai

iudaismului sa promoveze o trezire religioasa in urma careia intregul popor
sa se conformeze voii lui Dumnezeu, fapt ce ar conduce spre scurtarea
intervalului de timp pana la aratarea grafiei divina faja de fiii lui Israelul:
,Mare este pocainfa, pentru ca ea apropie mdntuirea." (Ioma 86b conform
cu Is. 59: 20).56 Acest laitmotiv, pocainfa ca o conditie a mantuirii
mesianice, este intalnit si la R. Eliezer ben Hircanus. Israelul trebuie sa se
pocaiasca pentru a fi mantuit,57 deoarece daca nu va face acest pas, potrivit
lui R. Iehoua ben Hananiah, el niciodata nu va fi izbavit (Is. 30: 15 ). Dar
'chiar R. Eliezer ben Hircanus a gasit o solutie pentru iesjrea din impas: si
anume Dumnezeu va ridica un asupritor, o putere politico, ale carei legi vor
fi aspre precum cele ale lui Haman, iar Israelul, in acest context, se va cai
de pacatele sale si astfel el va fi mantuit (Taanith 63d cf. Ier. 30: 7).
,,Doliul", potrivit lui R. Samuel, adica suferinja lui Israel, ce va determina
pocainja, va fi acea stare de fapt care va face posibila tntrezarirea mantuirii
mesianice. In aceeasj nota se inscrie si afirma^ia lui Rav surprinsa in
Sanhedrin 97b care preciza faptul ca toate ,jfariturile " au trecut (si Mesia
n-a venit), sosirea lui Mesia depinzand acum numai de pocainfa i fapte
bune. Potrivit parerii lui Rav, nu trebuie as.teptata o anumita fenomenologie
premesianica in care sa se recunoasca mult asteptatul sfarsit al istoriei,
pentru ca in opinia sa o parte din condifiile pentru venirea lui Mesia au fost
realizate deja in secolul trei. Totul este aranjat i pregatit, omenirea este
coapta, dupa cum se exprima Emmanuel Levinas, doar faptele bune i
pocainta lipsesc; Doar lipsa ac^iunii morale, opera a individului, este cea
CO

care intarzie mantuirea mesiamca.

Acestui mesianism condi^ionat i se opune Iehosua ben Levi, care,
prin puterea argumenta^iei, potrivit Talmudului, il reduce la tacere pe R.

56 A. Cohen, op. tit., p. 463.

57 R. Eliezer ben Hyrcanus: ,,Daca Israel se pocaieste, el va fi eliberat, caci s-a
spus: Revenifi, o copii rebeli, eu voi tdmadui ratacirile vostre. (Ier. 3: 22)"
58 Emmanuel Levinas, op. cit., p. 95, 98.
 Mesianismul iudaismului talmudic y]_

Eliezer ben Hircanus, eel mai aprig susfinator al unei mantuiri mesianice
conditionata de atitudinea morala a poporului ales. Iehos.ua ben Levi susfine
ca indiferent daca Israel se va pocai sau nu} Mesia oricum va veni la timpul
fixat i Israel va fi mantuit: Daca el va merita s/ daca nu va merita Eu tot il
voiprimi la timpul sau (Taanith lc cf. Is. 60: 22), si va fi mantuit pentru ca
a. fast vcindutpe gratis, fdrd arginfi vafi rdscumparat ( Taanith 63d cf Is
52: 3 ).59

5.6. Datarea venirii Iui Mesia

Cu privire la datarea venirii Iui Mesia si instaurarea erei mesianice
pot fi distinse trei tending pe care rabinii le imbrajisau.
Se poate aminti mai Tntai opinia potrivit careia se credea ca
Dumnezeu, in planul Sau cu privire la istoria universala, a stabilit un tirnp
bine definit pentru venirea Iui Mesia, adica pentru marea eliberare. Potrivit
acestei pared, instaurarea erei mesianice nu va putea fi impiedicata
nicidecum printr-o atitudine morala nepotrivita, sau prin pacatele
poporului. Legat de aceasta programare fixa a revela{iei mesianismului, la
unii rabini talmudici se intalnesc datari care mai de care mai ingenioase. De
exemplu, R. Hanan ben Tahlila, ale carui cuvinte sunt redate in Sanhedrin
97 b, afirma ca zilele Iui Mesia vor veni dupa 4291 ani de la crearea lumii
(531 d. Hr.), acest lucru avand loc dupa calamitajile imediat
premergatoare.60 De asemenea, pe langa acest exemplu, Talmudul
marturisete i alte preocupari in privinfa calcularii venirii Iui Mesia,
tending a caror sursa de inspirafie a fost Tntr-o masura destul de mare

In Sanhedrin 97 a - 98 a este redata disputa dintre R. Eliezer ben Hyrcanos si R.

Iehoua ben Levi: ,,R. Eliezer a amintit Ier. 3: 22, Mai. 3. 7, Is. 30. 15, Ier. 4: 1. R.
Iehosua, In final, a citat Dan. 12: 7 facandu-1 sa taca pe R. Eliezer. Emmanuel
Levinas, op. cit., p. 99 - 100. Desi nu credea in condifionarea venirii Iui Mesia, R.
Iehosua ben Levi, armonizand Zah. 9: 9 cu Daniel 7: 13, a aratat ca daca Israel va
fi merituos, ca rezultat al unui trai moral pozitiv, Mesia se va arata pe norii cerului,
iar daca nu, va veni calare pe un asin. George Foot Moore, op. cit., vol II, III d'
335.
60 A. Cohen, op. cit., p. 463.
28 Mesianismul iudaismului talmudic

aritmetica apocaliptica folosita de catre Daniel. Conform tratatului

Sanhedrin 97b, Hie i-ar fi aratat unui rabin ca lumea va dura eel putin 85 de
jubilee ( 4250 de ani ), iar Mesia, fiul lui David, va veni in ultimul jubileu,
la inceputul sau la sfaritul acestuia. Astfel, conform acestui calcul, data
venirii lui Mesia trebuia sa fie intre anii 440 si 490 d. Hr. De asemenea, R.
Hanania (sec. al Ill-lea), In tratatul Avoda Zara 9a, arata ca la implinirea a
400 dc ani de la distrugerea Templului (anul 70 d. Hr.) nu ar Irebui sa se
mai faca nici o tranzactic al carei obiect sa fie pamantul, deoarece in anul
4231 de la crearea lumii (471 d. Hr.) va Incepe epoca lui Mesia, in care
pamantul isi pierde orice valoare.61
In al doilea rand, in parte i din cauza eecului inregistrat de
mesianismul revoltei antiromane conduse de Bar Kochba, s-a ajuns la o
discreditare a calculelor prin care se Tncerca stabilirea unei date a
inaugurarii erei mesianice. Cei mai mulfi rabini au ajuns sa evite calculele
care incercau sa stabileasca data sfarsitului, adica data venirii lui Mesia,
pentru ca aceasta trezea sperante care se dovedeau dearte, producand
dezamagire. In Sanhedrin 97b, R. Nathan, eel care a preluat conducerea
academiei lui Raban Simeon ben Gamaliel, comentand pasajul din Hab 2:
3, i-a sfatuit pe evrei ca Mesia trebuia ateptat, chiar daca limpul venirii
sale intarzie. R. Samuel ben Nahman (Sanhedrin lc), vorbind in numele
invatatorului sau, Ionatan ben Eleazar, care a fost un tanaim Palestinian din
prima jumatate a celui de-al treilea secol, a adresat un blestem tuturor
acelora care calculeaza ,,sfarsitul", deoarece ei afirma ca intrucat data
,,sfarsitului" a venit i Mesia nu a aparut, el nu va mai veni niciodata. "
Potivit Talmudului, rabinului Ionatan ben Uzziel, autorul unui Targum
asupra car{ii profetiilor, , i s-a interzis acest lucru de catre o voce cereasca
(bat kol) atunci cand a vrut sa realizeze o lucrare asemanatoare, dar al carei
continut sa fie eel al hagiografelor. Scopul interdictiei era acela de a nu se
pune in mana oamenilor de jos dar i in cea a invafafilor o carte care sa

61 George Foot Moore, op. tit., vol II, III, p. 353 - 354.
62 A. Cohen, op. cit., p. 463.
 Mesianismul iudaismului talmudic

ofere o baza buna pcntru speculatiile cu privire la o data potrivita pentru

venirea lui Mesia.63
Cea de-a treia tendinja a gandirii talmudice tinea sa precizezc faptul
ca momentul venirii lui Mesia era conditional de faptele morale si pocainfa
poporului ales. Astfel, potrivit sustinatorilor acestei pareri, o data exacta a
izbavirii mesianice nu putea ft prccizata deoarece aceasta era condi^ionata
doar de factorul uman (regenerarea morala a ficcarui membru al nafiunii) si
nu de eel istoric, existand in acest mod posibilitatea ca venirea lui Mesia sa
fie grabita sau foarte mult intarziata (Sanhcdrin 98 a).64

5.7. Caracteristicile i efectele erei mesianice

Cu privire la durata erei mesianice s-au facut multe speculatii in
urma carora epocii de aur, inaugurate prin venirea lui Mesia, i s-a atribuit
atat un caracter vesnic cat si intervale dc timp cuprinse intre 40 si 2000 de
ani (Sanhedrin 99 a).65
Despre era mesianica se spunea ca ea va avea un efect impresionant
asupra fertilitatii plantelor, animalelor si chiar asupra oamenilor, fapt pe
care rabinii s-au Tntrecut in a-1 descrie Tntr-un mod hiperbolic (Ketubot 111
b, Taanith 64 a, $abat 30 b).66
De asemenea, se considera ca in era mesianica va avea loc o
transformare a modului in care umanitatca se raporteaza fa{a de Dumnezeu.

63 Meghila 3 a, George Fool Moore, op. cit., vol II, III, p. 353.
64 Ibid. Conform gandirii rabinicc altc doua cauzc, pe langa caractcrul imoral al
najiunii lui Israel, ar putea tntarzia venirea lui Mesia: 1) In primul rand se sublinia
faptul ca Fiul lui David va veni numai atunci cand toatc suflctelc aflate in stare
pretntrupare la Domnul vor primi via(a (cf. 57: 16) (Avoda Zara 5a, Niddah 13b,
Iebamot 62a, 63b) sau doar atunci cand sufletelc pc care Dumnezeu intentioneaza
sa lc creeze vor fi create; 2) In al doilea rand, din comentariul lui Rasi asupra
pasajului 13b din Niddah, se obscrva faptul ca si casatoria cu o copila, care nu
poate concepe, ar putea fi un lucru care ar putea Tntarzia mantuirea, care nu va veni
pana cand fiecare suflet pe care Dumnezeu l-a creat nu va fi implantal intr-un
embrion.
65 George Foot Moore, op. cit., vol. II, III, p. 356.
66 A. Cohen, op. cit., p. 464.
40 Mesianismul iudaismului talmudic

Atunci, potrivit invataturii rabinilor, oamenii il vor putea privi pe Sfantul

Unic fara ca acest fapt sa aiba o consencinja negativa asupra lor. Ca rezultat
al traiului in prezenja lui Dumnzeu, oamenii vor avea parte de remedii
pentru fiecare boala (Geneza R. 35. 1, Kala 4. 2), pentru ca Sfantul Unic
,,vaface sa tdsneascd din Ierusalim apa curgdtoare si oricine vaji bolnav
va gdsi acolo vindecarea".
Toate oras,ele vor fi reconstruite din temelii. Prin urmare
Ierusalimul va beneficia i el de aceeasi soarta, fara Tnsa a mai fi distrus
vreodata (Meghilla 17b, Berahot 4, Kala 12, Tanhuma Noah 11). Aceasta
viziune este reiterata de asemenea in a doua parte a versetului patrusprezece
din mone Esre, unde se afirma dorinta ca Ierusalimul sa fie recladit ,,ca o
zidire de veci, si tronul lui David, in citrdnd, in mjlocul lui" sa fie
intemeiat. Conform gandirii talmudice, Noul Ierusalim, prin stralucirea sa
va deveni locul de atrac^ie pentru toti idolatrii care vor veni acolo cu scopul
de a contempla gloria lui Israel. Din programul de reconstrucjie a
Ierusalimului va face parte i recladirea Templului. Reconstruirea acestuia
va fi realizata de catre Insui Dumnezeu, Sfanul Unic, care va face din el un
sala pentru gloria Sa (Midras. as. Cant., 4, 4). Tratatul Pesikta 79a arata ca
noul templu nu va mai avea acelai rol in viata poporului deoarece acolo nu
se vor mai oferi jertfe inlocuitoare pentru ca pacatul va fi abolit, insa
sentimentul de recunos.tinta va face ca ofrandele de multumire sa nu se
sfareasca niciodata.
Talmudul arata ca era mesianica va fi i o epoca a pacii in cadrul
faunei, deoarece un legamant intre animalele pamantului va reglementa
relatiile dintre acestea. Apoi in Exod. R. 15, 21 se amintes.te faprul ca
plansetele i gemetele vor disparea din lume, moartea nu va mai exista sj nu
vor mai exista plangeri, murmure i nelinite, ci tofi vor fi fericiti. Se poate
afirma deci ca viitoarea lume inaugurate de catre Mesia va fi caracterizata
de pace, bucurie i fericire, situafie ce ii va gasi o deplina garanfie in
accesul liber al oamenilor in fata lui Dumnezeu i in binecuvantarile
rezultate din aceasta comuniune; intreaga umanitate va invoca Numele lui
 Mesianismul iudaismului talmudic 41_

Dumnzeu i-I va sluji Lui in buna infelegere, prin intermediul unei unitafi
lingvistice perfecte.67
In mod deosebit, Israel va fi binecuvantat prin sosirea lui Mesia.
Aceasta era va marca incetarea opresiunii nafiunii lui Israel din partea
celorlaltor popoare, iar ca o contrapondere a situatiei prezente, talmuditii
subliniaza ideea ca Israelul, in era mesianica, va moteni tot universul i tl
va stapani. Acest contrast existent intre situajia prezenta i cea viitoare a
Israelului, este un fapt scos in evidenja si prin intermediul unei comparajii
interesante a acestuia cu o vi{a de vie al carei rod trebuie sa fie calcat fn
picioare pentru ca mai apoi licoarea rezultata din el sa fie aezata pe masa
regilor (Levit R. 36, 2). Destinul mesianic al lui Israel va fi cu mult mai
glorios in comparafie cu greutajile actuale, care nu sunt altceva decat nite
dureri care prevestesc venirea lui Mesia.68 Schimbarea soartei lui Israel in
era mesianica va fi atat de evidenta, meat mulji dintre neamuri se vor
stradui sa se alarure comunitatii, tnsa vor fi respinsi pentru fiindca demersul
lor nu va fi unul dezinteresat.69
In cadrul specialelor binecuvantari mesianice al caror subiect va fi
Israelul se va situa si adunarea, respectiv reunirea celor zece semimii
pierdute in Tara lui Israel (Sanhedrin 110b), unde in prealabil se va
reconstrui Ierusalimul i Templul. Acea zi va fi, conform tratatului Pesahim
88a, la fel de splendida ca si aceea in care au fost create cerurile si
pamantul. Exodul a fost un mare miracol in istorie, un monument al puterii
marefe a lui Dumnezeu i al bunatajii sale fafa de Israel, dar acesta va fi
eclipsat de miracolul adunarii i reunirii celor zece triburi ale lui Israel din

67 A. Cohen, op. cit., p. 465, 466,468.

68 Tanhuma Reeh 4: Sfantul Unic (Binecuvantat fie El!) I-a zis lui Israel: fn lumea
aceasta am pus in fa {a ta binecuvantari si blesteme, noroc si nenorociri, dar in
lumea care va sa vina voi inlatura de la tine blestemele si nenorocirile si te voi
binecuvanta, in asa fel incat oricine te va vedea va declara ca esti un popor de
binecuvantafi.
Avoda Zara 3b: In viaja cealalta, popoarele pagane vor veni ca sa fie admise ca
prozeliji, dar el nu va accepta pe nici unul, caci exista un dicton rabinic care
declara: ,,Nici un prozelit nu poate fi admis In zilele lui Mesia!"
42 Mesianismul iudaismului talmudic

toate |arile in care ele au fost dispersate (Berahot 12b). Acest eveniment va
avea loc chiar daca va fi necesara suspendarea in mod supranatural a
vreunei legi a naturii (Midras. as. Ester 1, 8). In eel de-al zecelea verset din
$mone Esre, mgaciune care isi gases.te originea in perioada talmudica, este
reiterata speranta mesianica a strangerii de catre Dumnezeu a tuturor
izgonitilor din cele patru colfuri ale pamdntului (Taanith 10, Meghilla 17a
- 18a).
Era mesianica va fi i o era cu un caracter justi|iar retributiv, fapt
scos in evident prin aceea ca cei drepti care au murit vor avea parte prin
mviere de binecuvantarile mesianice,70 iar cei rai vor fi exclusj ca rezultat
al judecatii mesianice punitive (Sanhedrin 10. 1 - 4). Astfel se reafirma
credinta in invierea mortilor pentru aceia care in timpul vie^ii lor pe pamant
au dat dovada de moralitate i sfinfenie. (Taanith 7 a, Ketubot 35 b, 118 b).
Viata de care se vor bucura cei care vor invia va fi una venica, i anume:
,,Cei drep{i pe care Sfantul Unic (Binecuvantat fie El!) ti va readuce la via{a
nu se vor mai reintoarce niciodata in pulberea lor" (Sanhedrin 92). Agentul
ales de catre Dumnezeu prin care se va realiza invierea mortilor va fi Hie
(Jnvierea mortilor va fi facuta de catre Eliahu" Sota 9, 15). El va Tndeplini
i functia de herald, vestind venirea lui Mesia. (Malah. 4: 5). Cei a caror
viata nu a fost la inaltimea moralei i a eticii fixate de catre principiile
iudaice i vor fi murit, nu vor avea parte de inviere, iar daca sunt Tn viata
chiar Tnaintea inaugurarii imparatiei mesianice, vor pieri din cauza unei
molime.71
Imparajia mesianica se va distinge de vremurile prezente prin
faptul ca atunci Dumnezeu va avea puterea suprema. ($mone Esre, a Xl-a
binecuvantare). Conform Talmudului, Dumnezeu este deja Regele lui
Israel, Tnsa el nu ii exercita Tn prezent domnia in mod deplin. O data cu
instituirea acestei impara|ii, domnia lui Dumnezeu peste lui Israel se va

70 D'ran n;nn - Invierea sau rcanimarea eclor mor|i. ($mone Esre, Berahot 2, Sota 9,
15, Sanhdrin 10, 1) Emil Schiirer, op. cit., vol. II., First Division, p. 179.
71 A. Cohen, op. cit., p. 468, 478.
 Mesianismul iudaismului talmudic 43

manifesta Tntr-un mod veritabil i real. Ideea ca Dumnezeu va fi Acela care

va lua conducerea gloriosul regat futuristic in propriile Sale maini este
evidenfiata mai clar prin folosirea expresiei etcgj r.D'pD, prezenta in tratatul
Berahot 2. 2, 5, Aceasta este folosita ca un sinonim pentru numele lui
Dumnzeu pentru a indica faptul era mesianica nu este altceva decat o
guvernare a cerului.12

6. Concluzii

Este evident faptul ca in cadrul iudaimului clasic, adica eel cuprins

intre anul 70 d.Hr. si secolul al V-lea, mesianismului nu numai ca i s-a
acordat un spatiu important, dar a i devenit o credinta centrala a acestuia.
Mesianismul a devenit un aspect de referinta in viata fieearui evreu, pentru
ca in fata opresiunii, nicaieri in alta parte nu se puteau fixa ochii spre
mantuire, decat spre mult asteptatul Mesia si spre epoca, pe care acesta
urma sa o inaugureze. In parte, provocarea cretinismului a facut ca
doctrinei mesianice i a aspectelor sale sa i se acorde un spa|iu important,
dupa cum s-a putut observa din analiza anterioara, in discu^iile tanaimilor i
mai apoi in comentariile amoraimilor. Scopul acestora a fost sa delimiteze
mesianismul iudaic ortodox de eel al crestinismul primar, care propovaduia
ca Mesia eel mult asteptat a venit. In iudaism nu era loc de un Mesia de
genul lui lisus Hristos (Iesua Masiah), care se afla in opozifie cu toate
ateptarite evreilor din acel timp. Ateptarea mantuirii mesianice i factorii
care ce ar putea determina venirea acesteia au fost i s-au confirmat ca
elemente de baza ale unei viitoare impliniri eshatologice mult asteptate. De
aceea, rabinii s-au straduit sa fixeze un cadru doctrinar pentru a evita orice
erezie i in aceeasj masura, prin legislatia misnaica au dorit sa ofere fieearui
evreu capacitatea de a trai o viata morala, care in cele din urma daca nu va

" De obicci rabinii, in Mina, rarcori numesc era mesianica prin expresia
nc1??, ci ei vorbesc despre ea folosind in special expresiile ,,zilele lui Mesia" si
,,lumea care va sa vie". Emil Schiirer, op. cit.y vol. II., First Division, p. 171.
44 Mesianismul iudaismului talmudic

putea grabi venirea lui Mesia, eel pufin sa-1 faca pe practicantul iudaismului
capabil, prin tnviere, de a participa la viitoarea era mesianica.
Mesianismul tanaimilor i amoraimilor a devenit baza de referinja
pentru toate diserta|iile mesianice ale scolasticilor evrei atat din evul mediu
cat sj din perioada rrioderna si contemporana. Acesta a constituit mai
departe i etalonul dupa care se va analiza orice zvacnire mesianica
ulterioara.