UNGEREA CU UNTDELEMN PENTRU VINDECARE:

O ANALIZA EXEGETICA LA IACOV 5:14-16

de John F. Tipei

Studiul de fa{5 nu isi propune o tratare exhaustive a practicii

bisericii de a unge bolnavii cu untdelemn pentru vindecare. Aspectele
istorice cat si cele confesionale ale problemei vor fi lasate, in general,
netratate. Ne vom limita la efectuarea unei analize exegetice a textului din
Iacov 5.14-16, cu scopul de a descoperi felul in care biserica primara a
inteles ungerea cu untdelemn, atat ca modus operandi cat si privitor la
efectele acestei practici. fnainte, insa, de a analiza textul propus, vom
prezenta pe scurt cativa precursori ai practicii crestine de ungere a
bolnavilor cu untdelemn.
In lumea antica, untdelemnul a fost folosit frecvent ca medicament
pentru felurite boli.1 Cel putin calitSfi de ameliorare a durerilor, daca nu
puteri curative i-au fost atribuite si de catre evrei.2 In Noul Testament,
folosirea untdelemnului pentru vindecare apare de trei ori: este mentionat
ca medicament in PiIda samariteanului milostiv (Lc. 10.34) si cu o
semnificatie mai aparte in celelalte doua referinte, Me. 6.13 si lac. 5.14.
Marcu 6.13. Cea mai apropiata paralela biblica la recomandarea
din Iacov 5.14 de a se folosi untdelemn pentru tratarea unei boli/neputinte

1 Platon, Menex., pag. 238; Pliniu, 1st. Nat., 23.39-40, pentru dureri de masele;
Galen, De.med. temp. 2.10, pentru paralizie; Seneca, Ep. 53.5, pentru intarirea
muchilor.
2 Is. 1.6; ler. 8.22; Lc. 10.34 pentru vindecarea rSnilor; losif Flavius, Ant. 17.172,
pentru tncalzirea trupului unui bolnav; Razb. hid. 1.657; Slav. Enoch 22.8-9; 8.35;
Filon, Somn. 2.58, pentru paralizie. Exemple din literatura rabihica in Strack-
Billerbeck, 1, pag. 428 .urm.; II, pag. 11 .urm. Semnificatia ungerii cu untdelemn
in Lev. 14.15-18 este neclara. Textul pare sa descrie mai degrabS o ceremonie
religioasa decat o procedure medicals. *
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

se gasete in Me. 6.13. Cand cei doisprezece au fost trimisi de catre Iisus sa
propovaduiasca pocainta, ei ,,ungeau (fjXei<j>ov) cu untdelemn pe mulji si-i
vindecau". Faptul c3 li s-a dat autoritate sa fac lucrul acesta este redat in
6.7 i ?n nota redac^ionala din 3.14-15. In ambele pasaje, termenul
'autoritate' (e^ovala) trebuie tn|eles ca exprimand mai mult decat o
'permisiune'; conotafia este aceea de ,,putere supranaturala".3 In ce priveste
metoda de vindecare, adica ungerea cu untdelemn, Marcu nu ne spune ca ea
ar fi fost sugerata de Iisus direct prin instructiuni sau indirect prin exemplul
s3u.4 Nicaieri in evanghelii nu gSsim ca Iisus ar fi practicat ungerea cu
untdelemn a bolnavilor. Originea acestui gest trebuie cautata, deci, in
practicile contemporane iudaice.
Cu toate c5 untdelemnul a fost cunoscut de catre antici ca un
medicament obisnuit, avnd in vedere referinjele biblice citate mai sus,
devine clar ca un lider harismatic nu va da discipolilor sai putere de a
acjiona ca doctori, ci o putere divina asupra bolilor si a demonilor. De
aceea, tmpreuna cu majoritatea comentatorilor, concluzionam ca
untdelemnul, asa cum este prezentat in acest text, a fost inteles ca un simbol
al puterii de vindecare a lui Dumnezeu.5
lacov 5.14. Referirea la ritual ul ungerii cu untdelemn face parte
dintr-un pasaj (5.13-18) care confine o succesiune de idei. Cea mai mare

3 In textul paralel din Luca 9.1 gasim 8tiva|iiv Kal k^ovoiav. Vezi Guelich, Mark
1-8.26, pag. 160.
4 In opinia lui B. Reicke, 'L'onction des malades d'apres Saint Jacques', in La
Maison-Dieu 113, 1973, p. 51, nu este prea mult s3 susjinem ca ucenicii au primit
un mandat de la Iisus sa-i unga pe bolnavi cu untdelemn. Cf. de asemenea, M.
Dibelius, James, Philadelphia, Fortress Press, 1976, p. 252 si K. Condon, 'The
Sacrament of Healing', Scripture: The Quarterly of the Catholic Biblical
Association 11, no. 14 (1959), p. 38.
5 Vezi E.P. Gould, The Gospel according to Mark (1896), pag. 108; C.E.B.
Cranfield, The Gospel according to St. Mark (1959), pag. 201. V. Taylor, The
Gospel according to St. Mark (1981), pag. 306; C.S. Mann, Mark, pag. 293; R.A.
Cole, MarL(\9S9), pag. 171; R. Guelich, Mark 1-8.26, pag. 323 et. al.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

parte a pericopei (versetele 13a, 14-18) trateaza despre efectul rugaciunii in

viata credinciosului care trece prin suferinta:

Este vreunul printre voi in suferinja? Sa se roage. . . . Este vreunul

printre voi bolnav (ao&evei)? Sa cheme pe presbiterii Bisericii si sa
se roage pentru el (TrpooevtaoQaaav err' avrbv), dupa ce-l vor
unge cu untdelemn (dXetiJjavTes auTov eXaiw) in Numele
Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va mantui (owei) pe eel
bolnav (tov icdu.vovTa) si Domnul Tl va tnsanatosa (eyepei); si daca
a facut pacate, Ti vor fi iertate. Marturisiti-va unii altora pacatele si
rugaji-va unii pentru aljii ca sa fi{i vindecaji (taGfiTe). Mare putere
are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Relatia dintre ungerea cu untdelemn din Marcu 6.13 si practica

crestina descrisa in Iacov 5.14 nu este deloc clara. Biserica catolica a
inteles textul din Me. 6.13 ca fiind o un ,,ritual premergator" sacramentului
descris de Iacov, aa cum botezul lui loan este pentrii botezul cre?tinesc,
intrucat nu putem vorbi de sacramente inainte de Tntemeierea Bisericii prin
pogorarea Duhului Sfant.6 F3ra a discuta acum valoarea sacramentala a
ungerii cu untdelemn, consideram ca este logic s3 presupunem existenja
unei legaturi Tntre cele doua texte, socotind practica apostolilor din Me.
6.13 ca fiind un temei, dacS nu originea, pentru ungerea cu untdelemn
descrisa de Iacov.7

6 D 908.
L. Philip Rogge, 'The Relationship between the Sacrament of Anointing the Sick
and the Charism of Healing within the Catholic Charismatic Renewal', tcza de
doctorat, Union Theological Seminary, New York, 1984, pag. 163; Bo Reicke. op.
cit., pag. 51-54.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Natura neputinjei din v. 14

Primul obiectiv al studiului prezent este identificarea naturii

bolii/neputinfei descrise in acest text. Este eel in cauza bolnav trupeste,
bolnav spiritual sau deprimat? DacS este bolnav trupes.te, este bolnav pe
moarte si cere sacramentul ungerii extreme* sau este bolnav, pur i simplu,
si cere rugSciune pentru vindecare? Sunt cinci verbe folosite in text care ne
ajuta sa stabilim identitatea celui suferind: doua se refers la boala/neputinfS
- a) daGeveo) (5.14), b) icd|iv<i> (5.15), iar celelalte trei la
vindecarea/izbavirea din aceasta situate - c) ctwCw (5.15) d) kyeipta (5.15),
i e) Ldoum (5.16). Pentru a infelege sensul dat de Iacov fiecaruia din
acesti termeni, este necesar sa analizam modul in care aceste verbe au fost
utilizate in perioada scrierii Noului Testament.

8 Ungerea extrema este un sacrament catolic care este administrat muribunzilor, cu

scopul de a-i pregSti pentru viafa de dincolo. Mai precis, sacramentul vine In
completarea sacramentului penitenfei, indeparteaza ultimile ramasite ale pacatului,
aduce har sufletului si Ti d3 voinja bolnavului de a trece prin suferinja constient ca
sufera impreuna cu Hristos. Practica ungerii extreme este atestata numai din
perioada Evului Mediu, cu toate ca unii teologi catolici susjin originea apostolica a
practicii. Pe langa interpretarea sacramentaia a textului din Iacov 5.14-16, ei
prezinta ca argument o pi Scuta de argint descoperita la S de Betlehem in 1963, care
ar proveni din anii 70-90 d.Hr. (eel tarziu 130 d.Hr.) si care ar descrie ritualul
ungerii cu untdelemn a unei victime care a suferit un accident serios. Ungerea se
face prin stropirea cu ulei consacrat, ,,tn numele Domnului" - Emmanuele Testa,
O.F.M., ,,Scoperta del primitivo rito della Estrema Unzione in una laminella del
primo secolo", L'Osservatore Romano, 31 ian. 1963. Piacuta (24mm x 60mm)
confine 17 randuri in aramaica, textul fund Tnsa neclar. Paleograful J.T. Milik
susjine, tnsa, ca obiectul dateaza din secolele V sau VI si ca este o amuleta magica
- ,,Une amulette judeo-arame"ennee", in Biblica 48, 1967, pag. 450-451.
Pozifia catolica privind ungerea cu untdelemn a suferit modificari in
sensul ca, alaturi de ungerea extrema a muribunzilor, ea include acum si ungerea
pentru vindecarea trupului - cf. Rites for the Sick, Washington: Committee on
English in the Liturgy, 1971, pag. 2; G. Koch, 'Anointing of the Sick', in
Handbook of Catholic Theology, editata de W. Beinert si F.S. Fiorenza, New York,
Crossroad Publishing, 1987, pag. 10-11; H.J. Blair, 'Spiritual Healing: An
Enquiry', in Evangelical QuarterlyJO (1958), pag. 150.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Daca duGeveL poate descrie si o slabiciune spirituals (de ex., Rom

4.19; ICor. 8.11-12; 2Cor. 11.29), in majoritatea cazurilor el apare in Noul
Testament cu sensul de neputinta trupeasca.9 Faptul ca si aici in Iacov 5.14
termenul se refera la o neputinja fizica este indicat de: termenul
KaKOTraGetv ('a indura raul, a fi napastuit') din vers. 13, nevoia ca
prezbiterii sa se deplaseze la locul unde se afla bolnavul si folosirea
untdelemnului.10
Verbul Ka\iveiv din versetul 15 mai apare in Noul Testament o
singura data in Evrei 12:3 cu sensul de ,,a slabi din punct de vedere
spiritual" (u.fj Kd[Li)Te tcus luxate)- In literatura greceasca precrestina,
verbul se refera la osteneala trupului," la o stare de boala,12 dar foarte rar
inseamna ,,a fi bolnav pe moarte".13 In scrierile iudaice, termenul se refera
cu precadere la a fi sleit de putere (din punct de vedere fizic)14 iar uneori
inseamna chiar ,,a muri".15 In Septuaginta Kd|iveiv nu apare cu sensul de 4a

Mt. 25.43; Me. 6.56: Lc. 4.40, 10.9; loan 4.46-47, 11.11-16; F.Ap. 4.9, 9.37;
Filip. 2.27; 2 Tim. 4.20; posibil si 1 Cor. 11.30.
10 Interpretare susfinuta, printre alfii si de P.H. Davids, The Epistle ofJames, Grand
Rapids, Eerdmans, 1982, pag. 192; R.P. Martin, James, in WBC, Waco - Texas,
Word Book Publishers, 1988, pag. 206 i urm. De alta p5rere este D.R. Hayden,
'Calling the Elders to Pray', Bibliotheca Sacra 138 (1981): 258-266. Argumentul
lui Hayden este acela ca, in afara de Epistola lui Iacov, vindecarea bolilor fizice nu
apare ca atribufie a prezbiterilor (pag. 262). In opinia lui, ungerea cu untdelemn
este in acest pasaj ,,un mijloc prin care celui bolnav i se da cinste, este
reimprospatat i tacut sa arate mai bine" (pag. 264). Concluzia lui Hayden. insa,
este contrazisa de propriul sau argument, i anume, acela al precedentului biblic.
Folosirea de catre Hayden a relatarii din Luca 7.38 (ungerea cu mir a picioarelor
lui Iisus) ca dovada pentru existenta unei astfel de practici este incorecta fiindcS
obiceiul descris acolo nu are nimic de a face cu prezbiterii iudci. Mai mult decat
atat, dac5 ungereaa este pentru a acorda cinste, pentru reimprospatare s.i
cosmetizare, de ce trebuie facut ,,in Numele Domnului"?
'' lliada 6.261; 19.170; Od. 12.232.
12 Herodot 1.197; Platon, Rep., 408e; Pindur, Pyth. 8.48.
13 lliada 3.278; 23.72; Od. 11.476; Platon, Laws, 718a, 927b.
De exemplu, IVMacab. 3.8, unde David este sleit de putere dupa multe razboaie.
De ex., Infelepchmea lui Solomon 4.16; sens neclar in fnfelep. Solom 15.9.
10 Ungerea cu untdelemn pcntru vindecare

fi bolnav', insa acest sens al termenului cat si sensul de 'sleit de putere din
punct de vedere fizic' apare atat in scrierile lui Iosif Flavius16 cat si in cele
ale lui Fiion din Alexandria.17 Asadar, chiar daca verbul poate descrie si o
stare de slabiciune spirituals, din context si pe baza valentelor semantice
prezentate mai sus tragem cocluzia ca, in textul analizat, el descrie cu
precadere o neputinta fizica. Din precizarea facuta in versetul 15b, 'si daca
a facut pacate ii vor fi iertate', desprindem posibilitatea ca neputinta fizica
s& aiba la origine cauze spirituale. Atat cauzele ct si efectele vor fi
indepartate simultan, prin 'rugaciunea facuta prin credinja' (v.15, in
original, 'rugaciunea credinjei'-fi ei>xii "rfjs irCon-eos).
Verbul <twg> este folosit in literatura greceasca precrestinS cu
doua sensuri mai importante: a) ,,a vindeca, a se insanatosa"18 si b) ,,a
izbavi, a scapa pe cineva dintr-un pericol".19 In traducerile grecesti ale
scrierilor evreiesti, verbul cruCw este folosit pentru a traduce 15 verbe din
ebraica, fapt care atesta gama larga de sensuri pe care le poate lua. In
Septuaginta are in general sensul de ,,a scapa din pericol".20 In Noul
Testament, cr(o<) este folosit eel mai adesea in sens religios,21 cu o seama
de sensuri.22 Utilizarea verbului cu sensul de a vindeca apare aproape
exclusiv in evangheliile sinoptice si in Faptele apostolilor. Verbul mai
descrie uneori Msbavirea de la moarte sau dintr-un mare pericol'23, desi de
regula nu este asociat cu situajii extreme de acest fel. in Epistola catre

16 Iosif Flavius, Ant. 2.290; 8.266.

17 Filon, Post. Cai. 31; Omn. Prob. Lib. 12.
18 Hipocrate, Coac. 138; ibid, Jsaeus 36.12.
19 Xenofon, An. 3.2.10; Od. 9.430; Thucydides 1.91; Tebhmis Papyrus 1.156.
20 Jud. 12.2; Dan. 3.28; 1 Macab. 3.18, 4.9; 2 Macab. 1.25, 8.27; 4 Macab. 4.12;
Tob. 6.18; Injelep. Solom. 9.15, 18.5; 8iaa<t>Cti>, l Macab. 9.46; 4 Macab. 17.22.
21 Marcu 8.35; Lc. 19.10; loan 12.25; F.Ap. 4.12; Rom. 5.9; 1 Cor. 1.18; Efes. 2.5,
8; I Tes. 2.16; 2 Tim. 4.18; Evr. 5.7, 7.25.
22 Vindecarea hemoragiei, Me. 5.34; rec3pStarea vederii, Me. 10.52; iertarea
pacatelor, Lc. 7.50; mantuire eshatologicS, F. Ap. 2.21; mantuire la judecata de
apoi, 1 Cor. 5.5.
2j Mat. 8.25, 14.30, 27.40, 42, 49; Me. 15.30 .m.d.; Lc. 23.35, 37, 39.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Iacov crcoCw apare de cinci ori, dar numai in textul nostru (5.15) exists
posibilitatea de a-1 intelege ca referindu-se la vindecarea de boala
trupeasca. Faptul acesta i-a determinat pe unii exegeti sa traga concluzia ca,
si in versetul 15 ca in celelalte aparitii ale termenului, <xd>(i) descrie
mantuirea eshatologica iar eyeiput Tnvierea.24 Problema este, insS, ca
pasajul analizat in acest studiu nu are in vedere moartea si ca nicaieri in
Scriptura nu gasim cS rugaciunea facuta pentru altii va avea ca rezultat
invierea lor.25 Cu siguranta textul se refers la o restaurare aici si acum a
celui bolnav. In ce priveste natura restaurarii, suntem de acord cu
majoritatea comentatorilor care interpreteaza verbul (twCw aici cu ,,a
vindeca", cu precizarea ca, asa cum am amintit deja, restaurarea este totala,
vizand si latura spirituals (v. 15b).
Verbul eyeipfa) este utilizat Tn literatura greceasca precrestina cu
diferite sensuri: literal, ,,a ridica o cladire"26, ,,a invia"27 si figurat ,,a starni",
,,a trezi".28 Din scrierile evreiesti in limba greacS deducem ca. pe langa
sensurile de mai sus, termenul mai poate descrie si refacerea sanatatii
cuiva. In Epistola lui Iacov, eyeCpw apare o singura data, insa in Noul
Testament si in scrierile bisericii primare el este utilizat cu o gama larga de
sensuri: ,,a se ridica, a se scula"30, ,,a vindeca"31, ,,a trezi din somn"32, si ,,a
invia din morti".33 In studiul sau asupra epistolei, op. cit., pag. 133, D.P.

24 De ex., C. Pickar, Ms Anyone Sick among You?', in Catholic Biblical Quarterly.

7 (1945), pag. 171; K. Condon, op. cit., pag. 39; D.P. Scaer, James the ~Apostle of
Faith, St. Louis, Concordia, 1983, pag. 133.
F.W. Mussner, Der Jakobusbrief, in Herders Thcologischer Kommentar xum
Neuen Testament. Frieburg, Herder, 1964, pag. 222.
26 Lucian, Aiexandru 10.
27 Iliada 5.413.
28 Eschil, Agamemnon, 299: Pindur. Pythian 9.18; Iliada 5.510.
29losifFlavius,/l/7/. 19.294.
30 Mat. 2.14; Lc. 11.8; F.Ap. 10.26; 1 Clem. 59.4; Herm. 1.4.1., 2.1.3., 3.2.4.
31 Mat. 8.15, 9.25, 17.7; Me. 1.31, 3.3, 9.27; F.Ap. 9.8.
32 Mat. 1.24, 8.25, 25.7; Me. 4.27; F.Ap. 12.7.
33 Mat. 10.8; loan 5.21: F.Ap. 3.15; Rom. 4.24 s.m.d.; Ef. 1.20; Ignatius, Trail. 9.2;
Pol. 2.1 s.m.d.
J2 Ungerca cu untdelemn pentru vindecare

Scaer sustine ca verbul se refera la Tnvierea din morti dar, aa cum

argumenteaza M. Dibelius, op. cit., pag. 223, 254, in context nu se
anticipeaza moartea celui bolnav. Ca atare, plasarea Tn v. 15 a unei discufii
despre invierea din morti Tntre referirea la vindecare (ct(6Cg>) si mentiunea
cu privire la iertarea pacatelor este lipsita de logica.34 Avand Tn vedere
valentele semantice ale lui eyeipo) i tinand cont de context, desprindem
concluzia c& verbul se refera aici cu precadere la vindecarea trupului. Este
posibil insa, aa cum Warrington sustine, ca autorul epistolei sa fi ales
intenjionat un verb atat de polivalent cum este eyeCpo) pentru a se referi la
o restaurare generala a celui bolnav, atat trupete cat s.i sufletete.35
Ultimul verb supus analizei, idojim, apare in literatura greceasca36
din era precrestina si in Septuaginta37 aproape in exclusivitate cu sensul de
,,a vindeca de o boala fizica", dei sensul nu este intotdeauna eel literal. In
Noul Testament, verbul apare de 26 de ori, cele mai multe referiri fiind la
vindecarea trupului.38 In cateva referinje biblice ldo|iai capata probabil un
sens figurat.39 La fel, in literatura patristica, verbul apare atat cu sens
literal40 cat i cu sens figurat.41 in textul care face obiectul studiului prezent,
sensul primar cu care este folosit verbul laoum pare sa vizeze vindecarea
trupului, cu toate ca este posibil ca Iacov sa fi avut in vedere o vindecare cu
caracter mai general. De fapt, ca i in cazul lui eyetpto, Warrington si
Kistemaker sustin ca Iacov face uz de acest verb tocmai in scopul de a arata

34 D.P. Scaer, op. cit., pag. 133; M. Dibelius, James, pag. 223, 254.
35 K. Warrington, 'Some Observations on James 5:13-18% EPTA Bulletin 8/4
(1989), pag. 164.
36 Herodot, 3.134; Od. 9.525: Pindur, Pythian 3.46.
37 Gen. 20.17; Lev. 14.48; Num. 12.13: Deut. 28.27, 35, 32.39; 1 Sam. 6.3; 2 Reg.
20.5, 8; Ps. 103.3 (LXX 102.3).
38 De ex.. Mat. 8.8, 13, 15.28; Me. 5.29; Lc. 5.17, 6.18, 19, 7.7.
39 Mat. 13.15; Me. 2.17; Lc. 4.23; loan 12.40; F.Ap. 28.27; Evr. 12.13; 1 Pet. 2.24.
40 Iustin, Apolog. 1L 6.6; 1 Clem. 59.4; Barn. 8.6.
41 1 Clem. 16.5, 56.7; Barn. 5.2.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 13

ca promisiunea facuta celui bolnav include atat vindecarea trupului cat si

ceaasufletului.42
In concluzie, din analiza semantica de mai sus reiese faptul ca
toate cele cinci verbe analizate sunt polivalente semantic, putandu-se referi
atat la vindecarea de boli fizice cat si la vindecarea sufletului. Contextul,
Tnsa, ne spune ca Iacov are in vedere tn primul vindecarea trupului. Singura
aluzie la vindecarea spirituals se gaseste Tn v. 15 s.urm., unde se face
referire la iertarea pacatelor care, probabil, au cauzat boala. In acest caz,
atat cauza bolii cat si boala Tn sine vor fi Tndepartate simultan, datorita
rugaciunii rostite cu credinfa. Indiferent care este legatura cauzala dintre
pacat si boala in textul analizat, din recomandarea pe care o face Iacov ca
eel bolnav (v. 13), prezbiterii (v. 14) si Tntreaga comunitate (v. 16) sa se
roage, desprindem ca autorul epistolei Tntelege ca restaurarea celui bolnav
depinde atat de relafia lui cu Dumnezeu cat si de relatia lui cu comunitatea
crestina.

Ungerea cu untdelemn

Ceremonia ungerii cu untdelemn trebuie Tndeplinita de catre

prezbiteri, adica de catre reprezentantii oflciali ai bisericii.43 Pe baza
celorlalte Tndemnuri din vers. 13 si a faptului ca ungerea cu untdelemn este
mentionata doar parantetic, tragem concluzia ca Iacov nu prezinta un ritual

42 K. Warrington, op. cii.. pag. 165; S.J. Kistemaker, James ami /-3 John, Welwyn.
Evanghelical Press, 1987. pag. 179.
Sintagma 'prezbiterii bisericii' face referire aici la cei care defin o slujba ollciala
Tn biserica, desi Tn perioada respectiva nu erau constituiti Tn ,.ranguri clericale'", cu
drept exclusiv de a administra Euharistia, de a absolvi de pacaic, etc. li gasim Tn
biserica din lerusalim (F.A. 11.30; 15.2, 4, 6, 22, 23; 16.4; 21.18), Tn biscricile
pauline(F.A. 14.23; 20.17-38; ITim. 4.14; 5.17, 19: Tit 1.5) si Tn bisericile petrine
(IPet. 5.1). C/.2Ioan 1 si 3loan 1.
14 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

nou in acest pasaj, ci unul cu care cititorii lui erau familiarizati.44 Scopul lui
este acela de a sublinia efectele puternice ale unei 'rugaciuni facute cu
credinfa'. Ungerea cu untdelemn este menjionata numai parantetic (vezi
participiul &Xetij;avTes), un indiciu ca practica aceasta a fost destul de
frecventa.
Injoncjiunea ca prezbiterii trebuie chema^i si nu membri ai bisericii
care poseda, darul harismatic al vindecarilor a fost explicate felurit: 1) Unii
susjin ca prezbiterii sunt chema|i datorita faptului ca ei, ca si conducatori ai
noii miscari, au fost primii care au posedat aceste daruri. Se susfine ca, eel
putin in zilele de inceput ale miscSrii, asa cum relateaza Luca, conducerea
eclesiala s-a desprins din randurile celor care posedau daruri spirituale si
care, ca atare, au fost recunoscuji ca slujitori (F.A. 6.3, 5, 8; 13.1, 2). 2)
Alt punct de vedere sustine ca darul vindecarii este legat inseparabil de o
slujba eclesiala.46 3) Prezbiterii trebuie chemaji nu pentru ca ar poseda
vreun dar spiritual, ci pentru ca sunt Tnzestraji cu darul ,,rugaciunii
eficiente", in virtutea slujbei lor.47 4) Injoncfiunea lui Iacov trebuie luata ca
,,o acfiune prin care vindecatorul harismatic este evitat, preferandu-se
participareareprezentanplor official i ai bisericii".
Ca raspuns la punctele de vedere prezentate mai sus, autorul acestui
studiu recunoaste posibilitatea ca Iacov sa fi cunoscut cazuri de manifestare
a darului de vindecare in biserica primara cSt si probabilitatea ca unii dintre

44 H.S. Songer, James, in Broadman Bible Commentary, vol. 12, Hebrews-

Revelation, Nashville, Abingdon Press, 1972, pag. 137; S. Laws, The Epistle of
James, San Francisco, Harper & Row, 1980, pag. 229 i urm.
45 J.B. Mayor, The Epistle ofJames, Minneapolis, Klock & Klock, 1892, pag. 169.
S. Laws, op. cit., 230-31. K. Condon, op. cit., pag. 41; E.S. Gerstenberger si W.
Schrage, Suffering, Nashville, Abingdon Press, 1980, pag. 266-267: J. Wilkinson,
Health and Heating: Studies in New Testament Principles and Practice,
Edinburgh, The Handsel Press, 1980, pag. 143-158; H. Jeter, By His Stripes,
Springfield - Missouri, Gospel Publishing House, 1977.
46 M. Dibelius, James, pag. 252 si urm.
47 G. Bornkamm, 'irpeapus', TDNT, II, pag. 664.
48 Gary S. Shogren, 'Will God Heal Us? - A Re-examination of James 5:14-16a\
in Evangelical Quarterly 61, 1989, pag. 100.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 15

prezbiteri sa fi posedat acest dar (bazat pe analogia din F.A. 6.3-5, 8; 8.6, 7,
eel pujin in cazul lui tefan si a lui Filip). Ar fi Tnsa imprudent sa
presupunem ca to|i prezbiterii au fost inzestrafi cu acest dar, mai precis, ca
vindecarea bolnavilor a fost o funcjiune specials a acestei slujbe eclesiale.49
Faptul ca, 'prezbiterii bisericii', trebuiau chemati in grup, muta centrul de
greutate de pe dar pe slujba; ei trebuie chemati datorita pozitfei oficiale pe
care o ocupa in biserica, nu datorita faptului ca ar poseda harismele
vindecarii. Cu alte cuvinte, ei nu sunt chemaji ca vindecatori, ci ca
mijlocitori. A lega harisma vindecarii de oficiul de 'prezbiter', aa cum
sugereaza Dibelius, inseamna inevitabil sa presupunem ca avem de a face
aici cu o faza mai avansata a dezvoltarii structurii eclesiale dmd harismele
au fost institufionalizate; caci exista suflciente dovezi ca ordinarea in sine
confer^ anumite harisme (cf. Deut. 34.9; ITim. 4.14; 2Tim. 1.6).
Exista eel pu^in doi factori care fac pufin probabila aceasta legatura
Tntre oflciu i dar in textul analizat: a) Nu tim daca prezbiterii au fost
ordinal in acelasj fel ca i Timotei; si b) chiar daca au fost ordinati, nu
de^inem informa^ii cu privire la natura harismelor pe care le-aii primit la
ordinare. In mod similar, sugestia lui Bornkamm ca prezbiterii sunt
inzestrati cu ,,darul rugaciunii eficiente" In virtutea pozi^iei oficiale pe care
o ocupS este greu de sus^inut, fiindca eficienfa rugaciunii are de a face cu
credin^a celui care se roaga, indiferent cine este acesta, i nu este o
prerogative a celui ce detine o slujba. De fapt, versetul 16 arata ca slujba de
vindecare nu este rezervata numai celor care sunt randuiti ca lideri; fiecare
membru al bisericii are dreptul sS participe activ prin rugaciune. Sugestia
ca Iacov Ti evitS pe vindecatorii harismatici este de asemenea greu de
susfinut, fiindcS nu exista nici un indiciu in epistola sau in alta parte in
Noul Testament ca Iacov ar fi fost ostil fa{3 de cei care posedau aceste
daruri.

49 J. Wilkinson, 'Healing in the Epistle of James', Scotish Journal of Theology 24,

1971, pag. 335.
16 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Atunci, de ce trebuie chema|i prezbiterii bisericii? Se pare ca

raspunsul are de a face tocmai cu punctul de vedere al lui Iacov ca slujirea
in biserica nil este rezervata nici celor care poseda daruri spirituale si nici
celor care detin slujbe oficiale ?n biserica. Mai degraba, ea este dreptul
fiecarui membru al bisericii (vers. 16; cf. de asemenea, Me 16.18).
Prezbiterii actioneaza ca reprezentanfi ai Tntregii biserici locale si mijlocirea
lor pentru restaurarea sanatatii membrului bolnav din biserica exprima
preocuparea si pasul intregii comunitaji crestine din acel loc. Rolul acesta
al prezbiterilor ar trebui, poate, vazut ca fiind similar cu eel al pastorilor din
zilele noastre.50 Vazuta in felul acesta, preocuparea lor fata de cei bolnavi
in trup pare chiar naturals. Slujba de vindecare pe care o face un prezbiter
ne aduce aminte de datoriile pe care le aveau batr&nii poporului iudeu,
datorii care printre altele au inclus sj vizitarea bolnavilor si mijlocirea in
rugaciune pentru ei.51 DacS asa stau lucrurile, atunci ritualul descris de
Iacov nu pare sa indice spre o asa-zisa faza avansata a evolutiei structurii
eclesiale cand darurile spirituale Tn general si harisma vindecarii in
particular (cf. ICor. 12.9, 30) au fost institufionalizate. Dimpotriva, in
timpul lui Ireneu crestinii care posedau harisme ale vindecarii erau tnca
activi, puna"ndu-si ma"inile peste bolnavi.52 Ceea ce descrie Iacov aici pare

50 Vezi D.J. Moo, James, in TNTC, Leicester, Inter-Varsity Press, 1985, pag. 176.
Cf. R.P. Martin, James, pag. 207. fndemnul dat prezbiterilor din Efes de a ..pastori"
turma (F.A. 20.28) si faptul ca ,,pastorii" nu sunt nicionata mentionati alaturi de
prezbiteri sunt indicii, spune Moo, c3 slujba prezbiterilor a inclus sj atribufii de
ordin pastoral.
51 Cf. b.Bab.Bat. 116a; b.Hag. 3a; b.Ned. 41a. Vezi de asemenea i J.H. Ropes, A
Critical and Exegetical Commentary on the Epistle of St. James, in ICC,
Edinburgh, T. & T. Clark, 1916, pag. 304. Se crede Tn general ca oficiul de
prezbiter in primele comunitaji crestine a fost preluat de la sinagoga evreiasca.
Pentru o discutie detailata asupra rolului batranilor in Iudaismul timpuriu si Tn
lumea greco-romana, vezi G. Bornkamm, 'irpeapiiTT)s\ TDNT, vol. VI. pag. 651-
683, i mai recent R.A. Campbell, The Elders: Seniority within Earliest
Christianity, Edinburgh, T. & T. Clark, 1994, pag. 28-79.
52 Ireneu, Adversus Haereses 2.32.4, relateaza: ,,Caci unii scot demoni ... iar altii
vindeca bolnavi punSndu-si mainile peste ei si-i fac sanatoi pe deplin".
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 17

sa fie o adaptare timpurie a bisericii la niste nevoi speciale ale membrilor

tot mai numerosi pe care Ti avea.
Scopul folosirii untdelemnului in aceasta situajie nu este foarte
clar. Unii cercetatori, bazandu-se pe dovezi care atesta utilizarea
untdelemnului in vremea aceea in scop medical, injeleg ungerea aici ca
fiind o procedure medicala.53 Exista Tnsa doi factori care indica spre o
utilizare in scop religios a untdelemnului aici: 1) ungerea a fost facuta de
catre prezbiteri si 2) a fost facuta ,,!n Numele Domnului".54 Ca si ceremonie
religioasa, ungerea cu untdelemn a fost interpretata atat sacramental cat si
simbolic. Asa cum am anticipat mai sus, pasajul a fost Tnteles de unii
sacramentalisti ca o dovada biblica pentru sacramentul catolic al ungerii

53 Cf. J.B. Mayor, St. James, pag. 170; R.J. Knowling, The Epistle of St. James,
editia a Ill-a, London, Methuen & Co., 1922, pag. 139 si urm.; A.T. Robertson.
Studies in the Epistle ofJames, Nashville, Broadman Press, 1959, pag. 189: R.C.H.
Lenski, The Interpretation of the Epistle of James, Minneapolis, Augsburg Press,
1963, pag. 661; J. Wilkinson, SJT2A, pag. 338-339 si deascmenea in Health and
Healing: Studies in New Testament Principles and Practice, Edinburgh, Hansel.
1980, pag. 153 si urm.; D.W. Burdick, James, in The Expositor's Bible
Commentary, vol. 12, Grand Rapids, Zondervan, 1981, pag. 204; T. Povyel,
'Anointing with Oil', in Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements.
Grand Rapids, Zondervan, 1988, pag. 11. Aceasta interpretare este respinsa de J.
Calvin, Commentary on the Epistle ofJames, Grand Rapids, Eerdmans, 1948. pag.
355 i urm.; Shogren, op. cit., pag. 101-104; R.P. Martin, 'New Testament
Puzzling Practices', Andrew University Seminary Studies 2 (1993), pag.. 125.
54 De aceeasi pSrere sunt M. Dibelius, James, pag. 252, dar el identifies ritualul cu
exorcizarea. Sophie Laws, James, pag. 227, sugereaza ca nu ar trebui facuta
distincfie aici intre elementul ,,medical" si eel ,,religios'\ fiindca o asemenea
distincjie ar 11 fost straina iudeilor din primul secol crestin. Totusi, chiar daca
lucrurile stau asa, intentia lui Iacov a lost, fara indoiala, aceea de a descrie o
practica religioas5; el atribuie vindecarea ..rugaciunii facute cu credinta'; nu
proprieta^ilor curative ale untdelemnului. Pentru diferite moduri de interpretare a
sintagmei v t6 6v6\ian rov icuptou . vezi R.P. Martin, James, pag. 208; J.C.
Thomas, 'The Devil, Disease and. Deliverance: James 5.14-16', in Journal of
Pentecostal Theology 2, 1993, pag. 39 si urm.; The Devil, Disease and
Deliverance: Origins of Illness in the New Testament Thought, Sheffield, Sheffield
Academic Press, 1998, pag. 28.
18 Ungerea cu untdelemn pentru vindeoare

extreme.55 Nu exista, insa, nici o dovada interna ca ritualul avea menirea sa

,,salveze de moarte spirituals" pe cei a caror moarte fizica era iminenta. O
alta pozijie sacramentala privind ungerea cu untdelemn susfine ca
untdelemnul este ,,un vehicul sacramental de putere divina".57 Ca si in cazul
altor ritualuri crestine, cum ar fi de exemplu punerea mainilor, faptul ca
vindecarea este atribuita credinfei (sau rugaciunii facuta cu credinja) nu
exclude automat posibilitatea ca ungerea cu untdelemn sa fi fost inteleasa
ca un transfer fizic (sau quasi-fizic) de putere. Dar, intrucat nu exists vreo
dovada ca lacov ar fi actionat/scris in/din interiorul unui cadru sacramental,
interpretarea sacramentala a ungerii cu untdelemn in acest pasaj este
problematics.59
Conform celei mai frecvente interpretari a ritualului, untdelemnul
are o semnificatie simbolica. Au fost sugerate eel putin trei simboluri: In
primul rand, ungerea cu untdelemn poate simboliza consacrarea bolnavului,
cu scopul ca acesta sa beneficieze de un favor special din partea
divinitatii.60 Aceasta interpretare este posibila, avnd in vedere atat

55 Vezi nota nr. 6.

56 Doctrina catolica a ungerii extreme a fost criticata printre alfii de J.H. Ropes, St.
James, pag. 306-307; William Barclay, And He Had Compassion on Them: A
Handbook on the Miracles of the Bible, Edinburgh, The Church of Scotland Youth
Committee, 1955, pag. 257. M.T. Kelsey, Healing and Christianity, New York,
Harper & Row, 1973, pag. 115 si urm.; R.P. Martin, James, pag. 202, et ai
57 P.H. Davids, James, pag. 193. Cf. M. Dibelius, James, pag. 252. D.J. Moo,
James, 178 si urm. doar recunoaste aceasta posibilitate, el preferand o mtelegere
simbolica a ungerii cu untdelemn. Nu exista nici un indiciu ca untdelemnul din
lacov 5.14 a trebuit sa fie consacrat. Folosirea untdelemnului consacrat pentru
vindecare i exorcizare a fost practicata mai tarziu printre crestini. Cf. Act. Thorn.,
pag. 67, unde lui Iisus I se cere sa unga cu untdelemn consacrat pe o femeie
chinuita de demoni (icai dXetyas aimf|v eXatcp dyttp); sau Tertulian, Ad ScapuL,
4. unde un crestin II vindeca pe Tmparatul Antonius in acelasi fel.
58 Vezi teza de doctorat a autorului acestui studiu, cu titlul The Laying^ on ofHands
in the New Testament, acceptata de University of Sheffield, Anglia, in septembrie
2000.
59 J.C. Thomas, JPT2, pag. 37.
60 D.J. Moo, James, pag. 179; R.P. Martin, James, pag. 208-209.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 19

Tntrebuinjarea simbolica a untdelemnului in Vechiul Testament cat si faptul

ca LXX foloseste verbele&Xet<}>eiv si xptew ca sinonime.61 Sensul pe care
II are dXeuj>eiv in Iacov 5.14 poate fi similar cu eel pe care il are Tn textele
Vechiului Testament care descriu consacrarea preotilor (de ex. Ex. 28.41;
30.30; 40.15), a regilor (de ex. ISa. 9.16; 15.1; 16.12; 1 Re. 1.34; 19.15; 2
Re. 9.3) i a obiectelor sacre (Lev. 8.11; Nu. 7.1). Ca si element pentru
consacrare in lucrare, untdelemnul ne indreapta atenjia spre Duhul Slant.
Cel care imputerniceste pentru slujire (cf. 1 Sa. 10.1, 9, 10; 16.13; Is. 61.1;
Zah. 4.1-14). Aceasta semnifica{ie a ungerii cu untdelemn o regasim si In
Noul Testament (F.Ap. 10.38; 1 loan 2.20, 27). Cand prin ungerea cu
untdelemn cineva este consacrat pentru a primi un favor special de la
Dumnezeu (de exemplu, vindecare), untdelemnul ne atinteste privirea spre
Duhul Sfant, Dadatorul viejii.62

61 Termenul akelfyeiv este folosit in Noul Testament exclusiv pentru actul fizic de
a unge ceva (aplicarea propriuzisa a untdelemnului peun corp sau obiect). In LXX,
este folosit ca sinonim pentru xpi-lv> cu referire la consacrarea preotilor (Ex.
40.15; Nu. 3.3). Aceasta utilizare interschimbabila a celor doua verbe In LXX
infirma validitatea afirmafiilor unor exegeji care sustin ca, intrucat Iacov foloses.te
verbul dXei<j>eiv, untdelemnul trebuie in|eles ca fiind un medicament - Vezi I.
Bunaciu, Exegeza textelor controversate, p. 73. La urma urmei, intrucat Iacov se
refera realmente la o aplicare a untdelemnului pe trupul bolnavului (posibil pe
frunte), folosirea lui XP^lv ar fi fst cu lotu' stranie. Verbul X?^eiv este
Tntotdeauna folosit In Noul Testament metaforic, cu o conota^ie religioasa. cu
privire la Hristos (Lc. 4.18; F.A. 4.27; 10.38; Evr. 1.9) si la Duhul Sfant (2 Cor.
1.21). Pentru studii recente cu privire la utilizarea celor doua verbe Tn LXX i In
NT, vezi J. Ysebacrt, Greek Baptismal Terminology: Us Origins and Early
Development, Nijmegen, Dekker & Van de Vegt, 1962, pag. 238-253 si 281-295;
D.J. Moo, James, pag. 179-181. Printre cei care fac o distincfie clara intre modurile
de folosire ale celor doua verbe se numara R.C. Trench, Synonyms of the New
Testament, 1880, pag. 136-137. El susjine: ,A\e($eiv tine de obinuit si de pro fan ?
dar xpi>elv este un cuvant sacru, religios"; H. Schlier, ^XeC^u'", TDNT, vol. I,
pag. 229; Bernanrd Martin, The Healing Ministry in the Church, Richmond. John
Knox Press, 1960, pag. 102.
62Vezi J.A. Motyer, 'Anointing', in New Bible Dictionary, ed. J.D. Douglas,
Leicester, Inter-Varsity Press, 1962, pag. 50. Motyer afirma ca ,,ungerea cu
20 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

In al doilea rand, untdelemnul poate simboliza puterea lui

Dumnezeu de vindecare. Acest punct de vedere Ti apartine lui J.C. Thomas
care demonstreaza din documente iudaice63 din primul secol crestin ca, in
acea perioada, untdelemnul a fost privit ca un semn eshatologic al puterii de
vindecare care va caracteriza era mesianica. Apoi, Thomas sustine ca
tocmai aceasta este semnificatia untdelemnului atat in Marcu 6.13 cat si in
Iacov5.14:

untdelemn a bolnavilor este eel mai bine lnjeleasa ca ... indicand spre Duhul Sfant,
Dadatorul vietii."
63 Scrierea Via\a lui Adam si a Evei (9.3), un document contemporan cu majoritatea
scrierilor Noului Testament, exprimS ideea ca uleiul dintr-un copac din Paradis are
puteri de vindecare:

Dar Adam a spus Evei: 'Ridica-te si mergi cu fiul nostru, Set, langa Paradis, si
presarafi-va tarana pe capetele voastre si plange|i, rugandu-L pe Dumnezeu sa se
Tndure de mine si sa-|i trimita ingerul Sau in Paradis, sa ia pentru mine ulei din
pomul din care acesta curge, si sa mi-l aduceji ca sa ma ung si sa am odihna\
(Tradus din engl. dupa trad, lui M.D. Johnson, in J.H. Charlesworth, The Old
Testament Pseudepigrapha, II, Garden City, Doubleday, 1985, pag. 273)

Aceeasi Tntamplare este povestita, trei secole mai tarziu, Tn Evanghelia lui
Nicodim, scriere cunoscuta si ca Faptele lui Pilat (19), unde Set spune:

Profefi si patriarhi, asculta^i. Tatai meu Adam, primul om creat, cand a

bplnav pe moarte, m-a trimis tocmai la portile Paradisului si mi-a cerut sa-L rog pe
Dumnezeu sa flu condus de un tnger la pomul Indurarilor, de unde sa iau ulei si sa-
1 ung pe tatal meu ca sa se vindece. Am facut intocmai. Dupa ce m-am rugat, un
Tnger al Domnului a venit si m-a Tntrebat: Ce doresti Set? Doresti cumva uleiul care
Ti vindeca pe bolnavi, datorita bolii tatalui tau, sau doresti sa afli pomul din care
curge astfel de ulei? Uleiul nu poate fl gasit acum. Du-te si spune tatalui tau ca
dupa ce se vor fi Tmplinit 5.500 de ani de la crearea lumii, singurul nascut Fiu al
Omului va lua chip de om si va cobori Tn adancul pamantului. El va fi eel care TI va
unge cu untdelemn si se va ridica si-l va spala pe el si pe urmasii lui cu apa si cu
Duhul Sfant. Apoi el va fi vindecat de orice boala. (Tradus din engl. dupa trad, lui
A.J.B. Higgins, Tn E. Hennecke, New Testament Apocrypha, vol. 1, ed. W.
Schneemelcher, Philadelphia, Westminster Press, 1963)

Idei similare cu privire la untelemn sunt exprimate Tn Apocalipsa lui Moise

(9; 13.1-3) si Tn 4 Ezra (2.12).
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 21

Aceste texte (documentele iudaice) arata ca untdelemnului care

provine dintr-un copac din paradis I s-au atribuit puteri vindecatoare.
implicatia fiind ca acest untdelernn va fi din nou disponibil in era
mesianica. Evident, Iacov nu considers cS untdelemnul are puteri
curative inerente. Totusi, asocierea untdelemnului cu vindecarea in
general si cu vindecarea eshatologica in particular sugereaza ca .si in
slujirea lui Iisus si Tn practica bisericii primare unteiemnul
simbolizeaza puterea de vindecare a lui Dumnezeu, o consecinta a
inaugurarii Imparatiei lui Dumnezeu.04

In al treilea rand, untdelemnul poate fi un simbol al bucuriei (cf. Ps.

23.5; 45.7; Prov. 27.9; Is. 61.3; Amos 6.6.; Deut. 33.24; Evr. 1.9) care ar
trebui sa-l caracterizeze pe un crestin chiar in situatii adverse. Exprimarea
bucuriei in astfel de situatii este o tema destui de frecventa in Epistola lui
Iacov (1.2, 3, 12; 2.13; 5.11, 13).65
Toate cele trei puncte de vedere prezentate mai sus par sa fie
justificate. Datorita, Tnsa, informatiilor insuficiente pe care ni le ofera Noul
Testament cu privire la semnificatia folosirii untdelemnului in biserica
primara, este greu de precizat care dintre aceste interpretari reflecta intenjia
lui Iacov. In orice caz, untdelemnul are aici o semnificatie religioasa care
este posibil sa fi derivat direct din utilizarea lui ca medicament. Dupa toate
probabilitatile, untdelemnul simbolizeaza Tn pasajul acesta prezenfa lui
Dumnezeu si disponibilitatea Lui de a vindeca, indicand probabil spre
Duhul Sfant - agenul care Tnfaptuieste vindecarea.
Ungerea cu untdelemn are loc Tn contextul rugaciunii. Felul Tn care
Iacov descrie aici rugaciunea prezbiterilor este unic Tn Noul Testament.

64 J.C. Thomas, JPT 2, pag. 38 .m.d.; idem, The Devil, Disease and Deliverance,
pag. 27 ?.urm.
Vezi R.P. Martin. James, pag. 202. Este cunoscut faptul ca, datorita
convingerilor lor ascetice, Esenienii au interzis folosirea untdelemnului (cf. losif
Flavius,/?ar6.;W. 2.123).
22 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

Prezbiterii trebuie ,,sa se roage peste" eel bolnav

(TTpoaevda8(i)crav eir' airrov). Prepozitia eut pare sa faca aluzie la un
gest al mainilor asociat cu rugaciunea; mainile prezbiterilor au fost ori
Tntinse deasupra celui bolnav, ori puse peste el.66 Comentand asupra acestui
text, Origen, de fapt, traduce ,,sa se roage peste" cu ,,sa-i puna mainile
peste,"67 dar, avand in vedere pujinele informatii de care dispunem, nu
putem ajunge la o concluzie definitiva in ce priveste asocierea punerii
mainilor cu ungerea cu untdelemn in pasajul de fata. Tot ceea ce putem
spune este ca o astfel de asociere este foarte probabila.
Ysebaert considera ca cele doua gesturi sunt atat de strans legate
unul de celalalt incat ele devin un singur gest. Prin analogie cu ungerea cu
tina din loan 9.6, el crede ca ungerea cu untdelemn in lac. 5.14 implies
punerea mainilor, In baza faptului ca ambele sunt gesturi de atingere. Cu
alte cuvinte, amble ritualuri sunt executate intr-unul singur; cand prezbiterii
ung bolnavul cu untdelemn, implicit ei ating bolnavul i actul atingerii este
echivalent cu punerea mainilor.68 Aceasta este, insa, o tratare superficial^ a
chestiunii. Daca punerea mainilor a facut parte din ritualul descris in lac.
5.14, gramatical ea este asociata cu rugaciunea nu cu ungerea cu
untdelemn; intre cele doua ritualuri trebuie facuta o distincjie clara. In cazul
acesta, este corect sa intrebam in ce relatie temporala se afla ungerea cu
untdelemn fata de punerea mainilor. Dupa toate probabilitatile, participiul
aorist dXeCi|;avTes descrie o actiune anterioara celei descrise
de iTpoCTei;d(Te<D(Tav, rezultand traducerea ,,sa se roage pentru el, dupa ce

66 Vezi J.B. Mayor, St. James, pag. 170; P.H. Davids, James, pag. 193.
67 VersctuI este citat in Leviticam Homiliae 2.4 (PG 12:419) dupa cum urmeaza: si
quis autem infirmalur, vocet presbyteros ecclesiae, et important ei mama, ungentes
eum oleo in nomine Domini. Cf. P. Galtier, 'Imposition des mains', DTC, c. 1313
$.m.d.
68 J. Ysebaert, op. cit., pag. 258-259. Trebuie insS sa notam faptul ca in loan 9.6 -
de fapt singurul loc din Evanghelia dupa loan unde atingerea face parte din metoda
de vindecare - nu se face aluzie la nici un transfer de putere prin gest. Vindecerea
este Tndeplinita numai atunci cand orbul isi spala ochii.
 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 23

l-au uns cu untdelemn".69 Este posibil, deci, ca, in interpretarea bisericii

primare, untdelemnul sa fi simbolizat puterea lui Dumnezeu de vindecare,
aprinzand astfel credin^a celui bolnav, in timp ce prin punerea mainilor sa
se fi considerat ca aceasta putere este actualmente transferata.
Un cuv&nt final este necesar In legatura cu promisiunea din v. 15, si
anume ca ,,rugaciunea facuta cu credinta" (eux^l tt\s TrtoTea)?) va avea ca
rezultat insanatosarea celui bolnav. In primul rcind, vindecarea nu trebuie
atribuita ritualului in sine, ca intreg, sau vreunui element al sau (ungerea cu
untdelemn, punerea mainilor, rugaciunea), ci credintei celui/celor care se
roaga (in acest caz, prezbiterii). In al doilea rand, trebuie precizat faptul ca
nici credinta prezbiterilor, cat de profunda ar fi ea, nu poate garanta ca
vindecarea va avea loc intotdeauna. In caz contrar, ungerea cu untdelemn
impreuna cu rugaciunea ar putea conferi imortalitate. Faptul ca, in realitate,
vindecarea nu poate fi garantata confirms subrezenia intelegerii ritualului
ca operand de la sine, prin simpla inf&ptuire a lui (ex opere operato)
Intentia lui Iacov atunci cand promite vindecarea ca raspuns la rugaciunea
credintei este mai degraba aceea de a descrie un principiu in baza caruia
Dumnezeu actioneaza de cele mai multe ori (cf. Me 16.17; loan 15.7).71
Vindecarea este o lucrare a harului divin s. i pune in lumina puterea suverana
a lui Dumnezeu. La fel, absenja vindecarii, in multe situatii in potlda
,,rugaciunii facute cu credinta", nu face decat sa reliefeze acelasi principiu

69 De$i trebuie precizal ca, uneori, participiul aorist descrie o actiune simultana cu
cea a verbului principal.
70 Expresia ex opere operato, introdusa de Biserica Catolica in 1205. descrie modul
obiectiv in care sacramentele isi fac efectul. Ele confera har credinciosului in
virtutea faptului ca au fost infaptuite corect. dupa canoanele prescrise. Conciliul de
la Trent introduce conceptul de ex opere operafo in una din definitiile pe care le
aproba: ..Daca cineva spune ca prin sacramentele Noii Legi nu se confera har prin
Tnfaptuirea in sine a ritualuiui (ex opere operafo) . . . anathema sir' (DS 1608).
Conceptul ex opere operato este opusul lui ex opere operantis, conform caruia
harul se confera datorita celui care inf5ptuieste sacramentul (literal in lat.. ,.din
lucrarea celui care lucreaza").
71 Vezi R.P. Martin. James, pag. 215 i urm.; Gary S. Shogren, op. cit., pag. 108,
care spune: ,,CredinJa comports intotdeauna riscuri, altfel nu este credinta".
24 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

al suveranitatii absolute a divinitatii. Chiar daca bolnavul nu beneficiaza de

restaurarea sanata{ii trupesti, castigul spiritual de pe urma ungerii cu
untdelemn si a ,,rugaciunii credintei" nu este deloc de neglijat.