PROLEGOMENON II de Sorin Alexandrescu INTRODUCERE iN POETICA MODERNA - DISOCIERI $I PERSPECTIVE — Specifick gestului epistemologic uman este, cred, dublarea Tui cu 0 {nterogafie — eriticd — asupra. propriei sale semnificatii. A cunoaste rma inseamni doar ai spori informatia despre un obiect al lumii, ci fia raspunde nor inevitable itrebiri asupra necesit&ti, oportunititi, Fnodalitisd si valori proprivlui efort cognitiv. Ce? si Cum? au fost fi sint, totdeauna, intrebiri corelate, Orice stiinfé « produs simultan 5 teorge a ef insigi ca gtiingl, orice art& o feorie a ci insti ca arti. Snovatia nu se poate propaga fri a se explica, ceea cc implici dubla pegire momentului precedent nu numai in practic’, oi stn teoria Jui. Dar diatectica deevoltarii inseamnd simultan continvitate si disconti- nnuitate, astiel inet, pentru a se constitui, orice now demers teoretic (1) fapeleagd la cel pabin trel practicl semnificante gi la cel putin dows de hnetsurl teosetice: propria sa practicl pe care o reprezint& si o explicd, eave de obice il precede (P), 0 teorie si o practicd imediat anterioare {r", P'}, pe care necesarmente Je neagi, de la ignorare la polemic ‘violent, si nal doilea grup, format dintr-o practic si oteorie(T™*, P')+ pe care le afirma, partial ori integral, stabilind 0 filiafie directa peste” Inomentul anterior gi fmpotriva Ini, + (De la caz la caz, T* iT, cost 3 P”, pot coincide in timp, ca ideologii rivale, orf pot urma una ‘Gkloveké encinea frmalind wn fel de lege" (exemplifcata tm Weratura rush, 4 sosoaiai al XiCea) idee filial iterare tu de I utaté Ia fa", cl de Ta «une Ja‘arpot", lar Tinanow constataaianfa nepotulal cu buniccl impotriva tatsta (apa Y. lek, Tussion Formelism, The Hagee, Mouton, 1960. TRODUCERE IK POETICA MODENA XXII dupe alta, conform unei relatii proprii de opocitie.) Aveastil migcare complex ‘presupune deci injelegerea unei teorii noi numai_printr-o Gublé incadeare, jinind seama de o relatie sincronict si de patru relat iacronice. Dar aplicarea acestui model” epistemologic in teoria_literaré nseamnf, in plus, analizarea ‘unui limba} deja secund (teoria respectiva, fn raport cu limbajul prim, poetic, devenit obiect al ei) in cadrul umui al ellea limbaj (de dowd ori secund fat de cal poetic): cel utiizat de ereetitoral respectiv, in conformitate eu propria sa epistemologie si fmetodologie. Definirea acestui meta-metalimbaj cere 0 terminologic $i, mai ales, 0 perspectiva unitard, determinati de o conceptie etalon ome eet “ash: say ‘adoptati, folosindu-se termeni cunoscu in primsul caz, cel optim, conceptia proprie rlmine exterioard obiectului anatizat (adicd metalimbajul teoretic) gi necesarmente criticd. In al oilea caz, cercul se poate inchide, devenind vicios, in momentul in care conceptia etalon aparfine metalimbajului, ca un aspect al Ini: apare tuna risenl unui demers partizan, nestiinffic. Cu atit mai mult se agra~ ‘earl riscal cind eercetiterul, cain cazul studiului de fat, ambitioneacd eccrierea unui metalimbaj fn evolutia lu istorick; ultimal moment al Sevied pare intotdeauna cel mai important si mai ,realizat™, deserierea Ihimect inevitabil in evaluarea progresiva (sat regresiv’, dacd cerceta- {orul se anexeazd uni moment initial al setiei). Este motivul, cunoscut, pentra care istorical unei metode se opreste, de obicei, la un moment Denultim al acesteia. Nu voi adopta aceastt pradenff, oricum iluzorie, pentru c& preferinfa personal se transpune oricum in constructia sau ferminologia cercetiril. Marturisese de aceea c&, fri a avea 0 concep- fie ne personald si inedit2 (Iucru nu tocmai uyor, de altfel), consider G2, in ansamblu, dezvoltarea recentisim’ poetic, inspre sin semiotiod, reprezintd nu numai un progres stiintific in raport cu momentele ante- Hoare, ei so dezvoltare logicd a acestora. Tmi rezerv insi distanja ‘riticd fat de anumite aspecte particulare ale unui demers pe care ‘accept in principia si vot incerca, deci, si menfin diferenfa intre meta- limba) (oblect) $1 mietaruetalimba} mi printe un sistem teoratic supli- nentar, propriu celui de-al dolea, ei printr-o reflexivitate sporité asupra primului, exterioard lui, dar pornind de la si revenind ia el "Acceptarea evolutiei Jagice a poetic spre semiotics — drept ipotezi fandamentala — suscitA citeva serone de intrebare in principalele puncte tle traiectului: 1) cind si cam apare poetica modern? 2) care sint fac- {orii interni gi externi ai progresului ei? 3) care este clmpul ei de investi- gajie? $i 4) cum interfereazd cu acest clmp semiotica? A réspunde la fceste intrebiri insearnng a studia simultan genetica gi structura poeticit ‘ca stiin(i, Fart a putea semnala, evident, dectt liniile mari ale feno- ‘menului, voi incerea, dupa insugi modetul ei structural de luera, si ur-EXXIV SORIN ALEXANDEESCE, PROLECOMENOX It mirese demoliarca diacronici a poeticii dintr-o perspectind sinoronica. Dac& pornim de la premisa c& poetica reprezint®'un nou demers critic, adic un nou..tip de discurs critic {intrebuinter aici termenul ,crilic® fn sensul englez mai cuprinzitor de criticism"), in cadrul general al rmetalimbajului care a fost {ntotdeauna critica literar’, atunci, pentru a putea defini lexicul, sintaxa si semantica acestui discurs, adic modul vin de functionare si sernificalile pe care Te poate degaja, trebuie si-1 analizim in relafile stabilite cu alti termeni (= alte discursuri verbale), {n cadral unui context ori cimp semantic cate inglobeaza aceste elemente, Cu alte cuvinte, semnificatia poeticii nu poate aparea decit in cadrul unui ansamblu care o cuprinde ca un subansamblu, relationat ci alte subansambiuri vecine, ‘Termeni cei mai ,apropiati" sint, evident, limbajulobiect, adic limbajul literar.si, apoi, meta-limbajele acestuia, care, logic vorbind, ‘int cel pufin dou, in funcfie de orientarea lor e&tre prim termen (m= taj") ori cel deal doilea (,jiterar") din sintagma: lingvistica si respectiv, critica literar& (,crticism"), Conform tradifiel, adicd de ta, disparifia”™ reforieiiclasice in secolul al XVIIF-lea pind le inceputul veaculai nostra, cele dovi discipline au menfinut intre ele o distanf& constant — distanta dintre semuificantal verbal (,obiectul" lingvistiii, nediferentiat de ori- care alt tip de discurs verbal} si semnificatul in bund masur& nonverbal sau extralingvistic {,obiectul" crticii literare, diferentiat. de alte ,con- jinuturi" in limitele unei estetici generale): tngvistica, criticd UNO TEXT LITERAR: aon gen eee La inceputal secolului nostra relafiile dintre cele dou’ metalimbaje se modificd de la paralelism Ja interferen}, fn sensul ca fiecare din ter~ {STROGLCHA IY PORTICA MODERNE EXxv ‘meni devine interesat potrivit tradijiei ca strain ccelilalt plan al limbajului literar, considerat Linsvistic& AE: se onas ym SAMY fn mod inevitabil apare o zoni interdisciplinard: este tocmai poetica * Ea ce va interesa de inireg textul literar, fntr-o perspectiva simultan Ingvisticd si criticd. Aceast& definifie, strict operational’ si aproxima- tivl, tidied imediat cel putin dou’ intrebari: 1) care sint relafile poeticii Cu fiecare dintre cele dowd discipline originare? 2) ce inseamnn& ,simal- fancitate” Hingvistico-iterara? Raspunsul la prima intrebare se referi Ja dubla ,specializare” progresivl a poeticii, cao parte a fiecdui tot, condicind, in timp, la separare. Raspunsul la a dowa intrebare Gecurge din primul: pe ‘misurd ce poetica se consolideazd ca_demers {nterdisciplinar, ori ca stiinf& autonoma, ea %3i consolideazd un spatiu coxnitiv $i metodologie propriu, evitind pericotul inijial de suprapunere fnefieace a dowi demersuri neaderente, , Specializarea” Insagi presupune (0 modificare majord a relatiei de ansambia dintre metalimba} si limbajul {nifil: cu alte envinte, se modified termenii si relafia in ambele sensuri, adici, pe de o parte, (imbajul} literar, critica literari si relatia dintre fle, pe de alté parte, limbajul (iterar) lingvistica gi relatia dintre ele. Dincolo de largirea spafiului de abordare (veri schema de mai sus) este vorba, deci, i de modific&ri mai adinci, detectabile numai prin plasarea Celor irei termeni intr-un supraansamblu — cel epistemologic i ideo- logic de Ta inceputul veaculai si de mai tiraiu, supraansamblu in cadrul ‘cAraia toate stiinfele umane se reorganizeaza revolufionar. Intr-o ase- " Dilek aigi termenal do poctica in sens general sings al cet obiet este Lioajad terre Mal tien, vom explien dferenfleres el in silt, postin propre Zh f semiotic literari, Deoeusdate ne intereweast aural spain ancamoiae oe fn eohe Ge interteontalingisea) eres levardLxxvE SORIN ALEXANDRESCU, PROLEOMENON It mesiea perspectivi, poetica va intra in relafii necesare nu numai cu cei {rei termeni mentionati drept cei mai apropiafi, ci gi cu alfii, cum ar fi antropologia, sociologia, psihologia etc. Aminind putin aceasta discutic ‘mai general, vom aminti pe scurt modificirile suferite de ,obiectal” literar si vom trece apoi le cele survenite in raporturile dintre acesta i critica literard, respectiv, lingvistica. * Care este noua practic& literard ce provoacé aparitia si dezvol- tarea poeticii moderne ca teorie a ei? Evident, mumai aceea care depl- seaxd ‘accentul, in procesul de creafie artistic2, de Ia ideologia operel Ja structura ef, de Ja referent (exterior) la semnificatie (interna), de la imperatival normei (anterioara si supraordonati) la indicativul functiet (prevent, siesi suficiet). Accasta practica devine la rindw-i semnut tunel discontinaitafi, a unei rupturi, in mentalitatea, creafia, poate chiar {in ,epistema” * moderé, asupra cfreia vom mai reveni. Sub aspectul i literar insé, aceasta rupturd marcheazi mai toate inovatile — in ppoezie, in proz& ori in teatra, chiar in pragul secolului nostra. Progra~ inde gi manifestele diferitelor inovatii au pufine puncte comune, dar le sint totusi suficente pentru a detecta, in simbolism si in directiile viterioare, un efort general de a concepe opera ca 0 realitate audonomd, semmificind in sine, nu in raport cu alférealitateexterioard si preexistent in termeni semantici, poeml ori somamul devin valori-semn, cu un semni= ‘ficat propria, independent de referent. Dimpotriva, realismul si mai ales haturalistul, ca $i muatile poeme romantice din secolul al XIX-lea, se Goreau, ia termenii Ini Stendhal, ogfindd la marginea unui dram, reflecting curgerea lumii, Exceptia flaubertiand era mai mult aparenti:> obedienfa riguroasé 1 adecvare fa{4 de real, in planul semnificatului, Gar 0 revansi — stilisticl — in plamul semnificantului, : © autonomie de substanta a putut apare numai atunci cind opera ‘a fnceput si fie considerata cera ce fusese Intotdeauna — fri a se remat- cca acest lucru — un limbaj. Ca realitate lingvisticd, opera va avea drept Ja o migcare si un destin separat: un poem incepe sd existe in alt plan Gecit él idedlogic, desi, evident, rémine comunicant cu el. Eliberarea limbajulai pocti, inceputi de Mallarmé, este continuat’, in sensuri difertte, de ermetismal tui Valéry ui Ungaselti, de uegatia violent « Tui Marinetti, metaforismal frenetic al Tui Breton ori echilibral. socant ai lui T. S. Eliot. La fel, dup Henry James, Proust ori Joyce, romanul devine ‘0 constructie semnificanta, un univers secund, in marginea celui real, cu legi proprii de dezvoltare. Cea ce mi fnseamnd ci marile opere literare din totdeauna nu au avut o strdlucire semnifi- cantd care depgea simpla ,oglindire" a realului, ci doar c#, pio acum, ea nu devenise constienta de sine, formulaté estetic si experimentatd programatic. Opera a fost totdeatina un limbaj pentru cd este limbaj, 7 Prolsrim acest abstract feminin — deoareoe termensl folosit de Foucault Ipestra a desemna un atratepistemlogie) vie Je Te greeescal ésterfuy — oi Soaierea ct fll acumolaea. STRODUCERE IN POETICA NODERNA LxXVIE dar receptarea ei ca atare, si mai ales producerea ei ca atare, este un fe omen recent, constituindu-se ca pfacticd artistic’ in mod treptat dar ireductibil, prin preocuparile de ordin conotativ ale simbolismuli, opuse celor denotative ale naturalismului, Posibilitayile cuvintului, su- fgestiv muzicale, organizarea contextului prin ruperea schemelor largi Sintactice, spargerea narapiunii in planuri diferite si opuse, inlocuirea per~ sonajului exo masci ori cu 0 voce ete., marcheaza in plan estetic, dincelo Ge conexiunile cu sociologia si psihologia epocii, primatul formei in Gauna continutului, sau primatal structuri in dauna materialului amorf, Rezultatal teoretic a fost dublu: reflectia unor poeti asupra proprici lor creatii® si reflectia unor critici asupra ambelox. Pragul dificil dintre critica 51 teoria literard a fost ins’ grew de trecut, fie pentru ci multe Snovatit artistice patrundeau tirzin in constiinja critica, fie pentru cf, fn mod fundamental, generalizarea observafiei directe intr-o teorie & teraturit cerea 0 Sntemeiere epistemologicd Sau un model imprumutat din alt domeniu, Urmind s& mai revin asupra acestor intilnirt interdis- Ciplinare, atrag aici atenfia asupra unei serii de tre momente literare care au influentat direct trei_,explozii" teoretice: futurismul (versus formalismul rust din anii_ 1910" ‘si 1920’), tradifionalismul sudist (versus ‘New Criticism-ul interbelic 8, ,sloul roman" (versus ,noua critie&” fran- ceaa® din anii 1950" $i 1960). Provestl de ,specializare" a critichi literare inspre poeticd sa produs im sensal tine) evolutii interne logice. Aristotelismul, dominind feoria literar& europeand pink tn secolul. al XVIT-lea,, cu’ prelungici fned in veacul urmitor, a menfinut unitar un'demers critic care, fn sine, era totusi diferentiat o fundamentare estetica si epistemologicd, 0 teorie a genurilor literare i a limbajului poetic, o analiza concreti. 2 unor opere date; cu alte cuvinte, o estetic’ normativa, o retoric& $i © critica literara. Doctrina clasick a putut astfel interpreta fenomenul Titerar, secole dea rindul, printr-un simple proces de referire intern’: opera trimitea la norm, norma la oper’, dar, mai ales, norma la norma, Un discurs literar unie, concentrat asupra lui insusi, inforcindu-se necon- tenit la el insusi, intro magnifick si inghefat® rotafie. Ruptura sau progresul nu putea aprea decit prin detronarea zeului central, J + fooeping co Baudelaire gi mai ales cu Mallarmé fa Variations sur wm sujet, ta Oowores conpittss, Pais, Gallimard, 1951 (Pilace). Vedi ji Pau! Valery, Superstiié Tegares cusugese age toate opiaile care as in camua Japrul de-a vita condifia ves~ tein aikGruturt Aca de exemple, exitenfa s plbelogis peroonsjler, Numese o carte Frumgach scora eave‘n) dao Wee ai aoula 9) mal-profandl despre limbs." (Tel JEP in Gear, vole Tt, Pars, Catlinardy [Pldiade), 1960, p. 869). Vee! tT. S. Ehot, Gn Pouiry and ‘Paes, ed, a Vea, Landaa, Faber, 1969; Bora Pound, Literary Essays, London, Faber, 1968; 6-30, Hopi, Pooms and Prose, London, Penguin Books, 1968 ‘'peatea teotile Ini Hlebaikov gi Maiakovski, veri Vietor Erlich, op. cit, pp. 25—32 * Marray Kriener, The New Apologiets for Pocry. Veo gi, in genera, eserile fas Allen Tate gh J.C. Ransom, ‘CR, Barthes, Bvsals entigues, Pati, 8. dv Se fu most roman, Paris, Ed. de Sell, 1967. , 1970; J. Ricardow, ProbesEXXVI SOREN: ALEXANDRESCL, PROLEGOMESON I cea care impunea practicanfilor un demers circular. George Watson *, isoutind critica literar’S englez, cu concluaii general valabile, opune ycontinuitatil inregistrate de R. Wellek * sau W. Witnsatt si Cl. Brooks * © ,rupturi* intre tei tipuri de critica literard: 1) legislalind, de la re ‘orica clasica la Dryden, bazata pe un sistem de fiorme prestabilit si comunicat de critic scritorilor ; 2} teoretied (= estetict), adresati altor tritici, incepind de la Sidney, sub influenja lui Scaliger i Vives (ev: dent, sursa primordiald este tot Aristotel), contiouind in secolul al XVII Tea (Burke, Addison, Reynolds) si sfirsind Ja inceputul secolului al XIX- Jea prin Coleridge (excepyii — engleze — ulterioare, doar Richards, 1920, si Collingwood, 1938), Gupi care asemenea prencupiri ar fi fost Tmonopolizate"’ de esteticienii germani; 3) deseriptivg, concret eva fuativa, adresati cititorilor, incepind cu Dryden si continuind pind astazi, prin Arnold, Eliot, Leavis etc. Punct de cotitura, Dryden exalt’ pe Shakespeare si Chaucer, impotriva clasicismalul francez, si ofera prima mostrit de critick literard concreta (Ben Jonson, Silené woman), ‘fotusi idcologia sa rimine clasici. Chiar in veacul urmator, al XVIIT-tea, Pope i Samuel Johnson rimin inc interesati de retorica clasicd, dar centrul de greutate se muti asupra noilor valoci promovate de Addison fori Burke, trece in estetica sentimentului gia sublimului, in eseut oritic coneret, intuind omul si opera. Explozia romantic’, prin Coleridge, avea sf impund o noud estetict (teoria imaginatiei creatoare, organi citatea operei etc.), dar efectele ei in Anglia au fost blocate de rigorismul lui Arnold; aceasti estetick va avea efecte substanjiale, prin in= ermediul francez, abia spre sfirsitul veacului, gi in secolul nostru, Pentra alte literaturi, mai ales pentru cea francezi, demarcafia este mai lari, pentru c& estetica clasicd, precum si cea romantica s-au disociat printi-un antagonism mai trangant, Secolul al XIX-lea, romantic si postromantic, inlocuieste deci con- figuratia imobilii a unor concepte ‘clasice atemporale cu o configuratie permanent mobild de concepte istorice: opera este integrata unei istorii literaze, Intr-o cultur& najionalé specifics, ireductibils ls modele eterne opera mai este apoi introdusi Intt-o relafie dinamicd, asociat& cu auto- rul ei, infeles ca o entitate concretd, cu o biografie unicd, mu tipic’, si fn fine, este integrata unei relatii la fel de dinamive cu epoca, societatea care nv produce gi pe care o reflectd. Taine, Brandes, Brunetiére siste- ‘matizeasd in constructii stiinfifice masive cea ce la’ un Sainte-Beuve fori Amold era inck intuitie, gust, fantezie criticd, judecata spontan’. Rapiditatea si siguranja cu care se constituie — separate, dar totodath complementare — istoria, teoria si critica literara in secolul al XIX-lea se explic& prin practica literard care le inspira si i se oferd ca object, realismal si naturalismul —- prin filozofia care se constituie in re- 8G, Watson, The Literary Critics, London, Ponguin Books, 1968, pp. 1118, © R.Wellek, A History af Moder Criicam, New Haven, Yale University Prose, 1955-1965, vols T-=1V. WE, Wimsatt, CL Brooks Literary Critsiom, A Short Wisory, New York, Ran- dom House, 1957 {NTRODLCERE IN POETICA MODERNA xxix Jerin& epistemologicti — poritivismul — ca gi prin stiinfa care le ofers ‘un model de cercetare: biologi. Seritorul, ca g sociologul, ambitioneara si ajungdlao biologie socialé, criticul ~ la o biologie iterard. Sistemul fste perfect analogic, domeniile, metodele gi sezultatele sint omologice. Progrestl informajional este urias: niciodat& inainte mu s-a stiut atte ‘Ge mult despre viaje unui seritor, despre geneza operei, despre filiaile Si influentele exercitate de autori si de opere — la fel cum niciodat& Samenit nau dispus de cunostinfe mai mumeroase, prin literaturi, Sespre categoriile,tipurile si confictele societatt pe care le reflect. Dar cit de adincd este modificarea surveniti in secolul al XIX-lea fafa de demersal eritic precedent? Pind unde funclioneaz’ opozi clasicfromantic ++ realist, €2 $i opoditia reloricdjistrie Hiterard? Paradoxul consti in faptul e& substituirea unor termeni in figura” opericcritie-norma nu @ modificat vechile relat dintre termeni! Cr ‘eul clasie vedea in operd norma abstractd care o precede si 0 judec jn report cu ea opera insisi exist numai prin norma, constituindw-se in intregime cao aclualizare a normed. Istoricul literar din secolul al XiXlea vede in opera o realitate social-istoried simultands si 0 judeck in raport cu. ca, opera insigi existind si constituindn-se in fntregime ca 0 niflecare a acestei Tomi. Norma clasicd era un model logic, fix, al unel realtagi state, deci ignorabile. Tragedia ,reflecta’ desigur 0 realitate specific’ secolului V fen. ori a sec. XVI em, (spunem noi), Gar pentra criticul clasic aceas!d societate na exista, cd numailogica ‘ern a sentimentelar, idelor, cuvintelor si gestarilor, modelate o dat pentru totdeatma de Norma. futre modelil logic gi textul literar, reali {atea nu intervenca ca o actualizare a posibilului si o nuantare infinita @ unei taxinomii finite. Critical clasic identifies semnificatul textului fu referental, ar referent cp modelul su logic, Semnifiantul este la Hindu identficat cu limbajul vorbit, pentra cl ambele categorii sint Xdlate de aceeasi ax categoria: sliul. Exist un stil inalt, propria tragedici, dar elitei sociale, dupa cum exist stilal umil, propriu come- Giek si vulgulli; amindouf, insé, de obedien{% unei aceieiagi gramatict tuniversale. Logica limbii produee deci diferente doar retorice, ele insele Sstematizate intr-o Norind, identice normel sociale. ‘Textul literar, jndecat in ambele Tui aspecte, senunijcal si somnificant, nu reprezinta Seeit Norme: existenfa fui in sine, ca i a spatillor intermediare extern, pina ia Norma, pot fi perfect iguwiate de critic Tstorieullitear romantic si cel postromantic sau eliberat de ,tia- nia" retorici, dar nu si de presiunea modelului asupra textului. Reto- tea este inlocuitd eu Realitatea, dar functia acesteia rimine tot aceea 2 unel Norme, modelind opera concreti. Critical nu poate interpreta pera ca existenté autonoma, ci numai ca reflectare a une! entitiji exterioare ei, pe care lrebuie &o designeze cu acceasirigoare designativa propric operci clasice, Evaluarea, ca functie, mu se schimab&: opera este cum valida numai in misura in care reflect& exact Realitatea, prectm feflecta mai fnainte Norma, Confinuiul acestui termen extern’ (norma) Sa modificat foarte mult prin istorism, prin evolutionism biologic, prin determinismal social gi etnologic, dar mu si funcfia lui, care esteIXxX SORIV ALE ANDRESCD, PROLECOMENON 11 aceea de a modela opera, printr-o anumitd orientare.a create scriito- rului ia evaluiri acesteia deveatre critic. El identifica acum semnifi- catul Operei cu referentul social, care si-a cistigat o existenf autonomd, {in raport cu vechiul model logic anistoric, pulverizat de romantism. $i aici, Insi, functia rimine: realitatea extern cuncaste un model, dar nu unul abstract, logic, ci unul intern: cel biologic, extins in sectoral social i psihologic. Modelarea obiectului atrage madelarea metodei: rea- litatea'este intens explorat, dar dup indicatile stiinjei-pilot, biologie ‘inchiderea acestui now Univers cognitiv fl poate asigura tin perfect sandament (cum este ,randamentul" universal clasie, de altfel), dar hhumai atit timp cft limitele lui pot fi acceptate. Reactia ins mu putea {ntirgia, pentra c&, tn fond, noul sistem incorseta la fel de sever opera, cca gi sistemul precedent. Dupi cum revolufia romantict a detronat Norma, pentru putea elibera creatia sf critica, o nous revolutie fn Sstiinfele umane, in jurul anulti 1900, a fost necesaré pentra a detrona Realitatea", deventti un mit al pozitivismala Sensul general a fost, mai inti, de relativizare, de impingere ‘a cauanfei pind la atomizare, de inlecuire a tipiculul (eare la rindu-i tnlo- cuise ,generalul” clasic) cu particularal, a existenfei istorice eu cea individuald, a unit&fii cu fragmentul, a relatillor externe ale obiectului ‘ca relatile interne, a obiectului eu constituentii hui, Tntr-un al doilea ‘moment, unitafile terminale reconstitule Intreguri, forme, universuri, dar dup o alti logick decit cca a concretului inifial (fenomenul este evident in arta moderna, mai ales in pictura impresionisti. si postimpre- sionisti). Revolta tmpotriva poztivismului istoric este posbili,teoretic, nu mai prin ruperca condifiel sine gua Aow-a existentei Iu: dentificarea semuuficatelat Gperel ex _reterentil ei, In cursul secolului”al XTX-lea 9 Inceputul secolmar at XX-Tes, fu produs doud tipuri de ropturd Semanticd si, ca atare, dows tiputi de noua criti”. Ambele decurg Gin premise filozotice diferite de cele ale pozitivismulni istoric. Yai inti, depasiren Geterminisrmulal reféren!sennificat, tn estetica tui Kant si fn genere in idealismul gernian, conferd autonomie acelui scop inane" care este opera de ast. gi, prin Meme de Statl gel Gifuzeazd ca o idee @ ,gratuitdti" arte, in romantismol francee. Un fssemenca concept este insd curind eontestat de profetismal social ro- mantie or de protest realist Baudelaire este ponte primal caret lege importanta acestl ide pentru demersil critic, propunind ca obi suUeiat al gerne leteee epee: Tnteadevas, Ur moment & Sa fatal operet nu tna tste-de-fohnen derivat, cl de termen prim, letra este beri, nu impusd, dinjinda-se prin opera mu inspre proiotp, ct inspee ctitrul tnstsi A citi devine « Se ct, tranriitaten actu devine Teflexvitate,ctitoral descoperi mm autoral si nicl realitaten exterioaré perc, i pe sine insu. Critical colaboresz& ct autora, letra devine complementardcreatiei, opera se mutt in spaliul subs dni (un fel de spatia interstitial), tina: devine create, adios art. aa INFRODUCERE IN POETICA MODERNE EXXXT Impresionisoul critic se preczeans, duph Baudelate, “tn acorT | eu evga sncronicd @-Sinbollsmalul in posi sia impresonismal in pictura (ca si in critica de art, inceputa tot de Baudelaire). Tot/ frontal comun european antinaturalist, de la Oscar Wilde la Rémy de Gourmond oti D'Anmunzio, gindeste’ similar in materie de critics. E. Poond, W. Pater, in tradijia eseului britanie, Faguet, J. Lemaitre ‘A. Thibatdet fixeaza noul tip de eritic francerd®, Imapottiva poz Vismalui lansonian, prin utilizarea documentului nu in sine, oi pentru “reerearea" omultl sf operei. In RomAnia, linia major a eritiil moderne,_ de la Lovinescu la Calinescu, este aceeasi. In Italia, Benedetto Croce] Fixeazk definitiv estetic aceasth atitudine criticl. Opera este expresie tunied, diferenja confinut/form find inexistenta, ca atare est ete “ale intulfie pare. = In fond, acest, demers este evasgeneral fn erica lterart, din Europa pind la al doilea rizboi mondial, dup cum pocitivismal rezisté fenaee th istoria litera, mat mule say. mai pu -universitard, Mai Imult chiar, circumstan{e culturale locale ajutl continuitatea lor si ‘az (prestigil lui Croce, ori De Sanctis, tm unele medi italiene, al lui G. Clinescu, la unit cercetatori romani etc.). Totusi, iniferent de succe= ‘sul Jui in timp, demersul impresionst este insuficient (ca si, pentru alte | motive, cel positivist). Intuitia crocian’ (ori variantele ei) inseamnd, r In fape, reducerea actulul critic Ta wn moment al Tui: reafia sponta In text ip curs lectur, reactie ytraduetbila” in asorayii culturale, cinot nedeghizate, of metafore cinttizante, Paradoxal, ins, tocmai! Socata teadusere™ trideaza programél inital antiportvist al ett Gclai Msajul poetic este tranepus din codul imbajalul in codul meta-_ mbajului in idiolectul critical, El ycomenteart" text, adicd iT parnfesmacd"dilerenta dintte el, deci, gical mal prozac eititor (eval Ee ceu care cezumd mecanie textul) coustind In ealilafea codului pro- dri au fn specifictiates abordini. La nivele diferite, ambit rimin inst Tao desires textulu, niin o desifrare a lui, Cu alte euvine, ei repels Fea SE naa! posta Metafore cca mai strduciea_! Ry faseytevalozrea la nivelul metalimbajului care 0 cuprinde, mula tivdul limbajulucobiect care timine Ta fel de putin chmoscut csi nsinte, Memorabia, snetafora crtick va fi cu Siguranja citald, dar bllltatea el ve fr acces el coa-a nel superbe enluminusi penta un Tout aiediovals ca aul explita, cht dstrenad, Un alt cite va ft ofa ecesar pentru a deste mmessjat comin incodat in cele dowk sai de semne, In eel mai bun caz, critical impresionist se proecteazl. singur Shona parfomatt a eseulul el poate surde iroui, deacalo, in fata Embifilor scientiste de aii, dar at mai poate partieipa la ele. Ceea ce este poate, cine sie, un citi. (0a dova reaclie antiporitvisth pleacd tot de la rupersa_ atu de referent, dar pentra al studia prin si i % Anatole France: ,Pemtru a fi ca total Gane, ertleal ar trebul fi spun omnilor vt voi wort: despes mine insuml & propos de Shakespeare, A propos de Racine” (apd W. Wimeste, Cl Brooks, op. cit P. #94 6 — Poti aliner — 6 386ExNxI ‘ORIN ALEXANDRESED, PROLEGOMENON 1 (Textil i se admite deci calitatea Tui intrinsech de sem, semnifcind in saport co alte semne, nt in report cir tm referent, Criicul are atunei - misionea dea studia textal mun raport ct procotipyl exter, nil et |_sotora! Ii, cin sine, ea ,realitate fietiva" suficient sie insist Relaile xteme ale opere! Sint sespendate pentru a putea fi descifate relaflle inteme, organizarea ei liuntrcd. Opera este vizuti ca un nica, ire Suctbil la alte unicate ori la enttati care o transcend. Diferenta fad de atitudinea impresionist care sublinia de asemeni calitstea nick s opereiestec&, aeum, erticul este intereat mu de emoyia in fata nica {ult cf de organizares interna a acestal mnicat, respecte na de tee _ fared acestelemoti, cide emiterea el prin -mecanismal de. function [Phare al oper. Singura. semnifcatie a ‘opere! este deci in ea; la fel, Eee real ea ee Ff cantalui Aici,crticul intineyte unica realitate a operei si, paradoxal, singira neobservati. in. configuratile teoretice precedente: limbajul. Critical observa, in sflrsit, cB poemul ori romanul nu exist& in Ster, crea un decu- aj futt-un continuum verbal. Ca atare semmnificantul, acest prag al semnificatului, poate fi recut numai prin delimitarea lui intr-o materie specificé, limba, ca vehicul al culturit cireia i aparjine. Critica devine —fagicd Dar repelitie fatal, erica, se elbereard mumai i, senso Gh schimbi stipinul. In locul biologie, o alt. stiin}2-pilot: lingvistica. $i an now model: o analiza lingvistict. : Noua aventurd intelectual a criticii are nevoie de fundamentiri istemologice. Ea le gaseste in pozitivismul logic gi in fenomenologie, “Hr mUHIGe colturh gin. Gestaltismal pelologic Principia mathematica de Russell si Whitehead (1910—1913), Trae- tatus logico-philosophicus de L, Wittgenstein, incrirle scolii de la’ Viena {mai ales R. Carnap) definesc pozitivismul logic, precum definise Auguste Comte poritivismal secolulsi anterior, ca pe o Fenun{are Ia metafiicd, simpli. colectie de pseado-proporiti (logie) neverificabile, i ca pe 0 con ‘centrare asupra limbajull (ati se reliefeaz4 o distantare de Comte). Filo- 2zofia devine o logicd si logica 0 sintaxd, adica reguli pentru constructi corecti. a unor enunjuri care aparfin, din punct de vedere al continu- tului, gtiintelor existente. Revendicind si renunfind la semantied, filo- _2ofia, fa plogied a gtiingei” (Carnap), devine un metalimbaj a Xr ‘mnicd funcfie este de a stadia limbajele stimfelor si de a colabore la 0 corecta organizare a lor. Cu o imensd influenfi in studifle de semantic ide filozofie a limbajulai, ca si in lingvistica transformationala, aceste dei mu au produs Iucriri de poeticé. propriv-zist, dar au contribuit decisiv la precizarea climatului intelectual care a facut posibili aparitia acestora, In acelagi timp, ele constituie ined rezervoral argumentelor pentru constituirea unei viitoare ,logici a critici", 2 unef crtici f&tis construiti ca metalimbaj, dealismul transcendental al Jui Husser] si fenomenclogia germand fn ansamblu av produs fnsk una din Jucririle fondamentale ale teoriei literare moderne: Roman Ingarden, Das literarische Kunstver® (Halle, ISTRODUCERE TN POBTICA MODERNA EXXXIIE 1931) 4, Dorind s& definease4 ontologia opereiliterare, Ingarden o face si aparfin atft ,obiectelor reale” eft si calor , ideale, tocmai prin ambi- Talenfe' propre structurl ef verbale: existenjanonreala, da integrata In timp, exbten(d ideal, dar nu atemporalé ca cea a nuimarulut, tiun ahiulud ste Respingind ~ in mod caracerstc pentru orientarea general de care vorbim acum ~~ identificarea operei cu autorul ori cu cititoral ei, Ingarden este nemeltmit i de reducerea ei la un gir de unitati verbale Solufia preconizata de el este cea care concepe opera cao ierarhie cu] patra nite can sstemal sstemelor,Fiecare nivel or stra) se ising | “FEGduaalte prin matesiahi specific folost prin functia sa in raport cu | ah Senter en mat ete 0 sueapuers pono o narustuts potfonth, Cele patr strato int urmitoarele: cel sors Unllafile de-selicaje, obiectele reprezentate st yaspectele schemati perspectivele, modul de perceptie al obiectelor etc.). O construc- Fe maciek se"inalfa astfel lncepind cu sonetele, cu sitmuly cu tempo-ul Ete connie vecolu™ tutupor celorae straguttUnitafle de semi Feng sin tot progres. studiate, de la simpla. feavintal le complex (Hada, context) Decisiva ete fist intotdeauna nnaten supeaordo- fata, fart de care cea subordonata (euvintal) nu poate fi Infeleasd. Este © cofeptis tipie structural, opust sistict yexpresivitat, larg difu- zata in momientul apaiifiet cartii lui Ingarden,'3i dupa aceea descoperita, din pacate, mult prea tirziu. In fine, ultimele dou straturi, mai ales ai trellea excmpliidnd perspectivele spatiale gi temporale posible supra hector naypate, av mestul dea Gepag’ analiza ingvistcd, pstind-o that cn fanament Deg aceste Gout statu participa fx semanticn ope- Feb can observl Welitk's Warren in Tvoria itoaturis, care spits Ferashje loi Ingarden, ele se justifiea indepencent prin fap cf tu mat Apartinunor semaicant precy din text, find mal curind ngteefecte ate dnsamblaiah, Fle oerd tn aceasi timp, metodelogie, an sEapons Se- {rebar ce agit in peroada intetbelicg ste de teers omar, in general destal de vag Marele atec impotriva_poztivismolai * izbuoneste in Germant la sffritul secolulit trecut, cind Withelm Dilthey si geoala de la Frefbur Gomarcheazl transantstinjele naturale, bazate pe cauzaltate, de si {ele umane bazats pe’ jcomprehensiune™. Isiona si mai ale gtinfele frorale int interesate de faptele unice, nt de faptele repetabile, cum se Intiapld fn. stile naturi(eoncephu este sustinutd, my acelasi timp eu Windelband or Rickert, de omanul A. D. Nenopol, fd ca, din pate, cea sd albd un ecou generalizat sin teotia literard romdng) Din acest filon ist tag tn bund parte argumentele atit impr, sionismul ert (ai ales Croce, cit sto eet forme, cultivata to SOBRE slologe ce Manta Gesltata fr te avtele > alia Tha, Tobingn, 1960. Trad iin: Fenomeoigia dala apne serra int Si aM pay ae Suse tn area pp. 486 tle Sty ERB Othe Nee Hien, Yale UE, 190 pp. 269-275, Wont i teaduceren romdnonses, Concepale rte,” Bucuresti, 1970, Dp. 258280,LAXX SORIM ALEXANDRESCU, PROLEGOMEXON 1. plastice, de teoria stilurilor (Worringer, Wolff), dup’ care Gestalt- Ismul si aporturile neolantiene se contopese Sntr-o doctrin& general ‘2 simbolismulut formelor (Cassirer), ca si in teoria literara (Walzel), Sn analiza civilizafiei (Spengler, Frobenius) etc. 0 astfel de activitate speculativa sustinuti elibereazi creatia teoretic’, tneurajind dialectica. iormeler individuale, in care operele, ca si autor, is pierd ponderea, contind numai in masura in care configureaz’ structuri generale ; azestea, oar, au semnificatie. Gindirea structuralizanta progreseaza foarte mult — dar in special prin jocul liber al unor concepte adesea arbitrare, Con- strucfia teoreticd impane prin indriznealA si vastitate, mai potin prin rigoare. Pornite de la exaltarea ,nicatului”, aceste teorii se inalta spre general i abstract, fark si poatl oferi o metoda eficace, prin absenja Interesului pentru analiza concretd. Poetica nu poate profita substan- al de aceasta experien}d teoretict dectt prin simbioza eu cercetarea ling- vistics. Este toomai ceea ce av ficut Vossler si Spitzer. * Analog evenimentului Dilthey in stiingele umane este evenimentul Saussure in lingvistica:: reacfie antipozitivista, delimitarea domeniului propriu prin refuznl modelului imprumutat din stintele naturii, aplecare asupra obiectului in afara conexiunilor lui externe, fundare metodoiogici Si temminologicd. Toatd lingvistica modemd, structurala, poreste din Cursud de lingoisticd generald al loi Sanssure, in ciuda statutului stu incert™, Cam nu incercim aici o istorie 2 lingvistici, vom mention doar acele aspecte, la Saussure gi la alfi teoreticieni, care au infiuentat irect constituirea’ si dezvoltarea poeticii moderne. Mai intii, Saussure delimiteaz, in cadrul limbajului, dou zone: limba (,langue") si zorbi- yea (,parole*)}, prima avind un’ caracter supraindividual, ca un sistem de semne, @ doua avind un caraoter individual, reprezentind actal ‘coneret, psiho-fiziologic, Ca stiing’, lingvistica se ocupa fn primul rind. Ge limba, avind a descoper! unititile-semn gi relajile dintre ele, care constituie sistemul. Definirea oricérei unitdti, a oricirai fapt de limba nu se mai face in sine, ci mumai ca diferenfd fat de altd unitate de acelagi zang. Fundamentale sint deci relatia fat de termen si sistemul raportat Ja constituant. Semnad linguistic fiind arbiéray in raport cu referentul (dar nu nemotivat), el va avea un sens" numai in raport cn alte semne, prineipin valabil si pentra cele ‘dowi fete ale semnului, semnificatul si semnificantel ®, De observat cl forta de semnificare a unui semn exist numai prin relafia dintre semnificat si seranificant. De aici, descoperitea Jonemului, ca unitate invariant’ a’limbii, definibild numai prin opo- ‘itile contractate cu alte foneme, spre deasebire de sunet, ca unitate @ Vorbirii, supusé fluctuatiilor (variante) individuale. Este important de subliniat, $) o facem inci de aici, ci acest concept este menit si devin’ ‘un element central in gindirea lingvistic’ moderna. Trubetzkoy, in cadrul Cours de tinewstque générale, Paris, Payot, 1949, Cu privire ta diferitale csitit ale euraui west pag. LI. nota 142 2 Gouri Bp. SIS 8 Cour pp, 99101 NTRODUCERE IN POETICA HODERNK ESXXY formalismului rus gi apoi al scoli de la Praga, va fonda fonlogiaca sting distincté de foneticd in baza unvi tablou ‘complex al opozitilior de ioneme gi tipari de corelafii distinctive, Mai tirein, Martinet va dezvolta ‘0 conceptie fonologica functionali™, iar Jakobson si Halle vor defini ‘un numar finid (12) de ,trAsdtori distinctive, ca unitifi subfonemice, iminimale, organizate binar (prezentijabsent a trisiturs sau ocurenta/ nonocurent’, de pild2: ,vocalic/nonvocalic”) gi aledtuind un inventar universal, din care fiecare limbé ,alege" amumite trésituri, a céror com- binare creeaza propria! ei sistem vocalic 1 consonantic ". Sarcina ling vistului (pin le Chomsky) va fi accea de’a descoperi invariantele sire latile dintre ele, de a clasifica totul intr-un sistem, definibil, ca. site ‘meni inssi, nuonar prin relatiile contractate. Studierea altor limbaje decft cal verbal, casi studierea limbajului literar, urmind modelul lingvisti, reepectiv cel fonologic, va inainta inevitabil, cum vom vedea, pe aceeas ale taxinomic’, ‘Mai sint gi alte concepte saussuriene care precizeaza acest model, Bai Sntfidelimitarea sincroniel(studinl limbii la un moment dat) de diacronie (cvolutia ei istorica). Impotriva conceptici neogramatice, Saussure con~ Sideré drept object propriu al lingvistici! sincronia, numai ea permifind studierea limbii ca sistem; diacronia se poate cerceta ca o suocesiune de Sincronii, Dack neogramatica corespundea pozitivismalalistoric in cer cetarea literard, inversarea saussuriand a termenilor corespumnde orien sii teoretice generale im secolol nostra: preferarea simultaneieafii in dauna succestunil. Majoritatea dezbaterilor teoretice, ae si in jurul struc- ralismului, vor porni de la opozifia diacronie|sincron‘, fie in sensal ck se va incerca erearea unei lingvistici diacronice structurale (Martinet), Gri a unei istori hterare structurale (Finianov), a une} ,arheologii & ‘cunoasterii* (Foucault), ori a unui structuralism marxist (Althusser), fie fn sensul cd se va ignora total dizcronia, in favoarea unei logici a dis- cursulti, sincronict $i chiar atemporals, universal umand (demersal lui Lévi-Strauss, eriticat de Sartre) *. ‘A treia distinetie din Cursul general este cea dintre cele dout tipari de relatii de opozitie posibile intre semne (lingvistice si nu mumai):_ Sntagmatice (im pracsentia), intre un semin si cel care i? precede ori soceede, sau asociative, paradigmatice (in absentia), intre un semn i altele cu care el are ceva comun (asemanare si diferent). La orice nivel al limbii, oricare termen poate fi definit prin ambele relafii si numa prin cle. Conceptul celor dou axe ale limbajului in care se insctiu coordo- natele oricarui semn a devenit un loc comun al lingvisticit structurale Printre alti, Jakobson a rafinat modelul, numind cele dou axe: com- sinlagmatic) gi seleqjie (= paradigmatic) si diferenfiind in ca- WN, D, Trubetskoy, Principes de phonoligte, Pats, 1957 BA, Martine, Eldweuts de Hagaishique genta, Pasi, 1960. 1 K, Jatobson, M, Halle, Fondomentals of Langage, The Hague, Mouton, 1956. & Coins pp. 138— 140 Vea si",Secolat 20°) ar. § din 1967, gropajul Inttulat © flemied town sare, yp. 738.soRII ALEXANDRBSCU, PROLECOMENON It EXSXVI “drut celei dintii inldntuiren de coocurenjd. Pornind de la existenfa s dont” ipod de alazie, unul de asomdnare, care atack numai capacitatea selec- {bee bolnavulai (— vorbitorului), dar lass intact’ capacitatea, lai (Gunbinatorie, gi celdllt de conligutiate (viceversa), Jakobson distinge Sout. tipurt ‘de figuri — metafors (aseminare, seletie) si metonimic contiguitate, combinare), out tipuri de discursuri (poezie romantica, ror’ realist) si dows tipuri in genere de procese simbolice (exemple ft EME in film). Formulaté astfel, aceasti dimensiune a limbajului se im- yung oricdrei cercetart poctice. Oricare termen poate fi si trebuie definit Jn fancfie nu numai de cel cu care intel in contact in text, ci sin functie de cei care constituie paradigmele lui; selectia lui este semnificativd fle pentru cd alfi termeni din paradigma nu au fost preferafi, fe pentru cX ei Bint sugerafi prin asociatie, ambele cazuri putind fi definitorii_ pentru ‘qutorul in cauza. Mai mult ined: se impane ,reconstituirea’ paradigmeloe [prin cercetarea atent a textului sia relatillor celor mai frecvente intre Ferment luj, aya cum a facut Kenneth Burke, inainte de rizboi, sf dupa el poetica statisticd (de pild& Guiraud) fn fine, ultimul mare concept saussurian este accla de semiotic ‘Limba este wn sistem de semne care exprima idei, comparabil pri feeasta cu sciitura, cu alfabetul sardomufilor, cu riturile simbolice, cx Sar imels in cada vit fociles ca a fave parte din pibologia o- Fee aire eetiny dn petpiogia general vom nam semiologie [Sele eT concion, seme} Ba near lnvata in ce constau seinls [en quo seer de signs ce lege guverneaza, Deonrece ean exist ice, ni sings schimbarilor de semniicatic a cuviatelor ‘E Deghne metodcle probiectal de stadhe 5( slit sa vorbit pe larg £0 ota ‘iol precedent eg Baializeazt in textul literar punctele in eare se produc * ISTRODUCERE IN FOETICA NODEENA LXXAVIT devi’ (exprsive) dela forma lingvistcd si expe modu in care ele rods Son? anumat eet emotional asupracittraui, Cu nuanfe destl Eevaumerease facie de suse sregntexte cultural dient stilistca (ti nfeas)domin prota intr aeungdise coh ing (Sa im fancte mai molt Ge presigial persoal al wor autor, deat deactuattaten i siniics Podiea se consttuleca o deseriere de strve- {hcl verbaleerae, cae fonchoweiek Independent de norme extere, ca ‘ihe eveneualele seat ale citorlal or tent expresive ale sritone- see SSP ihteun fel Sau all acestea sin impiite, In aceasttmap ea sr op de moan vale ui bad) pean st, 1 stacronniati (contexte opera inegeal), clroraletabieste structa. Pode esvolts mediat dupe primulfazber mondial, Jar” Gator Sor imprejusie! particular, devine canescutt abia. mai Grea, Supa A dota abet mondial, tn fumetie. de, progsesal general af sts ihaatts in atintele mane, Semiotie eran ca Oram a semiotic, tenure, ete fea putin conoseutl in pertoada interbelicd, datorta Speed ef unele Ineo tmportante, dar wolate, intra actualitate fn 2a gma ses 8, oa-en poe sc conan Seriotel tn gene, Teeplat,paalelanl ina, in deevotares. posi Sere uerare, Seen brant GO 91 in iim an mal ale, one Seteenta pe tisurd ce orice structu verballitrard este inter $ret fn Paarl unui stem general de seme, Se poate. vorbi atic Bee onal repartizaresuocetea (pre g postbalie} a dominant a sued nespectv, a poetiel Gr semiotic terre), dep, 19 fat, der- Vatlares or Fete paral sin cereetarile concrete, intefereycle int multiple, Eleval si continuatoral Ini Saussure, Charles Bally, defineste” [iiticnn fara ovctru concept de steuctura (pe care nl Sesizeant a SUS Ta sau) Selstion eur aptete de expreste ale inbajuly orga este iin pusctil de tedere al coninutulut ior afectiv™ Ba ar wae] {easel seridor = oper eiitor,faptle de limba ind shple forme” ale ‘nor continuturi" pahologice. In plus, limbaju!literar nu este definit | specificitatea lui, ci numai ca o actualizare a unor procedee expresive ~ istente in fimbl gf permise de sistemul ef gramatieal, fonoloske # {eaica in fap, vores umel incivid este egal eu vorbirea mul ser for in intenstat difest, ycreind forme expresive paralele weanfelor Habiite de norma lingvisticd general. Se consituie astel 0 sified Somos (aplontd Ja inceput stuaitui Timbilfranceze, pentea. Himba Tomand eta fost intreprined de Torgu Tordan), cao colesjt a devierlor capresive posible existent, atestate tn diverse texte iterare™, {J Marouzeau, continnind idee lui Bally, introduce conceptul de optnne, ca expicafio. a expresiviafi_ verbale. Textul ar constitu sine! printun sie de option, care, in acelas timp, ar defi fil ® Apud Ternicii, Analisi stiisics, Milano, Feltsinelli, 1966. Vei de aseme- ass mp acest volom posajele traduse, pp. 120—143 Bech. Bally, rite de aiiguc, Genive, 1908, 2 vel, Pais, Klsscksteck, 1910, rile de sylitgue feaise,EXXXVIL SORIN ALEKANORESCU, PROLEGOMENOS It ‘euiorulii, ca locutorunic®, Se face astiel pasul — dovisiv — de ia ci ea ststicd a textului (fa autoroll). Tota difeenta Stile ed lar” practica stlisticd le confundd in continuare in efindmaeeeseancesl au organizat, finalmente, dsciplnd ola aplication de teste Tn conteste colturale dierit, silitica germand si engezi se dez- voit pale en Tezultate, practice gi teoretce tal importante \Moxinaty fn chip agalogic poze! Ini Croce, Voser identificd limberce Sroseul general al cultuii™, ceca ce defineste misiunes sis cee Si? Setectates formelor culturale i» formele verbal, respectiv feaarula srtoralar tn expresilecatate de ol". Spitzer este Ins SySNiRttcr definitiv metods, porind de la Vosler 3 de la expe- ee er pessoal, ca gf de la, insuicienfele gramatcilcontemporane. Pens iabecaga pevioada interbelicd si, am putea spune, In genete een ionee Paodern, Syiteer poate fi consideratcafondator de Pee de metodologie, ea Femutate concrete, in exle tai fnerrate, eee amtoare, fast 9 sensbiltatea lui au creat un adevirat model eid thiol pe care taal ined uly profsor considera un esate ara dopasibd mal cu preful eeziel™,Presgl ts Spitzer se eee Pact el oa situa echidstanfaf2 de lingvistica Meer Tterard, poate ear in contr dnterfeentt To, oferin o ati Sees Gubinafe a calefion in amnbele demersur face prezent, et Complementard a etectlor a piesa fn penumbra une it~ eg lapunttcare, De fapt,.Ampresionimal fiologie” poate fi contestat Feary duct H opuslse povica(strucural) ca alterativd. teo- tall corespunaitoare unei alte practi analitice. Admitind seeftactla inigalé’2 demersurilr, admit i sical lor, a nivelul t20- Sra eee props, In plus, ramine de vient, prin analoge, daca He Be Sek tiuttaple nu reapar. Spiter distinge net oti Hed Pika (Sprecksl) de o stilstict @ expresel individuale. (St Sorte) ash “acsagt timp, vede ln mal multe devienstilistice Sree Geta norma un dominator caracteatc no mumai pentre ‘dial’ awionl, ch qi pentru, celal epost in ansamblu:, stl fica se intineste cu’ psihologia si totodata cu morfologia culturi. Ugor SS Silen nestinglieaeest demers este apdrat prin accoptatea actza- Seat Tad et carpe reputatetaporal ca nie: este adevarat c& inductia este irafionalé, dar ,irationalismul este inerent Gf Marouzcoa, Préis de splitigque frangaise, of. a tia, Pars, Masson, 1946, pp. 1016. Limon esis defiata ca ansamblal_tijloscslor de exprese pe care ¢ Flom ta indents pentra a coastral wn eau, iar sill ea 0 seloobe ttre aceste Sueace (pJ0), Seititice, dubleass Tngysstica, dup aceleasi categorts urnArite ERG Biciaue te carte: fonoties, mortologte, lottcologie,sintaxa, exzanizarca ‘Shonfulul (P13). Ullal definogee vorbitorl, seatutul sto soci ete; & snaliza ‘Shin taseotand 4 analiea pslbologis astorala(p. 1) a fereaciad Gp. cies Ps 14) somared impruamutal din Humboide: limba este simulian © activitae (ensngeia) 9 un produs (erzon) P peststomes wad Felons on der Spracketsemscho, Heidelberg, 1904 4% Met ales datorita letarlor fundamentale ale i Spitest: Shlstidien, wo. Ioan Manehen, 1998; Romansche Setnd Eieratursation, vl UL, Marburg, 1931, ISTRODUCERE JN POETICA MODERN Ls oricarel operatii safionale in stinfele umane"*, Este adevirat: jocul particular gencraliparticular devine circulasitate, dar orice exegerd este Exeulara, aratd in filozofie Heidegwer, in lingvistica romanic8 Grober, si taulfi afi in sociologie, literatura, grematicé ®, Intuita ca o anticipare 2 intregului devine un cere vicios numai dacl este ,necontrolata", aitfel 2 este proprie inteligentei umane. Intuitionismul filtzat de scoala Tui Stefan Ceorge, avind Ja baz o formate literari fnerezstoare in simbo- iismul general al vielil $i arte, se intlineste astfl eu psihologia forme fn care detalinl fenefioneaz’ numai in cadrul fntregul Poctca $i somiotca au trebuit si reactioneze ip dou Setar: thind continustatea procesulai induetiv pentm a objine discontinuitatea anor fnomente analogice si nloouind ch structuri corelate onitiileaflate fn Taportsiecdocle (pars fro fle): leetura pathanaliticd va chats. igus! Taltice similare celor verbale, o Jecturd sociologie va cla structuri Eodale cimlare celor verbale. Poetica se iuchide in universal el propre hrumaj pentru a se desthide semfoticamui, ca metalimbaj devenit obiect jn cadztl unui metaemetalimba): structurd de seme raportabill Ia alte structuri de semne. Termenul critic’ din sinteza spitzeriand (intuifie.. gost ovaluare etc) va. dispare pentru «permite dilatarea termenviol STmgvist"; exuberanja coloristicd a primulul face loc unei tere $i im- penbnale sositai: slistica devine semiotick. Un semn al epocth.. Tafluenta lui Spitzer, imensi, @ declangat aparitie unot sllstiet suradite in ltalia, Spania, Romina si alte {80,In care insatisfactia fat {Se mpresignisml critic determina cdutarea uel teori 1 a unel metode Sgeowste In est, traifile propri, in Fran, ca gi, Arle anglosaxone ie Criticism, Sntreruperca cercetérilor in Germania nazisté (de unde iiter emigreasa, de altel, in S.U-A) explica dlfzarea limitatda operci cde ca Gi interferenta ei cu docirinele din fara de adoptiune (S.U.A.) figpania,Sillstica se dezvolté sub imptlsal foi Damaso Alouso, dar si prin Merinfle fui Amado Alonso, Hatafeld (stabilit mai tlziu tot in Aekerie) si, in ultima vzeme, Carlos Bousofic nti Tucrare fundamental, cu caracter teoretic*, Démaso Alonso distinge trei cunoaster ale operelliterare: a cititoraaf fintuiie), a criti Gulu! (evaluare) sia stlsticianului (timjifca), toate cu un cazacter anis— toric ~ simptom prin care se relieleazd semmul comun al futuror teo-—# THIS de care ne ocupim, Stilisticianul studiaz& opera in sine, ensnfal, priv ca o creatie individual in vorbirea carent& (silted Tngvisticd) ttn vorbirea iterard(ailistid liferard) Cadrul analizeS concrete rimine el lingvistic: de la stnet Ia context. Valoarea cirfii lui D. Alonso fine ‘oomal de reusita-unei snteze a tuturor nivelelor la care un demers etic 7 Ey Soler, Linguinice and Litrory istry, New Jevsoy, Princston UP. sont at Ley By Yer an, Pan OP ‘ide, p34 BPE ada, Eaayo de mitedney Hints entices (e 2 1, Made, Gredon, 1568 Wea eagle ab tm heart sa, PP. SiSoc SORE ALEXANDRESCU, PROLECOMBNON IL se poate constitu, Amado Alohso merge pe linia lui Bally, vorbind de “sitemul expresiv" al operei, de constructia poemului, in toate straturile le, fird 2 impinge insd mai departe sugestile saussuriene # ‘Autoritatea lui Croce descurajeasd, in Italia, cercetarile stiistice, desi proptia lui oper putea oferi sugesti si in aceasta direcfie. Doming fastiel, mult vreme, interesul pentru raporturile dintre limba, concepts ca inslilufe, si cultura, particularizata sau studiatd in general (Bertoni, De Lolis, M, Fubini), Imediat fnainte si apoi dupa al dollea rizboi ronalal, sub influenta iui Bally gia loi Spitcer, dar i fa urma dezvoltari Iingvistici, G. Devoto®, G. Contini, B, Terracini se indreapt’ citre™] textul literar, analizat ca’ deviere de la norma, pe care primul dintre ei ‘ explicd nu prin optiune, ci prin yevadarea” or, violenta"(coereistone) Gxercitata asipra institutie! verbale. In plus, Contin declangeazit o im pportanta migcare de analizi a variantelor suceesive ale uneio peat mcs emi x ely so pe ae tarea filologicd si integrarca in contexte culturale 2 textului imi par a Famine, oricum, earacteristice stilisticit laliene, chiar si tn. a dowa ei {generate reprezentati mai ales de gropol dela, Shrumenti critic#”—Maria Corti, Avalle ®, Cesare Segre sinterX si preocupltile de semtotica, ‘Pornind ein aceloas susse germane si {ranceze, stilstica romfni se

S-ar putea să vă placă și

• Antoine de Saint-Exupéry

  

  Document4 pagini

  Antoine de Saint-Exupéry

  Diana S

  100% (1)
• Immanuel Kant

  

  Document4 pagini

  Immanuel Kant

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• Eugen Simion, Genurile Biograficului

  

  Document4 pagini

  Eugen Simion, Genurile Biograficului

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Oare Teatrul Este Literatură

  

  Document3 pagini

  Oare Teatrul Este Literatură

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• Rezumat Cruciada Copiilor

  

  Document3 pagini

  Rezumat Cruciada Copiilor

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• Albertina A Dispărut

  

  Document1 pagină

  Albertina A Dispărut

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• 7 Zile Cu Alexandru Vona

  

  Document10 pagini

  7 Zile Cu Alexandru Vona

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• Solia

  

  Document2 pagini

  Solia

  Diana S

  Încă nu există evaluări
• Textul Literar

  

  Document1 pagină

  Textul Literar

  Diana S

  Încă nu există evaluări