Liderismul politic

Prin lider politic se intelege individual cu potentialul de influenta si autoritate cel mai ridicat, si implicit, cu gradul de preferinta si dezirabilitate
cel mai inalt din cadrul organizatiei/comunitatii de interese politice. Adevaratul lider isi demonstreaza autoritatea si influenta fara a apela la
constringere, control excesiv, manipulare, indoctrinare.
Liderismul politic ca fenomen este un mijloc de formare, mentiner si exercitare a puterii si este bazat pe integrarea diferitor grupuri, categorii si
paturi sociale. In societatile contemporane el se realizeaza prin intermediul unor mecanisme specifice de exerciatare a puterii(mass-media, organ
legislativ, aparat birocratic, partid politic) in jurul unui proiect, concept sau al unei ideologii de solutionare a obiectivelor si sarcinilor
preconizate.Viziunea liberala sustine ca in lupta politica se angajeaza si triumfa cei mai inteligenti, mai curajosi, mai puternici, mai indrazneti,
mai apti de munca.
Termenul de lider are citeva semnificatii:
1)persoana care isi exercita autoritatea, orientind si coordonind acitivitatea unei organizatii
2)persoana care detine puterea executive si isi exercita functiile legate de puterea decizionala
3)persoana care, in virtutea unor capacitate si abilitati, conduce activitati collective
Pentru un lider este caracteristica capacitatea de influenta asupra altor oameni in directia organizarii unei activitati commune pt atingerea
unui scop concret.
Unii cercetatori estimeaza ca exista cel putin 7 mii de studii axate pe problematica fenomenului liderismului.

Trasaturi definitorii ale comportamentului si personalitatii liderului politic

Principalele trasaturi ale comportamentului liderului, in masura sa facadin acesta o personalitate politica sunt:
1)vocatia puterii reusita activitatii oamenilor politici angrenati in procesul cucerii si exercitarii puterii depinde, de existenta unor
motivatii, scopuri si calitati manageriale, dar si de folosirea de catre ei a mijloacelor si resurselor institutionale si politice.
2)Competenta politica pt a cuceri si a exercita puterea politica , liderul politic trebuie sa faca dovada capacitatii de a influenta si conduce
pe ceilalti, sa intruneasca calitatile profesionistului desavirsit, care stapineste pina la nivel de detaliu stiinta.
3)Autoritatea charismatica charisma are un rol ce nu poate fi ignorat in viata si destinul conducatorului politic, in activitatea sa orientata
spre obtinerea si exercitarea puterii. Ea induce acceptarea neconditionata a acestuia, identificarea cu el, coincidenta convingerilor adeptilor
cu cele ale sale. Charisma unui lider consta in prestigiul personal, intuitie, imaginatie, instinct de dominare, inspiratie.

4)Prestigtiul considerat drept capacitatea liderului politic de a influenta si determina comportamentul maselor in directia datorita, confera
acestuia o mare putere, capacitatea relatiilor sale de comunicare cu societatea.
5)Inteligenta si instructia liderii politici de success pe linga un coefficient de inteligenta ridicat si performante scolare dosebite, trebuie
sa mai aiba si un coeficient ridicat de inteligenta emotionala, care presupune autocunoasterea emotionala.
6)Flexibilitatea, adaptabilitatea, arta de a negocia sunt mijloacele cu ajutorul carora se poate realize o comunicare cu cercurile puterii,
cu societatea civila. Liderul trebuie sa se adapteze cu dinamica situatiilor politice concrete, sa se manifeste ca o adevarata personalitate
7)Angajarea exprima devotamentul complet pe care liderul politic trebuie sa il manifeste fata de indatoririle si atributiile ce ii revin,
intarindu-si astfel autoritatea.
8)Energia face trimitere la entuziasmul pe care este necesar s ail demonstreze liderul politic in realizarea scopului si intereselor urmarite.
Eficienta energiei cu care el isi indeplineste indatoririle si atributiile incredintate depend integritatea manifestata.

9)Hotarirea exprima dorinta de actiune, vointa, increderea in victorie, disciplina si asumarea responsabilitatii liderului in raport cu
sarcinile politice asumate. Liderul politic care are o vointa puternica si de lunga durata, exercita o influenta importanta asupra claselor si este
urmat de acestea pe o perioada indelungata. Emil Cioran spunea: Un mare geniu politic trebuie sa fie un dominator. Daca stie sin u poate
comanda, n-are nici o valoare.
10)Integritatea presupune aderarea de catre lider la un set de valori morale in activitatea politica pe care o desfasoara, fara de care nu
poate obtine si consolida increderea celor pe care ii conduce.
11)Loialitatea reprezinta sinceritatea abordarii responsabilitatilor politice asumate, fata de superiori, fata de sine si fata de subalterni.
12)Altruismul mplica sacrificarea intereselor si ambitiilor personale si angajarea plenara a liderului politic in rezolvarea si realizarea
intereselor collective si performantei grupului pe care le reprezinta.
13)Increderea in subordonati este acea trasatura care conduce spre stabilirea de relatii interpersonale bazate pe incredere reciproca,
intrucit increderea liderului in subordonatii sai implica, in mod direct, increderea acestora in personalitatea si autoritatea sa.

Tipologia liderismului politic si functiile lui

Una din problemele actuale ale liderismului este problema tipologizarii acestui fenomen. Cele mai semnificative tipologii privind liderismul
politic sunt:
1)conform rezultatelor acitivitatii liderilor, acestia se divizeaza in lideri obisnuiti sau reali(care nu lasa urme in istorie) si lideri remarcabili
sau mareti (care aduc dupa sine mari schimbari social-politice in viata unei comunitati).
2)in dependenta de relatiile conducatori-condusi si de metodele de conducere, liderii se impart in autoritari (tipul care presupune o
influenta individuala a liderului si este bazata pe amenintarea sanctiunilor si utilizarea fortei) si democratici (tipul care prevede exprimarea
de catre conducator a opiniilor si intereselor membrilor grupului condus sau a comunitatii).
3)in functie de dimensiunile influentei liderilor liderii sint de scara nationala, lideri ai anumitor clase sau straturi sociale si lideri ai
anumitor paturi sau categorii de oameni.
4)politologul American R.Tucker in dependenta de scopul liderilor si influent ape care o exericta asupra societatii, evidentiaza 3 tipuri
de lideri- conservatori (tind spre mentinerea status quo al societatii), reformatory (tind spre transformari radicale ale orinduirii sociale prin
initierea reformarii structurilor de putere, GORBACIOV) si revolutionary(au drept scop trecerea la un system politic principal nou, la o
orinduire sociala noua, K.MARX).

5)in functie de dimensiunea morala a liderismului, cercetatorul McGregor Burns propune sa se faca deosebire intre 2 tipuri de lideri-
conciliatori sau de compromissi reorganizatori sau transformatori.
6)in dependenta de resursele legitimitatii puterii si de autoritatea liderului, Max Weber propune urmatoarea tipologie a liderilor- tipul
traditional de liderism (bazat pe mecanismul traditiilor, obiceiurilor, pe forta deprinderii, cu dreptul de conducere pe care il primeste datorita
provenientei sale); tipul rational-legal sau birocratic (bazat pe ideea ratiunii, transmiterii a functiilor de putere); tipul charismatic (bazat pe
credinta in capacitatile exclusive ale conducatorului, adica puterea liderului charismatic este lipsita de traditii si legi.
7)cercetatorul baltean M.Sleahtitchi descrie in lucrarile sale 12 tipuri de lideri: tipologia G. Le Bon (lideri aventurieri si ctitori), tipologia
M.Weber (demagogi si charismatici), tipologia K.Lewin (autoritari, democratici si permisivi), tipologia R.Likert ( exploatativ, autoritar-
binevoitor, democrat-consultativ si democrat-participativ), tipologia F.E.Fiedler(centrati pe sarcina si centrati pe relatii interpersonale), tipologia
R.J.House (sustinatori, instrumentali, participative sicentrati pe rezultat), tipologia D.Chalvin (organizator, participativ, realist, intreprinzator si
maximalist), tipologia W.J.Reddin (altruist, autocrat, dezertor, promoter, ezitant, realizator, birocrat si autocrat-binevoitor), tipologia R.F.Bales
(tipul de lider bun, tipul de lider centrat pe sarcina, tipul de lider specialist-social, tipul de lider dominator sau lider deviant-supraactiv si tipul de
lider deviant subactiv), tipologia R.R.Blake- J.S.Mouton (lideri populisti, sacatuiti, moderat-oscilanti, centrati pe sarcini si centrati pe grup),
tipologia J.M.Burns (tranzactionali si reformatori) si tipul providential (M.Buber, W.Bennis etc.).
8)conceptia Marxist-leninista clasifica liderii in lideri conducatori si lideri de opozitie, importanti si neinsemnanti, de criza si de rutina, ai
proletariatului si ai burgheziei;

9)in dependenta de felul cum se manifesta practic liderul, unii autori evidentiaza 5 lideri generalizatori: liderul stegar (strateg si tactic, are
vointa tare si viziune proprie- Gandhi, Lenin), liderul servitor (exercita rolul de a exprima interesele condusilor- Brejnev, Cernenko), liderul
negustor( propune ca cineva sa-I cumpere ideile pt a fi sustinut de condusi Reagan), liderul pompier(reactioneaza promt la problemele zilei si la
cerintele momentului) , si liderul demagog (promite, darn u face nimic pt realizarea celor declarate).

Tendintele actuale in dezvoltarea liderismului politic

Liderismul politic, ca fenomen obiectiv, multilateral si complex, se manifesta la 3 niveluri sociale. Liderismul la nivelul grupurilor mici,
consolidate prin interes politic, reprezinta mecanismul integrarii activitatii de grup in care liderul dirijeaza si organizeaza activitatea acestui
grup ce solicita de la conducator anumite calitati. Liderismul la nivelul societatii civile se caracterizeaza printr-un comportament politic
orientat spre includerea subiectilor sociali in structurile de putere, parteneriatul social si avantajul reciproc pt lider si pt cei condusi.

TEMA. SOCIETATEA CIVIL

1. Consideraii teoretice referitoare la societatea civil
Societatea civil se definete ca ansamblul iniiativelor, aciunilor i eforturilor ceteneti colective, care se desfoar n afara structurilor
guvernamentale.
Termenul provine din latin (,,civilis societas) i la nceput desemna acea parte a societii diferit de organizaiile militare sau
congregaionale i era sinonim cu ,,societate politic.
Preocupri teoretice cu privire la societatea politic i societatea civil sunt prezente nc n antichitate. Astfel, Democrit, sofitii, Socrate,
Platon, Aristotel artau c societatea trebuie s fie condus de un grup de nelepi cu competen profesional i conduit moral.
Mai trziu, Ch.Montesquieu n lucrarea sa ,,Despre spiritul legilor afirma c societatea civil exist n mod autonom de societatea politic
i c ea controleaz statul i puterile sale distincte.
Conform concepiei lui Hegel, societatea civil este o societate care evolueaz conform propriilor sale principii diferite de organizarea
politic.La rndul su, Alexis de Tocqueville sublinia capacitatea indivizilor de a se asocia att n plan privat ct i n plan statal.
n prezent, societatea civil nseamn ordine social i economic, care se transform conform propriilor reguli, independent de cerinele
etice ale asociaiilor legaliste sau politice. Societatea civil se refer la aspectele non-politice ale ordinii sociale contemporane, a cror importan
a crescut de cnd exist un acord ntre societatea civil i stat.
2. Societatea politic
Societatea politic cuprinde totalitatea instituiilor, organizaiilor, asociaiilor i mijloacelor de informare n mas, care n mod organizat i
programatic se implic n problemele puterii i conducerii politice, fie ca fcnd parte din organele de conducere politic, fie acionnd pentru
cucerirea puterii politice.
n societatea politic se includ: statul (cu toate componentele sale: puterea legislativ, executiv, judectoreasc), partidele politice, alte
organizaii care se implic n problema puterii i realizeaz o activitate de dobndire a puterii politice. Organizaii politice sunt numai acelea care,
prin statut, prin program, prin diferite activiti, se implic n problemele puterii politice.
Societatea politic difer de la o ar la alta prin consistena ei organizatoric, autoritatea politic i caracterul su.Societatea politic este
format din guvernani i din cei care tind s devin guvernani.
3. Societatea civil
n accepia comun, societatea civil cuprinde ansamblul actorilor i raporturilor dintre actorii ce constitue trama vieii sociale a unei ri.
ntr-un regim democratic, societatea civil i desfoar activitatea n baza legilor menite s le prevad i s asigure drepturile i libertile
cetenilor, obligaiile i ndatoriile pe care s le exercite fr interdicii din partea societii politice, precum: dreptul de exprimare, de asociere,
de organizare, de grev, de demonstraii, de circulaie liber, de informare .a. Numai o societate politic democratic bazat pe egalitatea
anselor creaz condiii afirmrii societii civile. Egalitatea de condiii exercit o influen benefic att asupra societii politice, ct i asupra
societii civile.
n cadrul societii civile, cetenii intr ntr-o reea de raporturi sociale, participnd la activitatea unei multipliciti de asociaii, organizaii,
cluburi, n vederea promovrii unei diversiti de obiective i interese.
Societatea civil este cadrul n care se manifest cei care nu dein autoritate politic, cadru care include relaiile economice, structurile de
familie i de rudenie, instituiile religioase.
Societatea civil nsemn surse substaniale de putere n afara statului i, de cele mai multe ori, mpotriva statului.
n cadrul unui regim politic democratic ntre societatea politic i societatea civil nu pot exista raporturi nici de subordonare, nici de
supraordonare, ci raporturi complexe de interdependen.
3.1 Organizaiile non-guvernamentale. Din societatea civil fac parte i organizaiile non-guvernamentale. Acestea sunt organizaii non-
profit, organizate de cele mai multe ori pe baz de voluntariat. Ele ndeplinesc mai multe funcii, printre care:
Funcia de avangard: ONG-urile iniiaz programe ce pot fi preluate att de sectorul public ct i de cel privat.
Funcia de prezervare a memoriei colective a societii.
Funcia de experimentare a unor idei noi: ele ofer astfel un flux de persoane ce pot fi folosite de sectorul public sau de cel privat.
Este oferit posibilitatea de promovare n funcii a unor persoane care altfel nu ar accede la astfel de poziii n alt tip de organizaii,
scznd astfel tensiunile i frustrrile unei anumite pri a populaiei.
ONG-urile se implic n rezolvarea unor nevoi ale comunitii, pe care statul le poate satisface prost sau de care nu se pot ocupa cu
succes satisfctor.
Acest tip de organizaii mpiedic statul sau orice alt surs de putere public sau privat s domine resursele politice.
4. Trsturile socieii civile n Republica Moldova
n Republica Moldova societatea civil se afl ntr-o stare incipient de dezvoltare. Procesele sociale haotice, polarizarea rapid a societii,
deformarea relaiilor sociale las o amprent nefavorabil asupra dezvoltrii acestui sector important al societii democratice.
Dreptul la asociere este reglementat de articolele 41 i 42 din Constituie, precum i de Legea cu privire la partide i alte organizaii social-
politice (1991), Legea cu privire la culte (1992) etc.Cadrul legislativ are o esen democratic, garantnd dreptul cetenilor la libera asociere i
stabilind clar prerogativele i limitele statului n relaiile cu societatea civil.
 Legea cu privire la asociaiile obteti distinge patru forme organizatorico-juridice ale asociaiilor obteti: a) micarea obteasc, b)
organizaia obteasc, c) fundaia obteasc, d) instituia obteasc.
n prezent, n Republica Moldova sunt nregistrate peste 1400 ONG-uri cu diferite domenii de activitate.
Dup aproape un deceniu de existen, micarea ONG-urilor din republic continu s se confrunte cu urmtoarele probleme:
Legea cu privire la asociaiile obteti este incomplet, neclar, inaplicabil n multe probleme relaionale, lipsesc normele de
procedur specifice, precum i cele de drept administrativ aplicate noilor reglementri. Cadrul legislativ nu integreaz suficient participarea
public n procesul de adoptare a deciziilor.
Realizarea dreptului la informare continu s fie o problem dificil n stat.
Activitatea ONG-urilor este slab reflectat de ctre mass-media. Majoritatea populaiei nu are o imagine clar a posibilitii asocierii
n organizaii neguvernamentale i a activitilor pe care le intreprinde sectorul asociativ.
Absena unei concepii strategice de stat n vederea edificrii unei structuri eficiente i armonizate a societii civile i atragerii ONG-
urilor la realizarea programelor de stat la nivel local i naional, la realizarea politicii de stat.