Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
Extrdarea
- referat -
Profesor ndrumtor:
Student:
Banu Aurel Cosmin
An IV
Februarie 2011
CUPRINS
Bibliografie.13
2
I. SCURT ISTORIC PRIVIND EXTRADAREA
3
Extradarea este definita ca un act juridic bilateral, care consta in acceptarea remiterii
unu infractor de catre statul solicitat, pe teritoriul caruia acesta se afla, statului solicitant,
in vederea judecarii sau pentru a executa o pedeapsa.4
Conceptul de extradare s-a bucurat de o atentie deosebita in literature de specialitate,
fiind emise o multitudine de definitii cu nuantari de la un autor la altul, de la un sistem la
altul.
Notiunea de extradare s-a dezvoltat treptat pe fondul implicarii tot mai accentuate a
statului.
In conformitate cu punctual de vedere al profesorului Rodica Mihaela Stanoiu,
extradarea apare ca un act bilateral ce intervine intre doua state: unul pe teritoriul caruia
se afla infractorul refugiat si caruia i se adreseaza cererea de extradare si altul care este
interesat in pedepsirea infractorului si care adreseaza in acest scop cerea de extradare.5
Opiniile formulate de Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, A Borooi, I Pascu, I. Molnar, V
Lazar, trebuie amintite si anume ca extradarea este un act bilateral, politic si juridic prin
care statul, pe al carui teritoriu se afla un infractor strain, preda pe acesta statului unde s-a
savarsit infractiunea ori statului ale carui interese au fost afectate prin comiterea faptei
sau ale carui cetatean este, in vederea tragerii la raspundere penala ori a executarii
pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotarare definitive.6
Legea Nr. 18 din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene, incheiata la
Paris, la 13 decembrie 1957 si a protocoalelor sale aditionale, incheiate la Strasbourg la
15 octombrie 1975 si la 17 martie 1978, prevede, in art. 3 ca extradarea va fi ceruta si,
respective acordata de Romania , in vederea urmaririi sau judecarii, numai pentru fapte a
caror savarsire, atrage, potrivit legislatiei partii solicitante si a partii solicitate, o
pedeapsa privative de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severa, iar in
vederea executarii pedepsei; numai daca pedeapsa privativa de libertate este mai mare de
un an sau mai severa.7
In materie de extradare sunt cunoscute trei sisteme:
- sistemul politic sau guvernamental
- sistemul jurisdictional
- sistemul mixt8
Sistemul politic prevede ca extradarea este considerata ca un act cu caracterpolitic,
pentru ca admiterea sau respingerea cererii se face de guvern, pe baza datelor culese de la
organele administrative sau judiciare.Decizia guvernului nu este supusa controlului
justitiei.
Caracterul politic rezulta din faptul ca, extradarea se realizeaza pe baza vointei liber
exprimate a statelor, respectandu-se suveranitatea si independenta lor.
4
Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 100
5
Stanoiu Rodica Mihaela- Asistenta juridical internationala in materie penala, Bucuresti Ed. Academiei
R.S.R, 1977, pag. 99
6
Alexandru Boroi- Drept penal , Partea generala, Editia a II a, Ed. All Beck 2000, pag. 58
7
Legea nr. 80din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare , incheiata la Paris la 13
decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale, incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie
8
Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 100
4
In sistemul jurisdictional, Codul penal, in art. 16 alin.1 prevede ca extradarea poate
fi acordata sau solicitata pe baza de conventie internationala ori pe baza de reciprocitate.
In alin. (2) Conditiile in care se acorda sau se solicita extradarea prevazute in conventii
internationale sau declaratii de reciprocitate se completeaza cu cele prevazute in legea
spiciala.9
In cazul sistemului mixt, instantele judecatoresti sunt cele care se pronunta asupra
admisibilitatii si temeiniciei cererii de extradare, hotararea nu este obligatorie, guvernul
putand sa se conformeze sau nu, decizia lui, neputand fi atacata in justitie. Daca isntanta
hotareste sa respinga cererea de extradare, solutia este obligatorie pentru guvern.10
9
Codul penal adoptat prin Legea nr. 301/2004 publicat in Monitorul Oficial nr. 575 din 29 iunie 2004
10
Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 101
11
Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 104
5
c) cand judecatorul a constatat vinovatia autorului infractiunii fara sa pronunte vreo
sanctiune.
Totusi, in cazurile prevazute in paragraful 2, extradarea va putea fi acordata:
a) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa impotriva unei persoane, institutii
sau bun avand character public in statul solicitant
b) daca persoana care a format obiectul judecatii avea ea insasi un caracter public in
statul solicitant;
c) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa in totul sau in parte pe teritoriul
statului solicitant sau intr-un loc asimilat teritoriului sau.
5. Dispozitiile paragrafelor 2 si 3 nu impiedica aplicarea dispozitiilor nationale, mai
largi, cu privire la efectul non bis in idem legat de hotararile judiciare pronuntate
in strainatate.12
Exista si posibilitatea refuzului sau amanrii extradarii daca predarea acelei personae
ar fi susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru cauza varstei sau a
starii de sanatate.
Legea nr. 80 din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare,
sustine predarea amanita sau conditionata a persoanei, in art.19
1. Partea solicitata va putea, dupa ce va fi statuat asupra cererii de
extradare, sa amana predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmarita de ea insasi sau
daca persoana a fost deja condamnata sa poata executra, pe teritoriul sau, o pedeapsda
aplicabila pentru un alt fapt decat acela pentru care este ceruta extradarea.
2. In loc de a amana pedeapsa, partea solicitata va putea preda
parti solicitante persoana ceruta in conditiile ce vor determina de comun accord intre parti
Statul roman este obligat sa supuna cauza autoritatii sale judiciare pentru exercitarea
urmaririi penale sau a judecatii pe baza documentelor furnizate de statul solicitant.
Daca este vorba de infractiuni grave sau dintre cele incriminate prin conventii
internationale, examinarea competentei si exercitarea acrtiunii penale, se face din oficiu,
fara exceptie si fara intarziere.13
Extradarea exista daca exista dubla incriminare, adica fapta pentru care se cere
extradarea este prevazuta ca infractiune atat in legea statului solicitant cat si in legea
statului solocitat.
Extradarea nu se acorda pentru urmatoarele categorii de infractiuni:
1. infarctiuni politice sau fapte conexe unor asemenea infractiuni
Atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale, nu va fi
considerat infractiune politica;
12
Legea nr. 80din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare , incheiata la Paris la 13
decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale, incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie
1978 / Protocolul Aditional la Conventia Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie)
13
Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 104
6
2. infractiuni militare care nu constituie infractiuni de drept
comun;
3. infractiuni motivate ca fiinde de drept comun dar care urmaresc pedepsirea
unor personae din considerente de rasa, de religie, de nationalitae sau de opinii
politice.
Trebuie amintit in acest caz si Legea nr.18, Articolul.3 Infractiuni politice:
1. Extradarea nu se va acorda, daca infractiunea pentru care este ceruta
este considerate de partea solicitata ca infractiune politica sau ca fapta conexa a unei
asemenea infractiuni.
2. Aceasi regula se va aplica daca partea solicitata, are motive
temeinice de-a crede ca cererea de extradare motivata printr-o infractiunede drept comun
a fost prezentata in vederea urmaririi sau pedepsirii unei persoane cosiderente de rasa, de
religie, de nationalitatesau de opinii politice ori ca situatia acestei personae risca sa fie
agravata pentru unul sau altul dintre aceste motive.
3. In aplicarea prezentei conventii, atentatul la viata unui sef de stat sau
a unui membru al familiei nu va fi considerata ca infractiune politica.
4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligatiile pe care partile si le vor fi
asumat sau le vor asuma potrivit oricarei alte conventii internationale cu caracter
multilateral
ARTICOLUL 4
Infractiuni militare
Extardarea motivate de infractiuni militare care nu constituie infractiuni de drept
comun este exclusa din campul de aplicare al prezentei conventii.14
Tot aceasi lege are in vedere si locul savarsirii infractiunii, care prevede ca:
1. Partea solicitata va putea refuza sa extradeze persoana reclamata pentru o
infractiune care, potrivit legislatiei sale, a fost savarsita in tot sau in parte pe teritoriul sau
ori intr-un loc asimilat teritoriului sau.
2. Cand infractiunea, motivand cerere de extradare, a fost comisa in afara teritoriului
tarii solicitante, extradarea nu va putea fi refuzata decat daca legislatia partii solicitate nu
autorizeaza urmarirea unei infractiuni de acelasi fel, savarsita in afara teritoriului sau ori
nu autorizeaza extradarea pentru infractiunea formand obiectul cererii.
14
Legea nr. 80din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare , incheiata la Paris la 13
decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale, incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie
1978 / Protocolul Aditional la Conventia Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie)
7
Daca fapta pentru care se solicita extardarea este pedepsita in statul solicitant cu
moartea, extradarea se va acorda in schimbul unor asigurari ca aceasta nu se va executa si
va fi comutata
Dupa 1 ianuarie 2007 toate instantele judecatoresti desemnate potrivit legii ca
autoritati judiciare emitente, vor trebui sa aplice, de asemenea, in cazul persoanelor care
se sustrag de la urmarirea penala, judecata sa executarea pedepsei inchisorii pe teritoriul
uni stat membru al Uniunii Europene, prevederile Titlului Legii 302/ 2004.15
Legea nr. 80 din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare, in
art 11, aminteste si de pedeapsa capitala, care prevede faptul ca daca fapta pentru care se
cere extradarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de catre legae partii solicitante si
daca, in acest caz, aceasta pedeapsa nu este prevazuta de legislatia partii solicitate, sau in
mod normal aici nu este executata, extradarea nu va putea sa fie acordata decat cu
conditia ca partea solicitanta sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre partea
solicitata ca pedeapsa capitala nu se va executa.16
15
Legea 302/2004 privind coperarea judiciara in meterie penala, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, partea 1, nr. 534 din 21 iunie, 2006
16
Legea nr. 80din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare , incheiata la Paris la 13
decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale, incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie
1978 / Protocolul Aditional la Conventia Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie)
17
Codul penal adoptat prin Legea nr. 301/2004 publicat in Monitorul Oficial nr. 575 din
29 iunie art 10 (1) Legea penala se aplica infractiuniloir savarsite pe teritoriul Romaniei.
(2) Prin teritoriiul Romaniei se intelege intinderea de pamant si apele cuprinse intre frontierele
de stat , inclusive apele maritime interioare, subsolul si spatial aerian , precum si marea teritoriala cu solul,
subsolul si spatial aerian al acestuia.
(3) Infractiunea se considera savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand a fost comisa pe o
nava sub pavilion romanesc sau aeronava romana, precum si atunci cand pe teritoriul Romaniei ori pe o
nava sub pavilion romanesc sau aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs
rezultatul in fractiunii.Platformele de foraj maririm sunt assimilate navelor sub pavilion romanesc.
8
E. Conditii privitoare la procedura
IV. EXTRADAREA IN UE
18
Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002, pag. 107
9
Prin Decizia cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JHA din 13
iunie 2002, s-a materializat hotrrea luat n cadrul Consiliului European de la Tampere
din 15 i 16 octombrie 1999 ca, ntre Statele Membre ale Uniunii Europene, s se
nlocuiasc procedura formal de extrdare, n cazul persoanelor care se sustrag
executrii unei pedepse privative de libertate, aplicat printr-o hotrre de condamnare
rmas definitiv, cu o procedur de predare simplificat, respectiv, de a se accelera
procedura formal de extrdare, n cazul persoanelor care se sustrag urmririi penale i
judecrii.
Dup cum se arat n nsui preambulul deciziei-cadru, in esen, prin aceast
procedur de predare, se nltur etapa administrativ pe care actualele proceduri de
extrdare o presupune n mod obligatoriu, decizia de predare, ca i ntreaga procedur
fiind exclusiv de competena autoritilor judiciare, ceea ce nu exclude ns posibilitatea,
prevzut de articolul 7 din decizia - cadru, ca Statele Membre s desemneze o autoritate
central (sau mai multe), care s asiste autoritile judiciare competente.
Potrivit noului sistem, n cazul n care o persoan dintr-un Stat Membru se
sustrage, dup caz, urmririi penale, judecrii, respectiv, executrii pedepsei, pe teritoriul
acelui Stat Membru, autoritatea judiciar competent a Statului Membru n cauz emite
un mandat de arestare european, n baza unei hotrri definitive de condamnare la o
pedeaps privativ de libertate de cel puin 1 an sau a unui mandat de arestare preventiv,
pe care l transmite, spre executare, autoritii judiciare competente din Statul Membru pe
teritoriul cruia este localizat persoana n cauz.
ntreaga procedur se desfoar ntre autoritatea judiciar emitent i
autoritatea judiciar de executare, acestea putnd fi asistate de autoritatea central
desemnat n acest scop n Statele Membre aflate n relaie, respectiv, de punctele de
contact ale Reelei Judiciare Europene.
10
criminal, terorismul, traficul de persoane, traficul ilicit de droguri, etc.), predarea poate
fi acordat fr a se verifica existena dublei ncriminri.
VI. CONCLUZII
11
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea
Data si locul savarsirii lor, calificarea lor legela si referirile la dispozitiile legale ce le sunt
aplicabile se vor indica in modul cel mai exact posibil si
c) o copie de pe dispozitiile legele aplicabile sau, daca aceasta nu este cu putinta, o
declaratie asupra dreptului aplicabil, precum si semnalmentele cele mai prcis posibile
ale persoanei reclamate si orice alte informetii de natura sa determine identitatea si
nationalitatea sa.19
19
Legea nr. 80din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare , incheiata la Paris la 13
decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale, incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie
1978 / Protocolul Aditional la Conventia Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie)
12
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Boroi- Drept penal , Partea generala, Editia a II a, Ed. All Beck 2000,
pag. 58, Soering c/Regatului Unit (1989)
2. Bianca Selegean Gutan , Protectia Europeana a drepturilor omului, Ed. All Beck,
Bucuresti, 2004, Soering c/Regatului Unit (1989)
3. Constantin Butiuc Institutii de drept penel , vol I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti
2002
4. Stanoiu Rodica Mihaela- Asistenta juridical internationala in materie penala,
Bucuresti Ed. Academiei R.S.R, 1977
5. Rodica Mihaela Stanoiu, Asistenta juridica internationala in materie penala,
Bucuresti, Ed Academiei, 1977
6. C. Bulai - Drept penal. Parte general, vol. I, Bucureti, 1979,
7. Florin Razvan Radu, Comentarii asupra mandatului european de arestare., Ed All
Beck, 2005
8. Florin Rzvan RADU, De la extrdare la mandatul european de arestare. O privire
istoric i juridic,revista Dreptul, nr. 2/2006
9.
10. Codul penal adoptat prin Legea nr. 301/2004 publicat in Monitorul Oficial nr. 575
din 29 iunie 2004
11. Legea 302/2004 privind coperarea judiciara in meterie penala, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, partea 1, nr. 534 din 21 iunie, 2006
12. Legea nr. 80 din 9 mai 1977 pentru ratificarea conventiei europene de extradare ,
incheiata la Paris la 13 decembrie 1957 si a protocoaleleor sale aditionale,
incheiata la Strasbourb la 15 octombrie si al 17 martie 1978 / Protocolul Aditional
la Conventia Europeana de extradare (Strasbourg, 15 octombrie)
13
xtradarea 1. SCURT ISTORIC
14
prevede c aceasta se acord sau poate fi solicitat
pe baz de convenie internaional, pe baz de
reciprocitate i, n lipsa acestora, n temeiul legii.
Prima lege privind extrdarea este Legea nr.
4/1971
Constituia Romniei din anul 1991, n
articolul 19, aliniatele 1 i 2 stipuleaz: Ceteanul
romn nu poate fi extrdat sau expulzat din
Romnia i Cetenii strini i apatrizii pot fi
extrdai numai n baza unor convenii internaionale
sau n condiii de reciprocitate
Parlamentul Romniei a ratificat i a fost
publicat n Monitorul Oficial, partea I, la data de
14.05.1997, Convenia european de
extrdare, din 13 decembrie 1957, precum i cele
dou protocoale adiionale la aceasta, din 1975 i
1978.
Doamna profesoar Rodica-Mihaela Stnoiu spunea:
Extrdarea apare ca un act bilateral ce intervine ntre dou state: unul pe
teritoriul cruia se afl infractorul refugiat i cruia i se adreseaz cererea
de extrdare ( statul solicitat ) i altul care este interesat n pedepsirea
infractorului i care adreseaz n acest scop cererea de extrdare (statul
solicitant ). Prin finalitatea sa, extrdarea este deci un act de asisten
judiciar internaional n materie penal, prin care un infractor este
transferat dintr-un stat n altul pentru a fi tras la rspundere pentru
infraciunea svrit. (1 )
Romnia a ncheiat convenii de asisten juridic cu mai multe state, i
anume: Albania, Algeria, Belgia, Bulgaria, Republica Popular Democrat
Coreean, Cuba, Frana, Germania, Grecia, Italia, Maroc, Mongolia,
Polonia, Rusia, Siria, Tunisia, Turcia, Ungaria.
Cel de-al VIII-lea Congres al Naiunilor Unite pentru prevenirea crimei i
tratamentul delicvenilor a aprobat tratatul tip extrdare. Adunarea
General a O.N.U. a adoptat acest Tratat prin Rezoluia nr. 45/116 din 14
septembrie 1990, invitnd statele membre s colaboreze, n cadrul unor
aranjamente bilaterale i multilaterale, n vederea ntririi msurilor de
prevenire a criminalitii i de ntrire a procesului de justiie penal. ( 2 )
--------------------------------------------------------------------------
---------1. Stnoiu, Rodica Mihaela - Asistena juridic internaional n
materie penal ( Bucureti, Editura Academiei R.S.R., 1977, pag.99)
15
2.Boroi, Alexandru Drept penal. Parte general,
Ed. All Back, Bucureti, 2000, pag. 59
2. ANALIZA EXTRDRII
Legea nr. 296/2001 este structurat n ase
capitole, fiecare capitol fiind la rndul su mprit n
seciuni.
Capitolul I reglementeaz obligaia de a
extrda, preeminena dreptului internaional i
declaraia de reciprocitate.
Referitor la obligaia de a extrda, art. 1 din lege
prevede c Romnia accept s predea, la cererea
de extrdare a unui stat, persoanele aflate pe
teritoriul su i care sunt urmrite penal sau trimise
n judecat pentru o infraciune ori sunt cutate n
vederea executrii unei pedepse de ctre autoritile
judiciare ale statului solicitant.
Astfel, domnul profesor Constantin Bulai (2) remarca:
Extrdarea este actul prin care un stat, pe al crui teritoriu s-a refugiat
un infractor, pred ( remite) la cererea altui stat pe acel infractor pentru a
fi judecat ori pus s execute pedeapsa la care fusese condamnat de
instanele acelui stat.
Extrdarea este o instituie util n lupta mpotriva fenomenului
infracional. Fr utilizarea ei nu s-ar putea nfptui sancionarea prin
aplicarea legii penale n temeiul principiului teritorialitii, n cazurile n
care, dup svrirea infraciunii pe teritoriul rii, infractorul a reuit s-l
prseasc. De asemenea, nu s-ar putea realiza aplicarea legii penale n
temeiul principiilor personalitii i realitii legii penale.
16
Potrivit art. 3 alin. 2 proiectul de nelegere
( pentru declaraia de reciprocitate dat de statul
solicitant ) se
_________________________________________________
3.C. Bulai - Drept penal. Parte general, vol. I, Bucureti, 1979, pag. 195
i urm.
17
Refuzul extrdrii propriului cetean ori a refugiatului
politic oblig statul romn ca la cererea statului solicitant s supun cauza
autoritilor sale judiciare competente, astfel nct s se poat exercita
urmrirea penal i judecata, dac este cazul.
n cazul n care Romnia opteaz pentru soluia refuzului extrdrii
unui strin, nvinuit sau condamnat n alt stat pentru infraciuni
grave sau pentru cele incriminate prin conveniiinternaionale care
nu impun un alt mod de represiune, examinarea propriei competene i
exercitarea, dac este cazul, a aciunii penale se fac din oficiu, fr
excepie i fr ntrziere. Autoritile romne hotrsc n aceleai condiii
ca i pentru orice infraciune cu caracter grav prevzut i pedepsit de
legea romn ( art. 7 alin. 2 ).
Infraciuni politice
Extrdarea nu se acord dac infraciunea pentru care este cerut
extrdarea este considerat de statul solicitat ca infraciune politic sau
ca fapt conex unei asemenea infraciuni.
Atentatul la viaa unui ef de stat sau a unui membru al familiei sale
nu este considerat infraciune politic.
Nu sunt considerate infraciuni politice : crimele mpotriva umanitii
i alte violri similare ale legii rzboiului, precum nici un act de natur
terorist.
Infraciuni militare
Extrdarea motivat de infraciuni militare care nu constituie
infraciuni de drept comun este exclus din cmpul de aplicare al
prezentei legi.
Infraciuni fiscale
n materie de taxe i impozite, de vam i de schimb valutar,
extrdarea va fi acordat ntre statele pri la Convenia european de
extrdare i la protocoalele sale.
Gravitatea pedepsei
Romnia acord extrdarea , n vederea urmririi sau judecrii, numai
pentru fapte a cror svrire atrage, potrivit legislaiei statului solicitant,
o pedeaps privativ de libertate mai mare de 2 ani, iar n vederea
18
executrii unei sanciuni penale, numai dac aceasta este mai mare de 1
an ( art. 12 )
Pedeapsa capital
Articolul 13 din lege prevede c dac fapta pentru care se cere extrdarea
este pedepsit cu moartea de ctre lege statului solicitant, extrdarea nu
va putea fi acordat dect cu condiia ca statul respectiv c pedeapsa va
fi comutat.
Pedeapsa cu suspendarea
executrii
Fraciunea de pedeaps rmas de executat trebuie s corespund
exigenelor de gravitate de la art. 12 pentru acordarea extrdrii.
19
n sprijinul cererii se vor prezenta documente referitoare la hotrri
judectoreti, expunerea faptelor, dispoziii legale aplicabile. La cerere,
ulterior, se vor comunica i informaii suplimentare.
Cererea de extrdare i actele anexe ajung la Ministerul Justiiei, care
le examineaz, sub aspectul reciprocitii pentru extrdare, al existenei
unui impediment n angajarea procedurii. n cel mult 5 zile Ministerul
Justiiei transmite cererea i actele anexe Parchetului competent.
n 24 de ore de la primirea cererii de extrdare i actelor anexe,
Parchetul trebuie s identifice i s aresteze n vederea extrdrii
persoana reclamat. Cel reclamat este depus apoi la penitenciar,
dup care procurorul sesizeaz de ndat Curtea de Apelcompetent.
Aceasta, n complet format din doi judectori, examineaz i se
pronun asupra strii de arest n scop de extrdare.
Art. 33 reglementeaz arestarea provizorie, pe care autoritile
competente ale statului solicitant o pot cere chiar nainte de formularea
cererii de extrdare.
Procedura extrdrii la Curtea de Apel este reglementat n art. 34. La
primul termeninstana procedeaz la luarea interogatoriului
persoanei extrdabile, care va fi asistat gratuit de un interpret i de
un avocat din oficiu, dac nu exist un avocat ales.
Dup interogatoriu, persoana extrdabil poate s opteze fie pentru
extrdarea voluntar, fie pentru continuarea procedurii, n caz de
opunere la extrdare.
Conform art. 37 din lege, Curtea de Apel, dup examinarea cererii de
extrdare, poate s dispun fie conexarea dosarelor ( n cazul
concursului de cereri ), fie amnarea soluionrii cererii pentru
informaii suplimentare, fie s constate prin sentin dac sunt
sau nu sunt ntrunite condiiile extrdrii. n acest ultim caz, cnd
Curtea de Apel constat c sunt ndeplinite condiiile de
extrdare, hotrte admiterea cererii de extrdare. Sentina poate
fi atacat cu recurs.
Referitor la extrdarea activ, solicitarea extrdrii se face de ctre
statul romn unui stat strin la propunerea motivat a procurorului
competent sau a preedintelui instanei competente, dup caz.
Soluiile procurorului sau judectorului privind propunerea de a se cere
extrdarea sunt naintate Procurorului General competent sau Ministerului
Justiiei.
Ministerul Justiiei, dac socotete c extrdarea propus este fondat,
definitiveaz i semneaz cererea de extrdare, dup care aceasta i
actele anexe se transmit statului solicitat.
20
Sunt reglementate n continuare reextrdarea, predarea amnat sau
condiionat, remiterea de obiecte i tranzitul.
n art. 50 52 sunt precizate obligaiile statului romn solicitant.
Dac extrdatul urmeaz s execute o pedeaps definitiv, el va fi depus
la penitenciar.
Potrivit regulii specialitii, persoana care va fi predat ca efect al
extrdrii nu va fi nici urmrit, nici judecat, nici deinut n vederea
executrii unei pedepse, nici supus oricrei alte restricii, a libertii sale
individuale, pentru orice fapt anterior predrii, altul dect cel care a
motivat extrdarea.
3. N LOC DE CONCLUZII
Pentru a sublinia importana pe care o are instituia expulzrii, cred c
nu este mai convingtor altceva dect o spe rezolvat de Curtea
European a Drepturilor Omului.
Reclamantul, Jens Soering, cetean german, s-a nscut la data de
01.08.1966, n momentul acela aflndu-se ntr-o nchisoare din Regatul
Unit, ateptnd extrdarea n Statele Unite ale Americii, unde trebuia s
fie judecat n statul Virginia, pentru dou infraciuni de omor, susceptibile
de pedeapsa capital.
Tnrul se confruntase cu posibilitatea unei detenii prelungite n
Culoarul morii. Recunoscnd c pedeapsa capital nu este n sine
nelegal n S.U.A., Curtea a statuat c supunerea reclamantului la
sindromul culoarului morii ar fi contrar drepturilor ce i sunt garantate
de art. 3 i c Regatul Unit ar fi astfel rspunztor fa de dispoziiile
Conveniei.
Extrdarea cuiva n aceste condiii ar fi mpotriva standardelor
justiiei europene i contrar ordinii publice n Europa. ( 4 )
_________________________________________________
4. Hotrri ale Curii Europene ale Drepturilor Omului, Editura
Polirom, 2000, pag. 261
BIBLIOGRAFIE
21
4. Legea nr. 296/2001 ( Anexa 1 )
5. Convenia european de extrdare ( Anexa 2 )
6. Protocol adiional 1975 ( Anexa 3 )
7. Protocol adiional 1978 ( Anexa 4)
8. ***** Hotrri ale Curii europene ale drepturilor omului,
Editura Polirom, 2000, pag. 238 261
9. ***** Culegere de practic judiciar n materie penal, Editura
Rosetti, Bucureti, pag. 52
10. ***** Revista Dreptul, nr. 12/1997, pag. 108
11. Boroi, Alexandru Drept penal. Parte general, Editura
AllBack, Bucureti, 2000, pag 58 - 62
12. Bulai, Constantin Drept penal. Parte general, vol. I,
Bucureti, 1979, pag. 105 i urm.
13. Stnoiu, Rodica- Mihaela - Asistena juridic internaional n
materie penal, Editura Academiei R.S.R., Bucureti, 1977, pag.
99
14. Boghirnea, Iulia Drept constituional. Caiet de seminar,
Editura Universitii din Piteti, 2001, pag. 23
Coordonator:
1. SCURT ISTORIC
Insa cele mai elocvente izvoare despre institutia extradarii sunt cele de la inceputul
secolului XX, respectiv Constitutia Regatului Romaniei din 1923, unde, in Titlul II, art. 32 se
spune: Extradarea refugiatilor politici este oprita.
22
La 20 aprilie 1929 se semneaza un Protocol privind considerarea infractiunilor de
falsificare de moneda ca infractiuni de drept comun, in ceea ce priveste extradarea, iar la
3 mai 1930 Regele semneaza Decretul 1460 privind promulgarea legii privind ratificarea
Protocolului.
23
vederea intaririi masurilor de prevenire a criminalitatii si de intarire a
procesului de justitie penala. ( 2 )
-----------------------------------------------------------------------------------1.
Stanoiu, Rodica Mihaela
- Asistenta juridica internationala in materie penala ( Bucuresti,
Editura Academiei R.S.R., 1977, pag.99)
2.Boroi, Alexandru Drept penal. Parte generala, Ed. All Back, Bucuresti, 2000, pag. 59
In anul 2001, vrand sa-si alinieze legislatia cu cea europeana, Parlamentul Romaniei a
promulgat Legea nr. 296 din 7 iunie (2001) privind extradarea, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei nr. 326/18.06.2001.
2. ANALIZA EXTRADARII
Legea nr. 296/2001 este structurata in sase capitole, fiecare capitol fiind la randul sau
impartit in sectiuni.
_________________________________________________
3.C. Bulai - Drept penal. Parte generala, vol. I, Bucuresti, 1979,
pag. 195 si urm.
negociaza din partea statului roman de Ministerul Justitiei si
Ministerul Afacerilor Externe.
24
Capitolul II, privind conditii pentru extradare, are cinci sectiuni:
Persoanele supuse extradarii ( art. 4 ) sunt acelea a caror predare este solicitata de un
alt stat in care sunt urmarite penal
sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea
executarii unei pedepse penale
Cetatenii romani;
25
daca este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fara
exceptie si fara intarziere. Autoritatile romane hotarasc in
aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter
grav prevazuta si pedepsita de legea romana ( art. 7 alin.
2 ).
26
solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca
statul respectiv ca pedeapsa va fi comutata.
Pedeapsa cu suspendarea executarii
Fractiunea de pedeapsa ramasa de executat trebuie sa corespunda
exigentelor de gravitate de la art. 12 pentru acordarea extradarii.
Locul savarsirii infractiunii
Cand infractiunea a fost savarsita in afara teritoriului statului
solicitant, extradarea poate fi refuzata.
d. Conditii privitoare la competenta
Romania poate sa refuze extradarea persoanei reclamate pentru o
infractiune care, potrivit legislatiei romane, a fost savarsita in totul
sau in parte pe teritoriul sau.
Cand infractiunea a fost savarsita in afara teritoriului statului
solicitant, extradarea va putea fi refuzata numai daca legislatia
statului roman nu autorizeaza urmarirea unei infractiuni de acelasi
fel, savarsita in afara teritoriului sau, ori nu autorizeaza extradarea
pentru infractiunea care face obiectul cererii.
e. Conditii privitoare la procedura
Extradarea se poate refuza si pentru urmatoarele considerente:
Urmariri in paralel;
Lipsa plangerii prealabile;
Dreptul la aparare;
Judecarea in lipsa;
Non bis in idem;
Prescriptie;
Amnistie;
Gratiere
Capitolul III se refera pe larg la procedura extradarii.
Cererea de extradare, potrivit art. 24 din lege, trebuie formulata
in scris de autoritatea competenta a statului solicitant si se
adreseaza Ministerului Justitiei din Romania.
In sprijinul cererii se vor prezenta documente referitoare la hotarari
judecatoresti, expunerea faptelor, dispozitii legale aplicabile. La
cerere, ulterior, se vor comunica si informatii suplimentare.
Cererea de extradare si actele anexe ajung la Ministerul
Justitiei, care le examineaza, sub aspectul reciprocitatii pentru
27
extradare, al existentei unui impediment in angajarea procedurii. In
cel mult 5 zileMinisterul Justitiei transmite cererea si actele
anexe Parchetului competent.
In 24 de ore de la primirea cererii de extradare si actelor anexe,
Parchetul trebuie sa identifice si sa aresteze in vederea
extradarii persoana reclamata. Cel reclamat este depus apoi la
penitenciar, dupa care procurorul sesizeaza de indata Curtea de
Apel competenta. Aceasta, in complet format din doi
judecatori, examineaza si se pronunta asupra starii de arest in
scop de extradare.
Art. 33 reglementeaza arestarea provizorie, pe care autoritatile
competente ale statului solicitant o pot cere chiar inainte de
formularea cererii de extradare.
Procedura extradarii la Curtea de Apel este reglementata in art.
34. La primul termen instanta procedeaza la luarea
interogatoriului persoanei extradabile, care va fi asistata gratuit
de un interpret si de un avocat din oficiu, daca nu exista un avocat
ales.
Dupa interogatoriu, persoana extradabila poate sa opteze fie
pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea
procedurii, in caz de opunere la extradare.
Conform art. 37 din lege, Curtea de Apel, dupa examinarea cererii de
extradare, poate sa dispuna fie conexarea dosarelor ( in cazul
concursului de cereri ), fie amanarea solutionarii cererii pentru
informatii suplimentare, fie sa constate prin sentinta daca
sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii. In acest ultim
caz, cand Curtea de Apel constata ca sunt indeplinite conditiile de
extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare. Sentinta
poate fi atacata cu recurs.
Referitor la extradarea activa, solicitarea extradarii se face de
catre statul roman unui stat strain la propunerea motivata a
procurorului competent sau a presedintelui instantei competente,
dupa caz.
Solutiile procurorului sau judecatorului privind propunerea de a se
cere extradarea sunt inaintate Procurorului General competent sau
Ministerului Justitiei.
Ministerul Justitiei, daca socoteste ca extradarea propusa este
fondata, definitiveaza si semneaza cererea de extradare, dupa care
aceasta si actele anexe se transmit statului solicitat.
In capitolul IV sunt reglementate efectele extradarii.
28
Partea romana va face cunoscuta de urgenta partii solicitante solutia
adoptata asupra extradarii, comunicandu-i totodata un extras de pe
decizia definitiva.
Asa cu prevede art. 45 alin. 4, locul predarii va fi, de regula, un
punct de frontiera al statului roman.
Sunt reglementate in continuare reextradarea, predarea amanata
sau conditionata, remiterea de obiecte si tranzitul.
In art. 50 52 sunt precizate obligatiile statului roman solicitant.
Daca extradatul urmeaza sa execute o pedeapsa definitiva, el va fi
depus la penitenciar.
Potrivit regulii specialitatii, persoana care va fi predata ca efect al
extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in
vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii, a
libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul
decat cel care a motivat extradarea.
Capitolul V reglementeaza extradarea aparenta, cu referire la
crime internationale grave, cand cererea de extradare se
examineaza printr-o procedura legala distincta, si frauda la
extradare. Potrivit acesteia din urma, predarea unei persoane prin
expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta masura de
acelasi fel este interzisa, ori de cate ori ascunde vointa de a se eluda
regulile de extradare.
Dupa publicarea in Monitorul Oficial ( partea I ) a Legii nr. 296/2001,
dispozitiile Legii nr. 4 din 18 martie 1971 s-au abrogat.
3. IN LOC DE CONCLUZII
Pentru a sublinia importanta pe care o are institutia expulzarii, cred
ca nu este mai convingator altceva decat o speta rezolvata de
Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Reclamantul, Jens Soering, cetatean german, s-a nascut la
data de 01.08.1966, in momentul acela aflandu-se intr-o inchisoare
din Regatul Unit, asteptand extradarea in Statele Unite ale Americii,
unde trebuia sa fie judecat in statul Virginia, pentru doua infractiuni
de omor, susceptibile de pedeapsa capitala.
Tanarul se confruntase cu posibilitatea unei detentii prelungite
in Culoarul mortii. Recunoscand ca pedeapsa capitala nu este in
sine nelegala in S.U.A., Curtea a statuat ca supunerea reclamantului
la sindromul culoarului mortii ar fi contrar drepturilor ce ii
sunt garantate de art. 3 si ca Regatul Unit ar fi astfel raspunzator
fata de dispozitiile Conventiei.
29
Extradarea cuiva in aceste conditii ar fi impotriva
standardelor justitiei europene si contrara ordinii publice in Europa.
(4)
_________________________________________________
4. Hotarari ale Curtii Europene ale Drepturilor Omului, Editura
Polirom, 2000, pag. 261
BIBLIOGRAFIE
1. Constitutia Romaniei din 1923
2. Constitutia Romaniei din 1991
3. Codul Penal Roman
4. Legea nr. 296/2001 ( Anexa 1 )
5. Conventia europeana de extradare ( Anexa 2 )
6. Protocol aditional 1975 ( Anexa 3 )
7. Protocol aditional 1978 ( Anexa 4)
8. ***** Hotarari ale Curtii europene ale drepturilor
omului, Editura Polirom, 2000, pag. 238 261
9. ***** Culegere de practica judiciara in materie penala,
Editura Rosetti, Bucuresti, pag. 52
10. ***** Revista Dreptul, nr. 12/1997, pag. 108
11. Boroi, Alexandru Drept penal. Parte generala,
Editura AllBack, Bucuresti, 2000, pag 58 - 62
12. Bulai, Constantin Drept penal. Parte generala, vol. I,
Bucuresti, 1979, pag. 105 si urm.
13. Stanoiu, Rodica- Mihaela - Asistenta juridica
internationala in materie penala, Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1977, pag. 99
14. Boghirnea, Iulia Drept constitutional. Caiet de
seminar, Editura Universitatii din Pitesti, 2001, pag. 23
30