Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Argument
- Furnizorii
- Consumatorii
- Concurentii
- Sindicatele si actionariatul
- Intermediarii
- Alti actori
- Mediul demographic
- Mediul economic
- Mediul tehnologic
- Mediul socio-cultural
- Mediul natural
- Mediul politico-legislativ
- Puncte tari
- Puncte slabe
- Oportunitati
- Amenintari
- Avantajele analizei SWOT
Argument
Managementul strategic incearca sa realizeze o armonizare intre mediul extern al firmei si cel
intern, urmarind permanent fenomenele interne si externe, prezente si viitoare.
Pentru a intelege presiunile externe pe care le suporta firma, este necesara in primul rand
definirea mediului si evidentierea componentelor sale specifice, asa cum au fost identificate de
diversi specialisti romani si straini. Elementele comune ale acestor definitii se refera la doua
aspecte particulare ale mediului global, si anume:
- dinamismul sau, din care rezulta imediat necesitatea anticiparii de catre firma a unor
configuratii viitoare ale mediului sau adaptarea sa la schimbari neprevazute si , pe de alta parte,
In opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei, pe care acesta il numeste "global" poate fi definit ca
fiind "ansamblul factorilor si fortelor externe intreprinderii care sunt in masura sa-i afecteze
acesteia maniera de dezvoltare".
Mai orientata spre notiunea de piata, definitia mediului extern al firmei asa cum este vazuta de
catre englezii Hill si Sullivan este urmatoarea:"mediul firmei consta in acei factori ce scapa
controlului sau imediat si care sunt capabili sa-i influenteze relatiile cu partenerii de mediu".
Notabila este si parerea specialistilor romani, dintre care amintim definitia profesorului
Pintilie, care considera ca mediul extern al unitatii economice poate fi definit drept "piata interna
si externa in cadrul careia firmele isi ofera reciproc produse , servicii, lucrari, informatii etc.,
colaboreaza intre ele si deseori se confrunta, intrand in competitie". Aceasta definitie, usor
restrictiva isi gaseste completarea in opinia profesorului Ovidiu Nicolescu, care considera ca
"mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natura economica, tehnica, politica,
demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psiho-sociologica, educationala si
ecologica ce marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor necesare, adoptarea
si aplicarea deciziilor de realizare a lor".
Orice firma, indiferent de marimea sa sau de alte caracteristici este afectata, intr-o masura
oarecare de modificarile ce survin in mediul sau ambiant. Problema fundamentala care se pune
insa este aceea de a intelege modul in care mediul influenteaza un agent economic si, mai ales,
modul in care o va face in viitor. Din definitiile prezentate este interesant de delimitat relevanta
mediului ambiant pentru agentul economic. Astfel, asa cum aminteste B.Bacanu ,,trecerea in
revista a factorilor cu posibila influenta asupra organizatie nu inseamna ca oricare dintre ei are un
efect notabil in orice moment", ceea ce rafineaza definitiile intalnite in lucrarile de specialitate,
prin introducerea conceptului de singularitate a unei anume configuratii de mediu pentru fiecare
organizatie in parte si indeparteaza abordarile unificatoare ale mediului.
Mediul extern nu are aceeasi fizionomie pentru toate firmele dintr-un anumit spatiu
economico-geografic. Fiecare dintre firmele apartinatoare unui mediu extern"comun"percepe in
mod diferit presiunile exterioare , in functie de profilul , marimea, notorietatea dobandita si
politica pe care o promoveaza. In orice caz, in structura mediului se disting mai multe
componente , cu pozitii si grade de semnificatie variabile de la o firma la alta.
Analiza structurii mediului extern al firmei se poate efectua luand in calcul mai multe criterii,
dintre care cele mai importante sunt natura elementelor componente si modul lor (direct sau
indirect )de influenta asupra activitatii firmei. Istoric vorbind, treptele de influenta care au dus la
detectarea dupa natura a componentelor de mediu s-au succedat de la cele proxime firmei pana la
cele mai indepartate, fiind astfel delimitat mai intai mediul "imediat"al acesteia si apoi mediul
"larg", prin extinderea celui dintai.
1.1.1 Furnizorii
Furnizorii unei firme sunt acei factori economici de mediu care ii confera acesteia resursele
necesare pentru desfasurarea propriei activitati. Cand spunem resurse ne referim la toata
tipologia lor: materiale, umane sau financiare. Astfel, furnizorii trebuie priviti nu numai in
acceptiunea lor traditionala, ci si ca prestatori de servicii private sau publice sau furnizori de
resurse umane. Totusi, ponderea covarsitoare a furnizorilor "de contact" este data de firmele
furnizoare de bunuri si servicii compatibile cu activitatea firmei. Modul in care furnizorii pot
influenta organizatia analizata depinde de cateva elemente care induc vulnerabilitati de o parte
sau de alta a ecuatiei. Astfel, firma-clienta va fi vulnerabila in fata furnizorului sau daca: acesta
este unicul detinator al patentului pentru produsele, materialele, serviciile pe care i le livreaza;
acel produs ce face obiectul relatiei intre cei doi nu poate fi substituit, fiind in acelasi timp
esential procesului de productie al firmei; schimbarea furnizorului implica costuri ridicate, ceea
ce este in general valabil avand in vedere ca o relatie avantajoasa cu un furnizor se construieste
in timp, pe masura ce ambii parteneri capata incredere si isi acorda facilitati reciproc
- furnizorul este mai puternic (diferenta de marime), decat firma-clienta sau pur si simplu daca
firma in cauza prefera produsele/serviciile acelui furnizor din diferite motive. In aceste situatii ,
firma se gaseste sub o puternica presiune cel putin din partea acestei forte a micromediului sau:
furnizorii. In cazul contrar, (firma este mai mare ca talie decat furnizorii sai, produsele sunt usor
de inlocuit, firma nu depinde de un numar restrans de furnizori sau costurile de schimbare a
furnizorului sunt reduse), firma insasi se gaseste in pozitia de a-si exercita prin actiunile sale
influenta asupra unei componente a micromediului, puterea sa de negociere cu furnizorii fiind
ridicata. Un exemplu in acest sens il constituie firma Benetton, producatoare de articole de
imbracaminte si accesorii, prezenta si pe piata romaneasca. Desi politica firmei este aceea de a
franciza circa 80% din productia sa, fiind descrisa de aceea ca o companie neintegrata pe
verticala, in materie de relatie cu furnizorii sai se comporta ca un tot unitar, activitatea sa de
achizitii centralizate determinandu-i vaste economii de scara. Astfel, Benetton este unul dintre
cei mai mari cumparatori de fire de lana din lume si lucreaza in principal cu circa 85 de
furnizori. Datorita cantitatilor comandate, precum si a paletei largi de furnizori, firma detine o
pozitie extrem de avantajoasa in raport cu acesti parteneri de mediu.
1.1.2Clienii
Reprezint cea mai important component a micromediului, stabilirea unei relaii optime,
continue i durabile ntre firm i client fiind elementul cheie al opticii de marketing, astfel nct
ntreaga activitate a firmei s fie orientat spre satisfacerea cerinelor acestora. Reprezentai de
consumatori, utilizatori, organizaii sau persoane fizice crora le sunt adresate produsele i
serviciile, clienii alctuiesc piaa de desfacere a firmei productoare.
1.1.3 Concurentii
Spre deosebire de categoriile de factori externi prezentate, respectiv furnizorii si clientii
firmei, concurentii nu se afla in contact nemijlocit cu aceasta, dar ii marcheaza relatiile cu mediul
exterior. In cercul concurentilor sunt cuprinsi agenti economici cu profil similar sau diferit de
cel al firmei, care sunt susceptibili de a satisface aceleasi nevoi ale clientilor, fiind percepute de
consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor. Din punct de vedere al firmei,
concurentii nu sunt toti la fel, ei diferentiindu-se in patru categorii:
a)concurentii traditionali precum Procter& Gamble si Henkel, Coca-Cola si Pepsi sau pe piata
romaneasca a comunicatiilor mobile MobiFon si Orange sunt concurenti directi de ani de zile si
se "urmaresc" pe toate pietele pe care patrund.
Datorita similaritatii caracteristicilor fizice sau a gamei de produse, ei sunt prinsi intr-o cursa
permanenta in incercarea de a se diferentia de rivali. Principala modalitate de diferentiere este
publicitatea, adesea agresiva dar nu mai putin costisitoare, folosita in incercarea de a sublinia
avantajele consumatorului in situatia alegerii propriului produs in locul celui concurent.
Concurenta directa este deci una devoratoare de bani si doar firmele cu adevarat potente
financiar ii supravietuiesc. De aceea, multe firme evita de a intra in concurenta directa preferand
refugierea pe segmente de piata marginale, mai putin disputate dar si mai putin profitabile.
b)concurentii indirecti, sunt firmele care ofera produse similare consumatorilor, dar cu
caracteristici diferite, ce satisfac alte nevoi sau preferinte. Este cazul de exemplu, al
restaurantelor rapide (tip Mc Donald,"s) in raport cu restaurantele clasice; toate aceste firme
activeaza in acelasi domeniu dar se adreseaza unor grupuri socio-economice diferite.
Este de remarcat de asemenea ca, indiferent daca sunt directi sau indirecti, concurentii care
produc acelasi produs sau unul similar apartin aceleiasi industrii. Pot exista insa si concurenti
care provin din afara domeniului familiar firmei, adica producatorii de bunuri si servicii
substituibile si nou-venitii in sector.
c)substituentii - sunt acei concurenti care produc si/sau comercializeaza bunuri si servicii diferite
de ale firmei, dar care, satisfacand aceleasi nevoi de consum, pot inlocui produsele firmei
noastre. Produsele inlocuitoare si fabricantii lor sunt un real pericol pentru o firma ale carei
produse sunt substituibile, alegerea consumatorului atarnand uneori de o campanie publicitara
mai agresiva sau pur si simplu de faptul ca dezvoltarea tehnologica poate crea produse care
imbunatatesc modul in care este satisfacut consumatorul .
d)nou-venitii -sunt acei concurenti abia intrati pe o piata sau intr-un sector si care vor ataca
pozitiile firmelor deja implantate. In principal exista doua categorii de potentiali nou-intrati pe
piata:
- cei care vand deja pe piata respectiva dar decid sa-si extinda gama de produse si sa-si atraga noi
consumatori concurand produsele deja existente;
- un alt tip de nou-veniti sunt firmele din avalul sau din amontele unei activitati, care incearca
astfel sa-si asigure fie o sursa de aprovizionare fiabila, fie o retea proprie de distributie; usurinta
patrunderii pe piata a noilor veniti este direct proportionala cu capacitatea celorlalti concurenti
"vecini" de a impune si consolida asa numitele "bariere de intrare in sector", care constau in
special in gradul de diferentiere a produselor si in loialitatea indusa clientelei.
Astfel, realizarea unui produs/serviciu care satisface o varietate de nevoi ale consumatorului
lasa o foarte mica posibilitate de intrare unor noi competitori. De asemenea, clientii satisfacuti
prezinta un potential ridicat de fidelitate vizavi de o marca pe care sunt mai putin inclinat sa o
schimbe chiar la aparitia unor produse noi. Uneori insa, aceste doua "bariere" nu sunt suficient de
puternice si nou-venitii se transforma in concurenti directi, aglomerand piata si intensificand
concurenta.
Tendinta constatata la nivelul mai multor tari in ultimul timp este aceea ca firmele trebuie sa
faca fata unei concurente din ce in ce mai dure si mai numeroase, ceea ce ridica acest element al
micromediului la rang de forta principala. Cei doi factori care contribuie la accentuarea acestei
tendinte sunt:
1.1.4 Intermediarii
Intermediarii sunt agenti economici implicati in promovarea, distribuirea si vanzarea
produselor unei firme catre utilizatorii finali, grupati in urmatoarele categorii:
> reselerii (revanzatori), sunt firmele care au rolul de a face produsele (mai) usor
accesibile consumatorului final, fie deoarece acesta se gaseste la distanta de producator, fie din
alte motive legate de politicile de distributie ale acestuia. Din aceasta categorie fac parte
angrosistii, detailistii, micii comercianti, agentii de vanzari sau orice alta forma de intreprindere
al carei scop este distribuirea produselor altei firme.
Cum scopul oricarei activitati productive este vanzarea profitabila a bunurilor sau
serviciilor sale, este evidenta preocuparea firmei pentru intretinerea unor raporturi lucrative cu
clientii sai. Acestia, ca forta a micromediului pot genera presiuni importante la nivelul firmei,
care trebuie in permanenta sa anticipeze si sa previna impactul negativ sau sa speculeze
schimbarile pozitive.
Acest lucru nu este usor mai ales in conditiile in care, ca tendinta generala se constata mai
ales in ultimii ani formarea si consolidarea in multe medii economice a unei clientele avizate,
sofisticate si puternice. Astfel, clientii devin pe zi ce trece tot mai pretentiosi, deoarece
asteptarile lor privind calitatea, fiabilitatea si durabilitatea produselor si serviciilor primite cresc
neincetat. Alaturi de aceste schimbari, aparitia grupurilor si aliantelor de cumparatori constituie
un fenomen recent care le-a rapit multor fabricanti capacitatea de control a pietei. In
micromediul actual al firmei, clientul, fie ca este consumator final sau intermediar de vanzare,
are un cuvant important de spus si trebuie luat in seama ca atare.
Ambele forte ale micromediului se afla in legatura directa si pot, prin actiunile lor sa-i
influenteze evolutia .
Tot in categoria detinatorilor de interese, dintr-o perspectiva mai larga, fac parte: institutiile
financiare, media, organismele de protectie a consumatorilor si institutiile de control asupra
organizatiei
Concluzionand, putem spune ca micromediul firmei este deosebit de important pentru aceasta,
iar cunoasterea si analiza fortelor care il compun se releveaza ca o prioritate si un element de
baza al diagnosticului firmei.
Capitolul 2 Macromediul firmei
Ph.Kotler spunea ca forta care produce cel mai mare impact este tehnologia. A fost nevoie ceva
timp pentru ca economistii sa ajunga la aceasta concluzie si sa statueze faptul ca statele puternice
se numara printre factorii determinanti in progresul tehnic si tehnologic.
Acest mediu are o influenta deosebita asupra firmei asigurand un climat de stabilitate politica
si legislativa, cu rol major in incurajarea afacerilor (sau descurajarea lor) si implicit in asumarea
sau evitarea unor riscuri de catre firme.
Sistemul de valori al societatii si comportamentul care motiveaza acest sistem sunt elemente de
directionare in lumea afacerilor.
Factorii socio-culturali de multe ori au influenta directa asupra firmei: atitudinea fata de
munca, stilul de viata, securitatea sociala, nivelul educational, problemele sociale, migratia, sunt
doar cativa dintre acestia.
CAPITOLUL 2 Analiza SWOT
Analiza SWOT este o metoda des folosita in mediul de afaceri, pentru ca ajuta la
proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei. Ea functioneaza ca o radiografie a firmei sau
a ideii de afaceri si evalueaza in acelasi timp factorii de influenta interni si externi ai unei
organizatii, precum si pozitia acesteia pe piata sau in raport cu ceilalti competitori.
In urma unei astfel de analize echipa manageriala poate propune o imbunatatire sau o schimbare
radicala a planului strategic. Cercetarea joaca un rol important in prezicerea trendurilor viitoare
si a directiei in care se indreapta compania.
In cadrul SWOT, punctele tari si cele slabe sunt privite ca factori interni, pe cand oportunitatile
si amenintarile sunt considerati factori externi.
2.3 Oportunitati
Factorii externi de influenta care pot fi folositi in favoarea firmei. In functie de valorificarea
lor, compania se poate dezvolta mai mult, intr-un timp mai scurt.
- Fuziuni sau aliante strategice
- Schimbari in preferintele consumatorilor
- O piata noua sau una in curs de dezvoltare
- Competitori slabi
- Dezvoltarea infrastructurii
- Inovatii tehnologice
- Cererea in crestere de pe piata
- Atragerea de fonduri
- Sprijin din partea guvernului
2.4 Amenintari
Factori externi care pun in pericol afacerea. Acestia nu depind de companie si nu pot fi
controlati.
- Legislatia si birocratia
- Influenta politica
- Factori de mediu
- Economia
- Competitori mai cunoscuti, cu produse mai bune sau mai ieftine
- Acces redus la canale de distributie
- Taxele
- Conditiile meteo, pentru afacerile sezoniere
Trebuie sa se tina cont ca analiza este una orientativa si nu poate lua locul unui raport detaliat. In
plus, aceasta isi poate dovedi eficienta doar daca sunt luate masuri in functie de rezultatele si
concluziile la care s-a ajuns.
Rezumatul analizei mediului extern
al ntreprinderii
Ansamblul analizelor realizate n cadrul acestui modul ( cel mai
a d e s e a utiliznd i corelnd i date ale mediului intern), pot scoate n eviden
urmtoareleaspecte care sunt eseniale n cadrul unui diagnostic strategic al mediului extern:
caracteristicile generale ale sectorului (tip, grad de concentrare, indice
d e cretere) i elementele globale ce determin atractivitatea lui (oportunitilei ameninrile,
tendinele creterii i rentabilitii); presiunea forelor concureniale din sector:
mrimea, caracteristicile, sensuli posibilitile de influen a acestor fore;
grupurile strategice existente n cadrul sectorului, precum i inten
s i t a t e a l u p t e i c o n c u r e n i a l e d i n t r e g r u p u r i i n c a d r u l g r u p u r i l o r, n c o n d i
i i l e expansiunii corporaiilor transnaionale;
strategiile i poziiile principalilor clieni i mai ales ai pr
i n c i p a l i l o r concureni ai ntreprinderii;
profilurile strategice comparative ale ntreprinderii i principalilo
r s i concureni;