Tipuri de viituri

Viiturile pot clasificate in mai multe tipuri, in functie de diferite criterii.

Dupa forma hidrografului, ce reflecta distributia in timp a precipitatiilor, viiturile pot fi:

- simple sau singulare, caracterizate printr-un singur varf, ce sunt provocate, de

regula, de un eveniment pluvial unic, de mare intensitate.

- complexe sau compuse, ce prezinta mai multe varfuri, rezultate din ploi succesive
sau din suprapunerea precipitatiilor cu topirea zapezilor. Sunt specifice raurilor de
mari dimensiuni, care traverseaza mai multe unitati de relief sau zone climatice
diferite si care de-a lungul lor primesc afluenti ale carot viituri nu ajung in acelasi
timp in colectorul principal.

In functie de modul de evolutie in timp, se disting viituri lente si viituri rapide.

Viiturile lente sunt specifice cursurilor de apa ce dreneaza suprafete bazinale de marime
medie si mare (de ordinul a mii de km 2). Ele se manifesta o perioada de timp mai indelungata, ce
poate dura de la cateva zile (in cazul bazinelor de marime medie), la cateva saptamani sau chiar luni,
in cazul marilor fluvii (Mississippi, 1993; Yangtze, 1998; Dunarea, 2006).

Asemenea viituri sunt generate, de obicei, de precipitatiile bogate si intense, de lunga durata
(cateva zile). In anotimpul de primavara, la latitudini temperate, acestea se pot asocia cu apa
provenita din topirea rapida a zapezilor, provocand viituri de mare amploare.

In martie 1981, bazinele Crisului Alb, Crisului Negru, Ariesului si Oltului superior au fost
afectate de viituri cu perioada medie de repetare de 1/100 de ani, generate pe de o parte de
precipitatii de 100 - 150 mm cazute pe durata a 48 de ore, iar pe de alta parte, de topirea stratului de
zapada care in zonele montane depasea 1 m grosime, in conditiile unor temperaturi ridicate, ce in
timpul zilei au ajuns la 20oC (Stanescu si Drobot, 2002). Viitura produsa pe Dunare in perioada aprilie
mai 2006 s-a datorat, de asemenea, precipitatiilor bogate care s-au suprapus topirii stratului de
zapada ce masura grosimi de pana la 2-3 m in zonele montane din Alpi si Carpati, pe fondul unor
temperaturi de 12 - 14oC inregistrate la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie in cea mai mare
parte a bazinului Dunarii (Serban et all., 2006).

In cazul viiturilor lente, inundarea albiei majore are loc gradual, in timp relativ indelungat si in
general, ea nu se produce prin deversarea laterala a malurilor, ci prin avansarea apei provenite din
sectoarele de rau din amonte, unde malurile albiei minore sunt mai joase decat in aval (Stanescu si
Drobot, 2002). Intrucat viiturile lente provoaca inundarea unor suprafete intinse, se mai numesc
viituri regionale.

Viiturile rapide se caracerizeaza prin durata scurta de manifestare, de ordinul zecilor de

minute sau al orelor. Sunt specifice cursurilor de apa ce dreneaza bazine hidrogafice de mici
dimensiuni (pana la cateva sute de km2) caracterizate prin pante mari, fragmentare accentuata a
reliefului, grad redus de impadurire si pondere ridicata a suprafetelor impermeabile. Sunt generate de
ploi torentiale cu intensitati mari, frecvent de tip convectiv, cu durate scurte (de 2 6 ore) ce depasesc
timpul de concentrare al bazinului. Viteza de scurgere a apei este foarte mare, ceea ce determina un
impact mecanic puternic asupra albiei si obstacolelor intalnite, provocand dislocarea si antrenarea
lor. Asemenea viituri au un caracter, in general local, dar distrugator, motiv pentru care mai sunt
denumite viituri brutale (Stanescu si Drobot, 2002). In conditiile in care antreneaza cantitati
importante de aluviuni, ele pot deveni viituri noroioase.
 Printre factorii favorizanti ai viiturilor rapide se inscriu despaduririle si extinderea urbanizarii,
care conduce la impermeabilizarea terenurilor.

A. Guilcher (1965, citat de Grecu, 2004), in functie de caracteristicile si regiunile de producere,

distinge mai multe tipuri de viituri: mediteraneene, oceanice, tropicale, de vara.

Viiturile mediteraneene sunt specifice raurilor de dimensiuni medii si mici care dreneaza
spatii montane din areaul mediteranean. Sunt specifice pentru sudul Frantei, sudul Italiei, insulele
Sicilia si Sardinia, sudul Turciei. Se caracterizeaza prin rapiditate de manifestare, violenta deosebita si
frecventa ridicata. Sunt generate de ploi cu intensitati foarte mari, ce pot depasi 500 mm in 24 de ore,
ajungand pana la 1000 mm in 24 de ore. Se produc cu precadere vara si toamna si genereaza trei
tipuri principale de inundatii: toerntiale, litorale si urbane (Laganier et Davy, 2000).

Inundatiile torentiale afecteaza majoritatea cursurilor de apa mediteraneene. Prezinta o mare

rapiditate in evolutie. Timpul de crestere a apelor este foarte scurt, ceea ce face dificila alertarea in
timp util a populatiei, din care cauza asemenea viituri provoaca adesea decese prin inecare.

Inundatiile litorale afecteaza zonele costiere fiind consecinta conjugarii conditiilor

meteorologice si hidrologice. Vanturile si furtunile puternice din spatiul marin provoaca intensificarea
valurilor si cresterea nivelului apei care inunda campiile joase litorale. In cazul in care furtunile coincid
cu producerea de viituri pe cursurile de apa care debuseaza in mare, apa adusa de rauri va inunda, la
randul ei, spatiile joase litorale.

Inundatiile urbane sunt generate de ploile torentiale care cad pe spatiile urbanizate,
caracterizate printr-un coeficient ridicat de impermeabilizare a suprafetelor. Ele sunt consecinta
capacitatii insuficiente a sistemului de drenaj urban de a colecta apa pluviala, datorita pe de o parte,
intensitatii deosebite a ploii, iar pe de alta, functionarii deficitare a sistemului de drenaj (care poate fi
subdimensionat sau gestionat si intretinut necorespunzator).

Viiturile oceanice se produc indeosebi in timpul iernii, pe cursuri de apa tributare oceanului.
Sunt specifice raurilor de pe fatada atlantica a Frantei, din Marea Britanie, din centrul si estul Statelor
Unite s.a.

Viiturile tropicale sunt caracteristice zonelor afectate de cicloni, tornade, uragane.

Viiturile de vara sunt generate de precipitatii torentiale produse in sezonul de vara. Au

caracter local si sunt specifice zonelor temperat continentale (Europa centrala, S.U.A.). In Romania
astfel de viituri sunt caracteristice indeosebi raurilor din regiunile montane si deluroase.