COMPORTAMENTUL SI HANDICAPURILE DE

COMPORTAMENT

Comportamentul reprezinta expresia relatiei dintre dezvoltarea psihica si

mediul ambiant in care traieste individual. Acesta este confruntat cu o serie de situatii
carora trebuie sa le faca fata si a adopte raspunsuri cu caracter adaptiv, sa inteleaga,
sa actioneze asupra mediului si sa se integreze in normele de convietuire sociala.
Pentru aceasta, comportamentul este dependent de nivelul intelectului, de
cunostintele si de experienta de viata a subiectului, de caracteristicile organizarii
sociale si functionalitatea relatiilor intersubiective. Subiectul se construieste pe sine,
se autoregleaza, prin raportari la cei din jur, adaptand atitudini specifice fata de
acestia. La randul lor, grupul, scoala, societatea, ii influenteaza activitatea si il
remodeleaza dupa caracteristicile specifice ce le poseda, imprimandu-i un set de
valori si norme specifice.
Copilul se dezvolta si se modeleaza progresiv printr-o raportare continua la
statuturile si rolurile parintilor si in functie de alte persoane. La inceput imita
comportamentul adultilor si adopta modele din mediul familial ca apoi sa invete si sa
experimenteze noi comportamente.
Calitatea influentelor familiale si ale grupurilor determina structurarea unor
comportamente proprii, ele putand fi adaptive, integrative, racordate la normele
sociale sau, dimpotriva, aberante, dezadaptive si de conflict in raport cu parametrii
sociali.

Cauzele si formele handicapurilor de comportament

Manifestarile comportamentale sunt traite in plan intern, iar odata produse,

au un efect circular, deoarece efectele lor se repercuteaza asupra subiectului,
mentinand, amplificand sau modificand caracteristicile ce au stat la baza declansarii
actiunilor.
Exista o categorie de tulburari in planul intern, si o alta, plan extern, ca
expresie a manifestarii inafara, a trairilor subiective.

In plan intern, pot avea loc tulburari de tipul :

anxietati si frustrari prelungite ;
instabilitate afectiva si depresie ;

1
 ostilitate si neacceptarea colaborarii cu cei din jur ;
slaba dezvoltare afectiva si indiferenta ;
izolare si evitarea celor din jur;
trairea unor tensiuni exacerbate prin constientizarea unor handicapuri;
repulse fata de activitate;
dereglerari ale unor functii psihice.

Toate acestea se manifesta in exterior prin:

reactii afective instabile si de o anumita intensitate (frica, manie, furie, ras
si plans nestapanit) ;
agitatie motorie si miscari dezorganizate ;
negativism si apatie ;
teribilism si infatuare ;
minciuna si spirit de contrazicere ;
furt si vagabondaj ;
cruzime si aberatii sexuale.

Aceste perturbatii pot avea o multitudine de cauze care actioneaza

asupra subiectului in diferite perioade de varsta.
Invatatorii sunt interesati de varsta copilariei pentru faptul ca structurile
psihice sunt in continua formare, iar posibilitatile de discernere sau de a evita
factorii nocivi sunt mai eficiente.
Cea mai raspandita abatere comportamentala dar care semnifica
formarea particularitatilor negative ale personalitatii este minciuna.
Aceasta evolueaza diferit, in functie de varsta. Daca in perioada
anteprescolara minciuna nu denota un caracter negativ, ci o forma de adaptare
la conditiile noi ivite si imitarea persoanelor din jur, in perioada scolara mica,
prin repetare, devine obisnuinta si se poate transforma intr-o caracteristica
negativa a personalitatii.
Scolarul mic minte fie sa abata atentia de la realitate, fie sa induca in
eroare pe altii, fie sa-si motiveze siesi propriul comportament fata de normele
cunoscute cu care intra in contradictie sau doreste sa le evite.
Un numar mare dintre copiii de varsta scoalra mica nu au maturitatea
necesara unei invatari organizate si riguroase, ceea ce duce la o forma de
inadaptare scolara de tipul imaturitatii. Acesti copii nu pot sustine un efort
indelungat, obosesc mai repede, sunt agitati motor si psihic sau, dimpotriva,
sunt apatici, indiferenti, trec cu greu de la o activitate la alta, iar cu timpul,
drept urmare a esecurilor repetate, le scade interesul fata de invatare si incep sa
evite scoala. Carentele activitatii de invatare sunt determinate de dificultatile
formarii abilitatilor instrumentale, in primul rand, a citit-scrisului si a
socotitului.

2
 O alta cauza care poate conduce la inadaptarea scolara o reprezinta
capacitatea redusa de concentrare a atentiei, mobilizarea greoaie pentru
activitate, dificultati in fixarea scopurilor, in anticiparea si intelegerea
situatiilor complexe.
Acesti factori determina un tip de insucces scolar bazat pe stari anxioase
in care fobia fata de scoala influenteaza structura personalitatii si
comportamentului copilului.
Prezint in continuare studiul de caz asupra elevului C.A.

Prezentarea cazului

Stare psihologica descrisa

Anxietate sociala evitanta ; personalitate evitanta in curs de structurare.

Prezentarea cazului
Elevul C.A. in timpul ascultarii la lectii, indiferent daca stie sau nu, daca
sarcina este grea sau usoara, daca verificarea are semnificatie in determinarea
calificativelor, se inroseste, transpira, tremura, prezinta dificultati de
concentrare, vadind un evident disconfort organic si psihic.
In pauze, evita intalnirile cu ceilalti colegi, ramane in clasa singur, evita
locurile cu multa lume si dezvolta o anxietate severa atunci cand se afla in
centrul atentiei. Spune ca se poarta astfel ca sa nu faca ceva prostesc si
deranjant. Se teme ca in astfel de situatii se va face de ras.
Aceste dificultati au aparut evident in clasa a III-a, dar dadeau impresia
ca este vorba despre o timiditate excesiva.
Refuza sa raspunmda la lectii dand impresia ca este blocat din cauza
fricii de a nu fi evaluat negativ. Cand erau anuntate teste de evaluare avea
tendinta de a absenta. Acelasi lucru se intampla cand primea o responsabilitate
individuala deoarece ii supraestima pe altii si se subaprecia pe el.
In dialog cu elevul, si-a manifestat teama de esec, de a nu se face de ras,
de a nu fi considerat inferior de catre ceilalti colegi.

Evaluare
Elevul C.A. are o personalitate dependenta, exprimata printr-o teama
ridicata de evaluare negativa. Elevul tinde sa prezinte o sensibilitate fobica in
raporturile sale interpersonale din exteriorul familiei.
Putem spune ca prezinta anxietate sociala evitanta, situata la limitele
normalitatii, simptom de personalitate evitanta in curs de dezvoltare.

Pronosticul
Este favorabil.
In urma intalnirilor cu psihologul scolar si invatatorul, in urma unor
sedinte de sustinere, elevul incepe sa aiba incredere in el./
3
 Tinte ale terapiei si educatiei corective

Am urmarit ca elevul sa se angajeze in interactiunile sociale dorite si sa

devina eficient la scoala, valorificandu-si potentialul intelectual. Am incercat sa
construim o serie de aptitudini sociale. Am folosit jocuri de rol, roluri, mai ales
pe linia celor la care elevul s-a dovedit a fi inapt.
Nu am urmarit sa eliberam elevul de orice anxietate, ci, am incercat sa-l
educam in legatura cu anxietatea sociala. Am pornit de la ideea ca subiectii cu
anxietate sociala se considera a fi adevaratii inadaptati social.
Antrenamentul aptitudinilor sociale a presupus comportamente de
expunere, desensibilizare, repetitii comportamentale si modelare de
comportament adecvat.
Cel mai eficient a parut a fi comportamentul de expunere treptata. In
felul acesta s-a imbunatatit si comportamentul social.
Am intervenit si prin terapie cognitiva spre a incerca sa eliminam fricile
irationale. In acest sens am implicat elevul in jocuri de rol imaginare tema
anxietatii sale solicitandu-l sa rezolve teme sistematice pentru acasa.
Tratamentul s-a efectuat mai intai individual si apoi in grup, supotul
afectiv si educatia jucand un rol fundamental.
Dupa mai multe luni, comportamentele sociale s-au imbunatatit simtitor,
dar tot continua sa inregistreze niveluri crescute de frica.