TEMA 10: Amprentarea funcional, confecionarea modelului definitiv i trasarea

limitelor viitoarei proteze (demonstrare). Confecionarea abloanelor cu borduri

de ocluzie.

1. Ce prezint amprenta funcional.

Amprenta functionala cunoscuta ca si amprenta finala, definitiva sau secundara, sta la

baza confectionarii modelului de lucru. Ea reprezinta o a doua imagine negativa a
campului protetic, in care sunt redate cu maximum de precizie suprafata de sprijin si
zona de succiune a viitoarei proteze. Grosimea marginilor amprentei modelata
functional va contribui atat la stabilitatea protezei (prin asigurarea conditiilor de
etanseitate periferica si externa), cat si la refacerea aspectului fizionomic prin
repozitionarea normala a partilor moi. Obtinerea acestor obiective este determinata de
urmatorii factori: adaptarea lingurii individuale pe campul protetic, alegerea
materialului de amprentare adecvat calitatii tesuturilor, alegerea metodei de amprentare
adecvat calitatii campului protetic, tehnica amprentarii, controlul amprentei finale.

2. Materiale amprentare. Varieti. nsuiri.

Amprenta functionala se poate realiza in general cu toate materialele, deoarece ele sint
plastice si deci capabile sa inregistreze cimpul protetic. Insa materialele la randul lor,
fiind folosite sub forma de pasta prezinta diverse grade de viscozitate. Dupa viscozitate
se impart in:
a. Materiale cu viscozitate reduse:
- ghipsul,
- pasta Repin,
- dentol,
- alginatele,
- elastomerii de sinteza sub forma de paste Sielast-03;0.5
b. Materiale cu viscozitate medie:
- Adhezial
- Dentafex
- Ortoplast
c. Materiale cu viscozitate marita:
- Termoplasticele:stens, termomassa nr 1, 03

Materialul amprentar este ales adecvat starii tesuturilor campului protetic

Amprenta finala se realizeaza cu materiale corespunzatoare calitatii campului protetic.
Materialele elastice de tipul elastomerilor de sinteza ( siliconii si tiocauciucurile) din ce
in ce mai frecvent intrebuintate in amprentarea finala a campurilor protetice de toate
tipurile, datorita multiplelor posibilitati de prezentare in ceea ce priveste consistenta. In
general aceste materiale datorita proprietatilor calitativ superioare sunt de neinlocuit,
mai ales in cazul unor retentivitati anatomice.
Materialele elastice de tipul alginatelor sunt mai putin utilizate, insa datorita consistentei
lor pot asigura o amprentare fara presiune, de unde indicatia de a fi intrebuintate in
amprentarea campurilor protetice moi, usor deformabile.
Materialele rigide de tipul ghipsului poate fi utilizat in amprentarea finala cu conditia sa
fie pregatit corect. Se indica mai ales la nivelul maxilei. La mandibula este mai dificil
de utilizat deoarece o cantitate prea mare aplicata in portamprenta poate deforma

1
periferia campului protetic, iar o cantitate mica si de consistenta mai smantanoasa poate
curge si este usor dizolvata de saliva.
Materiale bucoplastice nu au timp de priza limitat, incat ofera posibilitatea de a fi
mentinute si modelate in cavitatea bucala pana la obtinerea efectului dorit. Sunt indicate
in special la amprentarea finala a campurilor protetice mandibulare.
Pastele de eugenat de zinc prezinta o serie de avantaje ca plasticitate, stabilitate
volumetrica, fidelitate, fapt ce motiveaza indicatia lor in amprentarea finala a
campurilor protetice edentate total. Unii stomatologi prefera eugenatul de zinc pentru
amprenta campului protetic inferior, iar pentru cel superior, ipsosul.
Masele termoplastice de tip stents sunt caracterizate printr-o vascozitate crescuta motiv
pentru care sunt utilizate mai rar si numai pentru campurile protetice dure. Manevrarea
corecta este laborioasa, necesita un consum mare de timp, o dotare speciala ( baie
termostat, lampa de spirt cu flacara dirijata), si experienta deosebita. ( Propedeutica
Stomatologica, Proteza totala, I.Donciu, A.Scurtu)

Amprentarile functionale pot fi realizate prin utilizarea unui singur material, situatie in
care ele se numesc amprente simple, sau a mai multor materiale de consistenta diferita,
obtinindu-se amprente duble.
In caz de prezenta a unei mucoase a cimpului protetic cu o rezilienta vadita se
recomanda amprente de compresie care pot fi obtinute prin folosirea materialelor care
au viscozitate mare.
La pacientii cu o mucoasa atrofiata se recomanda folosirea materialelor cu o viscozitate
redusa sau medie.
Daca avem o mucoasa cu o rezilienta diferentiata este indicata o amprenta cu folosirea
materialelor de diferit grad de viscozitate, obtinind astfel o amprenta diferentiata.

3. Ce prezint lingura amprentar individual.

Lingura amprentara individuala: reprezinta un suport rigid in care se aplica materialul

amprentar si se obtine amprenta functionala.

Linguri individuale sunt confectionate in conditii clinice din materiale termoplastice sau
in conditii de laborator din acrilate auto si termopolimerizabile, adaptate prin slefuire la
dimensiunea campului protetic individual.

Dupa materialul utilizat:

- Acrilate auto-polimerizabile sau termopolimerizabile
- Ceara de baza
- Material termoplastic.

4. Modelul definitiv, caracteristica. Materiale de confecionare.

Modelul definitiv (functional) este copia pozitiva a campului protetic edentat total
obtinut dupa amprenta definitiva. Se numeste astfel deoarece fazele ulterioare sunt
realizate pe acest model. Modelul definitiv serveste pentru realizarea sabloanelor de
ocluzie si confectionarea machetei protezei totale. De asemenea serveste la faza de

2
ambalare a machetei si obtinerea tiparului in care se va presa acrilatul. Modelul este
distrus numai pe parcursul dezambalarii protezei.
Facand o comparatie intre modelul preliminar si cel definitiv se constata urmatoarele
diferente:
- modelul preliminar se realizeaza dupa amprenta preliminara; se
confectioneaza din ghips obisnuit; fundurile de sac prezinta in general o
imagine deformata; serveste pentru realizarea lingurii individuale;
- modelul definitiv se realizeaza pe baza amprentei finale din ghips cu duritate
mare (Moldano); prezinta funduri de sac de grosime si inaltime
corespunzator situatiei din cavitatea bucala; pe acest model se vor executa
restul fazelor de laborator pana la finalizarea protezei.

Modelul definitiv trebuie:

- Sa nu prezinte plusuri sau lipsuri, el trebuie sa fie integru,
- Santurile ce redau marginile amprentei sa aiba adincimea corespunzatoare si o
latime de 3mm.
- Pe el se traseaza limitele viitoarei proteze in zona mucoasei neutre.
- Pe el se noteaza reperele necesare la montarea dintilor artificiali.

Modelul se confectioneaza preponderent din ghips dur (Moldano), care ofera duritate si
rezistenta pe parcursul manoperelor de laborator.

5. Care este consecutivitatea trasrii liniilor de orientare i a limitelor

viitoarei proteze.

Dupa obtinerea modelului definitiv cu creionul se traseaza limitele viitoarei proteze in

zona mucoasei neutre, apoi se noteaza reperele necesare la montarea dintilor artificiali.
Reperele pentru utilizarea metodei clasice de montare a dintilor sunt reprezentate de
linia mediana, linia mijlocie a apofizei alveolare si linia ce marcheaza tuberculii
piriformi sau tuberozitatile maxilare. Totodata se marcheaza si zonele care necesita
protejare pentru a fi foliate.

6. Care sunt reperele (liniile) pentru utilizarea metodei de montare a

dinilor n ocluzor.

a) Linia mediana
b) Linia mijlocie a apofizelor alveolare trasata la nivelul varfului acestuia
impartind-o in 2 jumatati egale
c) Linia transversala ce trece prin mijlocul papilei interincisivale, punct de
proiectie a caninilor
d) Liniile sagitale
e) Liniile ce marcheaza papila interincisivala, tuberculii piriformi, tuberozitatile
maxilare, torusul.

7. Care sunt liniile trasate pentru montarea dinilor n articulator.

In prezent pentru montarea dintilor in articulator sunt trasate linii ce servesc la
analiza reperelor anatomice ale modelului, utile pentru construirea corecta a
arcadelor dentare artificiale. In comparatie cu liniile clasice, extremitatile liniilor
trasate pe model, pentru montarea dintilor in articulator, sunt plasate si pe soclul

3
 modelului formand 12 puncte pentru modelul maxilei si 8 pentru modelul
mandibulei.
Aceste linii la maxila sunt reprezentate de:
1) linia mediana, trasata pe sutura palatului dur care imparte modelul in
doua jumatati;
2) liniile ce impart in doua jumatati tuberozitatile maxilare si apofizele
alveolare laterale;
3) linia transversala trasata pe centrul papilei incisivale si perpendiculara
liniei mediane;
4) liniile medii ale apofizei alveolare anterioare trasate de la linia anterioara
a papilei incisivale ce uneste punctele de proiectie ale caninilor, situate
pe linia apofizei alveolare laterale, la o distanta de 5 mm fata de
extremitatea meziala a primei rugi palatinale mari.
Pentru modelul mandibulei sunt necesare urmatoarele linii:
1) linia mediana trasata de la centrul apofizei alveolare din zona frontala prin
centrul liniei ce uneste tuberculii piriformi;
2) liniile ce impart in doua jumatati tuberculii piriformi si apofizele alveolare din
zonele laterale;
3) linia transversala trasata pe centrul apofizei alveolare din zona frontala si
perpendiculara liniei mediane; punctul de intersectie a liniei frontale cu liniile
laterale determina locul de asezare a caninilor in arcada dentara inferioara;
4) marcarea limitelor linguale, vestibulare, anterioare si posterioare ale tuberculilor
piriformi.

8. Liniile (reperele) trasate pe modelul definitiv al maxilei.

La maxila se indica:
a. Linia mediana trasata pe sutura palatina care imparte modelul in 2 jumatati
b. Liniile ce impart in 2 jumatati tuberozitatile maxilare si apofizele alveolare
laterale
c. Linia transversala pe centru papilei incisivale si perpendiculara linei mediane
d. Liniile medii ale apof.alveolare anterioare trasate de la linia anterioara a papilei
incisivale ce uneste punctele de proiectie a caninilor situate pe linia
apof.alveolare in zonele laterale la o distanta de 5 mm fata de extremitatea
meziala a primei rugi palatine.

9. Liniile (reperele) trasate pe modelul definitiv al mandibulei.

La mandibula se indica:
a. Linia mediana trasata de la centrul apof.alveolare din zona frontla prin centrul
liniei ce uneste tuberculii piriformi
b. Liniile ce impart in 2 jumatati tuberculii piriformi si apof.alveolare din zonele
laterale.
c. Linia transversala trasata pe centrul apof.alveolare din zona frontala si
perpendiculara lineie mediaane; puntul de intersectie a liniei frontale cu liniile
laterale determina locul de asezare a caninilor in arcada dentara inf.
d. Marcarea limitelor linguale, vestibulare, anterioare si posterioare ale tuberculilor
piriformi.

4
10.Ce prezint ablonul cu bordur de ocluzie.

Sablonul cu bordura de ocluzie reprezinta piesa auxiliara necesare in tehnologia

realizarii protezei totale care reproduc baza si arcadele dentare artificiale ale viitoarelor
proteze.
Sunt piese auxiliare utilizate de catre medic pentru determinarea si inregistrarea
rapoartelor intermaxilare si cu ajutorul carora tehnicianul pozitioneaza si fixeaza
modelele in simulatoare.
Sabloanele de ocluzie sunt alcatuite din baza si borduri de ocluzie. Sabloanele de
ocluzie imita cu ajutorul bordurilor arcadele dentare extraalveolare si permit totodata
controlul refacerii aspectului armonios al partilor moi. Cu ajutorul lor se stabileste
raportul intermaxilar optim (inaltimea verticala de ocluzie a etajului inferior a fetei ,
gradul de profilare a buzelor, nivelul si orientarea planului de ocluzie, interrelatia cea
mai retruziva a mandibulei fata de maxilar). Pe sablonul de ocluzie se inregistreaza toate
datele necesare montarii corecte a dintilor artificiali.

11.Indicai dimensiunele bordurii de ocluzie n zonele frontal i

lateral n edentaia total.

1. Baza sablonului sa corespunda limitelor viitoarei proteze

2. Bordura de ocluzie sa fie situata in centrul apofizei alveolare repetind forma arcului
alveolar si sa aiba o inaltime in zona frontala 1.5 cm reducandu-se distal pina la 0.5-
0.8 cm in zona molarilor. Iar latimea de 0.6 cm in zona frontala crescind lent spre
distal pina la 1.0-1.2 cm fiind usor inclinata vestibular la maxila si lingual la
mandibula, in afara de sectorul frontal al mandibulei unde va fi verticala.

La maxila:
- Inaltimea: 10-12 mm (frontal)
6-8 mm (lateral)
- Latimea: 5-6 mm (frontal)
8-10 mm (lateral)

La mandibula:

5
 - Inaltimea: 10-12 mm (frontal)
8-10 mm (lateral)
- Latimea: 5-6 mm (frontal)
6-8 mm (lateral)

La nivelul mandibulei inaltimea bordurii nu va depasi inaltimea treimii medii a

tuberculului retromolar iar latimea bordurii va fi in functie de latimea crestei.
Localizarea bordurilor pe baza sablonului corespunde muchiei crestelor alveolare pe
care se adapteaza prin lipire cu ceara. Bordurile se aplica perpendicular pe crestele
alveolare, astfel incat mijlocul bordurii sa se gaseasca in acelasi plan cu muchia crestei.
Fata ocluzala a bordurii va fi perfect orizontala, iar neconcordanta dintre relieful bazei
sablonului si fata orizontala a bordurii se va completa cu ceara. Distal limita bordurii de
ocluzie trebuie sa corespunda fetei distale a molarilor primi. La maxilar bordura de
ocluzie se poate termina cu circa 5 mm anterior de centrul tuberozitatii. La acest nivel
bordurile vor fi sectionate oblic descendent spre distal.