cari arata cum se poate omul curdti, lumina si desavarsi Volumul iv Tradus& din greceste de Prot. stave. Dr. DUMITRU STANILOAE Profesor la Facultatea de teologie din Bucuresti Y a SIBIU, 1948 TIPOGRAFIA ARHIDIECEZANEPrefata Cu vrerea si cu ajutorul Milostivului Dumnezeu iese la lumina tiparului romanesc acest al IV-lea volum al Filocaliei. Cu el se incheie primul volum din Filocalia greac& (ed. Il), care cuprinde dou’ volume. Ardtasem in ,,Cuvantul inainte” la primul ca in primul volum grec se cuprind urm&torii volum roman autori in ordinea aceasta: Antonie cel Mare, Isaia Pustnicul, Evagrie Monachul cu 3 scrieri, loan Casian cu 2 serieri, Marcu Ascetul cu 3 scrieri, Isichie Preotul, Nil Ascetul cu 2 scrierf, Diadach al Foticeii, Joan Carpatiul cu ? scrieri, Teodor al Edesei cu 2 scrieri, Maxim Marturisitorul cu 3 scrieri, Talasie, loan Damaschin, Filimon, Teognost, Filotei, [lie Ecdicul si Teofan Monachul. In volumul de fats dim pe autorii scrisi cu cursive, dupa ce in cel dintai i-am dat pe ceilalfi, cu exceptia Si Maxim Marturisitorul dat in al doilea si al treilea volum. Ar urma ca in volumul V s& dam pe primii autori din vol. Il al Filocaliei grecesti, incepand cu Petru Damaschin, scriitor din veacul al 12-lea. Dar probabil cd vom intercala in 2 sau 3 volume (V—VII) scrierile lui Simion Noul Teolog, marele sfant si scriitor duhovnicesc din v. al i1-lea, si anumeVI Dr. Dumitru Staniloae cuvantarile dintr’o traducere neogreaci, iar imnele din textul Grec vechiu, original.! Autorii caprinsi in volumul de faf& sunt putin cunoscutt in ce privegte viata lor. Dar scrierile lor au fost foarte gustate in mAnistirile din R&s&rit si in timpul din urma au devenit obiectul unor atente cercetari.? Ele cuprind cele mai pretioase norme concrete pentru realizarea idealurilor de viat&i duhovni- ceasca, prezentate in scrierilé anterioare in chip mai mult spe- culativ. De aceea ele gi-au si pus pecetea caracteristic’ pe viata monachala a Rasdritului. Multimea de manuscrise dela Academia Republicii Populare Romane, in care se cupriad, arata cat de mult se ceteau gi in mandstirile noastre. Tiparirea lor in aceste vremuri nu e ua act :prea ciudat, precum s’ar parea la prima vedere. Preful nesfargit ce-] dau ele omului ca om, indiferent de conditlile exterioare accidentale ale pozitiei lui sociale yi ale stuatiei lui materiale, luptal neindurata gi necurmat& ce-o pretind impotriva patimii iubirii de avutie, a mandriei, a intristirii, le face azi chiar mai intelese p&turilor largi ale poporului, decAt in timpurile anterioare. cAnd se so- cotea c& virtufile opuse acelor patimi (neaverea, dragostea de om mai presus de orice, negrijea, slujirea obstei, bucuria, sen- timentul de egalitate), sunt posibilitati rezervate in deplindtatea jor numai monachilor. \ Ed. in Venetia la 1790, care cuprinde tutai cuvantarile In trad. neo- reac a lui Dionisie Zagoreul, apoi 55 imne, editate de Nic,Glyki, Noi avem editia a Il-a din Siros, 1882, ? O frumoas& expunere a ideilor din scrierea lui Talasie e cea a lui Th. M. Disdier, Le témoignage spirituel de Thalasius le Lybien, in Etudes Byzantines, tom. II, 1946, p. 79—118, cunoscuté de noi dupa incheierea volumului de fafa.Prefatai oo VIL Greut&tilor materiale ale tip&ririf le-am putut face fatd in mare -ma&suré prin ajutorul dat de I. P. Sf. Patriarh lustinian, care a binevoit, cu o prompta intelegere, si dispund plasarea a trei sute exemplare din primele 3 volume (cate 0 100 din fie- care) intre preotli.din Arhiepiscovia. Bucurestilor, act pentru care li exprim intreaga mea gratitudine. P. S. Episcopul Nicolae al Clujului de asemenea a angajat pentru eparhia Sa 100 exem- plare. Un insufletit sprijinitor si raspanditor al c&rtii s’a ardtat P. C, Par, Dr. Iarion [Felea, rectorul Academiei teologice din Arad, la indemnul P. S, Sale Episcopului Andrei. lar P, C. Par. Ieromonach Arsenie, cu binecuvantarea I, P. S. Mitropolit Nicolae, a continuat sé dea acelas sprijin ho- taritor prin abonomentele facute. Tutucor le aduc cele mai cdlduroase multumiri in Domnul. Prot. D. STANILOAETalasie Libianul Talasie a fost egumenul unei mandstiri din pustia Libiei, cu care sa imprietinit Sf. Mexim Marturisitorul in drumurile sale prin Africa, dup& anul 626, C&tre el avem mai multe scri- sori ale Si. Maxim.’ Lui ii adreseazi Sf. Maxim pe la 631—633 si marea sa scriere ,Raspunsuri catre Talasie’, in care inter- preteaza in sens ascetico-mistic o listé de 65 locuri grele din St Scriptura, trimis& de acela. Dupa parerea lui Viller gi Rahner, Telasie a alcdtuit cele 400 de capete ..Despre dragoste, infranare si petrecerea cea ‘dupa miate’ pe la 950.° Tot acegtia il socotesc pe Talasie un ucenic a. 3t Maxim. desi cel din urm& se socoteste pe sine ucenic al ut Talasie* De fapt se observa o strans& inrudire intre sen- tintele tui Talasie si intre scrisul Sf. Maxim si cum Sf. Maxim este mult mai adanc yi cugetarea lui mult mai inchegata, nu incape indoial& ca Talasie e dependent de Maxim si nu invers. Intainim la Talasie aceeas ordine a virtutilor (IV, 61), aceeag idee despre ,,intelesurile simple” (I 54), aceeas asem&nare a ra- portului dintre minte si simfre cu o cds&torie [II 27], aceeag dialectica a placerit si durerii (acrostihul la suta Hl), aceeas deosebire intre contemplafla naturala ca faza a doua a-ureu- galui duhovnicesc gi teologia ca faza a treta (IV 62), desi Talasie mu stirue aga de mult asupra acestui punet ca Maxim. Un teemen nou la Talasie este cel al isichfei, al linigtli. * Epist, 9 (P. G..91, 445); 26 (P. G. 91, 616); 40—42 (P. G. 91, 633—637). 7 Asrese und Mystik in der Vatersett, Fr. i, Br. 1939, p, 244, +P, G. 91, 29D, 449A. Prof, Dr. D. Stdntloae: ,,Filecalia" - vel. IV . i,2 . Filoealia Dar desi sunt mai simple, cele 400 de capete ale lui Ta- lasie observa par’c& o ordine mai riguroask in ingiruirea ler. ca de pild& cele 400 de capete despre dragoste ale lui Maxim. Aproape ffecare sentin{i reia ideea din cea anterfoara, usmmi- rindu-se printr'un grup tntreg de sentinte desvoltarea aceleeaci teme. O not’ caracteristica’ a acestor 400 de capete este ca Hte- rele initiale ale tuturor sentintelor dintr'o centurie, dau o pro- porftie cu. un oarecare fnteles, asa zisul acrostih. ' + Un Talasie, egumen al manastirii zist a Armenilor din Roms, inain- teasé ia 649 Sinodului din Lateran, impreunad cu alfi egumeni si monachi din Risdrit, sosifi mai de mult si mai de curand la Roma, um memoriv cerind teaducerea actelor Sinodului in limba greact. Se prea poate si fie Talasie al - nostru, eare si fi venit impreund cu Sf. Maxim la Roma dupi ce pe ja 640 Egiptul cizuse sub Arabi, (Mansi, Amplissima coll. concil., tom. 10, 1981, P. 904, 909}.Cuviosul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru TALASIE LIBIANUL SI AFRICANUL Despre dragoste, infrénare si petrecerea cea dupé minte citre Pavel presbiterul’ SUTA INTAIA Al carei acrostih este acesta: Fratelui duhovnicesc gi iubitului Domn Pavel, Talasie, la ardtare isihast, iar in realitate cautaétor de slava desarta 1. Dorul intins intreg spre Dumnezeu, leagé pe cei ce-l au, cu Dumnezeu si intreolalta. 2. Mintea, care a dobandit dragoste duhovniceasca, nu cugelé despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea. 3. Cel ce binecuvinteaza cu gura, dar dispretueste cu inima, ascunde fatarnicia sub chipul dragostei. 4. Cel ce a dobandit dragoste, rabda fara sd se turbure supdrarile si suferintele ce-i vin dela dugmani. 5. Singura iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si fapturile intreolalt4 in acelas cuget. 6. Dragoste adevarataé a dobandit acela care nu sufere banueli si vorbe tmpotriva aproapelui. * Filocalia greaci, ed. Il, vol. J, p. 328—341; P. G. 91, 1427—1470. Rr4 . : Filocatia 7. Cinstit in fata lui Dumnezeu gi a oamenilor este acela care nu incearca nimic pentru surparea dragostei. 8 De dragostea nefatarnicé fine cuvantul ade- vérat, pornit din constiinta cea buna. 9. Cel ce aduce fratelui la cunostin{a ocarile al- tuia, ascunde pisma sub infafisarea bunavoinfii. 10. Precum virtufile trupesti isi atrag slava dela oameni, aya cele duhovnicesti, pe cea dela Dumnezeu. 11. Dragostea si infranarea curatesc sufletul, dar mintea o lumineaza rugdciunea curata. 12. Barbat puternic este acela care ‘alung& pa- eatul prin faptuire si cunostin{a. 13. Cel ce a dobdndit nepatimirea gi ‘cunostinta duhovniceasca, a aflat har la Dumnezeu. 14. De vrei sa birui gAndurile patimase, castiga infranarea si dragostea fafa de aproapele. ' 15. Pazeste-te de neinfranare si urd, si nu vei intampina piedicé in vremea rugdciunii tale. 16. Precum nu se pot vedea aromate in mocirla, aga nici bundmireasma dragbdstei in Ssufletul celui ce tine minte raul. 17. StapAneste cu vitejie mania gi poftaysi te vei izbavi de graba degandurile rele. 18 Slava desarta o stingi faptuind in ascuns; iar mandria o izgonesti nedispretuind pe nimeni, - 19. De slava degartd fine fafarnicia si minciuna, iar deJmandrie, pdrerea de sine si pisma. 20. Povatuitor este acela ce se stapaneste pe sine gi-si supune sufletul sigtrupul rafiunii. 21. Sinceritatea prietenului se araté la vreme de cercare, dac& ia parte la necaz. 22. Asiguré-{i simturile cu chipul [modulj isichiei gi cumpaneste gAndurile cari stau in inima.Talasie Libianul . 5 23, Intampind fara pomenire de rau g4ndurile de supirare; iar fafa de cele iubitoare de plicere aratd-te cu vrajmasgie. 24. Linistea fisichia), rugaciunea, dragostea gi in- franarea, sunt o crut{a cu patru roate, care suie mintea la ceruri. 25. Topeste-ti trupul cu foamea si priveghierea, gi vei alunga gdndul josnic al placerii. 26. ,Precum se topeste ceara de fata focului“, aga gAndul necurat de frica lui Dumnezeu. 27. Rea paguba este pentru sufletul intelept sa zéboveasca mintea multé vreme intro patimé de ocara. 28. Rabda intémplarile de intristare gi de durere, - ca prin acestea te curafeste purtarea de griji [Pro- videnta} a lui Dumnezeu. 29. Daca ai aruncat materia si te-ai lepadat de lume, lapadda-te acum si de gandurile rele. 30. Lucrarea proprie a min{ii é sé se ocupe ne- incetat cu cuvintele lui Dumnezeu. 31. Precum lucrul lui Dumnezeu este si carmu- iascé lumea, asa al sufletului este sa-si ca4rmuiasc& trupul. 32. Cu ce naddejde vom intAampina pe Hristos, daca am slujit pand acum placerilor trupului? 33. Placerea se stinge prin reaua patimire gi prin intristare, fie prin cele de bun& voe, fie prin cele aduse de Providenta. 34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, intrucat face si creasca pldcerea generala. 35. Lipsa placerii naste intristarea: iar placerea e impreunata cu ‘toata patima. * Ps, 67. 3.6 Filocatla 36. Cu masura cu care masori trupului tau, fi se va masura intors din partea lui Dumnezeu. 32. Fapta judecatii dumnezeesti e rdsplatirea dreapta a celor savarsite in trup. 38. Virtutea si cunostinfa nasc nemurirea; lipsa lor e maica morfii. 39. Intristarea dup4 Dumnezeu stinge placerea; iar stingerea placerii inseamna invierea sufletului. 40. Nep&timirea este nemiscarea sufletului spre pacat. Dar ea nu se poate ajunge fara mila lui Hristos. 41. MA4ntuitorul sufletului si al trupului este Hri- stos. Cel ce pageste pe urmele Lui se slobozeste de pacat. . 42. De vrei sa dobandesti mantuirea, lapdda-te de placeri si. ia asupra ta infranarea gi dragostea, tmpreuna cu rugaciunea -staruitoare. 43. De nepatimire tine dreapta socotealé adevi- rata (discerndmantul].. Urmand acesteia, fa totul cw masura si rdaduiala. 44. Domnul si Dumnezeul nostru este lisus Hri- stos; miotea, care urmeazd Lui, nu va ramane fa intunerec. 45. Aduna-fi mintea si pazeste-ti gandurile; si pe cari le vei afla patimase, razboeste-le. 46. Trei sunt cdile prin cari primesti ganduri: sim. firea [lucrarea simturilor], amintirea si starea mustului {amestecarea} din trup. Dar cele mai staruitoare sunt cele din amintire. 42. Cel caruia i s'a dat intelepciune, cunoaste sco- purile celor netrupesti si care este inceputul si sfar- situl lumii. 2 Sunt ceie dows etape generale ale viefii dubovnicesti.Taiasie Libianul 7 48. Nu uita de faptuire, gi fi se va lumina mintea ta. ,Comori ascunse si nevazute, zice, ifi voi deschide tie in chip ascuns*.' , 49. Cel ce s’a slobozit de patimi, a aflat har la Dumnezeu, si cel ce sa invrednicit de cunostint&, mare mila. 50. Mintea slobozita de patimi, se face in chipul ' luminii, luminandu-se neincetat de contemplatiile lu- crurilor. $1. Lumina sufletului este sfanta cunostint& de care fiind lipsit. cel faré de minte, umbla in fntunerec. 52. Cel ce petrece in intunerec, este lipsit de minte. Pe el ii ia in primire intunerecul nestiintii. 53. Cel ce iubeste pe lisus, se va slobozi de pacat. la cel ce urmeazd Lui, va vedea cunostinfa adeva- rata, 54. Mintea slobozité de. patimi, vede gdndurile simple,* atat cand veghiaza trupul, cat si in somn. 55. Mintea curdafité la culme, se simte stramtorata de lucruri si vrea si fie mereu afard de toate cele create. 56. Fericit este cel ce a ajuns la nesfarsirea fara margini; si a ajuas acela care a trecut peste cele mar- ginite. . 57. Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteazi acela care-L cinsteste pe El. Dar le afld cel indradgostit de adevar. : 58. Mintea ce se misc din dreptate, afld ade- vérul. Dar cea care se misc&é din vreo patima, nu-l va. afla. 59. Precum in fiinfé Dumnezeu este necunoscut, aga in madretie este fara margini. tls. 45, 3. * £ ideea Sf. Maxim. E vorba de tatelesurile sau de icoanele hucrurtior eart ma mai sunt asociate cu patima,& Filocalia 60. Fiiinfa care nu are inceput si sfarsit, nu poate fi inigle leas& dupa firea ei. Mantuirea fiecdrei fapturi std in purtarea de grija, mai presus de orice bunatate, a Fac&torului. 62. Domnul sprijind pe tofi cei cazuti in séri vrednice de mild gi ridic& pe tofi cei franti. 63. Hristos este judecatorul viilor si al morfilor gi rasplatitorul faptelor fiecaruia. 64. De vrei sa-fi stapanesti sufletul si trupul, tae de mai inainte pricinile patimilor. 65. Uneste-ti puterile sufletului cu virtutile, si le vei desparfi cu siguran{a de toaté pornirea patimilor. 66. Struneste cu infranaréa pornirile poftei; iar pe ale iutimii, cu dragostea duhovniceasca. 67. Linistea [isichia) si rug&ciunea sunt cele mai mari arme ale virtutit, caci acestea curatind {mintea, o fac stravazatoare. 68, Numai intalnirea duhovniceasca foloseste. lar decat toate celelalte, mai de pret este linistea [isihia)}. 69. Dintre cele cinci feluri de intalniri, alege trei. pe al patrulea s& nu-l obisnuesti des, iar de al! cin- cilea indeparteaza-te 70. Linistea o iubeste cel ce nu patimeste fata de- cele ale lumii. 71. Constiinfa este un invatator sincer. Cine ascult& de ea, petrece fara gregalé. 72. Constiinfa numai pe aceia nu-i judeca ce au ajuns la culmea virtutii, san a pacatului. 73. Nep&timirea cea mai inalté face gandurile simple. Iar cunostinfa cea mai inalté st& inaintea Celui mai presus de cunostinfa. 74. Intristarea cea de ocara e pricinuit&é de lipsa placerilor. Cel ce le disprefueste pe acestea, petrece neintristaf.Talasie Libianul _ 75, Intristarea, peste tot, este lipsa placerii, fe a celei dupa Dumnezeu, fie a celei dupd lume. 76, Imparatia lui Dumnezeu este bundtate si in- telepciune. Cine le dobandeste pe acestea, vietueste in ceruri. 77. Om nenorocit este acela, care prejueste prix fapte trupul mai mult decat sufletul si lume2 mai mult decat pe Dumnezeu. 78. Dragoste deopotriva fat& de toti a castiga: acela, care nu pismueste pe cei strddalnici, iar de ce! rai are mild. . 79. Dupa adevar ar trebui sé conducé acela. care impune mai int4i sufletului si trapului sau legile virtutii. ‘ 80. Negutator duhovnicesc este acela, care pentru cele viitoare se lapada deopotrivd atat de cele piz- cute, cat si de cele acre ale viefii. 81. Sufletul se intdregte prin dragoste si infra- nare; iar mintea, prin rugdciunea curata si vedereé {contemplarea] duhovniceasca : 82. Auzind un cuv4nt folositor, nu judeca pe ce: ce-l spune, ca s& nu te lipsesti de sfatul folositor. | 83. Socotinfa vicleand gandeste rele si preface vredniciile aproapelui in scaderi. 84. Nu crede gandului care judeca pe aproapeie. Caci numai cine are vistierie rea gandeste cele rele 85. Inima buna poarta ganduri bune. Caci precum este comoara ei, asa sunt si gdndurile ei. 86. Pazeste-{i gandurile si fugi de pacat, ca nw cumva, intunecadndu-se mintea, si vezi unele in locu! altora. 87. Intdreste te gandindu.te Ja Iudeii cari, orbit: de pisma, L-au socotit pe Domau! $i Dumnezeul no- ‘stru, drept Beelzebut.£0 Filocatta 88 Banuiala rea intunecd cugetarea gi te face sa vezi in loc de cale, cele alaturea de cale. 89. Pacatele stau alaturea de virtuti, si de aceea . cei rai iau virtutile drept pacate. 90. Mintea zabovind in plaicere sau in intristare, eade repede in patima trandaviei [acediei). 91. Constiinfa curata ridicé sufletul. Iar gandul murdar fl doboara la pamat. : 92. Rascolindu-se patimile, aluagd slava degarta ; iar de sunt inlaturate, aceea iardgi se intoarce. 93. De vrei s& te izbavesti de toate patimile, apucd-te de infranare, de dragoste si de rugdciune. 94. Mintea zaboviad prin rugdciune la Dumnezeu, iabaveste si partea pasionala a sufletului de patimi. 95. Dumnezeu dand fiinfa fapturilor, a legat tot- edata toate prin purtarea Sa de grija [prin Providenta]. 96. far fiind Stapan si facandu-Se rob, a ardatat tidirii culmea purtarii Sale de griji [culmea Provi- dentii Sale}. a 97. Caci Dumnezeu gsi Cuvantul intrupandu-Se ueschimbat, s’a unit cu toata zidirea prin trup.' 98. Minune strdina se fntamold fn cer si pe pa- mant, cé Dumnezeu este pe pamant si omul in ceruri © 99, Ca unind pe oameni cu Ingerii, s4 daruiasc&é totodat& intregei zidiri dumnezeirea. 100. Cunostinta Sfintei si celei de o fiinté Treimi, este sfintire si indumnezeire pentru Ingeri si pentru oameni. 101. lertarea pacatelor este slobozire de patimi Cine n'a fost taca slobozit prin har, n’a dobdndit inca iertarea. * Cap. 95—97 alcatwesc un tatreg.Talasie Libfanul 11 SUTA A DOUA Al carei acrostih este acesta: Roagi-te pentru mine, frate preacinstite. ci mari rele astept, vrednice de mine, intristiri pentru suflet si dureri pentru trup. 1. De vrei sd te izbavesti dintr’odata de pacate, lapddi-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor. 2. San&tatea sufletului este nep&timirea si cw- nostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste placerilor. 3. Infranarea cu rabdare si dragostea cu inde- jung rabdare usca placerile trupesti si sufletesti. 4. Inceputul relelor din suflet este iubirea de sme. lar iubirea de sine este iubirea de trup. 5. E propriu celui rational sa se supuna rafiunii yi 3&-si_ struneascé si robeasca& trupul. 6 Este o rugine pentru omul rafional sd se su- pond partii nerationale si s& slujeasca poftelor urite ale ei. | 7. Este o fapta rea a sufletului rational si pa- raseascad pe Ziditorul si sa se inchine trupului. 8. Ti s'a poruncit s4 ai trupul slujitor, nu sd slu- jegti placerilor lui, impotriva furii. 9. Rupe legaturile iubirii fafé de trup si s& nu dai nimic slugii ‘ceea ce nu-i de neaparata trebuinfa. 10. Inchide simfurile in cetatea linistii, ca si nu tragd mintea spre poftele lor. 11. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare, sunt infranarea, dragostea, rugdciunea, atentia' si citirea. 12. Nu va inceta mintea s4 se invarteasca in jacal placerilor, pand ce nu se va indeletaici cu conr- templatia, dupa ce va fi pus stapdnire peste. trup. * Filocalia greact.12 Filoeatia 13. Sa luptém pentru porunci, ca sa ne isbavna de patimi; si pentru dumnezeestile dogme, ca sé ne wnvrednicim de cunostin{a. . 14. Neturburarea [nemurirea]' sufletului sta in repatimire gi cunostinfé; de ea nu se poate impartasi cel ce slujeste placerilor. 15. Pune stap4nire pe trup stingand placerile. si elibereaza-1 de robia cea grea.” 16. Fiind zidit slobod si chemat ja slobozenie, nu ribda sa fii rob patimilor necurate.’ 17. Dracii leaga mintea de cele supuse simju- rilor, prin intristari si placeri, pofte si temeri. 18. Frica Domnului staépaneste poftele si intri- starea dupa Dumnezeu alunga placerea. 19. Pofta dupa intelepciune dispretueste frica $i placerea cunostin{ii izgoneste intristarea. 20. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, amenin{arile si fagaduintele. 21. Pofta e oprité de infranare si osteneala; 3i e micgorata de liniste si de dragostea dumnezeeasca. 22. Sa nu infepi pe fratele cu vorbe de ghicituri: caci nu vei rabda c4nd vei primi cele asemenea. 23 Mania e opriti de indelunga rabdare si de nepomenirea raului; si e micsoraté de dragoste si de impreuna patimire [compatimire}. 24 Cui i s’a dat cumostin{a, i sa dat lumina in- felegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste, va vedea intunerec. 25, Pazirea poruncilor lui Dumnezeu naste ne- patimirea; iar nepatimirea sufletului pastreazé eu- nostinta. . * Filocalia greaca. * Trupul trebue sé siea sub una dia cele dowa robii: a minfii sau 2 placerilor. . * Im Filocalia greack: sa slujesti fara ramdwiala aecuratici. aapatve:y s'a niscat probabil din transcrierex grosite a lui madQeoty,Telasie Libiaaul , 13 26. Ridic&é cele supuse simfurilor la o vedere ca mintea [la o cotemplare inteligibila], si vei Inadlfa simtirea deasupra celor supuse simfurilor. 27. Femeea sensibilaé inchipueste sufletul activ, cu care insofindu-se mintea,' naste virtutile. 28. Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu ii aduce canostinfa de Dumnezeu celui ce o cauta intru adevar, cu evlavie si cu dor, 29. Ceea ce este lumina pentru cei ce vad gi pentru eele vazute, aceea este Dumnezeu pentru cei ce cugeta si pentru cele cugetate. 30. Taria sensibild (cerul] inchipueste taria cre- dintii, in care stralucesc tofi sfin{ii ca niste luminatori, 31. Ierusalimul’ este cunostinfa cereasca a celor netrupesti. Caci in ea se contempla vederéa picii. 32. Nu uita de faptuire. Caci uitand de ea se impufineaza cunostinta, si facandu-se foamete, te vei cobori tn Egipt. 33. Libertatea spirituala (mintald] sta in izbavirea de patimi. La ea nimenea nu ajunge fara mila lui Hristos. 34. Pamantul fagaduintii este Imparatia Cerurilor, pe care ne-o castigd nepadtimirea si cunostinta. 35. Egiptul spiritual este intunecimea patimilor. La el nimenea nu coboaraé daca nu cade la foamete. 36. Obignueste-fi urechea s4 asculte des cuvinte dubovnicesti $i mintea ta se va departa de gAndurile necurate. 37. Singur Dunmezeu e bun si intelept prin fire. Dar se face 3i mintea prin itmpartasire, dac& se straduegste. ‘Sufletul (duyh) im gresegte ¢ femenin, ‘iar mintea (yobs) e maseulin. O comparatic aproplata gésim in Riap. 25 cittre Talasie, FHocalia rom. Il, p. 81. * In grecegte léruselaneal e femenia.14 Filocalia 38. Stap4neste-ti stomacul, somnul, mania si limba; gi nu vei lovi de piatra piciorul tau. 39. Nevoeste-te s& iubesti pe tot omul deopotriva si vei alunga deavalma toate patimile. : 40. Vederea [contemplarea] celor supuse sim- furilor este o lucrare comund a misfii si a simtirii. Dar cunostinta celor inteligibile este numai a minfii. 41. Este cu neputinfaé minfii si se indeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va taia afectiunea fafa de simtire si fafa de cele supuse simfurilor. 42, Simtirea e dusd de o impatimire fireascé spre cele supuse simfurilor gi fiind atras&é de acelea trage dupa sine gi mintea. . 43. Incovoae simfirea spre slujirea winfii $i nw-i da vreme ca sa o trag& ea pe aceea spre sine. 44. Cand se intampld ca mintea s& se tndeletni- ceasca cu cele supuse simfurilor, atrage simftirea la ea, ridicand in minte cele ce stau in fafi.' 45. Semnul ci mintea se indeletniceste cu cele inteligibile {l avem in aceea c& dispretueste toate cele ce desfateaza-simfirea. . 46. Cand mintea e deschisé spre vederea celor inteligibile, are fafa de ele o plicere cu anevoe de pierdut. 47. Cand mintea se imbogajeste de cunostinga Unitatii, a pus cu totul stépanire si pe simfire. 4&8 Impiedeca-{i mintea sd se invarteascd in jurai celor supuse simfturilor, ca si nu-gi rodeascd prim ele placeri si intristari. 49. Cele cu cari se indeletniceste mintea intru cele dumnezeesti, isi fac si din partea patimitoare {pasionala, afectiva) arma dumnezeeasca. * Vesi si Maxim Marturisitorwl, Ambigua, P, G. 91, 1113.Tatasle Libianul 45 50. Este cu neputin{aé minfii s& se patrundd de cunostin{a,' de nu-si va fi apropiat* mai fnainte partea pasionala din sine prin virtutile sale. 51. Mintea se face striind de cele ale lumii, atunci cand isi tae orice afectiune fafa de simtire. 52. De firea parfii rationale a sufletului {ine sé se indeletniceasca cu cunostinfa lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale, sa imbratiseze dragostea si in- franarea. 53. Este cu neputin{a minfii sa zaboveascaé la un lucru supus simfurilor, dac& n’a cAstigat o patima fata de el. 54. Minte desavarsita este aceea care aa im- bibat de cunostin{a; iar suflet desavargit este acela care c’a fesut cu virtutile. 55. Afectiunea min{ii fafa de ‘Simfire o face roabi placerilor trupului. 56. Mintea e. clintita din locul cunostinfii, cand partea pasionala [afectiva] a sufletului iese din vir- tufile sale. 57. Am luat putere s& ne facem fii ai lui Dum- nezeu. Dar nu ne vom face, de nu ne vom desbrica de patimi. 58. Nimenea s& nu-si inchipue ca a ajuns fiu al lui Dumnezeu in chip actual, dacé nu a dob4ndit incé in sine trasaturile dumnezeesti. 59. Asemanarea in purtare* cu binele sau cu raul, face sau fii ai lui Dumnezeu, sau fii ai satanei. 60. Barbat chibzuit este cel ce ia aminte la sine si se grabeste s4 se desparta de toata intinaciunea. 1 $4 se prefacd prin cunogtin{a. ? Textul din Migne are meAdoet—a apropia. Cel din Filocalia dyeAdos: ‘a alunga, Sensul prim par'cé ar fi mai selidar cu ideea din oap. 49. * Dup& mod.te Filocalia 61. Sufletul impietrit, cand e batut nu simte, iar ve binefacatorul sau nu-l recunoaste. 62. Haina murdarad scoate pe ce-l ce-o poarta afara dela nunta damnezeeasca si-| face p&rtas de intunerecul de afara. 63. Cel ce se teme de Domnul, se ingrijeste de sufletul sau gi se isbaveste pe sine de tovarasia gea rea. . 64. Este cu neputinté sa dobandeasca mila lui Dumnezeu, cel ee L.a paradsit pe El gsi slujeste pla- cerilor. 65. Chiar daca nu vrem sa credem, lisus a zis c& nimenea nu poate sluji la doi domni. 66. Sufletul intinat de patimi, s’a impietrit si nu orimeste sd creada fara taeri si arsuri. 67. Pe cei invartogafi ii iau in primire probe in- fricogate. Caci fara dureri, nu primesc sa se inmoaie. 68. Barbatul chibzuit se ingrijeste de sine si prin dureri de bund voie ocoleste pe cele fara voie. 69. Grija de suflet se araté in reaua patimire si iu smerenie, prin cari iart’ Dumnezeu toate pacatele. 70. Preeum poftele gi maniile inmultesc pacatele, aga tnfrdnarea gi smerenia le. sterg. 71. Intristarea dupi Dumnezeu frange inima; iar intristarea e nadscuté de frica de munci. 72. Intristarea dupaé Dumnezeu curafeste inima si departeaz& dela ea intindciunile placerilor. 73. Rabdarea este iubirea de osteneala a su- fletului. Iar unde este iubirea de osteneald, s’a scos afara iubirea de placere. 74. Orice pacat se face pentru placere si orice iertare vine pentru reaua patimire si pentru intristare. 75. Cel ce nw vrea sa se pociiasca prin osteneli de bund voie, cade, potrivit Providentii, in osteneli - ra Voie.Talasie Libianul 17 76. Hristos este Mantuitoru! lumii intregi si a daruit oamenilor pocdinta spre mantuire. 77. Pocainta naste pazirea poruncilor; iar pazirea poruncilor aduce curatia sufletului. 78. Curatia sufletului inseamna izbavirea de pa- timi; iar izbavirea de patimi naste dragostea.' 79. Suflet curat este acela care iubeste pe Dum- nezeu; iar minte curaté, aceea care s'a despartit de nestiin{a. ‘ 80. Lupté pentru poruncile lui Hristos pana la moarte; caci cur&tindu-te prin ele, vei intra in viata. 81. Foloseste-te de trup ca de un slujitor al po- runcilor, pazindu-l cu toat&é puterea nesupus placerilor? si fara boala. 82. Rascoala trupului vine din neglijarea ruga- ciunii, a dietei si a linistii celei bune. 83. Linistea cea bund nagte roade bune: infra- narea, dragostea si rugaciunea curata. . 84. Cetirea si rug&ciunea curdfesc mintea; iar dragostea si infranarea, partea pasionala [afectiva] a sufletului. 85. Pazeste aceeasi infranare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, in cele contrare. 86. Cel ce-si pune legi sie-si, sa nu se facd ne- ascultator sie-si. Caci cel ce se nesocoteste pe sine, pe sine se amageste. 87. Sufletele p&timase sunt apusuri spirituale, caci acestora le-a apus Soarele dreptatii. 1 © buna definitie a nepatimirii: curitia sufletului. lar daecd dupa tofi Pannfii mepatimirea e urmaté de dragoste, se poate spune oi dragosteae nis- cuit de curafia sufletului, + Pard durere, in Migne. Pref. Dr. D. Stintlose: ,,Pecelia" - vel. IV . 218 Filocaiia 88. Fiu al lui Dumnezeu este cel ce sa facut asemenea lui Dumnezeu, prin bunatate, intelepciune, putere si dreptate. 89. Deprinderea pacatului este boala sufletului. Tar pacatul cu lucrul este moartea lui. 90. Nepatimirea desavarsité este sdracia spiri- tuala, la care ajungand mintea, se desparte de cele de aici. 91. Pazeste intro armonie -virtutile sufletului: caci din aceasta se naste roada dreptatii. 92. Zic Parintii cé vederea celor inteligibile este netrupeasca, fiind cu totu! libera de materie si forma.: 93. Precum cele patru stihii sunt din materie si forma, asa si trupurile plasmuite din ele sunt din acelea. 94. Cuv4ntul facandu-Se trup, din iubirea de oa- meni, nici ceea ce era n’a prefacut, nici ceea ce a devenit n’a preschimbat. 95. Precum zicem ca Hristos cel unul este din dumnezeire si omenitate si in dumnezeire si omeni- tate, asa zicem ca este din doua firi si in doua firi. 96. Marturisim un singur ipostas al lui Hristes in doud firi, unite neimpartit. 97. Slavim neimpartit ipostasul cel unul al lui Hristos si marturisim neamestecaté unirea firilor. 98. Ne inchiném unei Fiinfe a dumnezeirii in trei ipostasuri $i marturisim Sfanta Treime cea de o fiinta. : 99. Proprietatiie deosebite ale celor irei iposta- suri sunt: cea de Tata, cea de fiu si purcederea. lar comun cele trei ipostasuri au: fiinta, firea, dum- nezeirea si bunatatea. ‘ Si. Maxim Marturisitorul, cap. gnest. | 84—85, Filocalia II, p, 159.Talasie Libianul 19 SUTA A TREIA Al carui acrostih este acesta: Dar rele cu adevarat nu sunt cele cari intristeaz% trupul, dar suflelul il curafa, ci cele cari intristeaza constiinta, iar trupul il desfateaza.' 1. Despre Cel din fire bun, cugetéa cele bune. Si despre tot omul gadndeste numai bine. 2. In ziua judecatii ne va cere Dumnezeu sa daém socoteala pentru cuvinte, fapte si ganduri. 3. Deprinderea virtufii sau a p&catului ne migca sa gandim, sa graim, sau s& sAvargim. cele bune sau cele rele. / 4. Mintea stapanita de patimi cugetaé cele ce nu se cuvine. Iar cugetarea aceasta o fac. aratata cu- vintele si faptele. 5. Gandului rau fi premerge patima. lar pricina patimii este simtirea (percepfia prin simfturi], preeum pricina relei intrebuintari a acesteia este mintea. 6. Incue simfirea si rasboeste inchipuirea [pre- judecata]; si desradacineaza patimile cu armele po- runcilor. 7. Pacatul invechit cere nevointé [ascezad] inde- lungata. Caci obisnuinfa invartosaté nu poate fi clin- tifa din loc dintr‘odata. 8. Nevoinfa stdruitoare in infranare si dragoste, prin rabdare si liniste scoate cele inradacinate. 9. Misca-{i mintea necontenit la rugaciune si vei imprastia gdndurile cari stéruesc in inima. 10. Nevoinfa are trebuinjé de rabdare gi de in- delung&’ rabdare. Caci numai prin osteneala indelun- gata se izgoneste iubirea de placere. * Acrostihul e un rezumat al rsp, $8 catre Talasie, Filoc, Ill, p, 300 urm. 2,20 FilocaKa 11. Te vei deda ugor, cu ostenelile nevointii, de vei face toate cu masura si cu randuiala. 12. Pazeste aceeasi masura in nevointa si sA nu deslegi canonul fara trebuina. 13. Precum dragostea si.infranarea curatesc gan- durile, asa contemplatia si rugaciunea, toata inaltarea trufase. 14. Constiinta curata o fac ostenelile nevointii, ca postul, priveghierea, rabdarea si indelunga rabdare. 15. Cel ce rabda loviturile incercarilor fara voie, se face smerit la cuget, bine nddajduitor $i cercat. 16. Rabdarea este itbirea de osteneli a sufle- tului. Ea consta ‘din osteneli de bunavoie si din in- eercari fara de voie. 17. Pacatul e vestejit de stéruinfa in suferinte si e ars deplin de rabdarea pana la capat. 18. Venirea ostenelilor indurereaza simfirea; iar venirea intristarii inlaturé placerea: 19. Patru sunt patimile [afectele] cele mai gene- rale, pe cari le foloseste Providenta cu intelepciune una impotriva alteia. 20. Venirea intristirii stramtoreazd placerea; iar frica de chinuri vestejeste pofta. 21. Mintea chibzuité isi intdreste sufletul si-si deprinde trupul la toaté nevointa. 22.. Stradueste-te si faci monah nu numai pe omul din afard, ci si pe omul dinlduntru, izbavindu-l de patimi 23. Prima lepddare este lepadarea de lucruri; a dowa si a treia, este lepddarea de patimi gsi de nestiinta. 24. Usor se izbavegte cineva, daca vrea, de lu- gear Dar nu cu pufind ostenealé de patimile' fata le ele. * Filocalia greact=de gandurile despre ele.Jalasie Libianul . 21 25. St&panindu-ti pofta, vei birui $i mania; caci ea este pricina care starneste mania. 26. Oare ne-am izbavit de gdndurile patimase si ne-am apucat de rugdciunea curata gi nemateriala, sau nu? 27. Mare este mintea care s'a isbavit de patimi gi sa desp&rtit de fapturi si petrece in Dumnezeu. 28. Cel ce inainteaza, filosofeaza in acestea trei: in porunci, in dogme si in credinta Sfintei Treimi. 29. Mintea izbavita de patimi se afla in acestea: in ganduri simple, in contemplarea fapturilor si in lumina vesnica.' 30. In sufletele noastre se ascund patimi foarte rele. Ele se dau ins& pe fafi abia atunci cand se arata lucrurile. 31. Se intampla uneori ca mintea si ramana ne- suparata, bucurandu-se de oarecare nepatimire; dar nu € cercata, din priciné ca lipsesc lucrurile. 32. Patimile sunt starnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup (*pérs) si de simtire [percepftia simjuala], precum sa zis. 33. Mintea care a inchis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup,? nu mai are razboiu decat cu _amintirea. 34. Patimile sunt starnite de simtire, atunci cand nu e de fa{& infranarea si dragostea duhovniceasca. 35. Postul cumpatat, priveghierea si cAntarea de psalmi, fac egali starea trupului. 38. Acestea trei schimba in r&u starea trupului: lipsa de regula in hrana, schimbarea aerului si atin- gerea dracilor. ‘Migue=ty th aid uti, Filocalia greack=ty tip ip puri, in lumina sa. * Cel ce fine mereu acelag regim infranat, mu produce starf inegale im trup.22 : Filocalia 37. Amintirile patimase sunt facute simple! prin rugaciune, citire, infranare si dragoste. 38. Inchide intai simtirea prin liniste $i apoi lupta ca armele virtutilor impotriva amintirilor. 39. Pacatul cu cugetul este reaua intrebuintare a gandurilor; iar pacatul cu fapta, este reaua intre- buinfare a lucrurilor. 40. Reaua folosire a gandurilor si a 3 lucrurilor sta in a nu te folosi de ele cuvios si drept 41. Patimile de ocara sunt lanturi ale mintii, cari o fin in lucrurile supuse simturilor. 42. Nepatimire desavarsita are acela, care nu e impatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor. 43. Sufletul bun face bine aproapelui. lar de i se raspunde cu nerecuncstinté, se poarté cu indelunga rabdare si rabda patimind cele ce-i vin dela acela. 44, Gandurile rele sunt avutii rele; cel ce nu se lapada de ele, nu va ajunge la cunostinta. 45. Cel ce asculté de Hristos, se cilauzeste pe sine spre lumina; iar cel ce-I urmeaza Lui, se in- dreapta pe sine. . 46. Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se intampla aceasta din necinstiri, din paguba, sau din banuiala gandurilor. 47. Domnul orbeste mintea patimasa; caci se in- tristeaza pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui. 48. Sufletul barfitor are in loc de limba spine: caci se vatama pe sine, pe ascultator gi wneori si pe cel grait de rau. 49. Uitd raul acela care se roaga pentru cel ce ka intristat; si se izbaveste de pomenirea raului, cel ce nu crufa darurile. 1 deAobvtat se poate traduce in doud feluri: 1. sunt fdeute simple, adicd se desfac de laturea p&timaga; 2. se subtiazd, se slibese.Talasie Libianul 23 50. Ura fata. de aproapele este moartea sufle- . tului. Iar aceasta o are si o face sufletul barfitorului. 51. Trandavia vine din neglijenta sufletului; sie neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii. 52. Cel ce iubeste pe Iisus, se deprinde cu oste- neli; iar prin staruinta in osteneli, izgoneste trandavia. 53. Sufletul se intareste prin ostenelile nevointii; jar facaad toate cn masurd, alung& trandavia. 54. Cel ce-si stapaneste pantecele, vestejeste pofta si mintea lui nu slujeste gdndurilor de curvie. 55. Mintea celui infranat este bisericaé a Duhului Sfant; iar mtintea lacomiului este salas al ciorilor. ’ 56. Saturarea naste pofta dup& feluri multe de mancari; iar lipsa indulceste si painea simpla. 57. Cel ce se bucura in chip ascuns impreuna cu cel pismuit, se isbaveste de pisma&; iar cel ce ascunde pe cel pismuit, izbaveste [si pe alfii] de pisma. 58. Indeparteaza-te de cel ce viefueste cu nepa- sare, chiar daca a dobandit nume mare la multi. 59. Castiga-ti prieten pe barbatul iubitor de oste- neala si il vei afla acoperemant gresalelor tale. 60. Nepasatorul s’a vandut multor stapani; si cum il poarté, asa umbla. 61. In vreme de pace ifi este binevoitor ca un prieten; iar in vremea de incercare te razboeste ca un dugrfan. 62. Isi pune sufletul sau pentru tine inainte de starnirea patimilor; iar cAnd se starnesc, ffi ia sa- fletul tau. 63. Pamantul nelucrat s'a umplut de maréeini, si sufletul nepdsator, de patimi necurate. 64. Mintea chibzuité isi infraneaza sufletul, igi chinuieste trupul si-si struneste patimile [isi stapaneste atectele].24 Filocatia 65. Misc&rile dela arditare sunt semnele celor dinlduntru, precum roadele produse sunt semnele unor pomi necunoscuti. 66. Cuvintele si faptele vadesc pe fafarnic si scot la araétare pe proorocul mincinos ascuns. 67. Mintea nesocotité. nu-si povatueste {discipli- neazaj sufletul si-l departeazai dela dragoste si in- franare. 68. Pricina gandurilor netrebnice este deprinderea rea, care se naste din slavi desartd, din mandrie gi ingamfare. 69. Proprii celor spuse inainte sunt fafarnicia, vi- clenia, uneltirea, ironia si minciuna, care e cea mai rea. 70. Slujesc celor spuse inainte: pisma, cearta, mania, intristarea si tinerea minte a raului. 71. Aceasta e calea celor ce vietuesc in nepa- sare si aceasta comoara celor ascunse in mine. 72. Sufletul se mantueste prin reaua patimire si smerenie. Ele il izbavesc din patimile mai inainte pomenite. 73. De gandul chibzuit tine cuvantul de folos; iar de sufleful bun, faptuirea virtuoasa. 74. Mintea luminaté scoate cuvinte intelepte si sufletul curat cultiva ganduri dumnezeesti. 75. Gandurile celui stradalnic se indeletnicese cu infelepciunea, iar cuvintele lui lumineaz% pe cei ce asculta. 1 76. Cand salasluesc virtufile in suflet, cultiva ganduri bune; iar cand sdldsluesc pacatele, naste ganduri netrebnice. 77. Sufletul p&timasului e fabrica de ganduri rele; si din vistieria lui scoate cele rele. 78. Vistieria cea buna este deprinderea virtufilor; si mintea buna scoate din aceasta cele bune.: 1 Talasie Libi 79. Mintea lucraté de dragostea dumnezeeasca produce ganduri despre Dumnezeu; iar lucraté de jubirea de sine, face dimpotriva. 80. Mintea miscata de dragostea catre aproapele. gandeste neincetat cele bune despre el; la dimpo- triva, banueste cele rele 81. Pricinile gandurilor bune sunt virtutile: ale virtutilor, poruncile; iar a lucrarii acestora. voia libera. 82. Virtutile si pacatele venind si trecand, fac starea sufletului bund sau rea, miscdndu-] spre gan- duri coraispunzatoare. 83. Pricinile gandurilor rele sunt pacatele; a pa- . catelor, neascultarea; a neascultarii, inselaciunea sim- firii; iar a ingelaciunii acesteia, negrija minfii de 2 Oo pazi pe aceasta. 84. In cei ce tnainteaza, dispozitile spre cele protivnice se schimba usor; in cei desavarsifi.. deprin- derile in amdndoua partile sunt greu de clintit. 85. Taria sufletului este o deprindere a virtupi anevoe de clintit, la care cel ce a ajuns zice: ,,Cine ne va desnarti pe noi de dragostea lui Hristos“, si celelalte.’ 86. Tuturor patimilor le premerge iubirea tru- peasca de sine; iar la urma tuturor vine mandria. 87, Cele trei ganduri mai cuprinzatoare ale pofte' se nasc din patima iubirii de sine. 88. Intelege, de sigur, gandul lacomiei paniecelui, al slavei desarte gi al iubirii de argint, cdrora le ur- meaza toate gandurile patimase, dar nu toate in comun. 89. Gandului licomiei pantecelui fi urmeaza ce: al curviei; gandului de slava desarta, cel al mandriei. lar celelalte, in comun celor trei. 90. Urmeazé in comun celor trei: gandul intri- starii, gandul maniei, al pomenirii de rau, a! pismei. — al trandaviei gi celelalte. 1 Romani 8, 35.\ 26. Filoealia Rugdciune 91, Staépdne al tuturor, Hristoase, slobozeste-ne pe noi de toate acestea, de patimile pierzatoare si de gandurile ce se nasc din ele, °92. Pentru Tine am fost facuti, ca sé ne des- fatam, asezati fiind in Raiul s&dit de Tine. 93. Dar ne-am atras noua necinste, alegand in locul desfatarii fericite, stricaciunea. 94. A c&rei plata am Juat-o in noi insine, schim- - band viata vesnica cu moartea. 95. Acum, deci, Staépdne, precum ai cautat la noi, cautéa pana la sfarsit; precum te-ai intrupat, asa ne gi mantueste pe noi tofi. ‘ 96. Caci ai venit s& ne mantuesti pe noi cei pier- duti. SA nu ne desparti pe noi de partea celor ce se mantuesc. , 97. Ridic& sufietele si mantueste trupurile. Curd- teste-ne pe noi tofi de toata intinaciunea. 98. Rupe legaturile patimilor cari ne stapanesc pe noi, Cel ce ai rupt cetele dracilor. 99. Si ne ish&veste pe noi de asuprirea lor, ca numai Tie sa-Ti slujim, luminii celei vesnice. 100. Inviind din morti si cantand impreuna cu ingerii cantarea fericité, vesnica si nesfarsita. “ “SUTA A PATRA Ali carei acrostih este acesta: Cu toate acestea, roaga-te staruitor catre Domnul Dumnezeul nostru, sa ne izbaveasca pe noi si din relele adevarate si din cele neadevarate, dar socotite adevarate 1. Cel ce si-a desficut mintea de dragostea fafa de trup si de mangiierile lui, acela a omorit cu dwhul cel viu faptele trupului.Talasie Libianul 27 2. Nu socoti ca te-ai despartit de afectiunea fata de trup, pand ce mintea se mai indeletniceste cu cele ale trupului. 3. Precum cele ale trupului sunt simtirea gi cele supuse simfturilor, asa cele ale sufletului sunt mintea si cele inteligibile. 4. Retrage-ti sufletul dela simtirea celor supuse simturilor si mintea se va afla in Dumnezeu gi in cele inteligibile. 5. Inrudite cu dumnezeirea sunt fiintele cugetd- toare, cunoscute numai cu mintea; iar simtirea si cele supuse simfurilor au fost create ca s& slujeasca minfii. _ 6. Simfirea si cele supuse simturilor s4-ti slu- jeasca spre vederea [contemplarea] duhovniceasca si sa nu intorci simfirea si cele ale ei spre pofta trupului. 7. Ti sa poruncit s4 omori faptele trupului, ca sa invii prin osteneli sufletul omorit prin placeri. 8. Lasa-te stapanit de Dumnezeu si stapaneste-ti simfirea $i nu te lasa tu, care esti mai bun, stapanit de cel mai rau. 9. Dumnezeu este vegsnic, nemarginit, nehotarnicit {indefinit], si a fagaduit bunuri vesnice, nemarginite si negraite celor ce asculta de EL 10. Tine de firea min{ii si petreaca in Dumnezeu, sa cugete despre El, despre purtarea Lui de grije si despre judecitile Lui infricogate. 11. Ai puterea de-a inclina spre amandoua par- file; fii al partii mai bune si wei supune pe cea mai rea. . 12. Buna este simtirea si bune sunt cele supuse ei, ca lucruri ale Bunului Dumnezeu. Dar ou se pot asemana catusi de putin cu mintea si cu cele in- tetigibile.28. - - Filocalia 13. Dumnezeu a zidit fiinfa rafionala si mintala in stare de-a primi duhul' si cunostinja Lui. Iar sim- tirea si cele supuse simfurilor le-a facut spre tre. buinta ei. 14. Precum slugii netrebnice ii este nebunie sa se supuna stapanului bun, asa este nebunie ca mintea rafionala si se faci roaba trupului stricdcios. 15. Mintea, care nu-si stapaneste simtirea. cade prin ea in cele rele. Caci inselata de placerea celor supuse simturilor, isi nagte sie-si netrebnicie. 16. Stapanindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simfire. misca patimile. 17, Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; gi ie vei izbavi repede de gandurile aduse de amintire (de prejudecata} 18. Indeletniceste-te neincetat cu cuvinte dumne- zeesti. Caci osteneala cu ele mistue patimile 19. Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia epresc mintea dela ratacirea in jurul patimilor. 20. Precum primavara misca plantele ca sa odras- leascd, asa si nepatimirea miscé mintea spre cuno- stinta fapturilor. 21. Pazeste poruncile si vei afla pace: iubeste pe Dumnezeu gi vei afla cunostin{a. 22. In osteneala, in robotire si in sudoarea fetii ai fost osAndit sé mananci painea cunostintii. 23, Negrija l-a adus pe stramos la calcarea po- runcii gi, in loc de desfatarea Raiului, |-a osandit la moarte. 24. Stapaneste si tu pe Eva’ si ia seama la sarpe, ca nu cumva, fiind amagita, sa-ti dea si tie din pom. * Filocalia gr. toate. * Bva e simfirea; garpele ¢ diavolul,Talasie Libianul : __— 29 25. Precum sufletul face viu trupul dupa fire, aga gi virtutea si cunostinfa, sufletul. 26. Mintea infumurataé, purtaté de duhul slavei desarte si al mandriei, e nour fara apa. 27. Stépdnindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cin- stiri, sA_cazi in necinste. 28. Fugind de slava desarté, cauté spre Dum- nezeu; iar de nu, vei cadea desigur in parerea de sine, sau in curvie. 29. E propriu slavei desarte sa-si arate destoi- nicia; si e propriu mandriei s& dispretuiasca si sa se ofarasca. 30. Fugind de lacomia pantecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate un obraz palid la vedere. 31. Postul frumos este cel ce se bucura de man- care pufind si simpla si nu cauté si plac’ oamenilor. . 32. Postind pana seara, sA nu mananci atunci pana te saturi, ca sd nu zidesti iarasi cele ce le-ai darimat odata. 33. Cand nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, ii dai curviei aceeasi materie. . 34. Mandria ne face s4 ne departam de ajutorul dumnezeesc, si ne incredem in noi insine si sé ne inadltim impotriva oamenilor. 35. Impotriva mandriei sunt doua leacuri; cine nu le primeste pe acestea, va avea un al treilea, foarte aspru. 36. Ca sa mlaturi mandria, trebue sa te rogi cu lacrimi, s4 nu dispretuesti pe nimeni si sA primesgti necazurile cele fara de voie. - 37. Povatuirea prin incercari este un toiag du- hovnicesc. Ea inva{a pe cel ce se inalf& fara minte, s& cugete cu smerenie.30 . Filoealia 38. Tine de firea mintii s& nu sufere gandul ce barfeste in ascuns pe aproapele. 39. Precum gr&dinarul, dac&i nu pliveste buru- ienile, ineacé legumele, asa si mintea, daca nu cura; teste gandurile, pierde ostenelile. 40. Barbat chibzuit este acela care sufere sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-] sfatueste. 41. Cel omorit de patimi nu asculté sfatul si nu _ sufere catusi de putin mustrarea si povadtuirea du- hovniceasca. 42, Cel ce nu primeste sfatul, nu isi indreapta caile sale, ci e dus pururea spre prapastii $i rape. 43. Mintea, care s’a lepidat de simfire’ si nu mai sufere nici sd vada gand de placere, este monah.’ 44. Mintea, care s’a tamaduit pe sine insasi si tamadueste si pe altii cu cele ce s’a vindecat pe sine, este doftor. 45, Cauta virtutea gi pastreaz-o nevatémata, ca sa nu traesti urit si sa mori jalnic. 46. Domnul nostru Iisus Hristos a daruit tuturor jumina, dar cei ce nu asculté de El se intumeca pe ei insisi. 47. Sa nu socotesti lucru mic pierderea virtutii: caci pentru ea a intrat moartea in lume. 48. Ascultarea poruncii inseamnad invierea mor- tilor; caci virtufii ti urmeazé dupa fire viata. 49. Omorité fiind mintea prin c&lcarea poruncii, a urmat cu necesitate si moartea trupului. : 50. Precum Adam neascultand a cazut in moarte, Mantuitorul asculténd a omorit moartea. 51. Omoara pacatul, ca sa nu invii mort si ca sa nu treci dela o moarte mica la una mare. 2 De perceptia prin simfire. —~ * Mintea ta greceste e de gemul masculin,Talasie Libianul 31 52. Mantuitorul s’a intrupat pentru neascultarea lui Adam, ca deslegdnd osanda, s& invie pe tofi. 53. Din viafa la viafa trece acela, care si-a omorit patimile si sia despartit de nestiin{a. 54. Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile: si f4 cele zise si te vei izbavi de patimi. 55. Ascultarea poruncii aduce curdtia sufletului : jar curatia sufletului aduce impartésirea de lumina. 56. Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii. de care impartasindu-se cel curat, rimane nerhuritor. 57. Inceputul faptuirii este credinja im Hristos: iar sfargitul ei, dragostea lui Hristos. 58. Iisus este Hristos sii Domnul si Dumnezeul. nostru, care, daruindu-ne credinta in El spre viata. 59. Ni-s‘a aratat prin suflet, trup gi dumnezeire, ca si izbaveascd din moarte si sufletul si trupul ca un Dumnezeuv. 60. Sa cdstigam credinfa, ca si venim la dra- goste, din care se naste luminarea cunostintii. 61. Bunului credinfii ii urmeaz& pe rand acestea: temerea de Dumnezeu, infranarea dela placeri, rab- darea ostenelilor, nadejdea in Dumnezeu, nepatimirea si dragostea.' 62. Din dragoste sincera se naste cunostinta na- turala.. Iar acesteia ii urmeazad cel din urmad bun dorit. Acesta eate harul cunostin{fii de Dumnezeu {al teologiei}? 63. Mintea, care-si stapaneste patimile, le stapa- neste desigur din frici, crezénd lui Dumnezeu cu privire la cele ce a n&dadjduit* si cu privire la cele ce i-au fost fagaduite. } Aceeas ordine a virtutilor ca la Sf. Maxim, Cap. drag. I 2, Filoc, Il, p. 37. * Cunostinfa natural e cea dobanditi prin eontemplarea naturii, dia tara a doua a urcugului duhovnicesc. Mai sus decat ea este. cunogtinja de Dumnezeu. * Filocalia greaci: cu privire la ameninfari.32 Filocalia 64. Caruia i s’a dat fagdduinta, i se cere infra- nare. Aceasta dainuind, naste rabdarea, care este o deprindere mult iubitoare de osteneala. 65. Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea indrasnind spre ele, ndd&djdueste sa doban- deasca cele fagaduite si sa scape de amenintari. 66. Asteptarea bunurilor viitoare uneste mintea cu cele asteptate; iar zabovind mintea in ele, uita de cele de fata. 67. Cel ce a gustat din cele nada&jduite, arunca cele de fata. Caci tot dorul si l-a golit in acelea. 68. Dumnezeu este Cel ce a fagdduit bunurile viitoare. Crezand Lui, cel infranat doreste cele vii- toare ca faltul] cele de fata. 69. Semnul cé mintea petrece in bunurile na- dajduite, este ca a uitat cu totul de cele de aici si se largeste in cunostinfa celor viitoare. 70. Bun este adevarul pe care il invafém prin Dumnezeul adevarului, care umple inca de aici de incredinfare sufletul iubitor de Dumnezeu. 71. Bunurile cari asteapté pe mostenitorii faga- duinfii sunt mai presus de veacuri si mai inainte de orice veac si mai presus de minte si de cuvant. 72. SA ne supunem pe noi ingine canoanelor eviaviei, ca’ nu cuniva, abatandu-ne in patimi, sa cadem dela nadejde. 73. Iisus este Hristos, cel unul din Treime, al carui mostenitor vei fi si tu. 74. Cel ce a invadfat cunostinfa fapturilor dela Dumnezeu, nu va fi necredincios Seripturii cu pri- vire la cele spuse mai inainte. 75. Duhul Sfant, afland mintea golité de patimi, @ invafa tainic, potrivit cu puterea ei, despre toate cele n&dajdutte.Talasie Li bianul . _33 76. Sufletul primeste cunostinta celor dumne- zeesti pe masura curafiei mintii. 77. Cel ce gia disciplinat trupul si petrece in cunostin{a, e curafit tot mai mult de cunostin{a insagi. 78. Mintea, care incepe sa se intelepteasca [sa filosofeze] in cele dumnezeesti, incepe dela credin{a si, trecand prin cele dela mijloc, sfarseste iara&si la credinta cea mai de sus. 79. La inceputul intelepciunii e vazuta frica care e la urma. Iar la sfargit, iubirea care e la inceput. 80. Mintea incepand sa se infelepteasca [sa filo- sofeze] dela credinfa cea apropiata, sfargeste la teo- logia [cunostinfa de Dumnezeu] de dincolo de orice minte, care este credinfa ce nu se mai uitd $i ve- derea celor nevazute. 81. Ratiunile cu privire la Dumnezeu sunt con- template de sfinfi nu din El Insusi, ci din cele din jurul Lui. 82. Iar rafiunile din jurul lui Dumnezeu se cu- _geté unele prin afirmare, altele prin inlaturare. 83. Fiinta, dumnezeirea, bundtatea si toate cate se zic pozitiv sunt prin afirmare. Iar neincepatoria, nemarginirea Si nedefinirea si toate cate se zic ne- gativ, sunt prin negare, 84. Dumnezeirea ascunsé, mai presus de minte si de cuvant a Sfintei Treimi fiind una, cele spuse mai inainte si cele asemenea sunt cele contemplate in jurul ei. 85, Precum spun [sfinfii] o singura dumnezeire a Sfintei Treimi, asa maresc trei ipostasuri ale dumnezeirii celei una. 86. Cele spuse mai inainte prin afirmare gi negare, le cugeté comune Sfintei si celei de o fiinta Prof, Dr. D, Sléniloae ,,Ftlocalia" - vol. 1V 3+ 34 Filocalia Treimi, afara de cele proprii fiecirui ipostas, cari gi ele se zic cele mai multe prin afirmare, iar altele prin negare. . 87. Cele proprii ipostasurilor dumnezeesti indeo- sebi, spun c& sunt acestea: insusirea de Tata, insu. sirea de Fiu, purcederea gsi toate cate se zic indeosebi. 88. Iar ipostasul hotdrasc ca este o fiinfé cu proprietati deosebite. De aceea fiecare ipostas are si fiinta comuna si ceea ce-] deosebeste ca ipostas. 89. Cele spuse mai inainte in comun prin ne- gare despre Sfanta Treime le socot mai proprii decat cele spuse prin afirmare. Dar nu aga si in privinfa proprietafilor deosebitoare, degi se zic si ele, cum am spus inainte, unele prin afirmare, altele prin negare, ca insusirea de a fi. ndscut si insusirea de a nu fi ndscut si cele asemenea. Caci insusirea de a nu fi nascut se deosebeste dupa _ infeles de insusirea de a fi nascut. Fiindca cea dintdi in- semneaza ca Tatal nu s’a nascut, iar a doua, cd Fiul s'a nadscut, 90. Pentru lamurirea ratiunilor contemplate in jurul fiinfei Sfintei Treimi, ne folosim, cum s’a zis, de cuvinte si nume. Dar nu tot asa pentru cele ale fiintii. Caci acestea sunt cu totul necunoscute de nici o minte gi negraite prin nici un cuvant, fiind cunoscute numai Sfintei Treimi. 91. Precum zic ca fiinta cea una a dumnezeirii e intreité in ipostasuri, asa marturisesc ca Sfanta Treime e de o fiinfa. 92. Tatél e cugetat ca fara de inceput si ca in-: ceput [principiu]. Fara de inceput ca nenascut. lar in- ceput [principiu], ca cel ce naste si purcede pe Cei ce sunt din El dupa fiinfaé si sunt in El din vegnicie, adicaé pe Fiul si pe Duhul Sfant.Talasie Libianul | 35 93. Unitatea miscAndu-se, dupa ei, pana la Treime, ramane unitate; iar Treimea adunandu-se iarasi pana la unitate, ramane Treime, ceea ce este lucru minunat.' 94. Inteleg iarasi pe Fiul si pe Duhul, nu fara de principiu, dar vesnice Nu fara de principiu, ca unele ce se rapoarta la Tatal ca principiu si izvor; dar vegnice, ca unele ce sunt din vegnicie impreund cu Tatal, unul prin nastere, celalalt prin purcedere. 95, Pdzesc dumnezeirea cea una a Treimii, ne- impartita si pastreaza cele trei ipostasuri ale dumne- zeirii celei una, neamestecate. 96. Proprietati deosebitoare ale Tatalui, zic ca sunt acelea de-a fi fara de inceput si nenascut; ale Fiului, de a fi in inceput [in principiu] si de a fi na- scut; iar ale Duhului Sfant, de a fi cu inceputul [prin- cipiul) si de a fi-purces. Iar inceputul Fiului si al Duhului, nu il zic temporal. Caci cum ar fi asa? Ci prin. el araté cauza din care, ca lumina din soare, isi au din vesnicie existenfa. Caci din El {din principiu) sunt, dupa fiintaé, desi nu dupa EL. 97. Proprietatea deosebitoare a ipostasurilor se pastreaza iarasi, dupa ei, nemiscaté si neschimbata. lar fiinta comund sau dumnezeirea, neimpartita. 98. Marturisesc unitatea in Treime si Treimea in unitate, ca una ce se imparte neimpartit si se uneste impartit. . 99. Stiu pe Tatél ca inceputul [principiul] cel unul al tuturor: al Fiului si al Duhului, ca nascator si ca izvor vesnic, impreuna vesnic, impreuna ne- sfarsit, nehotarnicit, deofiinfé si nedespartit; iar al fapturilor, ca Facator, Proniator gsi Judecator, prin Fiul adic& si m Duhul Sfant. ,Caci din El si prin El si spre El sunt toate; Lui fie slava in veci. Amin*.” ~~! Eun loc din Grigorie de Nazianz, Orat. I de Filio, cap. 2, comentat de Sf, Maxim Marturisitorul in Ambigua, P. G. 91, 1036. 2 Romani 9% 36. ' “ x. t36 Filocalia 100. Pe Fiul si pe Dubul Sfant le zic iardgi im- preund vesnici cu Tata], dar nu impreund fara de inceput [principiu]. Impreuna vesnici_cu Tatal, ca fiind impreund cu Tataél din nesfarsit. Dar nu impreuna fara de inceput, nefiind fara cauza. Caci sunt din El, desi nu.dupd El, ca lumina din soare, precum s'a spus mai’nainte. Le zic, iarasi, si fara de inceput, cand se infelege inceputul din timp, ca sa nu fie cu- getate sub vreme cele din cari este vremea. Deci nu sunt faraé de inceput in privinta cauzei, dar sunt far4 de inceput in privinta vremii, fiind mai inainte de orice vreme gi de orice veac gi mai presus de veac gi de vreme, prin ele fiind tot veacul si toata vremea gi cele din veac gsi cele din vreme; si ele fiind, precum s’a spus mai ‘nainte, impreund vesnice _ cu Tatal, Caruia impreuna cu ele I se cuvine slava gi stépanirea, in vecii vecilor, Amin.Isichie Sinaitul Monachul Isichie din mana&stirea Rugului (tijs Bérov) de pe muntele Sinai este autorul celor doua sute de capete ,,Despre trezvie si virtute".| In Patrologia lui Migne ele sunt date sub numele lui Isichie Presbiterul din Ierusalim. Dar pe nedrept. Caci Isichie din Ierusalim a trait in veacul V, pe cand autorul acestor doua sute de capete a trait mai tarziu, dat fiind ca reproduce de mai multe ori nu numai din Marcu Ascetul? ci si din Ioan Scdrarul* si Maxim Marturisitorul‘* cari au trait pe la mijlocul v. VII. Virtutea principala la Isichie este. trezvia (vijtts), care se va bucura in scrierile ascetice de dupa el de multaé pretuire. Ba se poate spune c& dupa Isichie toaté viata spirituala se reduce la trezvie sau atentie, ci ea e metoda durabild prin care omul intai se purifica. de toate cuvintele si gandurile p&timase, ca pe urma si dobandeascd cunostinta tainici de Dumnnzeu (Suta I, cap. 1). Prin ea s&varseste omul urcugul duhovnicesc dea- lungul tuturor treptelor din faza activa si contemplativa. E atentia necontenité la sine care duce pe om la toate virtutile (I, 3), pana la cunoasterea lui Dumnezeu. Pentru prima data gasim la Isichie identificarea ei cu curatia inimii (I, 1), sau cu linistea inimii isichia (I 3). Ea maie numit& si paza mintii (I, 3), avand sé ia seama la atacurile ce sunt aruncate de Satana in 1 Rbyos huxwepedtis mepi vithews nat dperiic. ? Tsichie cap. 1 55, 56, 57, 58, 59=Mc, As. Legea Duh,, 115, 116—17, 101, 102, 103; Isichie I 79, 80. 81, 82=Mc, As. Despre cei ce-si inchipue 2-3. 4-5, 6—7, 8. ® Isichie 1 99=-Scdrarul P, G, 88, 1112, * Isichie I 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 75—=Maxim Mart., Cap. despre dragoste IV 58, 64, 65, 50, 51, 52, €4, 72,38 . . Filocalia suflet, ca s{ nu provoace in noi ganduri pretinoase fata de ele. Definitia atacului o ia Isichie literal dela Marcu Ascetul (I, 2). Dupa o caracterizare frumoasa, trezvia este ,,fixarea stdruitoare a gandului la poarta inimii, ca s& priveasci gandurile hotesti cari vreau si vind induntru” [I, 6). Ajutorul cel mai insemnat al trezviei este chemarea ae- incetaté a numelui lui Iisus (I, 21; I, 28; I, 41; I, 62; I, 96—97; TL, 72; I, 80; Il 94; I, 86—87). Mai inainte gasim aceastd ac- centuare a chemarii numelui lui lisus la Diadoch. ' La Isichie chemarea acestui nume devine preocuparea principala. Dupa J. Hausherr, Isichie face parte, impreund cu Diadoch, Ioan Scararul, Filotei Sinaitul, din spiritualitatea sinaitd, care, spre deosebire de spiritualitatea ce coboari dela Sf. Vasile cel Mare sau de cea constantinopolitana din manastirea Studitilor, e mai pasiva, punand mai putin pret pe virtutile active si atribuind rolul cel mai mare harului dumnezeesc, dintr'o convingere despre neputinta. omeaeascd. De aci accentul pe care il pune aceast&é spiritualitate pe linistea interioard (jouxia), obtinutd prin ruga- ciune si paza mintii de orice ganduri si naluciri (Aojopol, pavracta), Mai just ar fi poate sa se spund c& spiritualitatea sinaité e mai interioara, sau atrage atentia in mod deosebit asupra cau- zelor interioare ale pAcatului si asupra metodelor de combatere a lui dela origine. C&ci -trezvia si atentia continud, prin care devine harul eficace, este si ea o incordare extraordinara, poate ,mai mare decat oricare alta; numai pasiva nu poate fi numita aceasta virtute. Sau poate si mai just e cd, presupunand con- ditiile inferioare ale ascezei exterioare implinite, Isichie im aceasta scriére se ocup& cu treapta mai inalta a curatirli pa- catulut dinduntru. Dovadai c& Scdrarul, care e tot din spiritualé- tatea sinaitd, descrie la inceput asceza exterioara si abia pe treptele ultime virtutile interioare. Expunand doctrina lui Isichie, Hausherr desprinde doua principii' dominante: tinul psihologic si altul dogmatic. Dupa cel psthologic, tot pacatul incepe printr'un gand (Aoyopdc), iar dup&” cel dogmatic, fara Iisus nu putem face nimic. De act rezulta toateIsichie Sinaitul : 39 eonsecintele doctrinei spirituale a lui Isichie. Dupa el, asceza exterioar& (postul, infranarea, culcarea pe jos) nu ajunge. Ea impiedec&i doar pacatul cu fapta (II, 8). Singur& atentia {npooox}) se opune pacatului din cugetare. Testamentul Vechiu simbolizeazi asceza exterioara, Testamentul Nou trezvia (vies). Primul e pedagog spre ultimul (II, 10). Prin activitate nu se cagtiga unirea cu Dumnezeu decat in apdrenti; pentru unirea adevaraté e de trebuin{i virtutea atentiei, care e paza minfii, sau linistea lipsité de naluciri (II, 13). Regulele razboiului interior, pe care-l poarta trezvia pentru a ajunge la linistea neturburaté de ganduri si inchipuiri, sunt urmatoarele; : , 1, Respingerea gandului dela prima lui aritare, adicd dela atac, sau momeala (mpoofeA4), care nu e produsul nostru, ci al Satanei (II, 71,72). Aceasta inseamna a p&zicapul sarpelui (II. 76). Atacul pare la inceput nevinovat: e gandul sau inchipuirea unui lucru sensibil (II, 78). Intai e trimis porumbul, ca pe urmele lui sa se furigeze sarpele (II; 61). Deci nu trebue deosebit intre gand bun gi rau (edAoz0¢ gi 40706), ci omul trebue s& respinga pe toate (I, 49), mai ales pan& nu este desivarsit. Odat& ajuns insi la desa- varsire, mintea’ poate lasa putin gandurile si se miste, cum lasd ua caine iepurele, mai nimerit cum las pisica goarecele pentru a-l examina mai bine. : In aceasti respingere a gandului dela prima aparitie, rolul principal l-a avut atentia (mpocoyi). 2. Dar dac& cu toate acestea gandul a patruns, rolul de-a ‘upta cu el fi revine impotrivirii (dveippyas); Aceasta trebue s& zdrobeascé capul sarpelui (II, 50; I, 34). 3. Dar {ari numele continuu al lui Tisus, toata sarguinta noastra e zadarnica (II, 50; II, 68). Deci ‘atentia (mpocoxy) si impotrivirea (avelppysts) trebue si fie unite cu rugaciunea nein- cetata. . Dar pentruca diavolul se poate travesti in inger al luminii, amestecand ganduri la inceput cuvioase in rugaciunea noastr3, ce sd ne imprastie mintea, trebue ca rugaciunea sa constea40 : Filocalia fntr'un singur cuvant sau gand (povoAéytotes evyy), in cel al lui lisus (II, 72). Aceasta e ruga&ciunea lui Iisus. Ea trebue si de- vind obignuité ca respiratia, ,lipita de respiratie“, dupa formula lui Ioan Scdrarul (P. G. 88, 1112 C). Rug&ciunea aceasta respi- rat& continuu (II 87) va curafi aerul inimii de nourii intunere- cului ({I, 73). Atunci ca intr’o oglind’ ne vedem pe noi insine, dar si fetele negre ale Ettopenilor spirituali (I, 23). Cu numele lui Iisus putem zdrobi pruncii vavilonesti, adic&d gandurile nas- cute de. Satana cu noi (II, 50; II, 56). Mintea curdtita de inchipuiri (pavractas) si ganduri (Aoy-op0!), naste acum intelesuri (vofpata) dumnezeesti (II, 54). Pe urma vede o luminad care la inceput e ca o candela atarnata induntrul mintii, apoi ca o lund, in sfarsit ca un soare cu lumina nes- farsit&, iar acesta e lisus insusi (II, 64). Acum am devenit viza- tori (Sewpytixol). Intrucdt calauza care ne duce pan& acolo e paza mintii, aceasta poate fi numita ndscdtoare de lumina, nas- catoare de fulger, ndscdtoare de foc (II, 64). . In starea aceasta, inima il are pe lisus insusi ca Stapan care ii spune in chip tainic voia Lui (II, 84). Acesta e cerul Isichiei, in care a intrat mintea (II. 98). Asa devenim ingeri in Hristos lisus, prin trezvie si inalfare in dragoste (II, 99)”. 1 Hausherr traduce expresiunea aceasta asa: ,Une invocation toujours répétée & Jésus. le nom de Jésus". Dar cred cd dela o vreme ea inseamna si numai o repetare a gandului Ja fisus, * La prezentarea aceasta am folosit in mare masura pe I. Hausherr, La méthode d'oraison hésychaste, in Orientalia Christiana 9, 2 (Nr. 36) (1927), p. 138—140, Apoi pe Marcel Viller S, I. und Karl Rahner S. 1, Aszese und Mystik in der Vaterzeit, p. 164—166. In sfarsit pe A. Ehrhard la K. Krum- bacher, Geschichte der byz. Literatur? (Miinchen 1897), p. 147. Ca Isichie a fost in mandstirea Rugului, deci e altul decat Isichie din lerusalim, a dovedit-o cel din urma pe baza titlului ce-I poarta scrierea aceasta a lui Isichie in cod. Vallicell, E. 21, sec, XIV, f, 260 v. si in alfi cod. manuscrisi.- CATRE TEODUL Scurt cuvant de folos sufletului si mantuitor . despre trezvie si virtute Asa numitele cuvinte despre impotrivire si rugdciune “ SUTA INTAIA 1. Trezvia e o metodad .duhovniceasca durabila, urmarité cu rdvna, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbaveste pe om cu totul de’ ganduri si cuvinte pati- mase si de fapte rele;. urmarit& astfel, ea ii darueste apoi cunostinfa sigura a lui Dumnezeu/cel necuprins, atat cat e cu putinta, si deslegarea tainelor dumne- zeegti si ascunse. Ea implineste toaté porunca lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament si aduce tot binele veacului ce va s& vie. Ea e propriu zis * Filoc. gr. ed. I, vol. 1, p, 82-91; P. G. 93, 1480—1544, Intre textul din Filoc, gr, si cel din P, G. sunt destul de multe deosebiri, Dar in general cel din Filoc. gr. este cu mult mai bun, dacd nu aproape perfect. De aceea noi ne-am finut mai mult de el. De alffel din variantele marginale se vede c& editorul a consultat mai mulfi codici. Ciudat e ci uneori traducerea latina cia P.G, urmeaza un text aseminitor celui din Filoc. gr. De pilda: il, 2, P. GS =103 Filoc. gr; U, 21, P.G.=123 Filoc, gr. Dar de celemai multe ori ur- neara textul din P. G. . Numér&toarea capetelor este iardsi deosebita intre cele doua versiuni,. seepand dela [, 80. In textul din Filoc. gr. sunt 203 capete si de multe ori cnateria e parcd mai bine repartizatd in ele. Totusi am luat numaratoarea in 200 rapete a textului din P. G.,, pentru c& citatele din ele, date in opere str¥ine,. + fi mai usor urmérite astfel, textul din P. G. find mai accesibil.42 . Filocalia curafia inimii, care, din pricina maretiei si a frumu- setii ei, sau mai bine zis din neatentia si negrija noa- stra, e azi atat de rara printre monahi. Pe aceasta o fericeste Hristos, zicand: ,Fericifi cei curafi cw inima, cA aceia vor vedea pe Dumnezeu". Asa fiind, ea se cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult in om, se face calduza a viefii drepte si placute lui Dumnezeu. Iar urcusul in aceasta ne deprinde cw contemplatia si cu felul cum trebue si punem in mis- care, in chip cuvenit, cele trei parfi ale sufletului si sa ne pdzim fara gresala simturile. Ea sporeste in fiecare zi cele patru virtufi generale, in cel ce se im- partaseste de ea. 2. Marele !egiuitor Moise, mai bine zis. Duhul Sfant, aratand lipsa de cusur, curatenia, lArgimea cu- prinzatoare si puterea inal{atoare a acestei virtuti, gi invatandu-ne cum trebue sa 9 incepem si sa o de- prindem, zice: ,la aminte la tine, sA nu fie vreun cu- vant ascuns in inima ta“. Cuvant ascuns numeste ara- tarea, ca simplu gand, a vreunui lucru rau, urit de Dumnezeu:! Pe aceasta Parintii o numesc momeala ‘fatac] aruncata in inima de diavolul. Indata ce aceasta se araté mintii, ti urmeazad gdndurile noastre, cari intra in vorba cu ea in chip patimas. _ 3. Trezvia e calea a toataé virtutea si porunca lui Dumnezeu. Ea e numita'si linistea inimii [isihia]. Iar desavarsitd pana la golirea de orice nalucire, e tot ea si paza a mintii. 4. Cel ce s’a nadscut orb, nu vede lumina soarelwi. Tot aga cel ce nu e calauzit de trezvie, nu vede cw 1 A povorsytoros eupdvera modyjavog movqpod, e o definitie a atacului, luaté dela Marcul Ascetul ,,Despre Botez“. Filoc. rom.avol. I, ed. M, p. 298. Sf, Marcu fi zicea POVOACTIOTOS pentru c# apare la inceput ca wm «and simplu, inofensiv, la care nu ne-am lipit incd cu pldcerea trezité in nei. Tsichie ii zice aga pentru cde primul ce apare in noi din alta parte, ciruia armeaz& s&-i raspunda gandurile noastre.Isichie Sinaitul 43 imbelsugare razele harului de sus, nici nu se va slo- bozi de lucrurile, de cuvintele si de gandurile rele si urite de Dumnezeu. Acesta la moarte nu va scdpa liber de capeteniile tartarului. 5. Atenfia e linistea neincetaté a inimii fata de orice gand. Ea rasufla si cheama pururea si neincetat numai pe Hristos lisus, Fiul lui Dumnezeu si Dum. nezeu, $i impreund cu El se impotriveste cu barbatie vrasmasilor. Si numai Lui se marturiseste, care are toata puterea sa ierte pacatele. Dar imbracandu-se neincetat, prin aceasta chemare, in Hristos, care singur cunoaste fn chip ascuns inimile, sufletul incearcd in tot felul sé ascunda de tofi oamenii dulceata lui si lupta dinduntru, ca nu cumva vicleanul sé facd sa inainteze rdutatea lui si sd surpe, pe nebdgate de seama, lucrarea cea buna. 6. Trezvia e fixarea stdruitoare a gAndului gi ase- zarea iui in poarta inimii, ca sA priveasca gandurile hotesti cari vin si sA asculte ce zic si ce fac uciga- sele si care este chipul faurit si inalfat de diavoli, care incearcé s& amageasca mintea prin naluciri. In- susindu-ne aceste osteneli, ele ne invaté, cu multa stiinfa, iscusinfa razboiului mintii. 7. Frica indoitS, paradsirile din partea lui Dum- nezeu si intamplarile pova{uitoare ale incercarilor daw nastere atentiei ca supraveghetoare continua in mintea omului, care incearcé astfel s& astupe izvorul gan- durilor gi faptelor rele. Pentru ea sunt deci si para- sirile si incercdrile neasteptate din partea lui Dum- nezeu, pentru indreptarea viefii noastre. Si mai ales pentru cei ce au gustat odihna acestei bunatati, dar pe urma sunt fara grija. lar continuarea naste deprin- derea; iar aceasta o indesire fireasca a trezviei; in sfarsit aceasta, prin insusirea ei, face cu putinta con- templarea linistita a rizboiului de mai inainte. Ei fi44 Filocalia urmeaza rugdciunea stdruitoare a lui Iisus si linistea dulce si fara naluciri a minfii si starea care vine din Iisus. : 8. Cugetarea fixdndu-se si chemand pe Hristos impotriva vrdsmasilor si céutandu-si scdparea la El, ca o fiaré inconjuraté de miulfi cdini, si asezdndu-se pe sine induntrul cet&tii, priveste cu mintea de de- parte asalturile spirituale ale nevdzutilor vrismasi; iar prin faptul ci sté mereu cu Facatorul de pace lisus impotriva lor, ramane nevadlamata de ei. 9. Dacd esti veghietor,. fi s’a dat sa fii si vazut prezent din orele de dimineatS, dar s& si vezi pe alfii. Stii ce zic; iar de nu, fii cu luare aminte gi vei intelege. 10. Corpurile marilor constau din apa multa. Iar fiinta si fundamentul trezviei, al atentiei, al linistii sufletesti adanci si abisul vederilor fericite si negraite, al smereniei recznoscatoare, al dreptatii si al dra- gostei consta din trezvia cea mai deplina gi din ru- gaciunea féra ganduri a lui Iisus Hristos, care trebue facuté strans si des, neincetat si cu osteneala, fara sa slabesti. 11. ,Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra in Impardatia cerurilor, ci cel ce face voia Ta- talui Meu‘.! Iar voia Tatalui aceasta e: ,Cei ce iu- biti pe Domnul, urifi cele rele*.2 Asa dar, deodata cu rugdciunea lui lisus Hristos, si urim gi gandurile rele; si iaté ci am facut voia lui Dumnezeu. 12. Domnul nostru si Dumnezeu cel intrupat ne-a pus inainte ca pildd a toatd virtutea si ca model al intregului neam omenesc si ca ridicare din vechea cadere, viata Sa a tot virtuoasd in trup, ca pe o zu- gravitur’. [ar impreund cu toate virtutile Sale, pe ‘ Mat. 7, 24. 7 Ps, 96, 10Isichie Sinaitul t 45 cari ni le-a aratat, este si aceea ci dupa Botez, suin- du-se in pustie, incepe lupta mintala cu post, diavolul apropiindu-se de El ca de un om simplu. Si prin acest mod al biruintii, Stapanul ne-a invadtat si pe noi ne- vrednicii, cum trebue sa purtém lupta faté de duhu- rile raéutafii, adica in smerenie, cu post, cu rugaciune si cu trezvie; El care n’avea trebuin{taé de ele, ca cel ce era Dumnezeu si Dumnezeul Dumnezeilor. 13. Iar cate sunt, dupa mine, felurile [modurile] trezviei, in stare sa curefe miptea treptat de gandu- rile patimase, iaté nu ma voiu lenevi sa fi le in- semnez intr'un graiu neimpodobit si nemestesugit. C4ci n’am socotit ca, asemenea povestirilor de raz- boiu, s& ascund in acest tratat folosul prin cuvinte, mai ales pentru cei mai simpli. Jar tu, fiule Teo- dule, ia aminte la cele ce citesti. 14. Asa dar, un fel [mod] al trezviei e sa-ti su- praveghezi des fantazia,' adicd atacul, ca neavand fantazia la dispozitie, Satana sa nu poata fauri gan- duri mincinoase, pentru a le infatisa mintii spre ama- gire mincinoasa. 15. Altul const4 in a avea pururea inima tacand adanc si linistita de orice gand; si sA ne rugdim. 16. Altul, si chemam cu smerenie neincetat pe - Domnul Iisus Hristos in ajutor. 17. Alt mod sté in a avea in suflet neincetat amintirea morfii. : 18. Toate aceste lucrdari, iubitule, impiedeca gan- durile rele, ca niste portari. Iar despre trebuinta de a cduta la cer si a socoti pamantul ca nimic, lucru de folos impreunad cu altele, voiu grai in alt loc mai pe larg, dac’ Dumnezeu imi va da cuvant. 19. Daca taiem numai pentru put{ind vreme pri- cinile patimilor si ne ocupam cu vederile duhovni- 1 Imaginafia.46 Filocalia cesti, dar nu stdruim in ele, facdnd din aceasta lu- crul nostru, cu usurinta ne intoarcem iardgi la pati- mile trupului, fara sA culegem alt rod de acolo, decat intunecarea desavarsité a mintii si abaterea spre cele materiale. 20. Cel ce se luptaé fnlduntru, trebue sa aiba in aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie deplina, impotrivire si rugaciune. Smerenie — fiindcad lupta lui este fata de dracii cei mandri, potrivnici_smere- niei; si ca s& aib& in mana inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca Hristos urdste pe cei mandri. Atentie — ca sa-si faci inima pururea far& niciun gdnd, chiar bun daca ar pdrea. Impotrivire — pentru ca atunci cand ar cunoaste cu agerime pe cel ce vine, indata sa se opund cu manie celui viclean. ,Si voiu_ras- punde, zice, celor ce m& oc&rdsc:! oare nu lui Dum- nezeu se va supune sufletul meu?“* Rugaciune — ca indaté dupa impotrivire s& strige cétre Hristos in- trun suspin negrait; si atunci cel ce se lupta va vedea pe vrasmas risipindu-se prin numele sfant si inchinat al lui Iisus Hristos, ca praful de vant, sau ca fumul ce se mistue, tmpreuna cu nalucirile lui. 21. Cel ce nu are rugdciune curaté de ganduri, nu are arma pentru lupta. Iar rugaciune numesc pe aceea care se lucreaz& necontenit in adan- curile sufletului, ca prin chemarea lui Iisus vrasmasul ce se lupta intr’ascuns sa fie biciuit gi ars. 22. Tu esti dator s& privesti cu o cdutaturé agera si incordata a minfii, ca sA cunosti pe cei ce intra. lar cunoscandu-i, indataé s4 zdrobesti, prin impotrivire, capul sarpelui. $i odaté cu aceasta, strigé cu suspin catre Hristos si vei simfi ajutorul nevazut dum- } Ps, 118, 42, * Ps, 61, 1.Isichie_ Sinaitul 47 nezeesc gi atunci vei vedea luminand departe curatia si dreptatea inimii. 23. Precum cel ce fine in mana o oglinda, daca sta in mijlocul multora si se priveste in ea isi vede fata asa cum este, dar vede si pe a altora, cari se apleacé spre aceeasi oglinda, tot astfel.cel ce se, apleaca spre inima sa isi vede starea sa in ea, dar vede gi fetele negre ale Arapilor spirituali. 24, Dar mintea nu poate sa biruiascé nalucirea draceascé numai prin sine. Sa nu cumva sa indraz- neascaé aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alté parte o fac sa cada prin slava desarta. Prin chemarea lui Iisus Hristos insa, ei nu rabda sa stea si s& te. ingele nici macar o clipa. 25. Vezi sa nu-ti faci pareri inalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si s& te predai si tu vras- masilor spirituali. Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a ndscocit sie-si ca ajutor, ido] turnat. 26. Iar prin idol turnat sa infelegi mintea noastra slaba, care, cata vreme cheama pe lisus Hristos im- potriva duhurilor rautafii, le izgoneste usor si cu stiinfaé maiastra pune pe fuga puterile nevazute si razboinice ale vrasmasului. Dar cand indradzneste ne- sibuita s4 se razeme cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisé Oxypteros [repede sburdtoare]. ,Spre Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat; si a inflorit iarasi trupul meu*.! Sau: ,,Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta impreunaé cu mine impotriva nenumiaratelor gAnduri uneltite cu viclenie?“? Iar ce] ce se nadajdueste in sine gi nu in Dumnezeu, va cddea cadere jalnica. > Ps, 27, 9—10. * Ps. 93, 16.48 Filocalia 27. Chipu! si randuiala linistii inimii, acesta este: Daca vrei s& lupti, sa-fi fie mica ganganie a pdian- jenului pururea pildd. Iar de nu, inca nu te-ai linistit cum trebue cu mintea. Acela vaneaz& muste mici. Tar tu, daca faci asa si vrei s&-ti cdstigi linistea su- fletului cu osteneala, nu inceta sa ucizi pururea ,,pruncii babilonesti*. Caci pentru aceasta ucidere vei fi fe- ricit de Duhul Sfant, prin David. ~ 28. Precum nu e cu putinfé s4 se vada marea Rogie pe cer in mijlocul stelelor si precum nu poate omul sé umble pe pamant fara si respire aerul acesta, aga nu e cu putinfaéa s4 ne curatim inima noastra de ganduri patimase si sa izgonim pe vrasmasgii spiri- tuali din ea, fara chemarea deasa a lui lisus Hristos, 29. Dac&é petreci pururea in inima ta cu cuget smerit, cu pomenirea mortii, cu invinuirea de sine, cu impotrivire si cu chemarea lui lisus Hristos si umbli cu luare aminte in fiecare zi cu aceste arme, pe calea stramta, dar aducdtoare de bucurie gi de desfatare a minfii, vei ajunge la sfintele vedenii [contemplatii] ale Sfintilor si fi se vor lumina taine adanci de catre Hristos, ,in care sunt ascunse comorile infelepciunii si ale cunostintii*' si ,in care locueste toataé plina- tatea Dumnezeirii trupeste".? Caci vei simfi langa lisus ca Duhul Sfant salta in sufletul tau. Pentru ca dela El se lumineaz& mintea omului sa priveasca cu fafa descoperita. ,,Caci nimenea nu numeste pe Iisus Domn, fara numai in Duhul Sfant“,? care adevereste in chip tainic pe Cel cautat. 30. Dar iubitorii de invétaturd trebue sa mai stie gi aceea c& pismasii draci adeseori ascund si retrag dela noi rzboiul, pismuindu-ne vrasmasgii pentru fo- losul, cunostinja si urcusul spre Dumnezeu ce le-am ere \ * Ibid. 9 8 I Cor. 12, 3.isiqhic Sinaitul 49 avea din razboiu si pentru ca, nepurtand noi de grija, s& ne rapeascd fara de veste mintea si si ne fac& iarasi neatenti cu cugetul. Caci scopul necontenit si lupta lor este sa nu ne lase s& fim cu luare aminte la inima noastra, cunoscdnd bogafia adunata in suflet din atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicém atunci cu pomenirea Domnului nostru lisus Hristos spre ve- aeri [contemplatii] duhovnicesti si razboiul iarasi vine in minte; dar toate sa le facem numai cu sfatul, ca s& zic aga, al Domnului insusi, si cu smerenie. 31. Caci petrecand in chinovie, trebue sa taiem toata voia noastr& din proprie hotdrire si cu draga inima, insugi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem gi noi ca niste lucruri de van- zare, lipsite de voin{’. Iar ca metoda in acestea se cuvine sA nu ne punem in miscare iutimea fara ju- decata si impotriva firii, si pe urma s& ne aflam fara indrasneala in razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiaté de noi de buna voie, obisnueste sA se manie pe cei ce incearcé sA o taie fara sA vrem. far din aceasta, iufimea starnindu-se cu l&traturi rele, nimi- ceste cunostinfa luptei, pe care abia cu multa oste- neala am putut-o dobandi. Caci iufimea are putere stricdtoare. Daca e miscaté spre ganduri dracesti, le stricd gi le omoara pe acelea; daca iarasi se turbura impotriva oamenilor, stricé gAndurile cele’ bune din noi. Asa dar iufimea, precum vad, e stricatoare a oricaror fel de ganduri, fie rele, fie de-a dreapta, daca se nimeresc. Caci ea ni s’a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosité in amandoua partile. Iar dac& lucreaza in chip diferit, e stricatoare. Caci eu am cunoscut un caine, de altfel indrazne{ impotriva lupilor, care sfagia si oile. 32. Astfel trebue sifugim de semetie, ca de ve- ninul de aspida si s& ocolim multele intalniri, ca pe Prof. Dr. D. Stdniloae: ,Filocalia” - dol. 1V 450 Filocalia ————————_——————_—_—_—_—_—_——_—_—_——_—_—_——— niste serpi si pui de vipere. Caci acestea pot sd ne duc& repede la desavarsita uitare a rdzboiului celui dinlauntru si sa coboare sufletul dela bucuria inalta, pe care o are inima din curafie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa focului gi in toata vremea 0 rasboeste cu putere. Caci dela uitare ajugem la negrija, iar dela negrija la dispref, la lancezeala si la pofte necuviincioase. Si aga ne intoarcem iaragi indarat, ca si cainele la varsdtura ‘sa’ Sa fugim aga dar de semetie, ca de un venin de moarte. lar raul uitarii si cele ce izvordsc din ea le vindecad sigur paza minfii si chemarea neincetataé a Domnului nostru lisus Hristos. Caci fara El nu putem face nimic. 33. Nu se intampla si nu e cu putinté sa te im- prietenesti cu sarpele si sa-] porfi la san, nici sa des- _mierzi, sa slujesti si s4 iubesti in tot chipul trupul — afara de cele de trebuin{é si de nevoe — gi sa fn- grijesti totdeodata de virtutea cereasca. Caci sarpele musca pe cel ce-l ingrijeste, iar trupul intineazd in placeri pe cel ce-l slujeste. Cand trupul greseste, sa fie lovit far’ crufare ca un rob fugar, plin de must, sa cunoasca pe stapanul biciului. Sa nu petreaca in craégma; térana stricdcioasa, roaba si intunecata sa nu uite pe stapana nestricdcioasd.' Pana Ja moarte sA nu te increzi in trupul tau. ,,Voia trupului este dusmana.lui Dumnezeu*,? céci nu se supune legii lui Dumnezeu; $i ,,trupul pofteste impotriva duhului*.’ ,Iar cei ce sunt in trup, nu pot placea lui Dumnezeu™.‘ Noi ins& nu suntem in trup, ci in duh. 34. Lucrul infranarii e sa miste pururea mania spre razboiul dinlduntru si spre dispretuirea de sine; al infelepciunii, sa miste ratimmea spre trezvie deplina x ; Roaba e trupul (o4p6), stipana e, sufletul (poxf). Rom. 8 re 17. 4 Rom. 8, 8.Isichie_Sinaitul 51 gi necontenita gi spre contemplarea duhovniceasca ; al dreptatii, sA indrepte partea poftitoare spre virtute si Dumnezeu; iar al barbafiei, sa calaéuzeascad- cele cinci simfuri si sa le pazeasca sA nu se intineze prin ele omul nostru cel dinlauntru, care este inima, si cel dinafara, care este trupul, 35. ,,Peste Israil marirea Lui;*! adicd peste mintea vizatoare coboard frumusetea slavei lui Dumnezeu, pe cat e cu putin{a. ,Si puterea Lui in nouri“, adica in sufletele luminoase, cari privesc in dimineti spre Cel ce sade deadreapta Tatalui si le trimite lumina, asa cum isi trimite soarele razele sale in nourii cu- rafi, aratandu-si frumusefea sa. 36. Pacatuind unul, zice dumnezeeasca Scriptura, va pierde bunadtate mare, adici paca&tuind mintea, pierde manc@rile si bauturile de ambrozie din capi- tolui dinainte. 37. Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai in- felepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca David. nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul, Sa nu ne incredem, asa dar, in noi. Caci zice Scrip- tura: ,Cel ce se increde in sine, va cddea caddere jalnica“. 38. Sa invafam dela Hristos smerité cugetare; dela David, umilinfé; iar dela Petru, sa plangem pentru caderile ce ni se intampla. Dar sa nu desna- dajduim ca Samson, ca Iuda si ca Solomon cel prea intelept. 39. ,Caci diavolul umbla raicnind ca un leu, cau- tand pe cine s& inghita*,? impreuna cu puterile sale. Prin urmare, sa nu inceteze niciodata atentia inimii, trezvia, impotrivirea si rugiciunea catre Hristos lisus, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afaré de ¥ Ps, 67, 35. * 1 Petru 5, & 4a.52 Filocalia lisus, nu vei afla in toaté viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu, vicleniile, mes- tesugirile si inselaciunile dracilor. 40. Asa dar sufletul s4 se increada in Hristos gi sa-1 cheme pe El si sa nu se infricogeze nicidecum. Caci nu Jupta singur, ci cu infricosatul Imparat lisus Hristos, Facatorul tuturor celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute. 41. Precum ploaia cu cat mai multa cade pe pa- mant, cu atatilinmoaie mai mult, asa gi sfantul nume al lui Iisus, strigat de noi faré gAnduri, cu cat il chemam mai des, inmoaie pdmantu! inimii noastre si il umple de bucurie si veselie. 42. Cei neincercati e bine sa stie si aceasta, ca noi cei greoi si povarnifi spre pamant cu trupul si cu cugetul nou putem in nici un alt chip, decat prin ne- contenita trezvie a mintii si prin chemarea lui lisus Hristos, Dumnezeul si Facatorul nostru, sé biruim pe vrajmasii netrupesti si nevazuti, cari ne vreau raul gi sunt iscusifi in a ni-] face, cari sunt ageri si usori gi incercafi in razboiul pe care-l poartaé din anii dela Adam gi pana& astazi. De aceea celor neincercafti ru- gaciunea lui Iisus Hristos sa le fie mijlocul de a proba si de a cunoaste binele. Iar celor incercati, s& le fie faptuirea, probarea gi linistea cel mai bun mod gi in- vafator al binelui. 43. Precum copilul mic si fara rautate, vazand pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia dupa el din nevinovatie, asa gi sufletul nostru, fiind simplu gi bun — caci asa a fost creat de bunul Stépan — se desfaté de momelele nalucilor diavolului; si amagit, alearga spre cel réu ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre cel ce intinde curse puilor ei. Si asa isi amesteca gandurile sale cu nalucirea momelii dia- volesti. Dac& intalneste fafa unei femei frumoase, sauIsichie Sinaitul : 53 altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa planuiascd ceva cu ele, ca si prefacad in fapté ceea ce i s’a aratat frumos. Si atunci, céz4nd la consimtire, preschimba, prin mijlocirea trupului, in fapta nelegiuirea din cugetare, spre osanda proprie.! 44. Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletu!. De aceea nu e fara pri- mejdie sa lasaém sa intre in inima noastrad gandurile, inainte ca mintea s& ne fi fost mult cercaté in raz- boiu, gi mai ales la inceput. Fiindca& intr’o clipa su- fletul nostru se incantéa de momelile diavolesti, se in- dulceste de ele si le urmeaza. Ci trebue numai sa le infelegem si indaté sa le taiem de cum rasar si ne atacd [ne momesc). Dar dupa ce, prin rdzboire inde- lungaté in acest Jucru minunat, mintea s’a exercitat in el si-l infelege si a dobdndit deprinderea neince. taté a razboiului, incét patrunde cu adevarat gandu- rile, si cum zice Proorocul: ,Poate stapani usor vul- pile cele mici“, atunci trebue sa lase gdndurile sa vind induntru, apoi s4 le rézboiascé in Hristos,gsa le vadeasca cu stiinfé si sa le doboare. 45. Precum e cu neputinfé ca printrun san{ sa treacd foc si apa deodata, tot asa este cu neputin{a s& intre in inima& pacatu), de nu va bate mai intai in usa inimii prin nalucirea momelii viclene. . 46, Intéi este momeala [atacul]; al doilea, inso- tirea sau amestecarea gdndurilor noastre cu ale dra- cilor vicleni;? al treilea, consimtirea [invoirea] minfii de a se afla intre cele douad feluri de gdnduri ce se 1 E ordinea in care momeala devine pdeat cu fapta. * Traducere literald: *,insotirea sau gandurile noastre gi ale draciler vicleni devenite amestecate”. E repetati ideea din cap. 43+ ,Si aga mintea igi amestecd gandurile sale cu n&lucirea momelii diavolesti". Aceasta se produce prin indulcirea” (Seta) noastr’ de momesli (cap. 44). Indalciren aceasta e um cleiu care face si se tnsofeascd, si se lipeasci, si se uneascd (copulatie,54. . Filocalia sfatuesc in chip pacitos;' al patrulea este fapta di- nafara, sau pdcatul. Dacd, prin uwrmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin impotrivire si chemarea Dom- nului Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii dela rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele ramAnand fara implinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele, decat prin nalucire $i ganduri. Despre momeald David zice: ,[n, diminefi am ucis pe tofi pdcdtosii pimantului*’ si celelalte; iar despre consimfire, marele Moise zice: ,Si nu te vei invoi cu ei*. , 47. Mintea cu minte se incaera Ja lupta in chip nevazut; mintea draceascA cu mintea noastra. De aceea e de trebuinfa s& strigam catre Hristos ca sa departeze mintea draceasca, iar biruinta si ne-o dea noua, ca ua iubitor de oameni. 48. Chip al linistii din inimd sa-fi fie cel ce are 0 oglindd si se uité in ea; gsi atunci vei vedea cele scrise spiritual in inima ta, rele si’ bune. ; 49. Ia seama sa nu ai niciodata in inima ta nici un gand, nici nerafional, nici rational, ca asa sa cu- nosti cu usurinfé pe cei de alt neam, adica pe cei intai nascuti ai Egiptenilor. 50. Cat de buna, de placut&é, de luminoasa si de dulce, cat de frumoasa gi de stralucitoare virtute este zice traducerea latineasca) gandurile noastre cu gandul simplu (netndulcit imek de aderenfa noastra) aruncat de Satana, Definitia momelii si ideea ci trans formarea ei in picat se face prin aderarea gandurilor noastre la ea, ¢ luaté dupi Marcu Ascetul (Despre legea duhov. 140, Filoc, 1 243; Despre Botex, Filoc. I, 285 5. a). Dar schema celor patru momente o gasim pentru prima data la Isichie (momeal, insofire, consimtire, fapta). "In faza ,insofirii” (svvSuaop6c) rispund numai gandurile noastre me- melii; tn faza consimfirii ne dim aprobarea gi noi ingine, ca subiect al gaa- durilor (mintea), de a lua parte la sfatul pdci&tos al celor doud feluri de ganduri. * Ps. 50, 8Isichie Sinaitul 55 trezvia, cilduzitaé de Tine, Hristoase, pe drum bun si umbland cu multé smerenie a minfii omenesti, care vegheaza. Caci isi intinde pana la mare gi pana in adancul vederilor ramurile ei si pana la raurile tai- nelor desfatatoare si dumnezeesti, mugurii ei; si adap& mintea, arsi de multé vreme, din pricina necredintii, de sdrdtura duhurilor rele si a cugetului dusmanos al trupului, care este moarte. 51. Trezvia se aseamana scdrii lui Iacov, dea- supra cdreia sta Dumnezeu si pe care umbla sfintii Ingeri. Caci sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, ocdrirea, clevetirea si toaté lista relelor vazute, ne- ingadduind sf fie lipsita, din pricina lor, nici macar pentru pufind vreme de dulceaf& proprie. 52. Sa o cultivam, frafii mei, pe aceasta cu ravna. $i sburand in vederile ei cu cuget curat, impreuna cu lisus, sa incepem a ne privi pacatele noastre gi viata de mai inainte. Ca franti si umiliti de amintirea pdcatelor noastre, sé avem nedeslipit de noi ajutorul lui Iisus Hristos, Domnul nostru, in razboiul nevazut C&ci de ne vom lipsi de ajutorul lui lisus, pria man- drie, sau slava desartd, sau iubire de noi insine, vom pierde curatia inimei, prin care Dumnezeu se face | cunoscut omului; fiindc& pricind a bunului al doilea, precum ni sa fagaduit, este cel dintai. 53. Mintea atenté la lucrarea ei ascunsd, va do- bandi impreuna& cu celelalte bunuri, cari izvorasc din - juerarea neincetat&é a p&zirii de sine, si izbdvirea celor cinci simturi de relele din afar&. Caci fiind ne- incetat atenta prin virtutea si prin trezvia sa, si vrand sa se desfateze cu gdndurile cele bune, nu ingaduie s& fie furata prin cele cinci simfuri, cand se apropie de ea gdndurile materiale si desarte. Ci cunoscand inseldciunea lor, le retrage de cele mai adeseori in- launtrul sau.56 Filocaila 54. Stdruie inlduntrul minfii, si nu vei’ obosi ta ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-{i vin asupra. 55. Dupa cum celor ce s’au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtdri pa- citoase le e de folos sé patimeasca rele. 56.,Deci de nu vrei sé patimesti rele, sa nu vrei nici s& faci rele. Peutru ca lucrul dintéi urmeaza fara abatere celui de al doilea. Caci ceea ce seamana fie- care, aceea va si secera. Semanand deci cu voia cele rele, si secerandu-le fara voe, suntem silifi sé ne mi- nundm de dreptaiea lui Dumnezeu. 57. Mintea se .orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava degart& si prin placere. 58. Cunostinta si credinta, tovardsele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, decat din pricina acelora. 59. Iutimea, mania, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s’au intarit atai de mult intre oameni. 60. Cel ce nu cunoaste adevarul, acela nu poate nici s4 creada cu adevarat. Caci cunostinta premerge dupa fire credintii. Cele spuse de Scriptura n’au fost spuse numai ca sa le intelegem, ci ca sale si facem. 61. Sa ne apucam deci de lucru. Caci tnaintand asa, pas cu pas, vom afla ca nu numai nadejdea in Dumnezeu, ci si credinta tare, cunostinfa mai laun- trica, izbavirea de ispite, darurile harismelor, mar- turisirea din inima si lacrimile staruitoare, le vin cre- dinciosilor numai prin rugdciune ; dar nu numai acestea, ci si rabdarea necazurilor ce vin peste noi, iertarea sincera a aproapelui, cunoasterea legii duhovnicesti, aflarea dreptatii lui Dumnezeu, cercetarea Duhului Sfant, darea comorilor duhovnicesti sitoate cate le-aIsichie Sinaitul 57 fagdduit Dumnezeu sa le dea oamenilor credinciosi, atat aici cat si in veacul viitor. Scurt vorbind, este cu neputinté ca sufletul s& se arate dupa chipul lui Dumnezeu altfel, decat prin darul {har'sma] lui Dum- nezeu si prin credinta omului, stéruind in minte cu multé smerenie de cuget si cu rugdciunea ce nu se imprastie. 62. Am spus din experien{a ca este cu adevdrat. un mare bun, ca cel ce voeste sé-si curdfeasca inima, sa cheme necontenit pe Domnul lisus impotriva vraj- masilor spirituali. Dar iaté cum se acopere cuvantul spus de mine din experienta cu marturiile Scripturii: »Pregateste-te, zice, Israile, sa chemi numele Dom- nului Dumnezeului tau“. Jar Apostolul zice: ,,.Ruga- ti-wa neincetat*.| Domnul nostru de asemenea zice: »Fara de Mine nu puteti face nimic; cel ce ramane intru Mine si Eu intru el, acela aduce rod mult*.? Si iarasi: ,.De nu va ramdnea in Mine, se va scoate afara ca mladifa‘.’ Mare bun este rugdciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca una ce curateste inima, im care Dumnezeu se face vazut celor credinciosi. 63. Bunul smereniei e greu de castigat. Aceasta fiindcd e aducdtor de iadlfare si iubit lui Dumnezeu gi pierzdtor aproape al tuturor relelor urite de Dum- nezeu si aflatoare fn noi. Vei afla usor intr’un om lucrarile partiale ale altor multe virtuti. Dar caéutand in el mireasma smereniej, anevoe.o vei gasi. De aceea.trebue multa trezvie pentru a dobdndi bunul aeesta. Scriptura zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat dela inceput acest bun al smeritei cugetari si a iubit mandria. De aceea e si numit, duh necurat. ia toate Scripturile. Caci ce necuratie trupeasca poate s4-si adune cel ce este cu totul necorpora!, netrupesc. 1 Tes. 3, 17. * Joan 15, 5. * Ibid. 6.58 Filocalia neasezat intr’'un loc, ca s& i se zica, din aceasta la- ture, necurat? Este vadit ca din pricina mandriei a fost numit necurat, deoarece din Inger curat gsi lw- minos, sa ardtat pe urma spurcat. Caci necurat este inaintea Domnului tot cel ce se inalfa cu inima. Fiindca primul padcat este, zice, mandria. De aceea a zis gi mandrul Faraon: ,Pe Dumnezeul tau nu-l stiu si pe Israil nul voi lasa s& plece“.: 64. Sunt multe lucrdrile mintii, cari pot s4 me aduc& darul bun al smeritei cugetdri, daci vom fi cu grijé la mantuirea noastra. De pilda, amintirea pa- catelor cu cuvantul, cu fapta si cu gandul si alte multe ajuté la sporirea smeritei cugetari, daca sunt adunate in contemplatie. Smerenie adevarata cAstiga cineva si cand mareste in sine faptele sav4rsite in fiecare zi de cei apropiati intre cari petrece si le pune aldturea cu ale sale. In felul acesta, vazand mintea putindtatea propie gi cat e de departe de de- savarsirea fratilor, omul se va socoti pe sine pamant si cenuse si nu om, ci un cane oarecare, ca unul ce e€ mai prejos si mai putin in toate decat tofi oamenii rationali de pe pdmant. 65. Zice gura lui Hristos, stalpul Bisericii, marele nostru Parinte Vasile: ,Mult ne ajuté si nu pacatuim, nici sa cadem in ziua urmatoare in aceleasi greseli, ca, dupa incheerea zilei, si cercetém in constiinfa noastra noi insine cele ale noastre: ce am gresit gi ce am savarsit dupa dreptate? Aceasta o-facea gi lov pentru sine si pentru copiii sai. Caci socotelile © din fiecare zi lumineaza ceea ce se face sau'e de facut in fiecare ceas“. Si iarasi tot el zice: ,Masura e Jucrul cel mai bun“. 66. Iar altul dintre injeleptii in cele dumnezeesti a zis: ,Inceputul rodirii este floarea si inceputul fap- * Tegire 5, 2.sichie Sinaitul 59 tuirii infranarea“. Prin urmare, sa ne infranim; iar _aceasta, cu masura si cu cantar, cum ne invata Pa- rinfii. Toaté ziua celor doudsprezece ceasuri sd 0 pe- trecem intru pazirea mintii. Caci facand asa, vom putea sa stingem, cu Dumnezeu, pacatul si sa-1 mic- soraém printr’o anumita sila. Deoarece silit&é este si petrecerea virtuoasd, prin care se da Imparatia Ce- rurilor. 67. Calea spre cunostinfa este nepa&timirea si sme- renia, fara de cari nimenea nu va vedea pe Domnul. 68. Cel ce se ocupa nefncetat cu cele dinlauntru, este cumpatat. Dar nu numai atét, ci si contempla, cunoaste pe Dumnezeu si se roag&é. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: ,Umblati in duh, si pofta tru- pului sa nu o savarsiti*.! 69. Cel ce nu stie sd umble pe calea duhovni- ceasca, nu poarta grije de cugetarile patimase; ci toata. preocuparea lui se migca in jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece in lacomia pantecelui, in des- franare, in intristare, in mAanie si pomenirea raului si prin aceasta isi intunec& mintea, sau se deda la © nevointa fara masura gi-si tulbura intelegerea. 70. Cel ce s’a lepadat de lucruri, de pilda de femee, de bani si de cele asemenea, a facut pe omul din afara monah, dar inca nu si pe cel din launtru. Dar eel ce s’a lepadat si de intelesurile patimase ale ace- stora, l-a facut si pe cel din !4untru, care este mintea. Pe omul din afara usor il face cineva monah, numai s& vrea; dar nu putind lupta se cere pentru a face pe omul dinlauntru monah. 71. Cine s’a izbavit atunci in neamul acesta cu totul de infelesurile pdtimase gi s’a invrednicit pentru totdeauna de rugaciunea curata si nemateriala, ceea ce este semaul monahului dinlduntru? 1 Gal. 5, 16.60 Filocatia 72. Multe patimi sunt ascunse in sufletele noastre. Ele se dau pe fafa abia atunci cand apar pricinile. 73. Nu-ti inchina toata atentia ta trupului, ci hota- reste-i lui nevoinfé dupa putere. Si toaia mintea ta intoarce-o spre cele dinlauntru. Caci, ,nevointa tru- peasca la putin foloseste, iar evlavia spre toate e de folos*.t 74. Cand patimile s’au potolit, vine mdaadria. Iar aceasta se intampld fie pentruca n’au fost taiate pri- cinile, fie pentrucd s’au retras dracii cu viclenie. 75. Smerenia si reaua pa&timire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dintdi tae patimile sufletului, cea de a doua pe ale trupului. De aceea zice Domnui: »Fériciti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu“,’ adicd pe Et si visteriile ascunse in El, cand se vor curafi pe ei prin dragoste si infradnare. Si aceasta cu atat mai mult, cu cat vor intinde cura- tirea. 76. Pazirea minfii e un turn din care pot fi pri- vite ratiunile fiecarei virtuti, precum turnul de odi- nioara al lui David preinchipuia taierea imprejur a inimii_ 77. Precum privind cu simturile cele vatamatoare, - ne padgubim, asa se intampla si cu mintea. 78. Precum cel ce a r&nit inima plantei, a us- cat-o intreaga, asa sa intelegi si despre inima omului. Trebue sd fii cu Juare aminte chiar in clipa aceea, pentruca talharii nu stau fara lucru.t 79. Domnul, vrand s& arate cé toaté porunca trebue implinité, pe de alta parte cd infierea s’a da- ruit oamenilor in sangele Sau, zice: ,,C4nd vefi face cele poruncite voud, zicefi ci rcbi netrebnici suntem 1 I Timotei 4, 8 1 Mt 5, 8Isiehie Sinaitul 61 si ceea ce am fost datori si facem, aceea em facut*.’ De aceea Impératia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul StépaAnului gatit slugilor credincioase. lar sluga nu cere slobozirea ca plata, ci multumeste, ca un indatorat, si o primeste dupa har. 80. Hristos a mutit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine, le darueste slo- bozirea. Caci zice: ,,Bine, sluga buna si credincioasa, peste pufine ai fost credincioasa, peste multe te voiu pune; intré intru bucuria Domnului tau*.’ Dar inca nu e sluga credincioasa cel ce se bazeazaé numai pe cu- nostinfa, ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos care a poruncit. Caci cel ce cinsteste pe Stapan, face cele poruncite de El. lar gresgind sau neascultand, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de invafaturd, fa-te si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpli ingamfa pe om.- 81. Incerc&rile ce ne vin pe neasteptate, ne in- vata cu bun rost sA ne facem iubitori de osteneala. 82. E propie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si temadtorului de Dumnezeu simplitatea si smerenia. Caci nu este alt semn, care s& facd cunoscufi si sa arate pe ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si infatisarea umilita. Aceasta o striga toate cele patru Evanghelii. Iar cel ce nu vie- tueste asa, adicd intru smerenie, cade din partasia Celui ce s’a smerit pe Sine pana la cruce gi moarte, care este si legiuitorul cu fapta al dumnezeestilor Evanghelii. 83. ,,Cei insetafi, zicefi, mergefi la apa“,° iar cei insetati de Dumnezeu, umblati intru curatia mintii. Dar cel ce sboaraé spre inadltime prin curd&tia ei, trebue sa 1 Le. 17, 10. * Mt. 25, 23, * Isaia 55, 1.62 : Filocalia priveascé si spre pdmantul putindtatii, sale, fiindca nimenea nu e mai inalt ca cel smerit. Caci precum cand lipseste lumina, toate sunt neguroase gi intu- necate, tot asa Jipsind smerita cugetare, toate ale noastre sunt degarte si toate silintele noastre dup& Dumnezeu sunt putregadioase. 84. ,lar sfarsitul cuvdntului tot, auzi-l: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui*' si cu mintea si cu simtirea. Caci daca te silesti s& le pazesti cu mintea, putina trebuinja vei avea de osteneli trupesti ca sa le pazesti. Caci zice David: ,Voit-am sa fac voia Ta si legea Ta in mijlocu! pantecelui meu*.2 De nu va face omul in mijlocul pantecelui, adicd in mi- jlocul inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici in afaré. Si va zice catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepdsator: Nu vreau s& cunosc caile Tale. Desigur o va spune aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeesti, de care e plin cel partas de ea, devenind tot mai neclintit in cele dumnezeesti. 85. Precum sarea cea vazuta indulceste painea si orisice mancare si pastreaza vreme indelungata ne- stricate unele cdrnuri, asa sd injelegi ca face si pa- zirea minfii cu dulceafa ei spirituala prin lucrarea ei minunata. Caci indulceste in chip dumnezeesc si pe omul dinlauntru si pe cel dinafara gi izgoneste pu- terea gandurilor rele si ne pazeste necontenit in. cele bune. 86. Din momeala ies multe ganduri, iar din ace- stea fapta vazut4 cea rea. Dar cel ce stinge tndat& cu lisus pe cea dintai, a scapat de cele urmatoare si se va tmbogati in dulcea cunostinféa dumnezeeasca, prin care va afla pe Dumnezeu, care este pretutin- * Ecl, 12, 13, * Ps, 39, 9.Isichie Sinaitul 63 denea. Iar sprijinindu-si oglinda minfii in El, se lumi- neaza necontenit, ca un geam [vitraliu] curat de soarele: vazut. Si atunci mintea, ajunsd la cel mai de pe urma bun dorit, se va odihni in El de orice alt& pri- vire [contemplatie]. 87. Deoarece tot gandul intré in inima prin in- chipuirea [nalucirea] vreunor lucruri sensibile, lumina fericitaé a dumnezeirii va lumina mintea atunci cand aeeasta se va odihni de toate si va parasi orice forma ce vine din acestea. Caci stralucirea aceea se arata miofii curate cand dispar toate gandurile (chipurile]. 88. Cu cat esti mai atent la cugetare, cu at&t te vei ruga cu mai mult dor lui Iisus..Si iarasi, cu cat iti cercetezi cugetarea cu mai putina grijé, cu atat te vei depadrta mai mut de Iisus. Precum primul lucru lumineaza desdvarsit vazduhul minfii, asa ca- derea dela trezvie si dela dulcea chemare a lui lisus il intuneca cu totul. Ca lucrul este firesc sa fie aga, precum am spus, si nu alifel, o vei afia prin experien{a, din probarea cu lucrul. Caci virtutea si mai ales o lucrare ca aceasta, ndscdtoare de lumina side desfatare, nu se poate invafa- decat prin ex- perienta. 89. Pricina pentru care se cheam& necontenit lisus, cu dragoste plina de dulceaté si de bucurie, este faptul ca vazduhul inimii esle plin de bucurie si de liniste, datorita atentiei desadvarsite. Iar pricina pentru care se cura{é desavarsit inima este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, pricinui- torul si facdtorul bunatatilor. ,Eu sunt, zice, Dum- nezeu Cel ce face pace*.' 90. Sufletul, care s’a umplut de binefaceri si s'a indulcit de lTisus, rasplateste pe binefacdtor cu bucurie si dragoste, prin marturisire, mulfumind si * Isaia 45, 7.4 : Filocalia ehemand cu voluptate pe Cel ce-l umple de pace; caci il vede in mijlocul sau spiritval, imprastiind na- lucirile duhurilor rele. 91. ,Si a privit, zice David, ochiul mintii mele intru vragmagii mei“! spirituali; si intru cei vicleni ce se rascoala impotriva mea va auzi urechea mea“. Si am vazut r&splata pacdtosilor, facut&é de Dum- nezeu in mine. 92. Iar cand nu sunt in inima-naluciri, mintea se fine in starea cea dupa fire, fiind gata sé se miste spre toata vederea [contemplafia] desfatdtoare, du- hovniceasca si de Dumnezeu iubitoare. 93. Asa dar, precum am spus, trezvia si ruga- ciunea lui Iisus se sustin una pe alta. Caci aten- fiunea suprema vine din rugaciunea neincetata; iar rugdciunea, din trezvia si atentiunea suprema. 94. Pedagog bun si al sufletului ‘si al trupului este pomenirea neincetata a morfii, prin care, tre- cand peste toate cele de pana atunci, sd privim de acum la ea ins&si mereu, la patul pe care vom sta agezati in preajma mortii, si la celelalte. 95. Nu trebue, fratilor, s& imbrdfiseze somnul cel ce voeste sa ramdna mereu neranit. Ci trebue sa aleag& una din doud: sau sa cada gi sa se piarda dupa ce a fost desbracat de virtufi, sau sa stea pu- _ rurea cu mintea inarmaté. Caci si vrasmasul sta pururea cu oastea sa in linie de batae. - 96. Din pomenirea si chemarea neincetaté a Domnului nostru Iisus Hristos se naste o anumita stare dumnezeeascé in mintea noastra. Aceasta, dacé nu neglijam rugdciunea neincetaté a minfii catre El, trezvia stransa si lucrarea de suprave-.. ghere, ci, sAvarsind pururea si la fel acest lucru, chemam pe Domnul Iisus Hristos, strigand cu ar- * Ps, 91, 11.Isichie Sinaitul 65 doarea inimii, iacdt sfantul nume al lui lisus si se ageze in mijloc. Caci continuarea este maica deprin- derii, fie c& e vorba de virtute, fie de pacat. Iar aceasta stapdneste pe urméa, ca si firea. Ajungand mintea in starea aceasta, cauté pe vrajmagi, ca un Aine care vaneazd' un iepure tn tufiguri. Caci asa cauté si mintea gandurile cele rele. Dar acela ca sa-l manance, iar aceasta ca sa le risipeasca. 97. Deci oricand gsi oridecdteori se intampla sa se inmulfeasca in noi gdndurile rele, s& aruncim in mijlocul lor chemarea Domnului nostru lisus Hristos si le vom vedea indaté imprdastiindu-se ca fumul in vazduh, cum ne invafé experienta; iar mintea ra- manand singura4, si inceapa iarasi lucrarea atentiei si a chemirii neincetate. Si de cate ori patimim aceasta in urma imprdastierii, sé facem asa. 98. C4ci precum nu e cu putin{a a intra in lupta cu trupul gol, sau a inota in ap& mare cu vestmintele, sau a trai fara a respira, asa este cu neputinfa a invafa razboiul cel mintal si ascuns, a-l urmari cu mesgtesug si a-l imprastia, fara smerenie si neconte- nifa ruga catre Hristos. 99. David cel prea mare in faptuire zice catre Domuul: ,,Puterea mea prin tine o voiu pastra*.? Asa dar puterea de a pazi ia noi linistea mintala a inimii,* din care nasc toate virtutile, ne vine din ajutorul Dom- nului, care a dat gi poruncile gi care, strigat de noi nefncetat, alunga dela noi uitarea p&cadtoasa, care stricd linistea inimii, ca apa focul. De aceea, mona- hale, s4 nu dormi spre moarte din negrije, ci biciu. ' Snpevexés, In P, G. e Aaxwvixds. Hausherr, neavand decat textul din P, G,, ii zice caine laconie’. Op. c. p. 139. + Ps, 58, 10, * Asa e in P. G. In Filoc. gr. e linigtea din minte gi inima. Pres, Dr. D. Sténiloae: ,,Filacalia" - vel. IV 566 - Filocalia este pe vraésmeasi cu numele lui Iisus; si cum a zis oarecare intelept,| sa se lipeascdé numele lui lisus de rasuflarea ta? si atunci vei cunoaste folosul linistirii. 100. Cand ne invrednicim, nevrednicii, cu frica si cu cutremur de dumnezeestile si preacuratele taine ale lui Hristos, Dumnezeul si Imparatul nostru, atunci si mai mult sé aratam trezvia, pazirea mintii si osardia, ca focui cel dumnezeesc, sau trupul Domnului nostru lisus Hristos, sa mistue pacatele noastre si necurafiile mici si mari. Caci intrand in noi, El alunga indata din inima duhurile viclene ale rautafii si ne iartaé paca- tele facute mai inainte si atunci mintea ramane fara turburarea gdndurilor rele. Si daca dupa aceea ne vom pazi cu osardie mintea si vom sta in poarta inimii noastre, cand ne vom invrednici iarasi de ele, dumnezeescul trup ne va lumina si mai mult mintea si o va face asemenea unei stele. SUTA A DOUA 1. Uitarea obisnueste sa sting4 paza min{ii, cum stinge apa focul. Dar rugaciunea necontenité a lui lisus, impreunad cu trezvia incordata, o nimiceste cu totul din inima. Caci rugdciunea are lips& de trezvie, precum lampa de lumina facliei. - 2. Trebue sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cinstite cu adevdrat sunt acelea cari ne pazesc de tot pacatul prin simturi si prin minte. Ace- stea sunt: paza min{ii, impreund cu chemarea lui lisus Hristos; privirea neincetaté in adancul inimii; linistea necontenité a cugetadrii, ca sa zic asa chiar si din partea gandurilor ce nt se par de-a dreapta; si si- * Joan Scdrarul, P. G. 88 1112. * Si de toaté viata ta”, adaugé P. G.Isichie Sinaitul 67 linta de-a ne afla golifi de ganduri, ca s& nu ne ingele hotii. Caci desi ne ostenim staruind in inima, dar gi mangdierea e aproape. 3. Caci ‘inima pazité neincetat, chiar dacé nu i se ingidue sa primeasca formele, chipurile si na- lucirile duhurilor intunecate si viclene, obigsnueste totusi s& nasc& din ea gdnduri luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot aga cu mult mai mult Dumnezeu, care locueste in inima dela Botez, daca aflé vazduhul cugetdrii noastre curat de vdnturile rautafii si pazit de supravegherea mintii, aprinde pu- terea noastra de infelegere spre contemplatie, ca flacara ceara. 4. Trebue sa invartim pururea in cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum se invarteste fulgerul in vazduhul tariei, cand e sd inceapa ploaia. Aceasta o stiu cu exactitate cei ce au expe- rien{ta min{ii si a razboiului dinduntru. Deci sa purtam dupa o ordine razboiul minfii astfel: intai atentie; pe urma, cunoscdnd cé vrajmasul a aruncat un gand, sa-l lovim in inim& cu cuvinte de manie si de ble- stem; in al treilea rand, s& ne rugdm indaté impo- triva lui, adundndu-ne inima in chemarea lui lisus Hristos, ca indaté s& se risipeascé naluca dra- ceascaé, ca s& nu sa ia mintea dupa nialucire, ca un prunc amagit de oarecare facator ce naluciri (scamator]. 5. SA ne ostenim ca David, strigand: Doamne lisuse Hristoase. ,Raguseasca gatlejul nostru si sa ‘ nu slabeascd ochii minfii noastre dela a nadajdui- jntru Domnul Dumnezeul nostru*.! Sa ne amintim pu- rurea de pilda judecatorului nedreptatii,? pe care a spus-o Domnul ca sa ne arate ca suntem datori sa > Ps, 68, 4. ° * Luca 18, 8 5°.68 Filocalia ne rugdm totdeauna gi s4 nu slabim; si vom afla castig si izbavire. 6. Precum cel ce priveste la soare e cu nepu- tinfé s4 nu-si umple privirile de lumind imbelsugata, la fel cel ce se apleaca sa priveasca vazduhul inimii, nu poate s& nu se lumineze. 7. Precum e cu neputinfé a trai viata aceasta fara a mdnca si a bea, tot asa e cu neputinfa, ca faré paza mintii si curatia inimii, care este si se nu _meste trezvia, sA ajunga sufletul la o stare duhovni- ceasea si placuta lui Dumnezeu, sau s& se izbaveasca de pacatul cu mintea, chiar de se sileste cineva, de teama muncilor, sa nu pacatuiasca. 8. Dar si cei ce se retin printr’o anumit& sfor- tare dela pacatul cu fapta, vor fi fericifi tnaintea lui Dumnezeu, a Ingerilor si a oamenilor, fiindcd au luat cu sila Imparatia Cerurilor. 9. Acesta este folosul minunat, pe care-] are © mintea din liniste: Toate pacatele bat mai intai numai prin ganduri la usa minfii, incat dac&é ar fi primite de cugetare, s’ar face apoi pacate sensibile si groase. Dar pe toate le taie virtutea cugetatoare a trezviei, nelasandu-le sa intre in omul nostru launtric si sa se prefaca in fapte rele. Jar aceasta o face prin tnrau- rirea si ajutorul Domnului nostru lisus Hristos. 10. Vechiul Testament este chipul nevoinfii tru- pesti, exterioare gi sensibile, iar Sfanta Evanghelie, care este Noul Testament, este chipul atentiei, adica al curatiei inimii. Si precum Vechiul Testament na desavarsit si n’a intdrit pe omul dinduntru in cinstirea de Dumnezeu [,ca pe nimenea, zice Apo- stolul, n’a desavarsit legea*],’ ci a impiedecat numai pacatele groase [c&ci doar pentru curatia sufle- teascé e mai mare lucru a taia si gandurile dela * Evrei 7, 19Isichie Sinaitul : . 69 inima si amintirile rele, — ceea ce este propriu Evan- gheliei — decat a impiedeca scoaterea ochiului sia dintelui aproapelui], tot asa se poate spune si despre dreptatea si nevoinfa trupeasca, adica despre post, infranare, culcarea pe jos, starea in picioare, prive- ghierea si celelaite, cari se obignuesc in legatura cu trupul si fac s& se linisteascd partez afectiva [pasio- nala] a trupului de pacatul cu fapta. Cum am zis despre Vechiul Testament, bune sunt si acestea, caci ele sunt o strunire a omului nostru din afara si un paznic impotriva patimilor cu fapta, ba mai mult, ele ne pa- zesc, sau ne impiedec& si dela p&catele cu mintea, de pilda, ne izbavesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, de pisma, de manie si de celelalte. 11. Curatia inimii insé, sau observarea si pdzirea minfii, al carei chip este Noul Testament, daca e fi- nuta de noi cum trebue, taie toate patimile si toate relele, desradacinandu-le din inimd, si aduce in schimb bucurie, buna nadajduire, strapungere, plans, lacrimi, cunostin{a de noi insine si de pdcatele noastre, pome- nirea mortii, smerenie adevdraté, iubire nesfarsita fafa de Dumnezeu si de oameni si dragoste dumne- zeeasca din inima. . 12. Precum nu se poate sd nu taie aeru) dina. fara, cel ce umbla pe pamant, tot aga e cu neputinfa s4 nu fie rdzboité pururea inima omului de catre draci, sau s& nu fie turburata de ei intr’ascuns, chiar dac& sivargeste multé nevoinfaé trupeascd. 13. Daca vrei si nu fi numai la ardtare monah bun, ing&duitor si unit totdeauna cu Dumnezeu, ci sd fi intr’'adevar si de fapt asa, ingrijeste cu toata pu- terea de virtutea atentiei, care este paza si obser. varea mintii, o dulceata desavarsita a inimii, o liniste fara naluciri, o stare fericité a sufletului, lucru care nu se afl& in multi.70 Filocalia: 14. Caci aceasta se numeste filosofia mintii. Ur- mareste-o intru multé trezvie si ravna fierbinte, im- preuna cu rugdciunea lui Iisus, cu smerenie, cu ne- fncetare, in tacerea buzelor sensibile si inteligibile, cu infranarea dela mancari si bauturi si dela tot lucrul vinovat; urmareste-o pe calea cugetarii, cu stiin{a, cu chibzuiala si ea te va invdta, impreuna cu Dumnezeu, cele ce nu le stiai, iar cele ce mai inainte ifi erau cu neputinfa sa le primesti in minte, — ca unul ce umblai fn intunericul patimilor si al faptelor intu- necale si erai acoperit de uitare si de valmageala adancului, — ti le va face cunoscute, tile va lumina si ti le va face intelese. 15. Precum vaile inmultesc grdul, astfel inmul- teste aceasta tot binele in inima ta. Mai bine zis, Domuul fisus Hristos, fara de care nu putem face nimic, ti le va da acestea. La inceput iti va fi aceasta scara, pe urma carte de citit. Inaintand apoi, ti se va descoperi ca cetate a Ierusalimului ceresc si vei vedea limpede cu mintea pe Hristos, Imparatul pute- rilor lui Israil {impreund cu Padrintele Sau, Cel de o fiintd, si cu Duhul Sfant, Cel vrednic de inchinare].' 16. Dracii ne duc pururea spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea iubirii de argint si a cAstigului l-au facut pe ticdlosul de Iuda s& vanzi pe Domnul si Dumnezeul tuturor. Si prin minciuna unei odihne trupesti fara pret, a cinstei, a castigului si a slavei, lau dus la spanzuratoare si i-au pricinuit moartea vegnica. Ticdlogii l-au rasplatit cu ceeace era contrar nalucirii sau momelii lor. 17. Priveste, cum prin nalucire, minciuna si fa- gadueli goale, ne fac sé cadem dusmanii mantuirii noastre, Dar inswsi Satana s’a rostogolit asa ca an 1 Ce-i im parantez’ numai in textul din Filoe. gr, care de asté data e mai desvoltat. -Isichie Sinaitul i fulger din inaltimi, fiindca i s’a nalucit ca este la fel cu Dumnezev. Si iarasi asa l-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dandu-i nalucirea demnitatii dumne- zeesti. Si la fel obignueste sa-i amageasca vrajmasul cel mincinos gi viclean pe toti cei ce pacdtuesc. 18. Inima ni se acreste de veninul gAndurilor rautatii, cand uitarea ne desface pentru multé vreme de atentia si de rugaciunea lui Iisus, din pricina ne- grijei noastre. Dar iarasi ne tndulcim de simtirea si de dulceafa unei bucurii fericite, cand savargim cele spuse mai inainte, cu tarie, cu ravnd si cu sarguinta in atelierul minfii noastre. Caci-atunci ravnim sa umblam in linistea inimii, nu pentru altceva, ci pentru dulcea placere si desfatare ce-o da ea sufletului. 19. Stiinfa stiinfelor si mestegugul mestesugurilor e mestesugul gandurilor viclene. Deci este un mod desavarsit $i un mestesug minunat impotriva lor. El sta in a privi in Domnul nalucirea momelii sia pazi cugetarea, precum pazim ochiul sensibil si privim ager cu el la ceea ce vine, pate, sa-] loveasca si departam, cat putem, orice gunoiu din el. 20. Precum zdpada nu va naste flacdra, sau apa foc, sau spinul smochina, asa nu se va libera inima niciunui om, de ganduri, de cuvinte si de fapte dra- cesti, daca n’a curatit cele din launtru, n’a unit trezvia cu rugaciimea lui lisus, n’a ajuns Ja smerenie si li- niste sufleteascé si nu s’a sarguit pe acest drum cu ravné multaé. Suftetul. f4ra atentie va fi in chip necesar sterp de tot gandul bun si desavarsit, ca un catar neroditor. In el nu este intelegerea prudentei duhovnicesti. Caci numai dulcele bun si nume al lui lisus aduce cu adevarat pace sufletului si golire de gandurile patimase. 21. Cand sufletul e invoit cA trupul fn cele rele, atunci zidesc amandoua cetate slavei desarte, turn72 Filocalia mandriei si gandurile necredincioase ce locuesc in- ele. Dar Domnul tulbura unirea lor si 0 desface cu frica gheenei, silind sufletul stapan sA vorboasca gi sa cugete lucruri strdine si potrivnice trupului. Din aceast& fricd se naste si invrdjbire, deoarece cugetul trupului este vrajmas lui Dumnezeu gi nu vrea sa se supuna legiii lui Dumnezev. 22. Faptele din fiecare zi trebue s& le cantarim si observim in fiecaré ceas si seara sa le facem cét putem de usoare prin pocainfa, dacd vrem sa birvim cu Hristos asupra réutatii. Si trebue sé luém seama daca savarsim toate faptele noastre sensibile si va- zute dup4 Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu, ca si nu fim furafti in chip ne- rational de simturi. 23. Dac& castigam fn fiecare zi, cu. Dumnezeu, din trezvia noasira, nu trebue sa umbldm printre oameni fara grija, ca si nu ne pagubim prin multe inialniri primejdioase, ci mai degraba trebue sa dis- prefuim cele desarte, pentru frumusefea si cdastigul dulce si vrednic de iubit al virtufii. 24. Suntem datori si misgcdm cele trei parfi ale sufletului in chip cuvenit si potrivit cu firea, cum au fost create de Dumnezeu: Mania, impotriva omului nostru din afara si a sarpelui Satan. Maniati-va, zice, impotriva pacatului, adica mAnia{i-va pe voi insiva si pe diavolul. ,.Mé4niafi-va, ca sa nu pacatuiti impotriva lui Dumnezeu“. Pofta trebue s4 0 miscém spre Dum- nezeu si virtute. Iar rafiunea sA o punem in fruntea acestora amandoua cu infelepciune si cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stipani cum sta- paneste impdratul peste robi; si atunci ratiunea din noi le caérmueste pe acestea dupa Dumnezeu. Iar daca patimile se rascoala impotriva ratiunii $i vreauIsichie_Sinaitul 13 sa 0 conducé, sa punem ratiunea peste ele. Caci zice fratele Domnului: ,,.Daca nu greseste cineva in cuvant, acela e barbat desavarsit, puternic si infraneze gi intreg trupul" si celelalte.! Fiindcé, vorbind adevarat, toata nelegiuirea si pacatul se savarsesc prin acestea trei, precum toata virtutea si dreptztea se sust{in iarasi prin acestea trei. 25. Mintea se intunec& 3i ramane neroditoare atunci cand grZeste cuvinte lumesti, sau cand, primin- du-le in cuget, sta de vorba cu ele, sau cAnd trupul impreund cu mintea se ocupd in desert cu niscai jucruri supuse simturilor, sau cand monahul se deda la degertdciuni. Caci atunci indataé pierde caldura, strapungerea, indrasnirea in Dumnezeu gi cunostinta. Caci cu cét suntem mai aten{i Ja minte, ne luminam, si cu cat suntem mai neatenti, ne intunecam. 26. Cel ce urmareste si cauta in fiecare zi pacea si linistea mintii, acela va dispretui cu usurinf& tot ce e Supus simturilor, ca s& nu osteneasca in desert. lar dac& isi nesocoteste constiinfa sa, va dormi cu amar moartea uitarii, pe care dumnezeescul David se roagé sa nu o doarma.2 Caci zice si Apostolul: »Cel ce cunoaste binele si nu-l face, pacat are‘. 27. Mintea vine dela nepasare iardsi la randuiala si la trezvia sa, dac& va incepe sa fie iardsi-cu grije si dacé vom misca puterea de activitate a mintii noastre cu ravna fierbinte. 28..Nu va inainta asinul dela moara in afara de cercul in care a fost legat, nici mintea nu va inainta in virtutea ce o desdvargeste, dacd nu-si va fi in- dreptat cele dinduntru ale sale. Caci fiind mereu earba cu ochii dinduntru, nu poate sé vada virtutea si pe lisus stralucind in lumina. 1 Lac, 3, 2, * Ps, 12, 1, * Tac, 4, 17.74 “ Floicalia 29. Un cal sprinten si falnic salté cu desfdtare cand isi primeste caldretul; iar mintea desfatandu-se se va desfata in lumina Domnului, intrand in diminefi izbavité de gdnduri. Ea va porni dela puterea filo- sofiei sale active, ridicandu-se pe ea insasi spre o putere negrdaita, care contempla virtuti si lucruri tai- nice. Si primind in inima abis inalt de intelesuri dum- nezeesti dela Cel nesfarsit, ise va aradta ei, cat e cu putinta inimii, Dumnezeul Dumnezeilor. Iar mintea uimité slaveste cu dragoste pe Dumnezeu, Cel care-I vazut si vede si pentru aceasta si aceea mantueste pe cel ce-si atinteste astfel privirea spre El. 30. Inima ajunsé la liniste prin cunoastere [in chip gnostic] va vedea abis foalt; iar urechea linistii va auzi dela Dumnezeu lucruri nespus de fericite. 31. Calatorul, care incepe s& faca o cale lunga, anevoe de umblat si plind de necazuri, gandindu-se sa nu se rataceasca la intoarcere, ageaza niste semne gi niste farusi in drumul sau, ca s&-i fac& usoara in- toarcerea la ale sale. Iar barbatul, care calatoreste cu trezvie, isi inseamna cuvintele [auzite], gandindu-se gi el la acelas lucru. 32. Dar caltorudui, intoarcerea de unde a plecat ii este pricind de bucurie, pe cand celui ce umbla cu trezvie, intoarcerea inapoi ii este spre pierderea sufletului rational si semn de cddere dela faptele, cu- vintele gsi intelesurile placute lui Dumnezeu; gi in vremea somnului sufletesc, aducator de moarte, va avea gandurile ca niste ace cari il trezesc, aducdndwi aminte de lunga toropeala si de nepdsarea, care i-a venit din negrija. 33. C&zand noi in necazuri, in descurajari si des- nadajduiri, trebue sa facem induntrul nostru ceea ce a facut David: sd ne varsdém inima inaintea lui Dum- nezev, si rugdciunea si necazul nostru sa le vestim{sichle Sinaitul 15 Domnului. Caci ne méarturisim lui Dumnezeu, care poate cdrmui cu intelepciune cele ale noastre si poate usura necazul nostru, daci ne e spre folos, si ne poate izbavi-de intristarea pierzdtoare si stricdcioasa. 34. Mania pornit&é spre oameni impotriva firii si intristarea care nu e dup& Dumnezeu si trandavia strica de asemenea gdndurile bune si cunoscatoare. Pe acestea Domnul le imprdstie prin marturisire, sddind inaduntru bucurie. 35. Iar gandurile implantate si fixate in inima, fara voia noastra, se sterg prin rugdciunea lui lisus, facuté cu trezvie din addncurile de intelegere ale inimii. 36. Ajungaénd in stramtorarea multor ganduri ne- rationale, vom afla usurare si bucurie, dacé ne vom invinui pe noi ingine.cu adevarat si fara patimad, sau dacé vom miarturisi toate Domnului,_ca unui om. Prin acestea doud vom afla cu siguranfé odihna de orice. 37. Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al minfii. Caci el vede pe Dumnezeu in’rug, i se umple. fafa de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israil si di legea, cari luate figurat, dupa duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii. . 38. tar Araon, fratele legiuitorului, este socotit chip al omului dinafara. De aceea si noi, mustrandu-l pe acesta cu manie, ca Moise pe Araon care a gresit, ii zicem: ,Ce fi-a gresit Israil, ca te-ai grabit sa-i de- prtezi pe ei dela Domnul Dumnezeul cel viu, Atot- fiitorul ?* 39. Domaul, cand era sa invie pe Lazar din morti, nea aratat impreund cu alte bunuri si pe acela ca trebue sa strunim prin ameninf{&ri moliciunea si petre- cerea vesel4 a sufletului si sa imbrajisam o vietuire76 : Filooatia aspré, adicé dosadirea de. sine, ca sufletul sa poata fi izbavit de iubirea de sine, de slava desart& si de mandrie. / 40. Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa faré chemarea lui Iisus Hristos nu e cu putinjé a izgoni momeala gandului rau. 41. Impotrivirea obisnueste sA aduca la tacere, iar chemarea [lui Iisus Hristos] sA izgoneasca din inima gandurile. Caci atunci cand momeala ia chip in sufilet prin ndlucirea lucrului sensibi), de pild& cand fafa celui ce ne-a supérat, sau nalucirea frumusetii femeesti, sau a aurului, sau a argintuluj, vin una cate una in cugetul nostri indaté ni se dau pe fata gan- durile finerii de minte a rautui, ale curviei si ale iu- birii de argint cari pricinuesc nalucirile inimii. $i dac& mintea noastra e incercata si disciplinaté, avand deprinderea de a se observa si de a vedea curat si limpede nilucirile si inseldciunile amdgitoare ale celor rai, stinge cu usurin{a, prin impotrivire si prin rugaciunea lui lisus Hristos, sagetile aprinse ale dia- volului indaté ce s’au ar&tat, neingiduind fanteziei patimase s& se miste deodaté cu momeala si sa mo- deleze cu patima gandurile noastre dup& forma ce ni s'a aratat, sau sé stea de vorbi cu ea in chip prietenos, sau s4 gandeasc& mult la ea, sau sa-si dea invoire cu ea. Caci din acestea urmeazd neaparat, ca noptile zilelor, faptele rele. 42. Daca insé mintea noastra este neincercata in iscusinfa trezviei, indaté se amestec& in chip pa- timas cu chipul ce i s’a n&lucit, ori care ar fi, si sta de vorba cu el, primind intrebari necuvenite si dand raspunsuri. Si atunci gandurile noastre ‘se amesteca cu nadlucirea driceascd, aceasta crescdnd gi sporind si mai mult, ca s4 para mintii, care a primit-o si pe care a pradat-o, vrednica de iubit, frumoasa gi placutaIstchie Sinaitul : 17 Mintea pafeste atunci acelas lucru care sar intampla, de pild’, dacé s‘ar ardita un cane undeva intr’ li- vada, unde se nimeresc si niste miei, cari, fiind fara rautate, aleargd la canele ce li se araté ca la maica lor, necdstigand din apropierea cAnelui altceva, decat ca se umplu de necuratia si de putoarea aceluia. In acelas chip si gandurile noastre alearga prosteste spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecandu.se, precum am spus, cu acelea, pot fi vazute voind im- preund sé daradme Troia, ca Agamemnon cu Menelaos. Caci asa se sfatuesc si ele ce trebue sa faca spre atrece in fapta, prin trup, frumoasa si dulcea nalucire ce lis’a aritat in chip améagitor prin tnraurirea draceasca. Asa se infaptuesc induntru cdderile sufletului. Pe urma cele dindurtru ale inimii se prelungesc gi ina- fara in chip necesar. 43. Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri $i anevoe se refine dela nalucirile nelegiuite, daca nu are gAndul stapanitor peste patimi, care sa o impiedice necontenit si sa o tina in frau. 44. Contemplatia si cunostinta sunt célauze ale vietii curate si pricinuitoare ale acesteia, pentru faptul ca cugetarea fiind indltata de ele ajunge la dispre- tuirea placerilor si a altor lucruri sensibile gi dulci ale vietii, socotindu-le fara pret. 45. Iar viafa atenté in Ilisus Hristos este, la randul ei, maicd a contemplatiei si a cunostintii si nascatoare a treptelor dumnezeesti si a infelegerilor prea intelepte, daca s’a insofit cu smerenia, cum zice dumnezeescul Prooroc I[saia: ,Cei ce asteapta pe Domnul, vor muta taria, vor primi aripi si vor fi fa- cufi sa sboare, prin Domnul*.: 46. Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gand. $i intr’'adevar e ane- 1 Isaia 40, 3,78 Filocalia voios si ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nein- vatati cu rdzboiul sa-si inchida si sa-si ingradeasca partea netrupeasca in casa trupeasca, ci si pentru cei ce au dobandit iscusinta luptei nemateriale dinduntru. Dar cel ce L-a saldsluit in pieptul siu pe Domnul lisus prin rugaciune neincetaté, nu va osteni ur- manda-I Lui, dupa cuvantul Proroocului. Si unul ca acesta nu va dori zi petrecaté omeneste, pentru fru- musetea, desfatarea si dulceafa lui Iisus; iar de dus- manii sai, necredinciosii draci, cari umbl& imprejur, nu se va teme, graindu-le din poarta inimii $i, prin lisus, izgonindu-i din spate. 47. Cand sufletul va fi sburat prin moarte in vazduh, avand in portile cerului pe Hristos cu sine gi pentru sine, nu se va teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai catre ei din porfi cu indraznire, ca si acum. Numai sa nu slabeasca pana la iesirea lui sa strige catre Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua si noaptea. Si El va face izbavirea lui degraba, dupa fagaduinta Sa nemincinoasa, pe care a spus-o despre judeca&torul nedreptatii: ,,Zic voud c& va face izbavirea lor degraba“® si in viafa de acum si dup& iegirea sufletului din trup. 48. Plutind pe marea mintala [inteligibila], incre- de-te in lisus. Caci El ifi zice tainic induntrul inimii tale: ,Nu te teme, fiul meu Iacob, putinule la numar Israile; nu te teme vierme Israile, Eu te apar si te sprijinesc*. Deci dacé Dumnezeu e cu noi, care e raul care sa poaté ceva impotriva noastra? Cu noi este Cel ce a fericit pe cei curati cu inima si a randuit ci lisus cel dulce si singurul curat vrea s& intre dumnezeeste si sd locuiascé in inimile curate. De aceea sa nu incetém, dupa dumnezeescul Pavel, a ne deprinde mintea spre evlavie. C&ci cu dreptate * Luca 18, 8,Isichie_Sinaitul . : , -719 sa spus c&é evlavia este aceea care smulge din ra- dacina semintele celui réu. Fiindcd evlavia e calea, ratiunii, sau calea judecatii, sau calea gAndului.! 49.',Intru multimea pa&cii se va desfata‘,? dupa David, cel ce nu primeste fata de om, judecdnd ne- dreptate in inima sa, adic&é primind chipuri de ale duhurilor rele si prin chipuri cugetand pacatul; sau judecand rau in paémdntul inimii sale si prin aceasta predand pacatului pe ceie drepte. Caci marii si cuno. scatorii Parinfi au numit fatrunele scrieri de ale lor si pe draci, oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din Evanghelie, unde zice Domnul: »Un om rau a facut aceasta“? si a amestecat in gradu neghina. Iar raul dela acestia ne vine pentrucd nu ne impotrivim repede; de aceea suntem hbiruiti de gandurile rele. 50. Dupa ce am inceput s& vietuim cu atentie la minte, daca imprennam smerenia cu trezvia si insotim rugaciunea cu impotrivirea, vom merge bine pe drumul cugetarii, infrumse{and, maturand, impodobind gi cu- ratind casa inimii noastre de rautate, calauzifi de numele cel sfant si inchinat al lui Iisus Hristos, ca de un sfesnic de lumina. Dac& ne vom increde insa numai in trezvia sau atentia noustra, repede vom cadea rasturnandu-ne, fiind impinsi de vrdjmasi, si ne vor rapune viclenii si inselatorii; si tot mai mult ne vom prinde in mrejele gandurilor rele, ba chiar vom fi sfasiafi cu usurinfé de catre ei, neavand ca sulifaé puternica numele lui fisus Hristos. Caci numai cu- titul acesta preacinstit, invartit foarte des in inima ce nu se ingrijeste decat de una, stie sa strang& si sa + Textul din P, G. mai are cateva randuri de explicare a cuvantulu’, alpoc—=cale, 2 Psalm 36, 11. * Matei 13, 28.