JURNALISMUL POLITIC AL LUI B.P.

HASDEU

Dan MNUC

Nu cunosc s fi aprut pn acum o istorie a jurnalismului nostru politic. Asadar, nici

despre o cunoastere aprofundat evolutiei acestuia nu poate fi vorba. n vreme ce alte culturi si-
au studiat n detaliu compartimentele, la noi continu s domneasc o neglijent specific.
S fie oare ns numai neglijent? S nu fie vorba, cumva, nainte de toate, de un vizibil
interes n necunoasterea adevratului trecut, pentru protejarea mizeriei prezente? Dup 1989, a
aprut o puzderie de S.R.L.-uri pompos autointitulate Universitti si n care componenta
Facultate de jurnalistic detinea locul principal. Amatori tot puzderie. Fireste cu tax.
Gras, cci era de unde. Si fr diplom. Mai ales fr diplom. Ce-i trebuie diplom unui
guraliv impertinent si incult? Cred c si la Valea Glodului, si la Ciorogrla au aprut asemenea
nsilri lucrative, la care predau, si azi, fel de fel de impostori, mai impertinenti si mai inculti
dect asa zisii studenti. Ce istorie a jurnalismului romnesc puteau, si pot, s scrie asemenea
gozuri de la lada de zdrente a culturii?!
Vai de capul bietului jurnalism romnesc! Pn n 1945, nici vorb de institut de rang
universitar care s formeze gazetari profesionisti: scria fiecare cum se pricepea. Dup aceast
dat, gazetarul a fost uns pe post de tobosar al timpurilor noi, scolit s lustruiasc realitatea. Iar
dup 1989, bietii buni s-au trezit la chemarea banului, speculnd setea de informatii a unei
societti tinute n hibernare formativ si ametindu-si cititorii cu stiri despre felul n care a agresat
cutare o gin. De ce, asadar, s se intereseze de trecutul unei bresle care, oricum, nu este a lor,
niste ziceam impostori inculti, impertinenti si guralivi!?
Lsat pe seama hazardului, istoria jurnalismului politic romnesc se reconstituie anevoie, din
fragmente si din studii ntmpltoare, sprijinindu-se, de asemenea, pe volumele de opere ale unor
scriitori care au fcut si gazetrie cam pn pe la 1900.
Gazetria politic romneasc a aprut n jurul lui 1848, desi cu numeroase piedici, puse de
cenzurile imperiale: ruseasc si austriac. A luat avnt n scurtul interval al revolutiilor, mai ales
n Muntenia, dup care revolutionarii-jurnalisti s-au mutat pe malurile Senei. Acolo au putut s
continue, n conditiile severe ale exilului, activitatea nceput n tar. Dup ncheierea
rzboiului Crimeii, cnd s-a produs o relaxare a conditiilor impuse de cenzur, a nceput s
apar si s se dezvolte adevratul jurnalism politic national, ai crui exponenti au fost
Koglniceanu, C. A. Rosetti, Bolliac, Grigore Bosueceanu, Radu Ionescu, Bolintineanu, Ion si
Pantazi Ghica s.a. Va urma cea de a doua perioad, de elan si de consolidare, nceput ndat
dup 1877 si marcat de nume precum Mihai Eminescu, B. St. Delavrancea, T. Maiorescu, I.
Slavici, D. Aug. Laurian, Al. Vlahut, A. Bacalbasa, C. Mille, Eugen Brote, N. T. Orsanu, Iosif
Vulcan si multi altii.
n perioada de aparitie a gazetriei politice nationale, se nscriu si nceputurile activittii
corespunztoare a lui B. P. Hasdeu, care se va desfsura, apoi, pe mai bine de o jumtate de
secol.
Spirit neastmprat, iscoditor, avid de informatii, comunicativ, Hasdeu nu a putut rezista n
atmosfera de teroare din imperiul tarist si, n 1857, s-a refugiat n Romnia. Aici se duceau lupte
dure pentru realizarea unirii Principatelor si Hasdeu iese la btaie putin timp dup sosirea la Iasi:
n 1858, scoate prima sa gazet, semnificativ intitulat Romnia. Am caracterizat titlul drept
semnificativ, deoarece ntemeietorul ziarului s-a ferit n permanent de acuza de
moldovenism. Tot semnificativ, n aceeasi directie, este si rectificarea altui titlu. n 1862,
Hasdeu scoate bilunarul Din Moldova, a crui denumire o va rectifica, curnd si fr ezitare,
tocmai pentru c fusese acuzat de separatism, n Lumina.
A urmat o ntins si prodigioas activitate de gazetar, Hasdeu scriind pe teme de literatur,
lingvistic, filologie, istorie, etnologie, folcloristic, arheologie, drept, diplomatie, bibliologie,
critic si istorie literar, politic, economie, geopolitic si multe altele. Era convins c are puncte
de vedere originale si, mai ales, utile intereselor nationale, a cror comunicare nu putea suferi
amnare. Este motivul principal pentru care Hasdeu a nfiintat o sumedenie de gazete, cu
periodicitti variate, cu titluri felurite si perioade de aparitie, n genere, scurte. Trimestriale,
lunare, bilunare, sptmnale sau la ntmplare (cum ddea Domnul) cam asa au aprut cele mai
multe: Aghiut, Columna lui Traian, Satyrul, Foaia Societtii Romnismul. Numai un
cotidian nu a ncercat Hasdeu s scoat, dintr-un motiv ct se poate de ntemeiat, cel financiar.
Cci toate periodicele lui au aprut ca urmare a unor mari sacrificii materiale ale editorului,
nesprijinit totdeauna de vreun partid politic. Neastmprul l-a mpiedicat pe Hasdeu s se
nregimenteze undeva, atitudine ctre care l-a ndrumat si spiritul independent, refuznd orice
subordonare. Avantajul era incalculabil: posibilitatea de a pstra nealterat dimensiunea exact a
propriei personalitti. Dezavantajul era, din pcate, calculabil: precaritatea mijloacelor de
sustinere material. Dezavantaj care a redus drastic durata de aparitie a mai tuturor periodicelor
lui Hasdeu si a mpiedicat, totodat, editarea unui cotidian.
Personalitatea complex a lui B.P. Hasdeu a atras de timpuriu condeiele exegetilor. Le-a atras,
mai nti, pe acelea ale pamfletarilor, dintre care s-a grbit s nu lipseasc acela al lui Caragiale.
Ciudteniile omului par s fi coplesit, n contemporaneitate, trsturile savantului. Este pozitia
brosurii pe care i-a dedicat-o publicistul Dumitru Teleor. Acestea au trecut ns pe al doilea plan,
de ndat ce de ideile lui Hasdeu au nceput a fi preocupati N. Iorga, Theodor Capidan, Sextil
Puscariu, G. Clinescu, Mircea Eliade. Mai ales dup 1920, adic dup unirea Basarabiei,
cercettori precum Liviu Marian si Ecaterina Marcova au fost atrasi de investigarea bogatelor
fonduri arhivistice ale fostelor autoritti tariste, referitoare, fireste, si la familia Hasdeilor. Dup
1950, o bun monografie a dat Mihai Drgan (1972).
De publicistica lui Hasdeu primul s-a artat interesat Mircea Eliade, care, editnd, n 1937, dou
volume de Scrieri, a operat o selectie printre paginile literare, morale si politice. ns dup 1950,
nimeni nu s-a mai putut ocupa de studierea articolelor politice ale lui Hasdeu, ca, de altfel, de
toat presa politic romneasc anterioar, condamnat la uitare. Erau studiate numai paginile de
ideologie, filosofie si etic. Fireste, si acelea de lingvistic. Nici Vasile Sandu, autor, n 1974, al
unei serioase cercetri a Publicisticii lui B. P. Hasdeu, nu a putut trece peste anume tabuuri ale
timpului. Personalitatea lui B. P. Hasdeu se prezenta astfel sub o lumin trunchiat, ca si cum
componenta vietii de relatie, fundamental n aceast mprejurare, ar fi fost redus. Or, ceea ce
defineste, n primul rnd, personalitatea lui Hasdeu este puternica implicare n viata cettii.
nainte de orice, Hasdeu a fost zoon politikon, de neconceput n afara dezbaterilor desfsurate n
arena public. Dincolo de Prut, n frauduloasa Republic Sovietic Socialist Moldoveneasc,
Hasdeu era decapitat dup aceeasi retet, deformat n ceea ce priveste atitudinea lui ideologic,
politic, national, literar, filologic, lingvistic. Pentru politrucii sovietici, Hasdeu ar fi fost
doar un moldovan, pasionat de studierea norodului moldovenesc. Nici perestroika nu va
schimba optica regionalist.
Abia ultimii ani au adus, cu adevrat, eliberarea exegezei dedicate gazetriei politice a lui
Hasdeu de prejudectile de tot felul, care au marcat-o att de grav. Doi istorici literari, I. Oprisan
si Stancu Ilin, buni cunosctori ai ustensilelor istoriei literare si, totodat, ai operei lui Hasdeu, au
pus n valoare articolele politice ale acestuia. Dup ce a alctuit cea mai complet biografie a lui
Hasdeu (cu un titlu care, nu tocmai inspirat, l urmeaz pe acela, celebru, dat de Rosa del Conte
studiului despre Eminescu), I. Oprisan a adunat, n dou volume, articolele politice ale acestuia,
aprute n Traian, n Columna lui Traian, n Revista nou, n Foaia Societtii
Romnismul, n Aprarea national si n alte periodice, de la 1869 pn n 1902
(Publicistica politic, vol. I II, Bucuresti, Editura Saeculum, 2001).
n 1998, la Chisinu, apruse florilegiul Publicistic din ziarul Traian (Chisinu, Editura Arc),
putin cunoscut dincoace de Prut. Este ngrijit de Pavel Balmus, selectia datorndu-i-se lui Gabriel
Mumjiev. Snt incluse peste o sut de texte, isclite de Hasdeu sau presupuse a fi ale lui. Cele din
urm nu ridic foarte mari dificultti de atribuire, dat fiind c Traian era un ziar pe care l
putem numi de autor, colaboratorii avnd rubrici (deci locuri) fixe si trsturi lesne
recognoscibile. Contributia celor doi istorici literari de la Chisinu n ceea ce priveste readucerea
n actualitate a publicisticii lui Hasdeu nu poate fi trecut cu vederea, fiind vorba de un volum
masiv, fcut, n general, cu acuratete istorico-literar si chiar filologic. Pavel Balmus, care a
avut grij de acest ultim sector, a transcris textele respectnd unele particularitti de epoc, nct
paginile antologiei arat, din acest punct de vedere, relativ unitar. Dar dac trecem de suprafat,
constatm prezenta ctorva criterii stranii, cum ar fi modernizarea unor forme caracteristice
timpului. Cci limba romn literar se afla nc ntr-un stadiu de consolidare, iar aberatiile
latiniste nc nu fuseser eliminate. Cine parcurge, ca un adevrat cunosctor, textele vremii, din
toate registrele, nu poate dect s constate coexistenta unor forme diferite ale aceluiasi cuvnt si
care nu reprezint simple grafii. Prin urmare, este de-a binelea periculoas modernizarea acelor
forme pe care le presupunem a fi eronate, din perspectiva pronuntiei actuale. ntemeiat, din
pcate, pe o fals premis, Pavel Balmus rstlmceste, n unele cazuri, realitatea vie a limbii
scrise de Hasdeu. Cci acesta si nu numai el scria si, probabil, pronunta studinte (nu student),
strein (nu strin), cestiune (nu chestiune) s.a.m.d. Mai grav este ns corectarea altor tipuri de
presupuse erori comise de Hasdeu, prin interventii care dovedesc necunoasterea istoriei limbii
romne. ntr-un articol, Hasdeu scrie urmtoarele: generatiunea de astzi este fiia de trup si de
suflet a lui 1848. Editorul intervine nefericit: generatiunea de astzi este fii[c]a etc. Or,
Hasdeu folosea o form lexical absolut normal, de uz curent, ntlnit si la altii si reprezentnd
evolutia etimologic fireasc de la lat. filia. Mai grav este ns rstlmcirea sensurilor unor
cuvinte folosite de Hasdeu. Acesta scrie: obiectul principal al acestei ncercri este drama lui
Lope de Vega. Editorul denatureaz, creznd c lmureste eroarea lui Hasdeu: este
drama[turgia] lui Lope Un procedeu sinecdotic obisnuit este corectat n virtutea unei alte
premise filologice inadmisibile.
Stancu Ilin si-a propus s ntregeasc editia lui I. Oprisan printr-un volum care s cuprind
ziaristica politic a lui Hasdeu dintre 1858-1868. Este vorba, se precizeaz, de o editie critic
( B. P. Hasdeu, Publicistica politic, volumul I, Bucuresti, Editura Floarea Darurilor, 2002). Snt
incluse articole din Romnia, Romnul, Buciumul, Aghiut si Viitorul. O prim
sectiune cuprinde cteva studii fr caracter politic, extrase din volume.
Lectura acestor pagini impune desprinderea ctorva trsturi care particularizeaz jurnalismul lui
Hasdeu. Importante ar fi, dup prerea mea, dou: folosirea argumentelor de ordin istoric si,
apoi, folosirea argumentelor de antropologie cultural.
Invocarea enciclopedismului hasdeian a devenit un loc comun. ntre multiplele domenii ale
cunoasterii stpnite de Hasdeu, istoria detine ns un loc privilegiat, din motive variate. Unul din
acestea se afl n nsusi spiritul timpului, secolul al XIX-lea fiind unul preponderent scientist,
dominat de evolutionism si de pozitivism. Dedus de aici este si interesul lui Hasdeu pentru
istoria national, ncadrat n istoria european si universal si privit n toate compartimentele
ei, de la arheologie la epigrafie si editare de documente. Intervine si o component familial,
ntruct descifrarea trecutului a fost, fr dubii, o pasiune a familiei Hasdeu.
Dintre articolele incluse n volumul ngrijit de Stancu Ilin se distinge acela, celebru, intitulat
Strat si substrat, care nu este, desigur, politic, dar care reprezint fundamentul unei vocatii
gazetresti. Principiul lui Hasdeu este cuprins n urmtoarele rnduri: oriunde istoria ne arat
vreo gint temeinic asezat, pretutindeni sub aceast gint ea ne las a vedea, sau mcar a zri pe
furis, niste rmsite mai mult sau mai putin struitoare dintr-o alt gint mai veche, cucerit sau
cotropit. Orice gint se compune, ca terenurile n geologie, dintr-un strat actual si din substraturi
succesive anterioare. Principiul rmne valabil si astzi, dar unele din concluziile lui Hasdeu au
fost amendate, uneori chiar de el nsusi, cu deosebire n urma descoperirilor mai noi.
Hasdeu s-a folosit frecvent n gazetrie de perspectiva oferit de informatiile istorice,
ntlnindu-se, aici, cu Eminescu. De care se deosebeste, ns, radical, prin faptul c, nefiind nici
conservator, nici liberal, se situeaz, ca urmare a ntiettii acordate istorismului, n spiritul epocii
respective. Elocvent este articolul Cine a fcut pe 1848?, n care se limpezeste contributia
fiecreia din cele trei mari provincii romnesti la miscrile revolutionare din acel an. Tot spre
deosebire de Eminescu (initiator si sustintor al teoriei pturii superpuse), Hasdeu nu si-a
ntemeiat concluziile politice pe teoria straturilor.
Coplesitoarele informatii istorice l ajut, n schimb, pe Hasdeu s intervin cu argumente ct se
poate de rezistente mai ales n gazetria de ordin cultural, dar cu ecouri asupra celei politice.
Recenznd o carte a englezului Charles Boner, el condamn n termeni politicosi ns deosebit de
fermi afirmatiile acestuia, considerndu-le cu att mai incorecte, cu ct, apartinnd unei autoritti
n materie, primesc, n virtutea acestui fapt, o popularitate cu att mai nociv.
Asadar, avntul pamfletarului este supravegheat, si temperat, de deontologia omului de stiint,
care domoleste pornirile prea belicoase si confer o anume not de calm interventiilor politice.
Totusi, iritrile subiective nu lipsesc.
Acelasi calm se observ si n folosirea argumentelor de antropologie cultural. Probabil c
Hasdeu a fost printre primii romni care au abordat acest domeniu. Viata noastr politic este
privit prin prisma observatiilor referitoare la specificul poporului romn. Dou i se par a fi
trsturile care l deosebesc pe acesta de alte etnii: toleranta si autodenigrarea. Le detaliaz
copios, n pagini de observatie acid, n relatri de tip reportericesc. La fel de impartial, Hasdeu
respinge sovinismul si cosmopolitismul, prefernd o cumpn nteleapt. l continua astfel pe
tatl su, Alexandru Hjdeu. Pentru atitudinea independent fat de nchistarea autoritarismului
tarist, acesta fusese plimbat, pe jos si ntre baionetele politistilor, dintr-o gubernie n alta, spre a
fi potolit. Ceea ce nu s-a ntmplat: n 1858, el scrie o Epistol ctre romni. De la Chisinu, o
trimite fiului su Bogdan, care o si public, un an mai trziu, dar, spre a-si proteja tatl, sub
pseudonimul Alexandru Hotineanul.
Snt singurele mprejurri n care Hasdeu pare a-si pierde cumptul, repezindu-se la calificative
dure, pe msura gravittii pericolului panslavismului, caracterizat drept porcul cel hrbaret.
Acestuia i dedic un pamflet nemilos, Papa de la Neva, demontnd minutios procedeele prin
care imperiul tarist cuta s-si subordoneze sud-estul Europei, la adpostul ortodoxiei. O
exasperare rece, calculat, l determin s sublinieze caracterul politienesc al alctuirii sociale
vecine: n imperiul tarului, ntre fiecare zece indivizi, figureaz cel putin un spion ( ). Mai pe
dasupra, n fiecare capital european, n permanent, n unele punturi n mod provizoriu sau
transito, circuleaz o droaie nenumrat de spioni musclesti, politia secret a Papei de la Neva.
n Bucuresti, a fost totdauna o multime.
Peste cteva decenii de la aceste afirmatii, s-a descoperit dosarul ntocmit de politia secret
tarist pentru Alexandru Hjdeu. Figurau acolo si informatii despre fiu, Bogdan Petriceicu,
urmrit insistent de spionii rusi de la Bucuresti, care raportau frecvent atitudinile neconvenabile
ale acestuia n chestiuni de politic ruseasc n Balcani.
Informatiile istoricului sustineau astfel intuitiile gazetarului.
Stancu Ilin a alctuit o editie care tine seam de cstigurile anterioare n materie. Care snt
numeroase si, dup cum am afirmat anterior, de calitate. Fr a fi exhaustiv, volumul reuneste
pagini caracteristice din gazetria nceputurilor iesene si bucurestene ale lui Hasdeu.
Experientele anterioare ale lui Stancu Ilin, de istoric literar, si-au spus cuvntul, cu deosebire n
ceea ce priveste respectarea particularittilor de limb, att ale autorului articolelor, ct si ale
epocii. Nu se ntlnesc denaturri, stilul lui Hasdeu fiind respectat, prin cunoasterea operei lui si,
totodat, a oscilatiilor, numeroase, ale limbii literare a timpului. Cu toate acestea, ezit s fiu de
acord cu subtitlul editie critic, deoarece lipsesc elemente specifice, cum ar fi notele
explicative mai bogate si mai aplicate referirilor circumstantiale. Nici numeroasele erori de tipar
nu vin n sprijin.
_______________________________________________________

B. P. Hasdeu, Articole politice, vol. I (1858 1868), editie critic de Stancu Ilin, Bucuresti,
Editura Floarea Darurilor, 2002, 384 p.