Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Tehnici de incepere
E bine ca atunci cand te afli pentru prima data in fata grupului sa creezi ceva care sa induca o
atmosfera necesara invatarii. Participantii trebuie pregatiti, trebuie incalziti. Acest lucru se
realizeaza prin folosirea unui instrument icebreaker. Icebreakerele au un scop foarte bine
definit si nu sunt deloc de neglijat:
incalzirea atmosferei
destinderea tuturor participantilor
eliminarea barierelor formale
crearea unei legaturi intre participanti si trainer
In momentul in care te afli pentru prima data in fata unui grup, este bine sa incepi prin a te
prezenta pe scurt, urmand sa definesti de la inceput limitele jocului. Aceasta inseamna
stabilirea de comun acord cu participantii a unui set de reguli ce se vor respecta pe parcursul
trainingului.
Facilitarea este o metoda de a conduce un grup spre atingerea unor obiective, realizarea unei
sarcini sau rezolvarea unei probleme, intr-o maniera:
Facilitarea e mai mult o atitudine decat o aptitudine. Facilitatorul trebuie sa se vada ca fiind o
persoana care serveste un grup. Un facilitator are 2 sarcini:
de a sprijini procesul muncii grupului
sa constientizeze dinamica grupului si procesele sociale ale grupului, pentru a
motiva oamenii, pentru a ajuta fiecare persoana sa se implice cat mai mult
1
Facilitarea se desfasoara dupa schema:
Tehnica intrebarilor
Obiective Exemplu
Descoperirea unor legaturi sau Cum afecteaza calitatea serviciilor noastre relatia
cauze cu clientii?
Concluzionare sau incheierea Care a fost cel mai important lucru care s-a
discutiei intamplat?
Impartasirea unor opinii si atitudini Cum te-ai comporta daca ai fi pus in situatia asta?
a) Exercitiul:
Are la baza o teorie. Trebuie sa reproduca o situatie tipica descrisa de acea teorie. In general,
pentru a proiecta exercitii bune trebuie sa cunoastem foarte bine teoria si sa stim si care sunt
fenomenele de la al caror studiu a pornit.
Avantaj principal - in cursul unui exercitiu au loc foarte multe evenimente, deci participantii pot
invata foarte mult.
2
b) Jocul de rol (role play)
Are la baza o teorie. Trebuie sa ilustreze o situatie tipica descrisa de teorie. Pentru ca jocul de
rol sa aiba succes instructiunile date actorilor trebuie sa fie foarte clare. De asemenea, se
face jocul de rol numai dupa ce ne asiguram ca participantii (inclusiv actorii) au inteles teoria.
Scenariul trebuie sa fie descriptiv, fara replici. Nu avem in general de-a face cu actori
profesionisti, care pot memora replici pe dinafara. De aceea scenariul trebuie doar sa le
explice ce se asteapta de la ei, lasand replicile la latitudinea lor.
Trebuie subliniat pentru inaintea inceperii jocului de rol, pentru toti participantii, faptul ca
actorii joaca niste roluri, adica ceea ce fac nu este comportamentul lor normal ci un
comportament impus, pentru care nu sunt responsabili. Trebuie luate mari precautii pentru a
preveni ca oamenii sa fie identificati cu rolurile lor sau ca ei insisi sa ramana prinsi in rol dupa
terminarea exercitiului. Modalitati practice de a sublinia artificialitatea situatiei:
c) Studiul de caz
Observatie: o varianta a jocului de rol este studiul de caz. Participantii nu mai privesc actori
si in schimb citesc o poveste pe care apoi sunt rugati sa o comenteze. Eventual se poate cere
raspunsul la un numar oarecare de intrebari. Prin acestea se urmareste modalitatea de
rezolvare a problemei si de elaborare a deciziilor.