I.

O PERSPECTIVA ASUPRA ECONOMIEI DE PIATA

1. Definirea conceptului de agent economic si categoriile de agenti

economici

Agentii economici sunt indivizi, grupe de indivizi sau organizatii care constituie
entitati de baza ce actioneaza in economie. In Romania, potrivit Legii 15/1990 privind
reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale principalii
agenti economici sunt:
1. regiile autonome, companiile nationale si societatile nationale organizate sa functioneze
pentru exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale sale in ramurile
strategice ale economiei nationale (mine, gaze naturale, posta, transport etc.);
2. societatile comerciale, asociatii constituite de persoane fizice si juridice cu scopul
efectuarii unor acte de comert organizate conform Legii 31/1990 privind societatile
comerciale.

Fig. 1 Categoriile de agenti economici

ag ec non financ

ag ec financ

Agentii economici pot fi producatori care transforma unele bunuri in alte bunuri si
sunt denumiti adesea intreprinderi sau firme, sau agenti consumatori.
a) Intreprinderile
Aceasta categorie de agenti economice se refera la intreprinderile publice si private, avand
ca functie principala producerea de bunuri materiale si servicii (nonfinanciare), destinate
pietei, alcatuind sectorul productiv al economiei de piata. Veniturile acestor ageni economici
provin din vnzarea produciei, scopul aciunii lor fiind obinerea de profit. Acesti agenti
economici mai sunt denumiti si agenti economici producatori
b)Gospodariile (menajele);
Gospodariile (menajele) sunt reprezentate de familii, celibatari, fermieri, manageri, precum
si alte categorii de comunitati consumatoare.
Aceasta categorie de agenti economici grupeaz toate entitile care obin venituri i le
folosesc pentru a achizitiona bunuri de care au nevoie si pentru a economisi. Veniturile acestor
ageni economici provin din remunerarea salariailor, din titluri de proprietate (ex: dividente
obtinute din actiuni).
Gospodariile sau menajele formeaza categori agentilor economici consumatori
Agenii economici productori, impreun cu cei consumatori formeaz categoria agenilor
nonfinanciari. Pe langa acestea exista si agenti economici finaciare (vezi fig. 1)
c) Instituii de credit, si societatile de asigurari
Institutiile financiare si de credit colecteaz, transform i redistribuie veniturile populatiei
sub forma de credite.

1
 Institutiile de asigurari garanteaza pentru clientii lor compensarea riscului, in schimbul
primelor de asigurare si cotizatiilor ce le sunt varsate. Resursele principale ale acestor ageni
economici consta din fonduri provenite din angajamente, dobnzi primite, prime de asigurare.,
etc.
Institutiile de credit si societatile de asigurari formeaza astfel categoria agentilor economici
financiari.
d) Administraiile publice si private.
Administratiile publice si obtin veniturile din prelevarile obligatorii (impozite, taxe)
asupra veniturilor altor agenti economici. Din aceasta categorie fac parte: ministerele,
prefecturile, primariile, spitalele, institutiile de nvatamnt public, cele din domeniul protectiei
sociale si justitiei etc.
Administratiile private si obtin veniturile din contributii voluntare (donatii, cotizatii),
venituri pe proprietati etc. Din aceasta categorie fac parte partidele politice, fundatii, asociatii
etc.
e) Strinatatea (exteriorul), reprezinta agenii aparinnd altor economii naionale;
Agentul aconomic strintatea desemneaz generic celelalte economii naionale i
unitile lor autonome cu care agentii economici interni intr in tranzacii.

2. Economia de piata si rolul intreprinderii in cadrul economiei

2.1. Definirea conceptului de economie de piata

Economia de piata reprezinta un sistem cooperativ in care fiecare individ se integreaza in

vederea atingerii propriului interes:
a) consumatorii urmaresc sa obtina satisfactia maxima posibila prin cheltuirea venitului de
care dispun;
b) ntreprinzatorii ncearca sa obtina profitul maxim;
c) lucratorii urmaresc sa realizeze cea mai buna intrebuintare a veniturilor de care dispun;
d) iar proprietarii diferitelor resurse urmaresc sa obtina cel mai bun pret n urma nchirierii si
vnzarii resurselor lor.
Economia de piaa reprezint o modalitate complexa si deosebit de eficienta de realizare a
activitatii economice, adic de transformare a resurselor in bunuri si servicii necesare
satisfacerii nevoilor oamenilor.

2.2. Caracteristicile economiei de piata

Fig. 2 Caracteristicile economiei de piata

Economia de piata se sprijina pe proprietatea privata

Tranzactiile in cadrul economiei de piata se bazeaza pe contracte

In cadrul economiei de piata se exercita concurenta
Economia de piata se bazeaza pe o interventia limitata a statului
In cadrul unei economii de piata se regasesc atat bunuri publice cat si bunuri private

Libera initiativa si libertatea de a alege

Satisfacerea interesului personal al indivizilor
Piata si preturile libere

2
 1. Economia de piata se sprijina pe proprietatea privata. Proprietatea privata
reprezinta dreptul de proprietate in limitele legii al, persoanelor fizice sau juridice, al statului,
al unitatilor administrativ teritoriale, asupra bunurilor mobile sau imobile.
Proprietatea privat reprezinta condiia esenial, fr de care nici nu se pune problema
existenei economiei de pia. In cadrul economiei de piata proprietatea privat trebuie s fie
dominant. Acest lucru nseamn c accesul la proprietate trebuie s fie liber, nengrdit, n
aa fel nct muli oameni s fie proprietari, ceea ce nu implic ns unanimitatea, adic toi
oamenii s fie proprietari.
2. Tranzactiile in cadrul economiei de piata se bazeaza pe contracte. Prin folosirea
contractelor se urmareste
reducerea costurilor tranzactiilor.
sporirea sansei de incheierea a tranzactiilor avand la baza conditii in prealabil stabilite prin
contracte.
diminuarea riscului dezacordului intre parti ca urmare a multimii de alternative oferite
cumparatorilor si vanzatorilor
3. In cadrul economiei de piata se exercita concurenta. Prin intermediul
concurenei, fiecare productor poate orienta producia prin costurile de exploatare, urmrind
permanent raportul dintre resurse i cheltuieli. Nici unul dintre productorii aceluiai bun nu
poate influena, n mod izolat, piaa acelui bun. Toi productorii influeneaz piaa, aflndu-se
n concuren, prin practicarea de preuri ct mai sczute, putnd ajunge pn la nivelul de
supravieuire. Prin urmare, concurena ntre productori exercit o presiune asupra scderii
preurilor de vnzare i, totodat, contribuie la lrgirea pieei n ceea ce privete cantitatea i
calitatea cerut de consumatori, care este cu att mai mare, cu ct preul este mai sczut. n
condiiile pieei, toi agenii economici au scopul de a-i maximiza satisfacia, ceea ce
presupune o concuren general, deoarece resursele la care ei apeleaz sunt limitate i au
ntrebuinri alternative. Concurena are un impact deosebit att asupra pieei, ct i asupra
entitilor care acioneaz pe aceasta. Sunt de ateptat, n acest context, schimbri n
comportamentul tuturor purttorilor cererii: productori, prestatori, instituii, dar mai ales n
cel al consumatorilor individuali, ca urmare a modificrilor de valori, a opiunilor pentru noi
stiluri de via, etc.
4. Economia de piata se bazeaza pe o interventia limitata a statului. Economia de piata
este o economie care se autoregleaza, ceea ce face ca sa nu fie necesara o interventie masiva a
statului n economie. Totusi, activitatea economica trebuie reglementata din punct de vedere
juridic. n plus, ntr-o economie de piata exista si fenomene nedorite, ale caror consecinte
negative asupra situatiei economice a oamenilor trebuie controlate. De aceea, chiar si ntr-o
economie de piata statul trebuie sa joace un anumit rol, nsa unul limitat.
5. In cadrul unei economii de piata se regasesc atat bunuri publice cat si bunuri
private. Bunurile publice reprezinta acele bunuri al caror consum presupune mai mult de
doua persoane si sunt de exemplu parcurile nationale, retelele de transport public. Bunuri
private sunt de exemplu bunurile mobile si imobile ale indivizilor persoane fizice si juridice.
6. Libera initiativa si libertatea de a alege.
intreprinzatorii particulari au libertatea de combina resursele pentru a produce bunuri si
servicii si de a vinde produsele pe piata, asa cum hotarasc ei ca este mai bine;
consumatorii au libertatea de a cumpara acele bunuri si servicii care le satisfac n cea mai
mare masura trebuintele;
lucratorii au libertatea sa caute orice slujba pentru care sunt calificati.
7. Satisfacerea interesului personal al indivizilor.
consumatorii urmaresc sa obtina satisfactia maxim posibila prin cheltuirea venitului de
care dispun;
ntreprinzatorii ncearca sa obtina profitul maxim;
lucratorii vor cele mai bune salarii;

3
 proprietarii diferitelor resurse urmaresc sa obtina cel mai bun pret n urma nchirierii si
vnzarii resurselor lor.
8. Piata si preturile libere. Piata este locul unde se ntlnesc cumparatorii si vnzatorii
unui anumit bun sau serviciu. Ei sunt purtatori ai cererii, respectiv ai ofertei pe diferite piete
si, n functie de deciziile lor, se formeaza preturile produselor si resurselor.

2.3. Tipuri de economii de piata

Cea mai importanta diferentiere a economiei de piata este in functie de gradul de control
guvernamental al economiei. Astfel se disting urmatoarele tipuri de economii:
economia cu piata libera;
economia mixta.

Fig. 1.4. Tipuri de economii de piata

In economia cu piata libera:

toate deciziile se iau de catre agentii economici, respectiv menaje, firme fara interventia
statului;
indivizii urmaresc satisfacerea propriilor interese:
firmele cauta sa-si maximizeze profitul;
consumatorii cauta sa realizeze cea mai buna intrebuintare a banilor in achizitiile lor;
salariatii cauta sa-si maximizeze veniturile fata de costurile vietii, muncind cat vor si cat
pot.
alegerea agentilor economici este libera si acestia isi asuma raspunderea pt alegerile facute
astfel:
firmele aleg ce sa produca si ce sa vanda;
cosumatorii sunt liberi sa aleaga ce sa cumpere din venitul lor;
salariatii sunt liberi sa aleaga ce si cat sa munceasca.
Cercetand practica economiilor lumii, specialistii au ajuns la concluzia ca nu exista un
sistem de piata libera in stare pura.
Economia mixta. Acest tip de economia este compus dintrun sector public si unul privat.
Functionarea sistemului de economie mixta are la baza interactiunea acestor doua sectoare si
controlul guvernamental. In economia mixta guvernele pot controla:
preurile relative ale bunurilor prin taxe i subvenii;
veniturile relative, prin taxe, impozite directe i indirecte;
echilibrul dintre producie i consum, prin: legislaie, direct patronare (educaie, aprare
etc.), taxe i subvenii, privatizare i naionalizare;
probleme macroeconomice cum ar fi: ocuparea, inflaia, balana de pli, controlul ratelor
dobnzilor, comerul exterior etc.

2.4. Sectoarele economiei de piata

n cadrul economiei de pia se pot distinge patru sectoare, ce au un mod propriu de

alocare a resurselor. Cele patru sectoare sunt delimitate inndu-se cont de o serie de criterii.

4
 Conform primului criteriu ntr-o economie de pia trebuie s se fac distincie ntre
activitile de pia i cele non-pia. Acestea din urm nu sunt gratuite, ele au un cost
monetar, dar utilizatorul nu-l suport nici direct i nici total. Serviciile de felul acesta (cree,
coli etc.) sunt puse la dispoziia ntregii populaii sau a unei pri a ei, organizndu-le printr-o
finanare special, de obicei de tip fiscal.
O a doua linie de demarcaie corespunde unei distincii instituionale ntre public i privat.
Se consider ca public orice organizaie, care depinde de una sau mai multe alte organizaii
din diversele ealoane de reprezentare naional, sub controlul executivului .
Utiliznd aceste dou criteriI se poate ntocmi urmtorul grafic care evideniaz
frontierelor sectorului public i privat.

Fig.1.5. Sectoarele economiei de piata

Privat

1
3 Piata
Non-piata
4
2
Public

Sectorul privat de pia, regrupeaz toate firmele, individuale sau societare, iar alocarea
resurselor se face prin pia. Aceasta constituie forma cea mai evident ntr-o economie
modern i care i d caracteristica esenial - piaa, dar nu este singura.
Sectorul public non-pia, adic administraiile publice, cuprinde toate organizaiile
dependente de diverse ealoane de reprezentare naional. Sectorul public este la fel de
important ca precedentul, dar alocarea resurselor se face imitnd piaa, dar nu prin pia.
Sectorul public de pia, cuprinde ntreprinderi aflate n proprietatea statului i care
furnizeaz bunuri i servicii de pia. Atunci cnd este vorba de societi al cror capital este
mprit ntre public i privat, chestiunea care se pune este cea a pragului de unde se poate
considera proprietate public sau proprietate privat. Alocarea resurselor, cum este i firesc
ntr-o asemenea situaie, se face printr-un sistem combinat, permind un control mai mult sau
mai puin accentuat al interveniei guvernamentale.
Sectorul privat non-pia care corespunde administraiilor private. El cuprinde
administraii private cu scop lucrativ, dar care angajeaz personal salariat, iar prin distribuirea
veniturilor, particip de fapt la producie.

5
 II. INTREPRINDEREA NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. Definirea conceptului de intreprindere (firma)

Intreprinderea este unitatea de baza a economiei nationale a unei tari, ce utilizeaza si

combina o serie de resurse materiale, financiare, umane, si informationale in vederea realizarii
de bunuri, lucrari si servicii, care sunt vandute pe piata pentru a satisface nevoile
consumatorilor si obtine profit.

2. Caracteristicile intreprinderii

Fig. 1. Caracteristicile intreprinderii

Intreprinderea este o
unitate de productie

Intreprinderea este
Intreprinderea este
o unitate
un sistem organizatorica-
Caracteristi
cile

Intreprinderea este
Intreprinderea este o unitate
un centru de decizie economica
Intreprinderea este
o entitate sociala

a) Intreprinderea este o unitate de productie, adica:

produce bunuri, lucrari, servicii;
combina factorii de productie pentru a obtine produse si reinoieste permanent combinarile
de factori;
dispune de conditii materiale necesare (cladiri, utilaje, unelte de lucru, instalatii, mijloace
de transport);
dispune de forta de munca necesara, cu calificarea adecvata obiectului sau de activitate;
are sectii, ateliere,locuri de munca;
are un sistem propriu de documentare tehnica si economica;
produce valoare care se adauga celei pe care o incorporeaza bunurile prelucrate;
Intreprinderile nu numai ca participa la crearea de valoare adaugata ci si la distribuirea
acesteia in economie. Spre exemplu valoarea adaugata realizata de cele trei intreprinderi de
mai sus va fi distribuita :
sub forma de salarii personalului intreprinderii;
bancilor sub forma de dobanzi pentru eventualele credite contractate;
statului sub forma de taxe si impozite;
actionarilor sub forma de dividente;
organizatiilor sociale sub forma de cotizatii;
intreprinderii insasi pentru autofinantare.
Suma valorilor adaugate realizate de ansamblul intreprinderilor dintri tara constituie
bogatia nationala sau produsul intern brut.

6
 b) Intreprinderea este o unitate organizatorica-administrativa, deoarece:
are un colectiv de conducere;
are un sediu precis stabilit;
functioneaza pe baza unor reglementari;
intra in relatii cu furnizori, clienti, institutii sau alte organisme.
c) Intreprinderea este o unitate economica deoarece:
are un program si o strategie bine determinata (inca de la infiintare isi fixeaza un obiect de
activitate adica o ratiune de a exista)
are o evidenta proprie;
asigura combinarea resurselor materiale, financiare, umane si informationale pentru a
obtine rezultate economice cat mai bune;
face varsaminte la bugetul de stat adica plateste taxe si impozite;
are relatii economice cu alte intreprinderi, cu statul si cu propriul personal (intreprinderea
desfasoara un intens schimb de activitati: se aprovizioneaza, vinde, se imprumuta, plateste
dobanzi, taxe, impozite etc.).
d) Intreprinderea este o entitate sociala
Ca entitate sociala intreprinderea trebuie sa aiba in vedere caracteristicile grupului social,
printre care cele mai importante sunt urmatoarele:
grupul social este constituit pentru realizarea unui obiectiv economic;
grupul este alcatuit din persoane active, specializate selectate pe baza competentelor
profesionale;
grupul are o organizare proprie (in cadrul grupului se dezvolta relatii ierarhice);
grupul este eterogen ceea ce conduce la aparitia subgrupurilor.
e) Intreprinderea este un centru de decizie
In cadul intreprinderii se adopta o multitudine de decizii. In acest scop trebuie adoptata o
structura organizatorica corespunzatoare, in care fiecare compartiment sa-si cunoasca puterea
de decizie.
f) Intreprinderea este un sistem
Intreprinderea este un sistem clar delimitat de mediul sau inconjurator, cu obiective bine
definite orientata spre rezolvarea acestora. Intreprinderea ca sistem prezinta o serie de
caracteristici:
este un organism dinamic si complex deoarece intreprinderea se adapteaza in permanenta
la schimbarile din mediul inconjurator;
este un organism cu reglare propie pentru ca isi organizeaza activitatea, se autoconduce, se
autofinanateaza;
este un organism stabil, pentru ca dispunand de mijloacele materiale, financiare, de
personal de conducere si executie, de obiective proprii, intreprinderea este capabila sa-si
mentina functionarea intre anumite limite.
este un sistem deschis ce intra in relatie cu diversi agenti economici: banci, institutii ale
statului, clienti, furnizori, etc
este un sistem cu finalitate, caci urmareste atingerea obiectivelor stabilite.

7
 2.3. Obiectivele intreprinderii

Fig. 2.2. Obiectivele intreprinderii

satisfacerea intocmai a
cererii
cresterea gradului de reducerea costurilor
integrare si motivare a (cresterea profitului)
personalului
crestearea fiabilitatii, calitatii
reducerea timpului de livrare, a
si flexibilitatii productiei
timpului necesar onorarii unei
comenzi.
Obiectivele
intreprinderii

Inca de la infiintare, intreprinderea isi fixeaza un obiect de activitate, adica o ratiune

de a exista. De asemenea, intreprinderea isi poate fixa unul sau mai multe obiective
economice ce vor fi realizabile intr-o perioada mai mult sau mai putin indepartata. Obiectivele
intreprinderilor variaza in functie de marimea lor, de statutul lor juridic, de mediul
sociopolitic.
a) Organizarea activitatii prin care sa se asigure satisfacerea intocmai a cererii
Acest obiectiv presupune ca declansarea activitatii intreprinderii sa fie posibila si sa
se faca in functie de semnalul pietei din aval (piata de desfacere). Din acest punct de vedere in
functionarea intreprinderilor pot fi identificate trei etape:
Etapa1 = produce si apoi vine, caracteristica unei cereri mari si oferte reduse si unde
singura grija o reprezinta productia
Etapa 2 = produce ce se cere caracteristica unui echilibru intre cerere si oferta si unde
atentia se indrepta spre stimularea cererii pentru produsele proprii firmei
Etapa 3 = produce ce s-a vandut deja caracteristica unei concurente foarte puternice cand
oferta depaseste cererea.
b) Reducerea costurilor (cresterea profitului)
Unii economistii apreciaza ca obiectivul fundamental al unei intreprinderii este
reducerea costurilor si nu cresterea profitului deoarece:
pretul este impus de piata, iar obtinerea profitului necesita obtinerea produselor la un
cost sub pret;
maximizarea profitului nu este intotdeauna avantajoasa deoarece un profit ridicat va
astimula aparitia concurentilor;
sunt din ce in ce mai rare intreprinderile si produsele care pot sa impuna un anumit
pret pe piata, fiind in majoritaea cazurilor primitoare de pret.
c) Reducerea timpului de livrare, a timpului necesar onorarii unei comenzi.
Respectarea unui asemenea principiu are ca efecte reducerea productiei de pe stoc
concomitent cu o crestere a flexibilitatii ofertei.
e) Crestearea fiabilitatii, calitatii si flexibilitatii productiei.
Acest obiectiv se refera la oferirea unor produse de calitate la termenele prevazute, ca
urmare a unui sistem de productie fiabil si flexibil.
f) Cresterea gradului de integrare si motivare a personalului.
Acest obiectiv apare ca urmare a diversificarii sistemului de nevoi al oamenilor.
Respectarea acestui obiectiv se concretizeaza in gasirea acelor sisteme de motivare adecvate a

8
personalului. Respectarea acestui principiu va avea ca efect evitarea aparitiei indiferentei la
locul de munca, producerea unor bunuri de calitate scazuta, accidente de munca.

2.4. Resursele intreprinderii

Conditia de baza a functionarii oricarei intreprinderi, indiferent de profil, dimensiune,

forma de proprietate etc o constituie asigurarea cu resurse economice.
Resursele intreprinderii se concretizeaza in potentialul material, financiar, uman si
informational de care dispune intreprinderea la un moment dat si exprima posibilitatile de
functionare si dezvoltare ale intreprinderii.

Fig. 2.3. Resursele intreprinderii

Resursele Resurele
informationale materiale
(cunostintele)
Resursele umane Resursele financiare

1. Resursele materiale cuprind: cladirile, utilajele de productie, materiile prime si

materialele, resursele energetice.
a) Cladirile reprezinta o componenta a capitalului fix si servesc pentru efectuarea proceselor
de munca. Cladirile participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi trasnmit
valoarea asupra produselor sau serviciilor create in timp, in mod treptat. Recuperarea
valorii transmise se realizeaza prin amortizare (expresia deprecierii ireversibile a unui
imobil ca urmare a actiuni factorilor naturali, uzurii fizice si morale).
b) Utilajele de productie reprezinta o componenta importanta a capitalului fix si ansamblul
masinilor, instalatiilor, mijloacelor de transport, uneltelor, aparatelor, echipamentelor
necesare realizarii procesului de productie. Ca si cladirile si utilajele de productie participa
la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi transmit valoarea asupra produselor sau
serviciilor create in timp, in mod treptat. Recuperarea valorii transmise se realizeaza prin
amortizare.
c) Materiile prime si materialele sunt acele bunuri asupra carora se actioneaza in cadrul
proceselor de productie din intreprindere, cu ajutorul tehnicii si tehnologiei. Materiile
prime si materialele sunt componente ale capitalului circulant ce se consuma cu fiecare
ciclu de productie. Materiile prime se pot grupa in materii prime de baza (cele care dupa
procesul prelucrarii, se regasesc in produsul finit) si materii prime auxiliare (cele care ajuta
sau conditioneaza desfasurarea procesului de productie dar nu se mai regasesc in corpul
final al produselor finite).
d) Resursele energetice fac parte din resursele materiale si reprezinta cantitatea de energie
care poate fi utilizata intr-o anumita perioada de timp, prin folosirea surselor energetice.

2. Resursele finanaciare se refera la mijloacele banesti, inclusiv valutare ale

intreprinderii. Acestea sunt utilizate pentru achizitionarea factorilor de productie si
satisfacerea altor necesitati legate de fabricarea si comercialzarea produselor. Resursele
finanaciare se obtin astfel:
pe calea finantarii de la buget in cazul regiilor autonome;
pe calea creditarii de la de la sistemul bancar;
pe calea autofinantarii (in conditiile economiei de piata principala cale de formare a
resurselor financiare ale intreprinderii o constituie, autofinantarea; aceasta reprezinta
acoperirea financiara a cheltuielilor intreprinderii din profit si amortizare);

9
 prin vanzarea de actiuni si obligatiuni pe piata financiara
3. Resursele umane reprezinta ansamblu resurselor de munca utilizate in cadrul unei
intreprinderi. Acestea sunt persoane cu care intreprinderea a incheiat contracte de munca.
4. Cunotinele i informaiile au devenit extrem de importante n ultimele decenii.
Acestea sunt doi neofactori care alturi de munc, bani i pmnt reprezint baza oricrei
afaceri. Gestionarea i combinarea lor echilibrat fac ca o afacere s prospere. Cunotinele i
informaiile sunt eseniale i trebuie luate n considerare de conducerea oricrei ntreprinderi,
dac aceasta are ca scop o funcionare reuit i efectiv.
Cunotinele nu pot fi definite separat ci n corelatie cu data i informatia. Data este
semnalul ce poate fi trimis de la un emitator la un receptor. Informatia reprezinta o data
inteligibila pentru receptor caruia i aduce un plus de cunoastere. Cunotinele sunt definite ca
stocuri cumulative de informatii i abilitati generate de utilizarea informatiilor de catre
receptor.
La nivelul firmei cunotinele se regasesc la forta de munca (capitalul uman), n
cerintele i preferintele clientilor (capitalul clienti), n produsele, procesele, sistemele firmei
(capitalul structural)

2.5. Functiile intreprinderii

Ca sistem socio-economic intreprinderea desfasoara o multitudine de activitati ce se

conditioneaza reciproc si sunt indreptate spre realizarea obiectivelor intreprinderii.
In actualul context economico-social, se apreciaza existenta urmatoarelor functii:

Fig.2.4. Functiile intreprinderii

Personal

Financiar-Contabila

Comerciala

Cercetare - dezvoltare

Productie

1. Functia de productie este functia de baza a intreprinderii si reprezinta totalitatea

actiunilor constiente ale angajatilor unei intreprinderi, prin care se asigura transformarea
materiilor prime si materialelor cu utilaje de productie adecvate in produse in concordanta cu
profilul si obiectivele firmei.
2. Functia de cercetare-dezvoltare grupeaza acele activitati indreptate spre
elaborarea de noi idei, solutii si metode privind aspectele tehnice, tehnologice si
organizatorice ale activitatii desfasurate de intreprindere si valorificarea acestora.
3. Functia comerciala insumeaza ansamblul de activitati avand ca scop asigurarea
procesului de productie cu materii prime, materiale, semifabricate, si desfacerea
(comercializarea) produselor obtinute. Aceast funcie cuprinde trei grupe de activitati
studiul pietei si elaborarea politicilor de distributie si de prt (marketing), aprovizionarea

10
tehnico - material i vanzarea - prin care se realizeaz legtura ntreprinderii cu mediul
ambiant
4. Functia financiar-contabila reprezinta ansamblul activitatilor prin care se asigura
obtinerea si folosirea rationala a resurselor financiare, necesare realizarii obiectivelor
intreprinderii, precum si activitatile de inregistrare, evidentiere si analiza a fenomenelor
economice manifestate in intreprindere.
5. Funcia de personal cuprinde activitile prin care se realizeaz asigurarea cu for
de munc (recrutarea, selecia, ncadrarea), formarea si integrarea personalului necesar unei
intreprinderi.

2.6. Mediul ambiant al intreprinderii

Prin mediul ambiant al intreprinderii se intelege in general ansamblul organizatiilor,

intreprinderilor si factorilor care influenteaza activitatea intreprinderii. Mediul ambient al
intreprinderii prezinta doua elemente componente:
a) micromediul (mediul intern al intreprinderii)
b) macromediul (mediul extern al intreprinderii)

Tab. 2.1. Mediul ambiant al intreprinderii

MEDIUL AMBIANT AL INTREPRINDERII

Micromediul Macromediul
furnizorii Factorii economici
clientii Factorii tehnici si tehnologici
concurentii Factorii de management
institutii bancare Factorii politici
societati de asigurari Factorii juridici
mass-media Factorii demografici
asociatiile comerciale Factorii mediului natural inconjurator
Camerele de Comer i Industrie Factorii socio-culturali
institutiile statului

2.6.1. Micromediul intreprinderii

Ansamblul relatiilor intreprinderii cu reprezentantii din cel mai apropiat madiu si

influentele pe care acestia le exercita poarta numele de micromediu. Micromediul este
constituit din urmatoarele componente:
1. Furnizorii intreprinderii reprezinta partenerii intreprinderii de la care aceasta se
aprovizioneaza cu materii prime, materiale, diverse servicii, forta de munca (furnizorii de
forta de munca pot fi spre exemplu: institutiile de invatamant, oficiile de forta de munca si
persoanele in cautarea unui loc de munca).
2. Clientii constituie componenta cea mai importanta a micromediului deoarece reprezinta
multitudinea de persoane fizice si juridce carora le sunt destinate produsele si serviciile
intreprinderii deci alcatuiesc piata de desfacere a oricarei intreprinderi. Clientii pot fi:
consumatorii - persoane particulare sau gospodarii ce cumpara produse si servicii pentru
consumul propriu;
utilizatorii industriali - achizitioneaza bunuri sau servicii pentru a le prelucra sau utiliza in
propriul proces de productie;
comerciantii - cumpara marfuri si servicii pentru a le vinde la un pret mai mare
institutiile reprezentate de scoli spitale si alte organizatii care asigura bunurile necesare
persoanelor de care se ocupa.

11
 pietele internationale formate din cumparatori din alte tari, acestia putand fi la randul lor
consumatori, comercianti, utilizatori industiali.
3. Concurentii reprezinta agentii economici si persoanele particulare, cu care
intreprinderea intra in competitie, disputandu-si, furnizorii, clientii, si urmaresc satisfacerea
acelorasi nevoi sau a unor nevoi asemanatoarea. Concurentii pot fi directi sau indirecti. Spre
exemplu un producator de cafea este un concurent direct pentru un alt producator de cafea si
un concurent indirect pentru un producator de ceai. Pentru a avea succes o intreprindere
trebuie sa satisfaca mai bine dorintele si nevoile consumatorilor decat concurentii.
4. Institutiile bancare. Acestea au rolul de finantare a intreprindere dar si rol consultativ si
informativ pentru ca pot oferi informatii unei intreprinderi cu privire la credite, dobanzi,
modalitati de plata, cursuri de schimb, solvabilitate (solvabilitate = capacitatea unei firme de a
face fata datoriilor sale).
5. Societatile de asigurari sunt acele institutii la care intreprinderile pot apela pentru a-si
proteja cladirile, constructiile, utilajele si alte anexe ale acestora impotriva unor accidente
precum incediile, exploziile, calamitati naturale, totul in shimbul unei prime platite intr-un
interval de timp.
6. Mass-media ndeplinete un dublu rol pentru ntreprindere: de reprezentare, pentru a
face reclam i publicitate produselor sale; de informare, ca surs de baz pentru tirile
economice, politice i sociale pe plan local, regional, naional i internaional.
7. Asociatiile comerciale care au de asemenea rol de reprezentare si informare. Acestea
reprezinta interesele intreprinderilor din anumite ramuri sau sectoare de activitate in fata unor
instutii guvernamentale pentru solutionarea unor (spre exemplu A.P.A. - asociatia
producatorilor de autoturisme). De asemenea, ele pot fi surse importante de informaii despre
domeniul de activitate al membrilor si.
8. Camerele de Comer i Industrie reprezint interesele membrilor lor, care sunt
ntreprinderile.
9. Institutiile statului precum Casele de Asigurari Sociale, Administratiile Financiare,
Primariile, Prefecturile, Camerele de Munca.

2.6.2. Macromediul intreprinderii

Macromediul sau mediul extern al intreprinderii reprezinta ansamblul factorilor

exogeni care influenteaza in mod indirect activitatea intreprinderii. Mediul extern al
intreprinderii este extrem de dinamic, ca urmare a schimbarilor ce intervin in cadrul lui. O
intreprindere poate sa desfasoare o activitatea eficienta numai in masura in care cunoaste
mediul extern in care activeaza si se adapteaza in mod continuu la cerintele acestuia.
Factorii externi care influenteaza activitatea intreprinderii:
1. Factorii economici influenteaza decisiv functionarea si dezvoltarea intreprinderii si
reprezinta ansamblul elementelor de natura economica din mediul extern care influenteaza
activitatea intreprinderii precum : piata interna, internationala, ritmul de dezvoltare economica
al unei tari; prghiile economico - financiare etc.
Principala component economic a mediului extern este piaa intern i cea
internaional. n proiectarea i dezvoltarea sistemului de producie al ntreprinderii, punctul
de pornire l constituie studiul pieei, respectiv: nivelul i structura cererii de produse, puterea
de cumprare a consumatorilor, nivelul preurilor produselor similare, concurena. Lund n
considerare aceste elemente, conducerea ntreprinderii stabilete produsele ce urmeaz a fi
fabricate, volumul produciei, pieele de desfacere, canalele de distribuie etc. De asemenea,
prin intermediul pieei, ntreprinderea i asigur mijloacele materiale necesare fabricrii
produselor sale. Ritmul de dezvoltare a economiei influeneaz decisiv activitatea
ntreprinderii. Astfel, un ritm nalt de dezvoltare determin lrgirea pieei de desfacere a
produselor i creterea puterii de cumprare a consumatorilor.

12
 2. Factorii tehnici si tehnologici influenteaza toate domeniile de activitate ale
intreprinderii si se refera la nivelul tehnic al utilajelor i instalaiilor din cadrul intreprinderii,
tehnologiile utilizate in cadrul intreprinderii, licenele cumprate de ntreprindere, nivelul de
dezvoltare a activitatilor de cercetare din cadrul intreprinderii. Factorii tehnici i tehnologici
au o influen decisiv asupra activitii ntreprinderii. Nivelul tehnologiei utilizate
influeneaz nivelul productivitii, costurile de producie, producia realizat, calitatea
produselor i a serviciilor, obinerea profitului.
3. Factorii de management se refera de exemplu la sistemul de organizare si control
al intreprinderii. Unitatile economice in functie de forma de propietate asupra capitalului sunt
organizate in intreprinderi cu capital privat (societatile comerciale) si intreprinderi cu capital
public (regiile autonome). ntreprinderile cu capital privat au o autonomie decizional deplin,
ns acestea sunt influenate de factori de management prin obligativitatea de a respecta
anumite reglementri privind nivelul salariului minim, condiiile de munc, durata zilei de
lucru, protecia muncii etc. ntreprinderile cu capital majoritar de stat au o autonomie larg,
dar asupra activitilor lor se exercit influene din partea factorilor de management prin
Adunarea General a Acionarilor, consiliul de Administraie sau Administratori. Controlul
asupra activitii ntreprinderilor se efectueaz prin intermediul unor instituii specializate
precum: Corpul de Control al Guvernului, Garda Financiar, Curtea de Conturi etc
4. Factorii politici se refera de exemplu masurile protectioniste, subventiile acordate
de stat, politicile antitrust care pot sa stimuleze sau sa franeze activitatea intreprinderii.
5. Factorii juridici reprezinta ansamblul reglementarilor juridice din spatiul
economic-geografic in care isi desfasoara activitatea intreprinderea si care conditioneaza
activitatea acesteia: spre exemplu legi menite sa apare concurenta, legi menite sa protejeze
consumatorul si intreaga societate.
6. Factorii demografici influenteaza activitatea intreprinderii prin intermediul
populatiei. Nivelul, dinamica, structura pe varste si sexe, repartizarea teritoriala a populatiei,
natalitatea, mortalitatea, populatia activa (populatia cu varsta peste 14 ani apta de munca; se
poate exprima ca suma intre populatia ocupata si populatia somera), populatia ocupata
(populatia care are un loc de munca) influenteaza activitatea intreprinderii pe termen lung cat
si termen scurt in procesul consumului cat si in procesul de asigurare a intreprinderii cu forta
de munca necesara.
7. Factorii mediului natural inconjurator se refera la ansamblul elementelor care
compun mediul inconjurator: solul vegetatia, resursele de subsol, apele, clima care creaza
conditiile mai mult sau mai putin favorabile pentru dezvoltarea unei intreprinderi. De
asemenea elementele mediului natural definesc cerintele de ordin ecologic pe care
intreprinderea trebuie sa le respecte folosind tehnologii nepoluante si protejand astfel mediul
ambiant.
8. Factorii socio-culturali reprezinta totalitatea elementelor de natura socio-culturala
care influenteaza activitatea intreprinderii: structurile sociale, cultura, mentaliatea, sistemul de
valori, obiceiurile, traditiile si credinteel. Toate acestea influenteaza interesele individuale si
astfel influenteaza activitatea intreprinderii.

13