Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

APELEAZA CHIAR AZI UN PSIHOTERAPEUT DE INCREDRE: 0740.059.064 - contact@psiholog-danielapasare.ro

Psiholog Daniela Pasare Facebook

CABINET DE PSIHOLOGIE PSIHOTERAPIE CONSILIERE PSIHOLOGICA DEZVOLTARE PERSONALA

Search

Menu

Atasament si relatie
Tendinta de a crea relatii intime emotionale cu anumiti indivizi este un element fundamental al
naturii umane. Aceasta tendinta este prezenta inca de la nastere si continua sa existe la varsta

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]

Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

adulta, pana la batranete. Tiparele noastre de atasament construite in copilarie se refecta

ulterior in modul nostru de a relationa cu ceilalti si in obiceiurile noastre de a simti si de a gandi.

Sugarii si copiii construiesc initial aceste relatii cu persoanele care ii ingrijesc (parintii sau
inlocuitori ai acestora), la care cauta protectie, linistire si sprijin. Copiii au nevoie sa mentina
proximitatea fzica fata de persoanele care il ingrijesc pentru a-si asigura supravietuirea fzica
dar si pentru siguranta emotionala. Copiii cauta la persoanele care il ingijesc o baza de
siguranta de la care sa poata porni in explorarea mediului inconjurator si un sanctuar sigur
pentru situatiile de pericol. Cu alte cuvinte copiii cauta nu doar protectie in fata unui pericol
prezent ci si asigurarea ca persoanele care il ingrijesc sunt disponibile, accesibile fzic si
responsive emotional.

Interactiunile repetate ale copilului cu persoanele care il ingrijesc au ca rezultat cunoasterea

lumii interpersonala, care se inregistreaza la nivel intern ca model de lucru, care infuenteaza
atat asteptarile dar si comportamentele. Modelul intern de lucru modeleaza relatiile din prezent
ale copilului dar si pe cele din viitor, atat cu ceilalti dar si cu el insusi. Calitatea raspunsului
persoanei care ingijeste copilul la exprimarea emotionala a acestuia este foarte importanta
pentru determinarea naturii tiparului de atasament predominant pe care il va adpota copilul: de
siguranta sau de nesiguranta.

Siguranta se dezvolta atunci cand persoanele care ingrijesc copilul raspund adecvat la
exprimarile afective ale acestuia, raspund adecvat atat nevoii de proximitate cat si nevoii de
exprimare a autonomiei. Nesiguranta apare atunci cand persoanele care ingrijesc copilul
descurajeaza nevoia de proximitate sau de autonomie a acestuia.

In psihoterapie se urmareste asigurarea unei baze de sigurante, care sa faciliteze crearea unei
relatii de atasament care sa intareasca clientilor capacitatea vitala de reglare a afectulelor si
care sa faciliteze acestor asteptarile ca cineva mai puternic si mai intelept este disponibil sa-i
ajute sa-si restabileasca echilibrul emotional in fata pericolului. De asemenea, in cadrul
psihoterapiei, este facilitata obtinerea echilibrului dintre conectare si explorare, experienta
relationala intarind increderea clientilor in sine si in altii si sentimentul ca lumea este un loc
sigur in care pot sa iubeasca si sa creasca.

Cele patru tipare de atasament recunoscute sunt:

atasamentul securizant / autonom

atasamentul evitant / care respinge

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]

Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

atasamentul ambivalent / preocupat

atasamentul dezorganizat / lipsit de solutii

Atsamentul securizant

Este asociat cu o pozitie refexiva fata de experienta, care permite individului sa se retraga din
realitatea imediata a experientei si sa raspunda prin prisma mentala care sta la baza acesteia.

Relatiile de atasament securizant din copilarie ajuta la dezvoltarea unei prezente linistitoare,
oferind experienta de a f recunoscut, inteles si apreciat, care sunt internalizate. Din
interactiunea cu persoane de ingrijire responsive la semnalele si comunicarile lor, copiii au avut
acces in mod egal la impulsurile lor de explorare cand s-au simtit in siguranta si la consolare
prin contact, atunci cand nu s-au simtit in siguranta. Aceste persoane de ingrijire au impletit
usor propriul lor ritm cu cel al copilul in loc sa impuna acestuia propriul lor ritm. Comportamentul
lor refecta senzitivitate (nu lipsa de implicare), acceptare (nu respingere), cooperare (nu
control) si disponibilitate emotionala (nu distantare).

In cazul acestui tipar de atasament, raspunsurile persoanei care ingrijeste copilul au ajutat ata la
alinarea distresului copilului cat si la amplifcarea emotiilor pozitive. Copilul a trait relatia de
atasament ca un context in care afectele pot f reglate efcient. La nivel intern copilul a
inregistrat sentimentul ca apropierea fata de ceilalti poate f o sursa de alinare, confort si
placere iar el este bun, iubit, acceptat si competent. Copilul invata ca poate avea un impact
asupra celorlalti.

Atasamentul evitant

Indivizii care dezvolta acest tipar de atasament au probleme in a avea incredere sufcient de
mult in ceilalti. Chiar daca stabilesc relatii pe termen lung, nu ajung la relatii intime cu alti
indivizi. Ei nu sunt intimi nici cu ei insisi. Se bazeaza doar pe ei insisi si isi supraestimeaza
propria valoare, ceea ce ii face sa ramana departe de orice fel de sentimente, ganduri si dorinte
care ar putea sa-i faca sa caute suport sau grija din partea celorlalti.

Persoanele cu tipar de atasament evitant sunt reticenti in a-si simti si manifesta emotiile care ar
conduce la conectarea mai profunda cu ceilalti. Prin reticenta, neimplicare, ele isi exprima frica
de apropiere sau de dependenta, intrucat in istoria lor de atasament cu persoanele care i-au
ingrijit, admiterea nevoii de ajutor este resimtita ca o invitatie la respingere sau o admitere
umilitoare a propriei insufcente.

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]

Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

Persoanele de ingrijire ale copiilor evitanti au refuzat activ ofertele acestora de apropiere si s-au
retras atunci cand copiii pareau tristi. Inhibarea exprimarii emotionale, aversiunea fata de
contactul fzic si bruscarea cand acestea aveau loc au caracterizat maternajul care au format
copii evitanti. Raspunsurile persoanelor de ingrijire legate de atasament au fost de aversiune.
Semnalele de distres sau de proximitate ale copilului au produs reactii de respingere si/sau de
control, persoanele de ingrijire nereusind sa restabileasca echilibrul emotional al copilului.
Copilul nu a primit ajutor sa faca fata propriilor sentimente de neinteles iar in aceste
circumstante copilul invata sa-si supraregleze sentimentele si manifestarea lor si sa se
distanteze de impulsul de a se apropia. Evitarea apropierii a condus la diminuarea dezvoltarii
capacitatii indivizilor pentru sentiment profunde, exprimare sexuala, dependenta sanatoasa si
incredere.

Atasamentul ambivalent

Indivizii care dezvolta un tipar de atasament ambivalent sunt plini de indoieli si de frica de a f
prea independenti. Eu au difcultati in a crede ca se pot baza pe ei insisi, pot simti dar nu pot
face fata. Vietile lor sunt guvernate permanent de frica de abandon, marile lor frici find
separarea, pierderea si sa fe singuri.

Experientele timpurii cu persoanele de ingrijire responsive in mod imprevizibil i-a invatat pe

indivizii ambivalenti ca, pentru a-si asigura atentia si sustinerea celorlalti, cea mai buna
modalitate este sa-si faca propriul distres atat de evident incat sa nu poate f ignorat. Ei sunt
hipervigilenti fata de semnele reale sau imaginare de respingere, dezprobare sau retragere ale
celorlalti si, desi nu fac niciun secret din nevoile lor, reusesc cu greu sa si le cunoasca sau sa si
le satisfaca. Disperati sa evite abandonul, ei sunt mult prea infricosati sa se afrme si mult mai
dispusi sa le faca pe plac altora, adaptandu-se asteptarilor acestora.

Bebelusii ambivalenti au fost ingrijiti de persoane disponibile doar ocazional si imprevizibile, desi
nu i-au respins nici verbal si nici fzic. Din interactiunea cu persoanele de ingrijire imprevizibile
si/sau neacordate, copilul a invatat ca amplifcarea afectelor lui creste sansa de captare a
atentiei. Cu toate acestea, calitatea si cantitatea atentiei obtinute de obicei nu s-au potrivit cu
nevoile copilului, astfel incat el invata ca pentru a obtine confortul trebuie sa mentina
exprimarea distresului la un nivel inalt si sa-mi mentina sistemul de atasament in mod cronic
activat. Aceasta ii face hipervigilenti si predispusi sa exagereze prezenta pericolului (in special
de abandon), incurajand un sentiment de neajutorare personala. Strategia de hiperactivare
impiedica integrarea sentimentelor prozitive despre sine si despre altii.

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]

Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

Atasamentul dezorganizat

Atasamentul dezorganizat refecta colapsul unei strategii adaptative a unui copil speriat.
Persoana de atasament apare simultan ca find sanctuar sigur si sursa de pericol, copilul find
prins intre impulsuri contradictorii de a se apropia si de a evita. Dezorganizarea copilului apare
din interactiunea acestuia cu persoane de ingrijire a caror furie sau abuz au fost infricosatoare.
Frica de persoanele de ingrijire poate sa apara si atunci cand acestea reactioneaza cu
retragere fzica sau cu retragerea intr-o stare de transa.

Adultii cu traume nerezolvate au invatat sa recurga atat la strategii de dezactivare cat si la

strategii de hiperactivare, manifestand atat o evitare a apropierii cat si frica de abandon. Ei se
afa prinsi intre impulsul de a-i evita pe ceilalti de teama sa nu fe atacati si apelarea disperata
la altii de teama sa nu fe singuri si adesea isi percep propriile sentimente ca find foarte
puternice si haotice.

Nu experienta dureroasa si coplesitoare in sine este cea care a produs dezorganizarea ci lipsa
de solutie a indivizilor cu privire la acea experienta este decisiva. Relatia de atasament in care
au acrescut aceste persoane, pe de o parte a fost coplesitor de dureroasa si, pe de alta parte
nu le-au asigurat niciun context de siguranta sa faca fata acestei dureri, experienta traita find
aceea a unei rupturi devastatoare si regulate, fata reparatie, care au generat multiple modele
incoerente ale sinelui, ale celuilalt si ale relatiei dintre ei.

by Daniela Pasare

Articole

atasament /
psihoterapie /
relatie /
terapie

Povestea vietii noastre Jocul patologic

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]

Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

Linkuri Utile

Colegiul Psihologilor din Romania

Informatii de contact

Adresa cabinet:
Bucuresti, B-dul Unirii Nr. 70, Bl. J4, Sc. 1, Et. 7, Ap. 26, Sector 3

Telefon contact:
0740 059 064

E-mail:
contact@psiholog-danielapasare.ro

Program de lucru:
luni-vineri: 14,00-21,00

sambata: 11,00-18,00

Evenimente Urmtoare

There are no upcoming evenimente at this time.

Articole recente

Cum se poate face fata stresului ?

Rolul emotiilor in viata noastra

Violenta in familie

Povestea vietii noastre

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]

Atasament si relatie | Psiholog Daniela Pasare

Atasament si relatie

Make: A WordPress template

by
The Theme Foundry

Atasament si relatie _ Psiholog Daniela Pasare.html[11/16/2016 3:31:56 PM]