despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un textnarativ studiat, apartinnd lui Liviu

Rebreanu
Inspirat din realitatea satului transilvanean de pe la nceputul secolului XX, romanul "Ion" de Liviu
Rebreanu este dominat de figura masiva, ca un bloc de granit, a personajului principal Ion Pop Glanetasu,
personaj eponim, care a mprumutat prenumele sau romanului.Unul dintre cele doua planuri ale romanului
urmareste evolutia personajului central: Ion figura simbolica, unica prin iubirea de pamnt si prin drama pe
care o traieste.Flacau sarac, Ion iubeste o fata saraca (pe Florica), dar se simte atras de Ana, doar pentru
ca e bogata. El constientizeaza faptul ca printr-un mariaj cu ea, ar obtine pamnturile lui Vasile Baciu,
tatalui acesteia. Tatal nu se arata deloc ncntat de relatia Anei cu Ion, dorindu-1 de sot pentru fata lui pe
George Bulbuc. Pentru a-1 determina pe Vasile Baciu sa accepte casatoria, Ion o seduce pe Ana. O data
nunta facuta, Ion se ndeparteaza de Ana si se ntoarce tot mai mult spre Florica, devenita sotia lui George.
Ana se sinucide. La scurt timp, moare si copilul lor, iar Ion este omort de George, pamnturile revenind
bisericii.Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranimii fara pamnt. Daca parvenirea sociala a
personajului este reprezentativa doar pentru o infima parte a acestei taranimi, ambitia de care este
devorat defineste, n general, sufletul taranesc, iar destinul sau denunta ntocmirea inechitabila ce
condamna pe cei de seama lui Ion fie la saracie si umilinta, fie la schilodire morala.Monumental si simbolic
prin tragismul sau, Ion traieste tragica dilema ntre iubire si patima pentru pamnt. Destinul lui e strns
legat de nivelul vietii satului din primele decenii ale secolului al XX-lea, a carui existenta Rebreanu o
surprinde realist, obiectiv. Drama personajului nu consta n numeroasele sale trasaturi negative; ea provine
din lupta care se da n sufletul lui ntre cele doua "glasuri" care si-1 disputa pna la sfsiere.
Complexitatea personajului a dat nastere unor viziuni critice att de diferite, nct din nsumarea lor se
constituie o figura alcatuita din lumini si umbre. Ca personaj, Ion este tragic pentru ca este fortat sa se
miste mereu sub povara lui "sau/si", iar aici intervine filonul de modernitate al lui Rebreanu. Pentru G.
Calinescu, "Ion e o bruta", pentru E. Lovinescu "Ion este SKpresia instinctului de stapnire a pamntului n
slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa, iar pentru T. Vianu "Ion
este lacomia de pamnt si senzualitatea absurda afirmata prin siretenii, lipsa de scrupule si cruzime".Si
totusi, realitatea romanului demonstreaza faptul ca Ion nu este un personaj simplist, unilateral. El nu poate
fi considera nici un oarecare parvenit, nici o bruta n sensul absolut al cuvntului, atta timp ct si doreste
pamntul nu pentru a-1 tezauriza, ci pentru a-1 munci, pentru a-si sustine demnitatea taraneasca. In
aceasta lupta pentru pamnt, el face victime, nsa le face ca o bruta inocenta, ca o fiinta care loveste
pentru ca la rndul ei a fost lovita.
Ion este personajul tipic pentru categoria sociala a taranului sarac, care cauta sa obtina, prin mijloace
individuale, pamntul. Pentru el acesta nseamna existenta locului fruntas n lumea satului, demnitatea (si
Vasile Baciu si Alexandru Glanetasu s-au casatorit la rndul lor cu fete bogate, din aceleasi considerente ca
Ion).Fiindca tatal sau a pierdut (din cauza lenei si a bauturii) pamnturile, Ion este aproape silit la casatoria
cu Ana pentru a-si scoate familia din impas. nca din primele secvente ale romanului, Ion apare
caracterizat direct ca un flacau harnic si dornic sa-si arate iscusinta ("Era harnic si iute ca ma-sa. Unde
punea el mna, punea si Dumnezeu mila. Iar pamntul i era drag ca ochii din cap"). Att de drag i-a fost
pamntul nct, de copil a renuntat la scoala ca sa fie aproape de vitele lui si de pamnt. El are constiinta
superioritatii lui fata de tata de vreme ce adesea l certa pentru ca a tocat averea mamei.
Caracterizarea indirecta prin fapte, gesturi, atitudini si limbaj este reliefata pe tot parcursul romanului prin
trairile lui Ion n lupta dusa pentru a intra n stapnirea pamnturilor lui Vasile Baciu, trairi care sunt dintre
cele mai diverse: de la brutalitatea violenta, la prefacatorie, indiferenta si ncntare.Fiul Glanetasului este
un personaj complex si dramatic, care nu accepta jumatati de masura, dorindu-si n acelasi timp
demnitatea materiala si pe cea sentimentala. Din pacate, aceste paliere ale demnitatii sunt rupte ntre Ana
si Florica. Asadar, constructia personajului este realizata pe doua patimi: pentru pamnt si pentru Florica:
cnd se afla la cmp si Ana trece prin fata locului lui Ion sa-i aduca mncare lui Vasile Baciu, Ion gndeste:
"As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe", iar pe Florica o asigura: "In inima mea,
tot tu ai ramas craiasa. Ion este afectat de faptul ca preotul Belciug l cearta n fata satului pentru ca a luat
cteva brazde din pamntul lui Simion Lungu, dar l afecteaza si mai mult faptul ca preotul depune
marturie la tribunal mpotriva lui.Jignit - la hora - n fata satului de catre Vasile Baciu care-1 numeste
"sarantoc", "fleandura", "hot", "tlhar", Ion reactioneaza potrivit firii sale impulsive, violent: "i clocotea
sngele si parca astepta nadins sa-1 atinga barem cu un deget ca sa-1 poata apoi sfrteca n
bucatele..."Dorinta de a avea pamnt devine o obsesie: "trecea deseori parca nadins pe lnga pamntul
lui Baciu. Le cntarea din ochi daca sunt bine lucrate si se supara cnd vedea ca nu sunt toate cum
trebuie. Se simtea stapnul lor si-si facea planuri...". De cnd a devenit stapnul casei nicio brazda de
pamnt din zestrea Zenobiei nu s-a mai nstrainat si gndul ca ar putea fi stapn pe tot pamntul i da
ncredere si-1 face sa se simta mai important.Dupa ce obtine pamnturile lui Vasile Baciu (n lupta pentru
acestea s-a dovedit calculat, inteligent si viclean, fara scrupule), Ion si schimba ntreaga atitudine
adaptndu-se foarte repede si usor la comportamentul categoriei sociale n care tocmai a intrat: "calca mai
apasat, cu genunchii usor ndoiti". Este cuprind de betia fericirii simtindu-se nfratit cu pamntul ntr-un
ritual mistic al posesiunii: "... ncet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa n genunchi, si cobor fruntea
si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud [...]. si nfipse mai bine picioarele n pamnt ca si cnd ar fi
vrut sa potoleasca cele din urma zvrcoliri ale unui dusman dobort. Si pamntul parca se clatina, se
nclina n fata lui...".Psihologia complicata a personajului declanseaza o alta drama, aceea a iubirii, att de
ocolita si amnata pna atunci. Multumirea de a deveni bogat nu-i mai ajunge lui Ion, acum aspirnd spre
o fericire deplina ceea ce nseamna iubirea Floricai: "Ce folos de pamnturi daca cine ti-e pe lume drag nu
e al tau".Obsesia pamntului e nlocuita cu obsesia pentru Florica. Abil, Ion simuleaza prietenie pentru
George, sotul acesteia, ca sa aiba pretextul de a-1 vizita uneori, cnd stia ca lipseste de acasa. Dominat de
porniri primare, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a structurii sale instinctuale pe care nu si-o
poate slefui, ceea ce-1 conduce la moarte. Lovit de George cu sapa, Ion moare n chinuri cumplite: "Mor ca
un cine". n mentalitatea satului, Ion a fost pedepsit pentru abaterea de la legea morala.n concluzie
putem aprecia faptul ca, Ion este, fara ndoiala, un personaj tragic pentru ca se mpotriveste destinului si
sustine dubla patima riscnd chiar moartea. Viata lui are un flux epopeic impus de nsasi existenta rurala.