Terapia centrata pe client a. Teoria lui C. Rogers despre personalitate b. Caracteristici ale terapiei centrate pe persoana. Etapele procesului terapeutie c. Competente interpersonale ale terapeutului centrat pe persoana 4d, Terapia centrati pe grup a, Teoria I C. Rogers despre personalitate Activitatea de consiliere, ca de altfel si invafaméntul modern, se bazeaza in mare masuri pe conceptiile psihologiei umaniste. Psihologia umanisté este un curent al psihologiei care s-a format in S. U. A. ca o reactie la tendintele reductioniste (de exemplu, de a explica toate caracteristicile psihice prin fenomene fiziologice). Psihologii umanisti si-au propus s4 studieze caracteristicile complexe si reale ale naturii umane, omul concret, real si mobilurile conduitelor lui. Ei au realizat cercetati privind motivatiile, aspirafiile, creativitatea, valorile, idealurile etc. (Schiopu, 1997, p. 554). Doi dintre cei mai importanti reprezentanti ai acestui curent au fost C. Rogers si A. H. Maslow Conceptia lui C. Rogers privind psihoterapia si consilierea este strains legata de teoria sa despre personalitate, teorie pe care a elaborat-o pe baza experientei dobiindite ca psihoterapeut. Pentru Rogers, doud notiuni_fundamentale pentru infelegerea personal sunt ,sinele” si ,sinele ideal” (dup& Hayes, Orrell, 1997, p. 210). Sinele (self concept) cuprinde toate ideile, parerile pe care o persoana le are despre propria persoand (este imaginea pe care o are cineva despre sine). Aceast& imagine ne influenteazd atét comportamentul, cét si modul in care interpretam lumea (dacé 0 persoand se considera foarte inteligenta, se comporta altfel, decat dac& se consider’ mai putin inteligenta). Sinele nu reflecti in mod necesar realitatea. Cineva se poate considera mai pufin inteligent si poate avea esecuri din cauza aceasta, desi in realitate poate cd este foarte inteligent, dar abordeazd problemele fra incredere in sine. Sinele ideal este imaginea despre ceea ce dorim s& prem / si devenim. Daca sinele ideal se deosebeste foarte mult de sinele real, persoana devine nemultumita de sine, anxioasa, nefericita, tii In centrul teoriei despre personalitate elaborata de Rogers se afl ideea ca fiecare om are doud trebuinte fundamentale: + necesitatea de a fi prejuiti de alte persoane. Pretuirea se poate manifesta prin dragoste, afectiune, apreciere, respect. in general un om este pretuit de cei din Jur daca are anumite calitati si comportamente ({i ajuta, ii infelege pe cei din jur etc,), deci pretuirea este legatd de anumite conditii. Dar, pentru ca cineva sd sedezyolte si s&-si valorifice la maxim potenfialitaile, aceasta prequire conditionatdé nu este suficient&. El are nevoie de prefuirea necondisionaté a catorva persoane care fin la el indiferent de reusitele sau esecurile sale, indiferent de comportamentul su. Fiecare om trebuie sa stie c& exist cateva persoane (parintii, fratii, sotul / sofia, copiii) care fin la el, il infeleg, il apara, i ajuta in orice situatie. Aceste persoane ofera un sprijin pe care se poate baza oricdind, chiar si in situatia in care face greseli. Aceasti convingere ii dé siguranya de care are nevoie pentru a face incerciti si pentru a progresa. Unii parinfi fac greseala de a conditiona tot timpul afectiunea, dragostea lor de comportamentul copilului. (“daca nu esti cuminte, nu te mai iubesc"). Acesti copii devin foarte preocupati de efectele comportamentelor lor asupra parintilor. Ei nu au curajul sé facd incercari, pentru ca le este teama ci in caz de esec at putea si piarda afectiunea parintilor. Din aceasté cauzi ei nu vor reusi si progreseze. + trebuinfa inndscuta de autorealizare, de autoactualizare, adic& de a-si valorifica potentialitatile si de a se dezvolta. Fiecare individ are tendina innascuté de a-si dezvolta capacitatile la nivel optim, daca este plasat in conditii optime. Toate experienfele de viafi sunt evaluate prin prisma nevoii de autoactualizare. Experientele de viafa care ajuta dezvoltarea sunt percepute ca pozitive sau utile, cele care ingreuneaza sau impiedica autoactualizarea sunt percepute ca negative sau neplacute. Uneori nevoia de pretuire interfereaz’ cu trebuinta de autoactualizare. Fiecare persoana stie care sunt comportamentele prin care poate sa obtind pretuirea celorlalfi. Acestea sunt numite condifii de valorare. Acestea sunt foarte importante in ghidarea comportamentului individului, deoarece conduc individul spre tipurile de comportament acceptate de societate. Uneori aceste condifii de valorare impun individului s& acfioneze in mod opus comportamentului prin care s-ar putea realiza autoactualizarea. in aceasté situatie persoana simte amenintata posibilitatea sa de autoactualizare. Omul simte c& nu exist’ o concordant’ intre actiunile si valorile sale, ceea ce duce la anxietate. Daca o persoana se simte frecvent ignorati, nerespectati, daca simte ca cei din jur nu fi infeleg si mu Ti accepti sentimentele, opiniile (adica daca nu se simte pretuitd), la ea se va dezvolta o setizuti stima de sine, o imagine negativd de sine. Pentru a obtine aprobarea, pretuirea celor din jur, ea va incerca sa j sentimente, opinii, si adopte unele comportamente care nu i se potrivese, adic& aceastA persoand, pentru a face pe placul altora, renunfa sd fie autenticd (devine incongruent). Aceasta persoana va avea probleme de adaptare la medi, tulburari emofionale (sentimente de frustrare, depresie, anxietate), nu va reusi sa isi puna in valoare calitafile, trebuinja sa de autoactualizare nu va putea fi satis facut Rogers a vizut personalitatea ca pe un fel de “masca” pe care o folosim in relatiile cu alte persoane. Este important ca aceast& masc& s4 fie similara cu sinele real, adicd omul si fie autentic. Din acestea rezult& conceptia de baz a lui Rogers privind consilierea si psihoterapia: terapeutul nu trebuie s& incerce si-1 modifice pe client, ci sa fi ofere un mediu plin de c&ldura in care clientul se simte inteles si acceptat. in acest mediu 2clientul reugeste si se accepte pe sine si s& se manifeste intr-un mod autentic. Daca clientul se accept pe sine i igi formeazd o imagine de sine pozitiva, el va reusi sa isi actualizeze posibilitajile. b, Caracteristicile terapiei centrate pe persoani. Etapele procesului terapeutic Carl Rogers si-a dezvoltat metoda psihoterapeutica ineepdnd cu anul 1940, ca o reactie fafa de psihanalizd. Terapia elaborati de Rogers (care sti, dupa cum am ardtat, si la baza activititii de consiliere) initial a fost numit& terapie nondirectiva, deoarece rolul terapeutului era cel de a incuraja si a asculta clientul, intr-o etapa ulterioara s-a folosit sintagma terapie centratd pe client, deoarece Rogers atribuia clientului responsabilitatea pentru. propria sa dezvoltare si maturizare. In ultima etapa a dezvoltarii teoriei sale Rogers foloseste expresia terapie centrata pe persoand si recomanda o mai mare implicare terapeutului Consilierea / psihoterapia centrata pe persoana se deosebeste de alte metode de consiliere / psihoterapie prin urmatoarele: > are un scop diferit de al celorlalte terapii: este centrat asupra individului si nu asupra problemei, Scopul nu este acela de a rezolva problema clientului, ci de a-| ajuta s& se maturizeze, si se dezvolte si s& se adapteze mai bine la mediul in care traieste. ~ Accentul cade pe aspectul afectiv (emotional) al situatiei, nu pe aspectul intelectual deoarece, dupa cum aratt Rogers, cele mai multe probleme nu se datoreazi faptului c& omului ii lipsese informatiile, ci modului in care reactioneaza afectiv cand apar probleme. + Accentul se pune pe situatia acuald si nu pe trecutul individului, Cunoasterea trecutului ne poate ajuta si injelegem cauzele problemei, dar cunoasterea cauzelor nu este necesara pentru atingerea obiectivelor terapiei Principalele obiective ale consilierii centrate pe client sunt actualizarea resurselor clientului, facilitarea dezvoltarii si maturizarij sale. Rogers considera ca pentru a atinge aceste obiective, relafia dintre consilier gi client trebuie sa aiba trei caracteristiei principale: congruenta, atentia pozitiva neconditionata si empatia. La inceputul relatiei clientul este intr-o stare de incongruent, el mu este autentic. El nu se aceepta pe sine, igi neaga propriile sentimente, génduri (neagi de exemplu ostilitatea sau furia fata de anumite persoane, pentru a nu risca sa piarda pretuirea lor conditionata). Exista o diferenfa intre Sinele real si cel ideal, pe care ‘nceared sd il prezinte celor din jur. Terapeutul asigura clientului o relafie congruenté. Congruenta consilierului se manifesta prin aceea cd el igi exprima deschis sentimentele pe care le trdieste in momentul interactiunii sale cu clientul. El constientizeaza sentimentele sale si le comunica intr-o maniera adecvatd, adic fird s& jigneascd, s raneascA sau sA acuze clientul. Consilierul cere clientului si se comporte autentic, s& fie sincer, dar i el trebuie sa procedeze la fel.Terapeutul acordi clientului o atenjie pozitivd neconditionatd si accept toate experientele acestuia. Atentia pozitiva necondijionat’ se manifesta prin exprimarea continua a unei atitudini pozitive fata de client. Clientul este acceptat, valorizat in mod neconditionat. Terapeutul nu accept numai anumite sentimente ale clientului si le respinge pe celelalte, ci accept clientul asa cum este el. Consilierul nu are rolul de a moraliza, el nu face evaluiri, nu formuleaz’ judecdti de valoare la adresa clientului Terapeutul retrdieste experientele clientului intr-o manier& empatica si returneazé acestuia experientele astfel receptate. injelegerea empaticé inseamna a ingelege sentimentele, géndurile unei alte persoane "ca yi cum ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de ca si cum” (Rogers, dupa Dafinoiu, 2005, p. 89). Un consilier empatic reuseste s& intre in universul interior al clientului sisi perceapa realitatea din punctul lui de vedere, Retumarea experienjelor se realizeazd prin reformularea cuvintelor clientului si reflectarea sentimentelor sale Congruenta, atentia pozitiva neconditionata si empatia ajuté clientul s& tsi ingeleaga mai bine comportamentul, sentimentele, si se autoaccepte si si se dezvolie, si se maturizeze, s8 se autoactualizeze. Rogers (dupa Dafinoiu, 2005, p. 91) considera c& procesul terapeutic are m: multe etape: 1, Clientul vine si cere ajutor. Clientul ia in mod independent decizia de a apela la consilier, el este deci responsabil de aceasta decizie si, in acelasi timp, el isi asuma si responsabilitatea de a se ocupa de problemele sale. 2. Situayia de ajutor este definitd. De la inceput clientul este avertizat asupra faptului c& nu terapeutul este cel care gaseste solutii. Clientul este cel care se cunoaste cel mai bine, el este “expertul” care isi cunoaste cel mai bine propriile probleme. Terapeutul incurajeaza clientul s& se manifeste liber si autentic in impul sedinfei, adica s& exprime tot ceea ce simte si gndeste. El il va ajuta si descopere propriile rispunsuri la intrebarile sale si si gasease& cele mai bune solutii, De la inceput sunt definite limitele relatiei de consiliere: ~ limitarea timpului: consilierea are o anumita durata definita de la inceput clientul nu poate cere mai mult timp, invocdnd de exemplu faptul ci a ‘ntarziat la sedinta; ~ Timitarea agresivitatii: clienfii au voie sé isi exprime verbal sentimentele agresive, dar nu au voie si se comporte agresiv fafi de terapeut, sau si struga obiecte din incipere; ~ limitarea afectiunii. Unii clienti (mai ales copii) solicitt manifestari de afectiune cum ar fi cadouri, continuarea relatiei sociale cu consilierul si in afara sedintelor etc. Satisfacerea acestor cerinfe va fi evitata 3. Clientul este incurajat sa isi exprime liber sentimentele privind problema sa. in timp ce isi prezint& problemele clientul este incurajat s& fie congruent, autentic, adica s4 isi exprime sentimentele reale: ingrijorarea, anxietatea, culpabilitatea, ostilitatea, agresivitatea, ambivalenta, indecizia etc. Terapeutul recunoaste, clarified si accept sentimentele negative ale clientului. Consilierul nu 4interpreteazi cauza sentimentelor negative, nu le discuté utilitatea, nu formuleazd judecdti de valoare la adresa clientului, nu il evalueazd. El recunoaste existenja acestor sentimente, le clarificd verbal si le accept. De ce se procedeazii astfel? Daca clientul este contrazis, el cauti argumente pentru propriile sale sentimente, credinje, comportamente. in acest fel acestea se intensified si scade posibilitatea modificarii lor. Acceptind sentimentele negative ale cuiva despre el insusi accentuim dezechilibrul sau psihologic, cea ce determina cresterea probabilititii manifestarii unor tendinge contrare, datorita nevoii de echilibru, Clientul va simti nevoia de a se schimba. 4. Dupa ce persoana a exprimat sentimentele sale negative, ea incearcé timid exprimarea tendinfelor pozitive care favorizeazé maturizarea sa. Apar manifestari de amor propriu, incredere in sine ete, Consilierul recunoaste si accept sentimentele pozitive exprimate, in acelasi mod in care a acceptat si sentimentele negative. 5. Simfindu-se injeles si acceptat de catre consilier, clientul incepe sd isi schimbe imaginea de sine. El se percepe, se injelege, se accepta altfel decdt inaintea stabilirii relajiei de consiliere. Acesta este cel mai important moment al consilierii, deoarece daca cl ine de sine pozitiva, dacd are ineredere in sine, va reusi sa isi pund in valoare resursele, s& se dezvolte, sa se maturizeze. Odata cu eresterea autoinjelegerii si autoacceptirii, clientul isi dezvolta capacitatea de a lua decizit privind modul in care trebuie si actioneze in viitor, pentru a-si rezolva problemele 6. In urmatoarea etapa clientul incepe s& aibi curajul de a inifia actiuni pozitive, adaptative minore. Chiar daca la inceput actiunile cu caracter pozitiv sunt de mai mic& importanja, ele ajutd clientul sd se cunoased si sa se ineleagd mai bine. 7. Clientul are curajul s& fac& actiuni pozitive din ce in ce mai importante. Chiar daca mai are probleme, el le priveste altfel: ele nu fi mai ameninta respectul de sine. 8. Nevoia de ajutor scade si clientul isi d& seama cf relajia de consiliere trebuie sa inceteze. ©. Competente interpersonale ale terapeutului centrat pe persoand Reusita consilierii depinde in foarte mare misura de abilitatea consilierului de a crea o relatie interpersonala armonioasi, empatica cu clientul. Comunicarea consilier ~ client se realizeazi atat verbal, cat si nonverbal (prin paralimbaj si metacomunicare). Cercetarile au ardtat cA in timpul unui discurs finut in fafa unui grup, 55% din impactul acestuia se datoreaza limbajului corporal (posturd, gesturi, contact vizual), 38% tonului vocii si doar 7% continutului verbal al mesajului transmis (Mehrabian, Ferris, dupa Dafinoiu, 2005, p. 94). Adic&, de cele mai multe sori felul in care vorbim este mai important decdt cea ce spunem. Cele mai importante competente interpersonale ale consilierului, care asiguré crearea unei relatii, armonioase cu clientul, sunt comportamentul participativ, reformularea si reflectarea sentimentelor. Comportamentul participativ Comportamentul_participativ al consilierului indica implicarea efectiva a consilierului in relafia cu clientul, interesul sau profund fata de problemele clientului si se exteriorizeaz4 prin participare i ascultare. Comportamentul participativ are o importanta decisiva asupra eficienfei consilierii. Participarea se exprima prin orientarea fizicd a consilierului cdtre client, iar ascultarea inseamna capacitatea de a capta gi a infelege mesajele pe care clientii le comunica verbal sau nonverbal, clar sau vag (Egan, dupa Dafinoiu, 2005, p. 94). Orientarea fizicd spre interlocutor se realizeaza prin distanta spatial, pozitia spafiala, contactul corporal, postura, gesturile, fafa si mimica, privirea (contactul vizual). Distanta spatiald dintre doua persoane care comunica exprim& destul de bine distanta psihologic& dintre ele, dar trebuie sd se find seama si de deosebirile de natura culturala, eat si de personalitatea celor implicati in comunicare. Persoanele timide prefera sd igi tina interlocutorul la o distanf& mai mare. Pozitia spatiala poate influenta comunicarea. Pozitia fafa in fai poate sugera unora 0 relatie de opozitie; unii considera ci in timpul unei sedinge de consiliere este preferabild asezarea intr-un unghi de 45 — 90 de grade, Aceast& agezare oferdi mai mult confort, deoarece contactul vizual se poate realiza optional. Contactul corporal, atingerea clientului poate avea efecte pozitive, clientul find astfel incurajat sau asigurat de faptul cA este infeles. Dar atingerea poate avea si efecte negative, pentru c& clientul poate avea impresia cd nu a fost respectat spatiul stu intim, De aceea atingerea clientilor trebuie facuta cu prudenta. Postura (pozitia corpului) este un foarte bun indicator al stirii afective in care ne aflim. Consilierul trebuie si adopte o pozitie care sugereaza o atitudine deschisd, care si stimuleze contactul psihologic cu clienfii s&i. O astfel de pozitie este cea cu corpul aplecat putin in fat, capul usor aplecat intr-o parte, postura relaxata. Gesturile insojese si completeazi cuvintele; intre cuvinte si gesturi in general exist 0 concordanté. Discordanja dintre ele are efecte negative asupra comunicarii. Utilizarea adecvata a gesturilor, si mai ales a migcarilor capului de catre consilier, il fac pe client s& se simta ascultat si urmarit cu atengie Expresia facialé comunicd numeroase mesaje privind starea afectiva, dorinfele, parerile noastre. Zambetul are o semnificatie foarte puternicé: zimbind prem prietenosi si ji incurajam pe ceilalti sé comunice cu noi. Dar consilierul trebuie sa utilizeze zimbetul cu atentie: dacd zambim prea mult in timp ce clientii vorbesc despre lucruri serioase, care fi afecteaz’, parem superficiali, lipsiti de empatie. Contactul vizual este, probabil, cel mai puternie indicator nonverbal. Multe dintre aprecierile noastre inconstiente despre alte persoane se bazeazi pe durata si 6tipul contactului vizual pe care il avem cu acestea, Contactul vizual are 4 functii importante in comunicare (Argyle, dupa Hayes si Orrell, 1997, p. 284): + reglarea fluxului conversatiei. Daca dorim s& initiem 0 conversafie cu cineva, ne uitam la persoana respectiva, pentru “a-i prinde privirea”. Daca vrem si spunem ceva, asteptim pand cénd apare o pauzii si persoana care vorbeste se uit la noi, Atunci cdnd dorim s& incheiem, ne uitém la interlocutorul nostru, sugerdnd cA acum este réndul lui sa spund ceva in general cel care ascult& igi priveste mai mult interlocutorul decat cel care vorbeste. ~ furmizarea de feedback vorbitorului despre ceea ce a comunicat. Cel care a spus ceva doreste s& fie aprobat, si aceasti nevoie de aprobare se exprima prin cdutarea contactului vizual. S-a observat ci persoanele care au o doringi puternica de aprobare stabilesc un contact vizual mai prelungit decat altele. ~ exprimarea emotiilor. Pozitia sprancenelor, freevenfa cu care clipim, gradul de incordare / relaxare a mugchilor din jurul ochilor, dar mai ales gradul de dilatare a pupilei exprima sentimentele noastre. Pupila se dilaté daca privim ceva sau pe cineva care ne place. + Informarea participantilor despre natura relatiei lor. Un contact vizual de scurté durata poate semnala un interes scdzut pentru mesajul transmis de interlocutor sau o atitudine negativa (de antipatie, nemultumire, suparare) fata de celalalt. persoani care vorbeste despre probleme personale importante, are tendinta de a privi rar spre interlocutor. Un contact vizual prelungit poate deveni neplicut, dac& cei care discut& nu sunt in relatii foarte stranse. Privirea insistent& poate induce sentimente de disconfort, ideea c& celalalt doreste si-1 controleze, si-l evalueze, si-l domine, Atunci cand doua persoane sunt intr-o relatie empaticd, ele adopta pozitii corporale asemanatoare, fac gesturi asem&nitoare, ritmul vorbirii si intensitatea voeii devin asemanatoare. Comportamentul nonverbal bine sincronizat contribuie la crearea unei relatii armonioase, de incredere reciproca. Consilierul trebuie sa stie sd descifreze semnalele nonverbale ale clientilor, pentru a-i injelege cét mai bine. De asemenea el trebuie si controleze modul in care utilizeazd aceste semnale, inclusiv contactul vizual, pentru a-i incuraja pe clienti, De exemplu, daca clientul este tensionat, sta crispat pe marginea scaunului, cu bratele incrucisate, picioarele stranse sau agezate unul peste celalalt, putem ‘ncerca si adoptam la inceput gi noi o pozitie asemanatoare. Dupa ce am stabilit 0 relajie psihologicé mai bund, putem si ne schimb&m pozifia corpului, sé lum 0 pozitie mai relaxat, si probabil clientul ne va urma in mod inconstient, se va relaxa si el. Reformularea A reformula inseamna a spune cu alte cuvinte ceea ce a spus clientul. Consilieru! poate considera corecti reformularea doar dac& aceasta este acceptats de client deoarece, dupa cum araté Rogers, fiecare om este expert in propria sa problema. El stie cel mai bine despre ce este vorba.Aceasta este una dintre cele mai importante deosebiri intre terapia centrata pe client gi terapia de natura psihanaliticd. Psihanalistul considera c& el infelege mai bine / mai Profund problema pacientului decat pacientul insusi, pentru cA problemele au cauze care provin din inconstient. Din aceasta eauzi psihanalistul, pornind de la informatile bjinute de la pacient, propune interpretari privind cauzele inconstiente ale problemelor, jar pacientul ar trebui s& accepte aceste interpret R. Mucchielli (dup Dafinoiu, 2005, p. 102), analizdnd reformularea asa cum este ea priviti de Rogers, pune in evident trei procedee principale ale acesteia: reformularea ~ reflectare, reformularea ca inversare a raportului figura — fond si reformularea — clarificare. Reformularea - reflectare reia o secvent& important a discursului sau ultimele cuvinte care sunt urmate de o pauza mai lunga. in acest fel sunt puse in evident eile importante gi se face o invitatie la continuarea discursului. Reformularea —reflectare se poate realiza in mai multe moduri = raspunsul — ecou, cénd sunt repetate cuvintele spuse de client. Utilizarea prea freeventi a acestei reformulari poate crea clientului impresia c& terapeutul nu depune efortul necesar pentru a-l infelege. + reformularea prin wilizarea unor alti termeni care sunt echivalenti cu termenii utilizafi de client. Consilierul foloseste expresii de genul: vreti sa spuneti ca..., cu alte cuvinte..., dup parerea dumneavoastra.... etc. Este un procedeu mai eficient decat rispunsul — ecou pentru c& terapeutul dovedeste faptul c& a fost atent si a incercat s& infeleaga clientul. + Reformularea rezumat pune in evidenta aspectele esentiale ale mesajului clientului. Este important ca terapeutul sA evite interpretirile sau evalustile cu caracter moral. 2. Reformularea ca inversare a raportului figuri ~ fond ajuté clientul s&-si priveasci problema dintr-un alt punet de vedere. Aplicarea acestui procedeu Poate ajuta clientul sd constientizeze anumite aspecte ale problemei sale pe care pana atunci nu le-a infeles prea bine. Acest procedeu poate determina aparitia unor stari afective intense; din aceasti cauzi metoda trebuie utilizatd cu prudenta. Reformularea clarificare, De multe ori clientul nu reuseste si se exprime prea clar, el isi prezinté problemele intr-un mod imprecis, confuz, neorganizat, Consilierul reformuleazi mesajul si ii spune clientului cum a infeles el problema despre care se discutd. Este important ca terapeutul s& sesizeze sentimentele clientului, sé infeleaga semnificatia problemei pentru client si s& accepte aceste sentimente si semnificatii Reformularea este o metoda util din urmatoarele motive: - Clientul poate accepta sau nu reformularea consilierului, Dacd clientul este de acord cu reformularea, consilierul isi da seama ca |-a ineles bine. Clientul oferaastfel un feedback privind corectitudinea modului problema. = consilierul care reformuleaz§ corect cele spuse de client dé dovadi de o ascultare activa. El araté c& este implicat activ in relatia terapeutic’, il asculté gi il injelege pe client. + Dacdi clientul se recunoaste in reformularea terapeutului, el are sentimentul c& este ascultat si infeles; aceasta il va stimula s se angajeze si mai activ in relatia terapeutica. + Reformularea ajuta clientul si constientizeze anumite informatii despre sine, s8 se cunoasca mai bine Dupa cum am aratat, reformularea respect sentimentele, opiniile, ideile clientului. Atunci cand reformuleaz4 cele spuse de client, consilierul nu interpreteazi cele spuse de client, nu caut& cauzele ascunse ale comportamentului stu, nu il critieé, nu il evalueaz4 moral. El accept clientul asa cum este el, dovedind prin aceasta acceptarea sa necondigionata. In acest fel consilierul pune in evidenta increderea sa in client, in capacitatea sa de a se autocunoaste, de a se intelege, de a gasi rispunsuri la propriile sale probleme. care a injeles consilierul Reflectarea sentimentelor Reflectarea sentimentelor se realizeaza printr-o repetare sau o reformulare a afirmajiilor clientului care pune accentul pe sentimentele acestuia. in timp ce reformularea oferi clientului un feedback privind semnificatia mesajului, reflectarea sentimentelor ofera un feedback privind confinutul afectiv explicit sau implicit al acestuia, Ne putem intreba de unde stie terapeutul ce sentimente triieste clientul? Hill si O'Brien (dupa Dafinoiu, Vargha, 2005, p. 107) mentioneazi patru surse importante ale identificdrii sentimentelor care vor fi reflectate: 1 Exprimarea_directi_a_sentimentelor_de_catre client, Deseori clienfii sunt constienti de sentimentele lor si le exprima verbal. De exemplu, un adolescent poate spune; am fost foarte suprat pe tatal meu pentru cd... Consilierul poate reflecta aceste sentimente utilizénd un alt cuvént, care i se pare potrivit in funetie de context (daca injeleg bine, ai fost nemulfumit pentru ed tatil t8u....). Sinonimele nu sunt perfecte. Prin aceasti reflectare consilierul isi incurajeaza clientul sa se géndeasci la sentimentele sale si s& precizeze / sa constientizeze mai bine sentimentele sale. Prezentarea verbald a unor evenimente de viati, fird referire la sentimentele pe care le-a determinat acest eveniment. Clientul povesteste ce i s-a intémplat, dar nu vorbeste despre sentimentele sale. Consilierul, pe baza cunostinfelor sale si a experientei sale de viatd, isi poate da seama ce st&ri afective a trait clientul in timp ce a triit acele evenimente. Consilierul va verbaliza aceste stiti afective, dar sub forma ipotetic& (cred cA te-ai simrit...in aceasta situatie), deoarece nu poate fi sigur de faptul c& clientul a reactionat afectiv asa cum presupune el. Clientul poate accepta sau nega aceast§ presupunere.3, Comportamentul nonverbal al clientului. Mimica, postura, gesturile clientului he pot informa despre starea afectiva a acestuia, $i in acest caz reflectarea se realizeaza sub forma ipotetica. 4. Projectarea sentimentelor consilierului, Bazindu-se pe capacitatea sa empaticd, terapeutul se identifica cu clientul pe plan mental, se proiecteazé in situatia acestuia si igi dai seama de starile afective trdite de acesta. Consilierul trebuie si fie prudent cand apeleazi la aceasta metoda, deoarece ar fi posibil ca el si resimta situatia altfel decat clientul su, Reflectarea sentimentelor are mai multe funetii ~ Asigurd participarea activi a consilierului la actul terapeutic. Pentru a realiza reflectarea sentimentelor, consilierul trebuie sa rménd tot timpul activ gi s& depuna un efort pentru a-si infelege clientul. + © mai bund intelegere a clientului. Prin cunoasterea sentimentelor clientului consilierul reugeste si ii injeleaga mai bine comportamentele, problemele, ti cunoagte mai bine universul intern. + Modelarea_exprimarii_sentimentelor. Expriménd sentimentele clientului, consilierul fi oferi un model privind exteriorizarea, verbalizarea starilor afective. ~ Constientizarea_si “normalizarea” sentimentelor clientului. Multi oameni nu Feusesc si constientizeze sentimentele pe care le irdiesc. Pentru ei sentimentele sunt confuze, greu de definit, contradictorii, ambivalente. Prin exprimarea lor de catre consilicr, clientul le infelege mai bine, le constientizeaza, le accept, $i aceasta reprezinta un pas important spre dezvoltarea capacitatii de a le controla. In acelasi timp clientul isi di seama de faptul cA a trai un sentiment intr-o anumita situatie este ceva normal, nu trebuie si igi fac griji sau sd se simta vinovat pentru c& are acele sentimente. ~ Stimularea_autocunoasterii_afective. Receptind reflectarea sentimentelor de cltre consilier, clientul se simte stimulat s& se géndeasci mai mult la propriile stari emotionale si si progreseze pe calea autocunoasterii ~ Crearea unui climat securizant. Vorbind despre sentimente, consilierul arata cd el cunoaste bine aceste sentimente, si sugereaza faptul ci el il respecta pe client chiar daci are asemenea sentimente. Clientul isi da seama de faptul cd sentimentele (chiar si cele pe care el le consideri a fi “rusinoase”, “neacceptabile”) pot fi exprimate in prezenja consilierului. El se simte deci in securitate in prezenta consilierului si se simte acceptat in mod neconditionat. Reformularea si reflectarea sentimentelor sunt doud procedee centrale ale consilierii centrate pe client. Utilizand aceste procedee intr-un climat de acceptare neconditionaté a clientului, consilierul exercita 0 influent& numit& facilitare Clientul se infelege tot mai bine, se autoaccepti (pentru cd este accepiat si de consilier) si toate acestea faciliteazi (usureaz, ajuté) evolutia sa. Evoludnd, maturizandu-se, clientul va reusi sa igi rezolve problemele in mod independent,Fiecare metodi de psihoterapie sau consiliere are anumite indicatii si contraindicatii (dupi Holdevici, 1996, p. 75). Consilierea nondirectiv poate fi utilizata cu succes in cazul persoanelor care au probleme de adaptare la mediu, dar nu suferi de probleme psihice grave (eventual de tulburari nevrotice usoare). Prin aceast metod’ pot fi abordate mai ales problemele care isi au originea mai mult in interiorul personalitatii si mai putin in surse de natura externé. Consilierea centrati pe persoana este mai putin eficienti in cazul persoanelor cu nivel intelectual redus, al celor trecuti de cincizeci de ani, al celor care au dificultati de verbalizare, al personalitiyilor dependente si in cazul psihoticilor. Multi terapeuti consider’ c& aceasti metoda poate fi combinaté cu alte metode de con in cadrul unui demers eclectic 4d, Terapia centrati pe grup Rogers nu a fost interesat numai de terapia individuala, ci si de cea de grup. El a organizat asa numitele “grupuri de intdlnire” (encounter group). Terapia centrati pe grup se bazeazA pe aceeasi conceptie teoretica privind individuala, si are aceleasi obiective: facilitarea ‘maturizirii clientului, autoactualizarea resurselor sale. Grupul este aleatuit din 6 - 8 membri si terapeutul. Sedinfele au loc intr-o inedpere linistita, iar membrii grupului sunt asezaji in jurul unei mese. Sedintele de grup au loc de doua ori pe saptimana, durata unei sedinte este de o ora. in total se organizeaza aproximativ 20 de sedinte. Terapeutul are un rol asemindtor cu cel jucat in cursul sedinjelor individuale, El nu propune temele de discutie si nu isi impune propriul punct de vedere, ci clarifica si reflect sentimentele, reformuleaza confinuturile exprimate de membrii grupului. Rolul séu este de a exprima acceptarea fiecdrui membru al grupului in parte, de a manifesta incredere in posibilitatea fiecdruia de a deveni responsabil pentru solutionarea problemelor sale. La prima gedinta uncori exist& dificultati, membrii grupului nu au curajul sa ‘inceapa discutiile. Un mod tipic de a incepe este cel in care fiecare povesteste ceva despre el si despre problemele sale, Acest lucru se realizeazi informal, fara presiune din partea terapeutului. in cadrul gedintelor sunt abordate de regula mai multe teme, subiecte asupra carora se centreazi discutia, Pentru fiecare tema existi un participant cu rol principal care se afld in centrul atentiei si mai multi participanti cu rol secundar. Unele teme sunt discutate un timp mai scurt, altele sunt discutate pe parcursul mai multor (sau chiar a tuturor) sedinte, ele fiind aprofundate prin participarea ‘majoritaqii membrilor grupului. De reguli primele sedinge sunt dominate de sentimente negative, si de descurajare. La sedinfele ulterioare participantii incep si manifeste 0 mai bun’ autoacceptare si incep sA apara sentimentele de speranté, cdutarea relatiilor interpersonale, faurirea unor planuri de viitor.Grupul este cu atét mai eficient, cu cat coeziunea grupului este mai mare si participantii au mai mare incredere unii in altii. in cadrul terapiei de grup membrii grupului isi infeleg mai bine propria situatie, fiind sustinuti de ceilalyi membrii ai grupului, Ei profita de pe urma terapiei doar daca se simt acceptati de ceilalti membri ai grupului si de catre terapeut in situajia de grup participantii descopera posibilitatea de a stabili relatii interpersonale mai satisficdtoare, decat cele pe care le stabileau anterior. Ei invard ce inseamna si acorzi si s& primesti infelegere si sprijin emotional. Fiecare participant are posibilitatea de a oferi ajutor, si faptul de a acorda sprijin are 0 valoare terapeutic’ importanta (Holdevici, 1996, p. 76).