n pacea lumii nc necreate,

Cnd nu era nici form, nici culoare,

Cnd nu-ncepuse nc din vltoare
S ias sori, planete nfocate,

n haosul de zri nelimitate,

Cnd lumea nu avea msurtoare,
Erai, Iubire, atotcuprinztoare,
n inima Treimii nchinate.

i cnd n prbuirea de pe urm,

Vor arde lumile i va dispare
A stelelor nenumrat turm,

Cnd va ncepe iari lina stare

De pace i tceri ce nu se curm,
i-atunci, i-atunci vei fi Iubire mare...

(Zorica Lacu - Poezii, ediia a II-a, Editura Sophia, Bucureti, 2008, p. 27)