Eutanasia si suicidul asistat medical, din nou in actualitatea dezbaterii internationale

Constantin Bogdan
Prof.dr., Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala, Presedinte
Comitetul National Roman de Bioetica - UNESCO, s-rpt@art.ro

Dezbaterile asupra eutanasiei (E) si suicidului asistat medical (SAM) au devenit permanente,
continui, pe acest fond, periodic, in similitudine cu evolutia unei boli cronice, avand loc
"acutizari".

O astfel de "acutizare" a fost declansata recent in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului

Europei de Raportul privind Eutanasia (doc. 9898) supus Comitetului pentru Afaceri Sociale,
Sanatate si Familie de dl. Dick Marty, avocat din Elvetia in sedinta din 10 septembrie 2003,
raport care sustine E si decriminalizarea ei; raportul a fost aprobat intr-o rezolutie cu 15 voturi
pentru, 12 voturi contra (printre membri comitetului care au votat aflandu-se si reprezentantii
Romaniei), urmand a fi supus discutiei Adunarii Parlamentare in sesiunea din 26-30 ian.2004.

Raportul Marty, cum era si de asteptat, a determinat mai multe luari de pozitie ale unor
organisme europene de tip ong, recunoscute de Consiliul Europei, ale unor cercuri medicale, de
bioetica si personalitati - lideri de opinie.
Intre acestea, pozitia cea mai prompta si mai energica a avut-o Asociatia Europeana de Ingrijiri
Paleative, EAPC (European Association for Palleative Care) cea mai mare asociatie de profil cu
peste 50.000 de persoane membre, reprezentand 29 asociatii din 19 tari europene; primul semnal,
informand Comitetul director al EAPC l-a dat SFAP ("Societe Francaise d'Accompagnement et
de Soins Palliatifs") cea mai mare societate de profil din Franta.
Societatea Romana de Paleatologie si Tanatologie, activa in Romania din 1998, membra a EAPC
din anul 2000, a fost solicitata oficial de Comitetul director al acestui organism ca, alaturi de
celelalte 28 asociatii nationale membre, sa ia in discutie Raportul Marty si sa-si delimiteze
pozitia, facand-o cunoscuta autoritatilor nationale si in special, parlamentului.
Inainte de a prezenta succint continutului "Raportul Marty" este necesar de amintit istoricul
recent al schimbarilor de reflexie in domeniul eutanasiei.

- In 1996, pentru prima oara in istorie, un guvern democratic a elaborat o lege care autorizeaza E
si SAM in anumite conditii; este vorba de "Decret asupra Drepturilor Muribunzilor" - Teritoriul
de Nord al Australiei. In 1997 parlamentul a abrogat aceasta lege printr-un amendament adus
decretului din 1978 al teritoriului de Nord (auto-guvernat) al Commonweallth.

- In acelasi an, SAM, dar nu E, a fost legalizat in statul Oregon, USA, conform "Decretului
asupra mortii in demnitate".

- In aprilie 2001 a doua Camera a parlamentului olandez a adus modificarile necesare codului
penal pentru a legaliza E si SAM, in unele circumstante. Legea a intrat in vigoare in aprilie 2002.

- La putin timp, 16 mai 2002, camera reprezentantilor a parlamentului federal al Belgiei a votat
in favoarea legalizarii eutanasiei.
Formule mai nuantate, alternative, sunt practicate in USA prin utilizarea unor instrumente cum
sunt "testamentul de viata" (living will) sau "directivele date in avans" (advances directives).
De adaugat ca intr-un numar de tari europene legalizarea E, incercarile de legiferare, opiniile pro
se confrunta cu opozitia asociatiilor profesionale ale medicilor si asistentilor medicali si, de
asemenea, ale organizatiilor de ingrijri paleative.
Pe scurt, despre continutul si argumentele raportului Marty.

Argumentele principale ale raportului in favoarea E si decriminalizarii sale invoca in primul rand
autodeterminarea si autonomia personala: fiecare individ, prin prisma respectului pentru
deminitate si valorile sale, are dreptul sa ia decizii in ceea ce priveste propria viata sau moarte, in
concordanta cu propriile sale valori si credinte si fara ca acest lucru sa ii fie impus. Este o
problema de libertate de alegere si de egalitate in fata mortii. Acest drept nu implica insa nici o
obligatie din partea medicilor de a lua parte la actul de E.
Nimeni nu are dreptul de a impune pacientilor terminali si muribunzi obligatia de a trai intr-o
suferinta insuportabila, atunci cand ei insisi si-au exprimat in mod persistent dorinta de a se
sfarsi.

Medicii au acceptat exceptii la preceptele eticii medicale in privinta avorturilor, de exemplu, care
se practica legal de multi ani.
Exista o schimbare de atitudine sociala asupra sinuciderii; pana acum exista o singura atitudine -
de a nu se respecta alegerea unei persoane de a-si lua viata si a emite judecati asupra acestei
alegeri.

Desi ingrijirile paleative sunt absolut esentiale in incercarea de a usura durerea si suferintele
pacientilor terminali si muribunzi, unii pacienti le gasesc inadecvate. Ingrijirile paleative nu pot,
in toate circumstantele, sa rezolve durerea insuportabila si suferinta.
Teama si lipsa demnitatii pot fi cel mai bine percepute si evaluate numai de pacientii insisi.
Suferinta individuala poate conduce la decizii diferite la sfarsitul vietii, dar fiecare alegere a unui
om merita respect.
Depresia nu trebuie sa determine decizia si aceasta impune ca medicul sa cunoasca bine cazul
respectiv, iar cererea pentru E sa fie persistent exprimata.

De cand, si acolo unde, "eutanasia pasiva" - intreruperea tratamentului sau sustinerea unor
manevre care vor conduce la moarte au fost admise atat in circumstante etice cat si legale, este
dificil de a face distinctia morala intre acestea si "eutanasia activa".
Eutanasia pare a fi practicata extensiv in secret. Deciziile se iau intr-o maniera arbitrara, ele
depinzand de hazard, ex: doctor "simpatetic", adica acel doctor care intra in rezonanta cu
pacientii sai, prin compasiune.
Presiunile care se exercita la sfartitul vietii sunt mai mari daca se exercita fara transparenta, in
conditii obscure.

Distanta dintre lege si practica trebuie reconsiderata, daca respectul pentru regulile legii este
mentinut.

Desi abuzurile nu vor disparea dupa legiferare (exista vreo legislatie care elimina abuzul?) ele
vor fi cu siguranta reduse.
Dezbaterile asupra eutanasiei ne pun astazi, fata in fata cu doua valori: una afirma dreptul
individului de a lua decizii in ceea ce priveste propria viata sau moarte, in concordanta cu
propriile sale credinte si valori, atata timp cat nu face rau altora, iar cealalta neaga acest drept
atata timp cat acest act nu poate fi indeplinit de un medic fara ca acesta sa nu fie pedepsit; ca
avocat si ca legislator, dl. Marty noteaza ca in intreaga lume medicii incheie viata pacientilor,
adesea in secret, si nu cu un sentiment de vinovatie. Legea pare sa ignore acest fapt de viata, desi
ar trebui sa aiba curajul sa i se adreseze. Decriminalizarea eutanasiei, mai degraba decat
pastrarea tacerii, ne poate face sa o supervizam mai bine si sa o si prevenim. Prin clarificarea
situatiei, putem ajuta la reducerea incidentei E. Dl. Marty crede ca numai prin proceduri
supervizate si reguli clar definite pentru utilizare, sub forma cerintelor de ingrijri, se va pune
punct intregului sistem arbitrar pe care il avem azi in cele mai multe tari europene.

Legiferarea unor reguli deschide drumul pentru o abordare mult mai prudenta a acestor practici.
Are un pacient dreptul sa ceara cuiva sa ii curme viata, si daca el nu poate sa formuleze aceasta
cerere, poate cineva din familie sa aibe dreptul sa faca acest lucru pentru el? Cred, afirma
raportorul, ca legea trebuie sa gaseasca solutii pentru asemenea cereri, ca si pentru precautiile ce
trebuie luate, in special in obtinerea consensului si a altor cerinte de ingrijire.
Deschiderea este un sine qua non al drepturilor omului si a demnitatii umane. Aceasta exista rar
in cazul E, in particular si pentru ca multi medici refuza. Avem nevoie de mai multe dezbateri
publice pe larg, precum si de studierea tuturor aceste aspecte. Se poate observa ca, desi raportul
pledeaza si argumenteaza asupra legiferarii eutanasiei, nu exclude, ba dimpotriva, cere dezbateri
publice largi si studierea tuturor aspectelor.

Prezentarea argumentelor proeutanasie (in cazul de fata ale recentului raport Marty, care este
doar ultimul, precedentul fiind prezentat, tot in Parlamentul Europei in urma cu cativa ani,
cunoscut ca Raportul Schwartzenberg dupa numele initiatorului) nu reprezinta catusi de putin
vreo adeziune la argumentele respective a semnatarului acestui articol; aceasta precizare se
impune, fiindca cu alte prilejuri cand a trebuit sa ma refer si la sustineri ale E si SAM pentru o
informare corecta si baza de dezbateri necesare, am fost etichetat gresit de radicalii antieutanasie,
care nu tolereaza nici macar discutii asupra subiectului, ca un sustinator.
Vazand deci mai sus argumentele prezentate in cadrul raportului Marty se impune si examinarea
argumentelor impotriva eutanasiei si suicidului asistat medical. Acestea au fost formulate de
organizatiile profesionale ale medicilor si asistentilor medicali, alte organizatii non-
guvernamentale care promoveaza ingrijirile paleative si in primul rand EAPC, organizatie non-
guvernamentala importanta a Consiliului Europei care, drept reactie la recentul raport Marty,
incearca o conjugare a pozitiilor organizatiilor de profil nationale, a altor organisme cu profil
etic, de drepturi ale omului, confesionale.
Alternativa etica a eutanasiei si suicidului asistat medical o constituie, cum se stie, ingrijirile
paleative (I.P.).

CONCEPTE SI DEFINITII ALE INGRIJIRII PALEATIVE

Prima definitie apartine EAPC si a fost reluata si dezvoltata mai tarziu de OMS; ea include unele
norme si valorile subiacente ale ingrijirilor paleative, pe cand definitiile SAM si E nu spun nimic
despre normele si valorile asociate cu ceea se defineste.
Cand expresia "fait mourir a la demande" este utilizata, este vorba de o descriere tehnica a
actului bazata pe procedura utilizata - cel mai adesea injectarea unui barbituric care induce o
coma, urmata de administrarea de relaxante neuro-musculare (curara) care determina o oprire a
respiratiei, letala rezulta necesitatea unei distinctii nete intre "ceea ce este" .Ingrijirile paleative
sunt un domeniu de ingrijire recunoscut si in plina expansiune.

Dar ceea ce se intelege exact prin I.P., unde si cand incep si unde se termina (faza si tipul de
boala, prognosticul si mediu de ingrijire) continua sa faca obiectul unor dezbateri fara sfarsit
(Ten Have H, Janssens, 2001, Ten Have H, Clark D, 2002).

Exista diferente regionale, nationale si culturale in abordarea si organizarea I.P.

Aceste diferente, puncte de vedere se regasesc in practica profesionala.

Definitia EAPC (1989) reluata de OMS a reusit sa unifice diversele miscari si organizatii de I.P.
existente in diferitele tari europene, fiind recunoscuta de OMS in documentul "Cancer pain relief
and palliative care" (Soulagement de la douleur du cancer et soins palliatifs) 1990.
Mai recent (2002), o noua definitie, mai ampla, vine sa intregeasca pe cele anterioare:
"I.P. sunt o abordare care amelioreaza calitatea vietii pacientilor si a familiilor lor care trebuie sa
faca fata problemelor pe care le ridica o boala evolutiva. Aceasta abordare se refera la prevenirea
si alinarea suferintelor, gratie unei identificari precoce, unei evaluari riguroase si unui tratament
eficace al durerii si al oricarei alte probleme, fizice, psihosociale si spirituale.

I.P.:
- Aduc o alinare a durerii si a altor simptome.
- Respecta viata si considera moartea ca un proces natural.
- Nu urmaresc nici grabirea nici intarzierea mortii.
- Integreaza aspectele psihologice si spirituale ingrijirii.
- Propun un sistem de sustinere care ajuta pacientii sa duca o viata cat mai activa posibil pana la
moarte.
- Utilizeaza o abordare in echipa pentru a raspunde nevoilor pacientilor si familiilor lor, inclusiv
in perioada de doliu daca se impune.
- Amelioreaza calitatea vietii si pot avea, de asemenea, o influenta pozitiva asupra evolutiei bolii.
- Se aplica precoce in evolutia bolii, in conjunctie cu alte tratamente care privesc prelungirea
vietii ca de ex. chimioterapia sau radioterapia incluzand explorarile necesare pentru a intelege
mai bine si pentru a aborda mai adaptat complicatiile.

Pe de alta parte sunt notiuni, concepte, tehnici, controversate, care necesita discutii, precizari,
delimitari pentru o deslusire a sensurilor si incadrarii corecte a unei conduite sau alteia:

- Moartea medical asistata

- Refuz/abandon al unui tratament inutil
- "Sedarea terminala"

Exista un numar de definitii ale E si SAM care au fost formulate pana in prezent. Adeptii
ingrijirlor paleative considera ca nici unul din gesturile urmatoare nu trebuie sa fie considerat ca
E, in cadrul definitiilor utilizate:
- A refuza un tratament inutil
- A opri un tratament inutil
- "O sedare terminala" (folosirea de sedative pentru a alina suferintele intolerabile ale ultimelor
zile).

A face sa moara cateodata, cu ajutorul unor medicamente, fara consimtamantul sau, de maniera
non-voluntara (persoana este incapabila sa-si dea consimtamantul) sau involuntara (contra
vointei persoanei), nu este eutanasie ci moarte ("murder", "meurtre").

E nu poate fi deci decat voluntara (Materstvedt L., J. Kassa S 2002, Griffiths J.Bood A, Weyers
H, 1998).

In consecinta, expresia utilizata frecvent E voluntara nu trebuie adoptata pentru ca presupune ca

ar exista si E involuntara.
In literatura, ca si in dezbaterea publica, se face o distinctie intre E zisa activa si E zisa pasiva.
E este activa prin definitie si deci termenul de E pasiva este o contradictie.

Se recomanda adoptarea definitiilor urmatoare:

- E este a oferi moarte la cerere (omorarea, uciderea la cerere) si ea poate fi definita ca un act
realizat de cate un medic care ofera solutia mortii intentionat unui bolnav, prin administrarea de
medicamente la cererea bolnavului competent si care doreste (bolnav competent - cu
discernamant conservat integral si informat).

- SAM poate fi definit ca actul medicului care ajuta intentionat o persoana sa se sinucida
furnizandu-i medicamente pe care si le va administra singur, la cererea sa voluntara si
competenta.

Aceste definitii, clarificari, analize reprezinta opinia EAPC si, dincolo de faptul ca se constituie
in argumente anti E si anti SAM, ofera o revizuire a unor definitii si concepte cu care se opera
pana in prezent.

PRINCIPIILE PENTRU CARE MILITEAZA EAPC

(SI ASOCIATIILE NATIONALE MEMBRE)

EAPC are datoria de a sublinia si de a promova importanta acompanierii(in sens comprehensiv,

suportiv si de ingrijire activa - caring) pacientilor atinsi de o boala incurabila, conform definitiei
OMS 2002, a I.P.
I.P. cauta sa previna si sa reduca suferinta si disperarea traite de bolnavi la sfarsitul vietii.
Respectul autonomiei este un obiectiv important al I.P.; ele cauta sa intareasca si sa restaureze
autonomia si nu sa o distruga.
Accesul la I.P. de calitate trebuie sa fie facilitate printr-o politica nationala si internationala care
aloca resurse echipelor multidisciplinare de I.P. in toata Europa.
Pentru o abordare si definire a pozitiei de principiu, conforma cu obiectivele sale, EAPC si-a
constituit un Grup de reflexie etica, format din experti - bioeticieni, juristi, medici, psihologi etc.,
care incepand cu anul 2001 s-au intalnit de 3 ori: la al 7-lea Congres EAPC Palermo, aprilie
2001, la Trondheim, Norvegia in septembrie 2001 si la Sion, Elvetia in 2002. Un acord si un
document de consens au fost elaborate si prezentate Comitetului Drector al EAPC in aprilie
2002.

Grupul de reflexie si-a delimitat urmatoarea pozitie:

1. Admite emergenta in Europa a mai multor atitudini privind E si SAM si necesitatea de a

incuraja o dezbatere activa cu acest subiect.

2. Analiza atitudinii privind E si SAM de catre profesionisti si de catre populatia generala, ca si

analiza experientei pe care o au, pot alimenta o dezbatere mai larga. Totodata se constata ca
majoritatea studiilor au unele slabiciuni metodologice, ceea ce ridica indoieli in ceea ce priveste
baza de date. De aceea, recomanda o mai buna coordonare a abordarii acestor date.

3. Cererile individuale de E si de SAM sunt de origini complexe si se bazeaza pe factori

personali, psihologici, sociali, culturali, economici si demografici. Astfel de cereri necesita un
anume respect, o atentie vigilenta ca si o comunicare deschisa in context clinic.

4. Cererile de E si SAM sunt adesea modificate, reformulate de alternativa I.P. complete (de care
pacientul ia cunostinta si la care adera) Pentru aceste persoane care cer E sau SAM se impune sa
poata avea acces la I.P.

5. E si ajutorul la sinucidere nu trebuie sa faca parte din responsabilitatea I.P.

Pe baza opiniilor Grupului de Etica (Ethic Task Forces) si adaugand opiniile proprii, EAPC isi
exprima urmatoarea pozitie fata de Raportul Marty privind legalizarea E si a SAM ca si fata de
alte initiative si demersuri asemanatoare.

Intrucat EAPC reprezinta majoritatea oamenilor ce lucreaza in domeniul I.P., aceasta organizatie
ia in consideratie in mod foarte serios problema eutanasiei. Un grup de lucru a studiat aspectele
actuale si a elaborat recent un document de luare atitudine: "Eutanasia si suicidul asistat: un
punct de vedere al Comisiei Etice a EAPC" (Ethics Task Force).
Acest document este adoptat de bordul asociatiei si reprezinta pozitia oficiala a EAPC.

"Cerem membrilor Adunarii Parlamentare sa ia in considerare aceasta pozitie atunci cand

discuta raportul Marty.
Raportul Marty in sine este inconsistent si amesteca aspecte diferite, pornind de la opinia
publica si pana la procesul de luare a deciziei clinice.
Asumarile sunt facute si folosite ca baza de argumente in afara unui minim de cunostinte in
practica ingrijirii pacientilor muribunzi.
Acest raport intoarce problema in jos. In timp ce demersul rezolutiei in sine deschide pledoaria
unei cercetari mai intense, el clacheaza in pledoaria legalizarii eutanasiei.
Cerem Adunarii Parlamentului European sa tina seama de urmatoarele lucruri:
- eutanasia, chiar daca este o parte a practicii in diferite tari, este o exceptie si trebuie sa
ramana asa.
- exceptiile nu sunt o baza buna pentru legalizare.
- deciziile asupra sfarsitului vietii pot fi luate numai daca ingrijirile paleative adecvate se ofera.
- I.P. adecvate trebuie sa fie disponibile si accesibile pentru pacientii muribunzi.
- I.P. adecvate includ o infrastructura adaptata a institutiilor de I.P. si profesionisti specializati.
- profesionistii specializati si institutiile de ingrijiri de sanatate necesita o infrastructura
adecvata a dobandirii cunostintelor, de exemplu, programe de cercetare si formare.
- orice incercare de a legaliza E trebuie precedata de o dezvoltare a I.P. de buna calitate,
insemnand dezvoltarea si finantarea institutiilor de I.P., a profesionistilor si a formarii.
- orice legalizare referitoare la deciziile ce se iau la sfarsitul vietii trebuie sa se bazeze pe
practica ingrijirii si pe nevoile pacientilor".

Concluzii:

"EAPC considera neetice discutiile privind legalizarea E pentru pacientii terminali, atata timp
cat pacientii nu primesc ingrijiri adecvate in toate tarile europene. De aceea cerem de urgenta
Consiliului Europei sa acorde prioritate in imbunatatirea I.P. in toate tarile europene, in loc sa-
si iroseasca energia si resursele in aspecte privind legalizarea E."

Pozitii ale unor personalitati -

lideri de opinie in Ingrijri Paleative

Prof. Dr. Hank ten Have - profesor de Etica Medicala - Centrul Medical Universitar Nijmegen,
Olanda :

"Dezbaterile asupra E incep adesea cu asa numitele cazuri paradigmatice care par sa solicite E.
Aceste cazuri sunt expuse in literatura stiintifica si in cea adresata publicului larg pentru a ilustra
relevanta si plauzibilitatea E in circumstante particulare.
Pe masura ce dezbaterile s-au dezvoltat de-a lungul timpului, din ce in ce mai multe cazuri au
evidentiat diferente semnificative intre aceste cazuri paradigmatice sugerand ca E poate fi
justificata si in alte conditii si circumstante.
E este un aspect care continua sa fie asociat cu puternice convingeri morale.

In Olanda, dupa 3 decenii de dezbateri si experienta practica, E nu este inca o practica stabilita
sau normala. Noua lege, aprobata in aprilie 2002 (in Olanda nota noastra), face din E o
interventie medicala legala in circumstante particulare; chiar si in Olanda dezbaterile medicale,
legale si politice continua. Cazul Brongersma a adaugat noi dimensiuni si a creat confuzii. Cum
poate, atat de simplu, a fi in varsta, fara nici o afectiune mentala sau fizica, dar obosit de viata, sa
fie o conditie de suferinta insuportabila? Apoi, a aparut cazul van Doigen, medicul generalist
care apare in binecunoscutul documentar televizat Moartea la cerere. Acesta a fost acuzat ca a
practicat E unui pacient la cererea familiei. Van Doigen a fost gasit vinovat de crima dar nu a
fost acuzat deoarece a actionat cu integritate.
Abordarea mortii si a muribunzilor
Cazul paradigmatic ce este prezentat in dezbaterile asupra E ne arata un pacient competent in
ultima perioada a vietii cu o boala incurabila si cu un status de suferinta insuportabila.

Moartea controlata - principiul autonomiei individului.

Autonomia individului - moartea este o decizie personala. Datoria medicului este sa se asigure ca
pacientul a luat o decizie voluntara si atenta.
Autonomia este o caracteristica de baza a conditiei umane pentru ca garanteaza ca fiecare
persoana este libera si capabila sa ia decizii in concordanta cu propriile dorinte.

Moartea preventiva
O moarte buna este atunci cand persoana este inca activa si se simte bine, inainte ca orice
deteriorare sau declin datorate bolii sau imbatranirii sa apara. Daca suferinta insuportabila este o
justificare majora pentru E, de ce sa mai asteptam pana cand suferinta devine insuportabila?
- pacienti care nu solicita E, dar la care medicul considera ca suferinta insuportabila e mai grava
decat moartea.
- pacienti incompetenti
- pacienti cu afectiuni psihiatrice
- pacienti cu dementa
- nou nascuti cu handicap
Eutanasia este un act de compasiune pentru ca sa omori persoana este mai bine decat sa o lasi sa
sufere.

Ar trebui sa existe criterii, altfel luarea deciziei va depinde de valorile subiective si individuale
ale medicilor.

Moartea paleativa
In Olanda I.P.au devenit parte a politicii sanitare, doar in urma cu cativa ani.
Intreruperea tratamentului si sedarea terminala demonstreaza urgenta acestei noi imagini de
moarte paleativa. Adormirea pacientilor terminali a fost intotdeauna respinsa datorita pierderii
controlului si autonomiei.
Moartea poate fi buna, nu numai daca este controlata deplin de pacienti, dar si pentru ca este
ultimul capitol al biografiei personale, adesea dificil si tulburator, dar tolerabil."

Prof.Dr. Derek Doyle - vicepresedinte EAPC, autorul celui mai mare tratat de Medicina
Paleativa - Marea Britanie:

"Din 700 facultati de medicina din intreaga lume, numai in 170 se predau I.P.
Avem responsabilitatea sa oferim pregatirea in I.P. precum si imbunatatirea acestei pregatiri.
Avem responsabilitatea morala sa oferim populatiei si accesibilitatea la I.P.
Cei care lucreaza in domeniul I.P. nu au dreptul sa ii condamne pe cei care promoveaza E, sincer
preocupati de usurarea suferintei, atata timp cit au facut tot ce este posibil ca sa promoveze I.P.
ca pe o alternativa universal accesibila."

Prof. D. Doyle, considera ca "in I.P. noi am clacat si am lasat usa deschisa pentru legalizarea E,
daca nu cautam sa cunoastem si sa intelegem mai mult din experienta suferintei mortii".

In sinteza, la toate cele de mai sus se poate conchide, privind optiunea intre ingrijirea omului si
omorarea sa:

1. E nu poate fi altfel definita decat ca omorarea oamenilor.

2. In aceasta situatie suntem in fata unei chestiuni de viata sau de moarte: decizia este
irevocabila.
3. Sa rezistam inceputului (initial, E poate fi permisa doar in cazuri exceptionale si foarte bine
justificate, ulterior, va fi general acceptata, uneori ar putea deveni chiar normala o asemenea
practica).
4. Acceptarea E ar insemna blocarea reformei: structurile conservatoare in loc de structurile
reformiste. (E "cea mai macabra dezvoltare viitoare" o orientare economica exclusiva a
sistemului de sanatate).
5. S-ar exercita presiuni suplimentare asupra suferintei (trebuie sa moara fara sa vrea acest
lucru).
6. Comunicarea cu cei slabi este o piatra de incercare pentru societate.
7. Menirea medicului trebuie sa ramana: ameliorarea suferintei si calitatea vietii si nu
suspendarea vietii (omorarea).
8. Daca un doctor ofera E, aceasta nu inseamna neaparat o moarte usoara pentru persoana
bolnava. Pot aparea complicatii: 23% spasme, voma, 18% este necesara inca o incercare, 10% nu
survine moartea.
9. Dezvoltarea cailor alternative: medicina paleativa si hospice se asociaza programului reformei
si, dincolo de aceasta, se integreaza moralei relatiei medic-pacient si relatiei societate-pacient.

Bibliografie

[1]. ***, Euthanasie et suicide medicalement assiste: point de vue du groupe de reflexion ethique
de l?EAPC, Journal Europeen de Soins Palliatifs, 2003, vol. 10, nr. 2, pag. 63-66.
[2]. ten Have H., Janssens R. - Palliative Care in Europe: concepts and policies, IOS Press,
Amsterdam, 2001.
[3]. Clark D., ten Have H., Janssens R. - Common threads? Palliative Care service developments
in seven European countries, Palliative Medicine, 2000, 14, 479-490.
[4]. ***, World Health Organisation's Global Perspective, J. Pain Symptom Manage, 2002,
24(2), 91-96.
[5]. ***, 8th Congress of European Association for Palliative Care (EAPC) - The Hague, the
Netherlands, 2-5 April 2003, European Journal of Palliative Care 2003, 10(2) supplement.
[6]. ***, EAPC Congress Highlights, Saturday 5th April Day 2 - European and US perspectives
of physician-assisted suicide and Euthanasia.
[7]. ***, Parliamentary Assembly - Council of Europe - Euthanasia, Doc. 9898, 10 Septembre
2003, Report social, Health and Family Affairs Commitee.
[8]. Materstredt L.J., Clark D., Ellershaw J., Rapin Ch-H., Euthanasia and physician-assisted
suicide: a view from an EAPC Ethics Task Force, Palliative Medicine, 2003, 17, 97-101.