Pictura moderna reprezinta un subiect mai putin inteles pe la noi.

Arta este deseori

asimilata cu o fotografie, cu o reproducere exacta a realitatii. Cu toate acestea o lucrare
precum coloana infinitului nu este greu de inteles. Coloana nu este o reproducere a realitatii, ci
reprezentarea unei idei cate se poate de abstracte: infinitul. Artistul ar fi putut sculpta o silueta de
femeie, cu privirea alungita, cu o atitundine nostalgica. Un personaj care priveste catre orizont,
care se gandeste la nimic. Ar fi fost o varianta de a ilustra infinitul. Insa solutia aleasa a fost mult
mai puternica, tocmai pentru ca nu a apelat la realitatea imediata.

CUBISMUL

Primul curent artistic -atat pictura cat si sculptura - care a renuntat al reproducerea fidela a
realitatii a fost cubismul. Experientele cubiste - fete turtite, ochi asezati oblic pe aceeasi parte cu
urechea - starnesc si acum nedumerire. Are cubismul o logica? Are, dar experienta cubista e mult
mai veche decat s-ar crede. Ea isi gaseste radacini in pictura... Egiptului Antic. Explicatia este
destul de simpla. Imaginati-va fotografia unui cap, vazut din profil. Conturul fetei se percepe
destul de bine: se vede clar forma fruntii, a nasului, conturul buzelor. Ochii insa nu se prea vad.
Pupila e o pata turtita, lacrimarul este ascuns, albul ochiul este ascuns pe jumatate. Rezultatul
este ca ochiul isi pierde impresia pe care o are din fata. Aceasi figura, vazut din fata. Ochii se vad
perfect, complet, insa elementele fetei sunt neclare. Daca persoana ar fi bronzata si fotografia s-
ar afla la distanta mare nu ne-am da seama ce forma are nasul, ce forma au buzele, arcadele etc.
S-ar vedea doar ochii.

Egiptenii desenau intotdeauna figura umana din profil, insa ochiul il pictau vazut din fata, pentru
a-i pastra impresia puternica. Intreaga figura avea o alcatuire ciudata, insa siluetele avea o
vizibilitate perfecta. Toate elementele corpului erau clare, de la ochi pana la degete.

Cubismul a preluat aceasta idee si a dezvoltat-o. O figura cubista este desenata simultan atat din
fata cat si din profil. Ochii sunt vazuti intotdeauna din fata. Ideea cubismului a fost de a prezenta
absolut toate fatele modelului. Un vas era desfacut in toate partile componente si recompus intr-o
singura imagine.

Aceasta prima faza poarta numele de cubism analitic. Ulterior, Pablo Picasso s-a intrebat daca
forma unui ochi nu poate insemna ceva mai mult decat o simpla descriere. In Guernica, Picasso
picteaza o femeie care tipa deznadajduita, prinsa in iuresul calului de metal, alegorie a
razboiului. Ochiul femeii are forma unei lacrimi. Un ochi-lacrima. Nu doar o simpla descriere a
realiatii, ci oo metafora.

ARTA ABSTRACTA

George Enescu facea la un moment dat o comparatie intre muzica si pictura. Muzica - sustinea
Enescu - este superioara picturii, pentru ca muzica nu se foloseste de un suport real, ci este
abstracta. Ea rezista doar prin sunet, prin materia ei de baza, in timp ce pictura este parazitara,
este obligata sa reproduca realitatea ca sa existe.

Insa pictorii si-au pus pe buna dreptate intrebarea daca senzatiile obtinutinute prin reproducerea
unui obiect real (de la model uman pana la peisaj) nu puteau fi obtinute doar prin pete de culoare.
Culorile au o viata proprie si produc o senzatie distincta. Rosul creste presiunea sanguina si
accelereaza bataile inimii, este culoarea erotismului, a revolutiilor, a salbaticiei, a sangelui.
Albastrul e expresia increderii, a seninatatii. Verdele calmeaza, galbenul da senzatia de lumina,
portocaliul de caldura. Pictorii si-au dat seama ca in lipsa unor reprezentari concrete culorile pot
trezi senzatii.

In prima faza pictorii s-au orientat catre formele geomerice, si au incercat sa gaseasca o relatie
intre culoare si forma. Kandisky a fost cel mai fervent sustinator al spiritualitatii in pictura, al
deschiderii "ochiului interior". Avand convingeri teozofice si orientale Kandisnky a compus
imagini interesante, cu linii, cercuri care se intrepatrund, triunghiuri, experimentand constant
forma si culoarea. Altii l-au urmat mergand pe drumul deschis de el.

INFORMALUL

Arta abstracta era o solutie buna de eliberare a culorilor de sub imperiul reproducerii, insa avea
un neajuns: formele geometrice, chipurile geometrizate excesiv inspirate din arta africana ori
filosofiile orientale erau tot o forma de reprezenatare. Cercul este o notiune abstracta, nu o
realitate concreta, insa un cerc albastru inseamna totusi o culoare captiva in interiorul unei forme.
Arta ramasese in continuare vehicolul conceptiilor, al notiunilor.

Informalul a fost o cotitura radicala. Pictorul functioneaza ca un automat, folosind impulsul in

locul ratiunii. Culorile nu mai au forma, ele sunt aruncate pe panza ca rezultat al unei actiuni
inconstiente. Explicatia? Adevaratele legi ale picturii se afla ingropate in subconstient. De aici
starea de transa. Pictura nu mai este o opera gandita, ci o radiografie a unui impuls. Un
instantaneu al subconstientului. Curentul a purtat numele de gestualism

Nu e de mirare, Freud intrase deja in scena...

SUPRAREALISMUL

Informalul nu a avut o rezistenta prea mare. Realul s-a intors sub alte forme. Suprarealismul
sondeaza subconstientul ca si pictura gestuala, insa folosind elemete din realitate.