Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine.

E in joc tot trecutul

tau. Noul creeaza discontinuitate, de aici teama. Ai trait intr-un fel, ai gandit intr-un
fel, ti-ai facut o viata confortabila pe baza credintelor tale. Apoi ceva nou iti bate la
usa si intregul sablon al trecutului urmeaza sa fie tulburat.

Daca lasi noul sa intre, n-ai sa mai fii niciodata acelasi, noul te va transforma!

Este riscant. Niciodata nu poti sa stii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut,
este familiar; ai trait cu el mult timp, esti la curent cu el. Noul este necunoscut.
Poate sa iti fie prieten, poate sa iti fie dusman, cine stie?!

Pentru a lasa noul sa intre e nevoie de curaj, si nu de curaj obisnuit, ci de curaj

extraordinar! Iar lumea e plina de lasi, de aceea oamenii si-au oprit dezvoltarea.
Cum sa te dezvolti daca esti las?!? La fiecare noua ocazie te codesti, dai inapoi,
inchizii ochii. Cum sa te dezvolti? Cum sa fii? Doar pretinzi ca esti! Si pentru ca nu
poti sa te dezvolti, nu poti sa cresti, trebuie sa gasesti cresteri inlocuitoare. Tu nu
poti sa cresti, dar contul tau din banca poate sa creasca, asta e un inlocuitor. EL nu
are nevoie de curaj, e perfect adaptat la lasitatea ta. Contul din banca creste
intruna si incepi sa crezi ca si tu cresti. Devii mai respectabil. Numele tau si faima ta
continua sa creasca si crezi ca tu esti in crestere?! Nu faci decat sa te amagesti
singur!! Tu nu esti nici numele, nici faima! Contul din banca nu e fiinta ta! Dar daca
te gandesti la fiinta incepi sa tremuri, deoarece daca vrei sa cresti, sa te dezvolti,
trebuie sa te lepezi de toata lasitatea.

Cum sa devenim noi? Nu putem deveni noi cu de la noi putere, singuri! Noutatea
vine de dincolo, de la Dumnezeu, sa spunem. Noutatea vine de la existenta. Mintea
e mereu veche. Mintea nu e niciodata noua, ea e acumularea trecutului. Noutatea
vine de dincolo, e un dar de la Dumnezeu.

Curajul inseamna sa te avanti in necunoscut in ciuda tuturor temerilor. Curajul nu

inseamna lipsa de teama. Lipsa de teama apare pe masura ce esti din ce in ce mai
curajos. Lipsa de teama inseamna experienta suprema a curajului. Ea este
incununarea curajului absolut. Insa la inceput nu exista mare diferenta intre omul
las si cel curajos. Singura diferenta e ca lasul isi asculta temerile si le urmeaza, iar
curajosul le pune deoparte si merge inainte. Omul curajos se avanta in necunoscut
in ciuda tuturor temerilor sale. El isi cunoaste temerile, stie ca exista.
 Sa accepti provocarea necunoscutului, in ciuda tuturor temerilor, inseamna curaj.
Temerile exista, dar daca tu accepti, iar i iar, provocarea, incetul cu incetul acele
temeri dispar. Trairea bucuriei pe care o aduce necunoscutul, marele extaz care
incepe sa apara odata cu infruntarea necunoscutului te fac mai puternic, iti dau o
anume integritate, iti ascut inteligenta. Pentru prima data incepi sa simti ca viaa nu
e doar plictiseala, ci aventura. Apoi, incetul cu incetul, temerile dispar, si esti mereu
in cautarea unei noi aventuri.

Dar, in esenta, curajul inseamna sa risti cunoscutul pentru necunoscut, familiarul

pentru nefamiliar, confortabilul pentru neconfortabil; el e un pelerinaj aspru spre o
destinatie necunoscuta. Niciodata nu stii daca ai sa poti sa mergi pina la capat sau
nu. E un joc de noroc, dar numai cei care joaca la noroc stiu ce e viata.

Osho