CAPITOLUL I FORMALISMUL FIZICIL CUANTICE 1.1 Operat de observare (misurare) in fiziea cuantica fn orice tworie fizick mirimile de © important fundamentala sunt observabilele sistemului, adic entitati care, in principia, pot fi masurate pe sistemul firie considerat printr-o operatic convenabild si reproductibil, Act de observate (misurare) presupune o interactie intve eparatul de misucd si sistemul fizic studiat, aceasté interactie numindu-se operatie de misurare, Pentru studi! microsistemelor se pan urmétoarele intrebar a) cate observabile este necesar 88 masurdm? b) cur afecteaza operatia de masurare statea sistemultn? ©} cum dim rezultatul masurétorii? Rasponsurile la aceste intrebiri reies din analiza bazei experimentale a fizicit cuantice gi le vom da tn continua 2) fn fica clasic, un sistem ou grade de libertate este caracteritat complet prin cele 2f variabile canonice (y, - coordonatcle generalizate, pj ~ impulsurile gencralizate, fn fizica cuantied, masurarea simultand, cu oriedtd precizie, a perechilor de variabile monice este principtal imposibili, produsul incertitudinstor nu poate fi Facut oncai de mic (ap, -Ag, 24). Relapile de incertitudine Heisenberg limiteara preci masurdtorilor simultane ale acestor marimi fizice. Aceasti caracteristicé a variabilelor canonice se numeste comptemen- taritate gi trebuie priviti ca un rezultat experimental Prin urmare, informatia asupra starii unui sistem fizic cuantic cu f grade de libertare este datd de numai f parametri independenti, fiind supusé: complemen saritaiti. b) Orice operatie de masurd alecteara starea sistemului studiat. De exemply, masurarea intensitétii curentului dintr-un enreuit electric presupune introducerea in acel cirewit a unui ampermetra a cBrui rezisten{d modified valoarea curenaului. Dacd ins rezistenga ampermetrului este mult mai mici decit a circuntului, modificante 82intensititii sunt foarte mici, practic neglijabile. fn fizica clasic&, perturbarea sistemului prin operatia de masurare poate fi corijata in principiu in totalitate, deci se poate neglija Nu acelasi lucra se poate spune despre operafiile de misurare asupta sistemelor cuantice: fiecare operatie de masurare perturba incontrolabil sistemut iar perturbatiile mu pot fi neglijabile Sa considera experienja de difractie a electronilor printr-o fant (cep.15.3.) cu obtinerea pe un ecran a unor maxime si minime de difractie; initial react fn stiri clectronii se aflau fntr-o stare Zp, internctia cu famta fortandy-i iferite, corespunztoare maximelor sau minimelor de diferite ordine Considerim fanta ca un aparat de misur§ a poritiel; starile clectronilor dupa trecerea prin fant vor Es, Yy..u8n corespunzatoare dicectiilor de ds lasare ulierioare fantei, Daci se schimba fanta cu o alta, de alté Lirgime, de exemplu, starile clectronilor dupa trecerea prin fant vor fi altele: 3°), 32.....2"%, deei putem spune cf dupa interactiunea cu un aparat de masuri A, un sistem cuantic este forfat si treacdi in , caracteristice aparatulut A. tuna din statile unui gir de stiri 2,23 Maljimea stérilor 2?,24.,.....54 se numeste mulfimea stirilor proprii ale sistemului asociat’ aparatului A. Din picate, nu se poate preciza In care din stirile Edin multimea starilor proprii va trece sistemul, deci perturbarea sistemului de ciitre aparatul de masuri este incontrolabild, Acum se cl: rific& si nofiunea de complementaritate: montajul de le difractia electronilor printe-o fant flind un montaj de msurare a poritiei x, aduce sistemol ints-una din stirile propri ale lui x dar e ineapabit s&-1 aduc8 simultan st fntruna din stirile proprii ale impulsului p. Montajele de masurare a dou variabile complemeniare se exclud reciproc. Daca am reali 4 mai inti o operafie de masurare a impulsului, masurarea cu precizie a pozitici nu mai este posibila. Este deci importantd ordinea operatiilor de mésurare, in general sistemele cuantice se pot gasi in stiri recultate din suprapunerea mai multor stdri, existdnd o infinitate de moduri de realizare «@ acestei suprapuneri. 8Daca un sistem se giseste initial intro stare E*, care apartine mulfimit stirilor proptii asociate co aparatul A, la 0 noull interactie cu acest aparat starea sistemulai nu mai este perturbatd. Spunem c& sistemul era pregttit”” pentru misurarea cu aparatul A. ©) in ceca ce priveste rezultatul misuriiril unei observabile: concluzia este cc dacd nu se poate preciza exact in care din stitile proprii * va fi fortat sistemut si treacii este imposibil de a preciza exaet rezultatul misuriri. Se poate preciza do: probabilitatea ca sistemul sd treacé Intr-o stare sau alta deci doar probabilitatea de a obgine un rezultat sau altul al masuratorit Singura exceptie este cea in care sistemul era deja fntr-o stare proprie a aparatului, stare care nu mui e perturbata si in care se poate sti cu exactitate rezultatul misutéri in coneluzi c, singurele afirmatii care se pot face asupra unui sistem fizic cuantie sunt cele de natura statistid: Rispunsurile fa fntrebire a), b) si ¢) constituie sinteza bazei experimentale a fizicii cuantice. Aceste concluzii sunt punctete de plecare in enuntarea principiilor gi postulatclor pe cate se intemeia firica cuanticd $i pentru ca fizica cuanticd si fie © stiint& selfconsistenta, intregul stu edificiu constituit pe baza principiilor si postulatelor trebuie si conduc’ in final automat la aceste concluzsi experimentale. 11.2 Postulatele fi cuantice IL2A Postulatul descrierii staré unui sistem euantic (primul postulat) Cand ne teferim Ja specificarea stirii unui sistem cuantic uebuie si infelegem cd dispunem de o entitate care s& contind toatd informapia despre sistemul respectiv. Tinind seama de dualitatea corpuscul-vnd’ si de natura stasticd a previziunilor din fizica cuantic’ s a inirodus urmatorul postulat Starea unui sistem cuantic este complet determinaté de céitre functia sa de ne Dupa cum am mentionat gi in cap.15, interpretarea fizicd a functiei de undit ands li ‘1 fost dald in 1926 de cétre Max Bor, find legatd de probabilitatea de localizare in 4spatiu a sistemului cuantic; deci dP est probabilitatea de a gsi sistemul tn elementul de volum dV din jurul punctutui ¥ la momental t,atunei qty este donsitatea de probabilitate de localizare a sistemului si tndeplineste condifia de normare Jlw@nfav =1 1) care semnifick certitudinea de a gsi sistemul undeva in spatiu. Conditia de normare poate fi satisficutd numai daca integrala din (11.2) este convergenti; in caz contrar functia y(,t) nu va putea servi la caloulul densitati de probabilitate de localizare ci cel mult la ealculul probabilitatii relative de localizare Mal in dou puncte A i B, prin raportut we (ca tn cazu! particulei libere), Ive Din interpretaren fizicd a functiei de unda rezulté si proprietatite sale: 4) conditia de normare se poate realiza doar dac& w(*) se anuleazd suficient de repede cand 7 +, deci funetia de unda trebuie s& fie finitit (marginiti) b) din punct de vedere fizic, sistemul cuantic se afl la un moment dat inte- un singur loc de censitatea de probabilitate © 0 functie univoct de 7, ceva ce impune ca 51 y{F) (sau cel putin fy?) si fie functic univoed de #5 c) probabilitatea de a gisi sistemul fizic in dowd puncte infinit apropiate trebuie s& difere print cantitate infinitesimald, deci () trebuie si fie o functie continua de F Conditiile 2), b}, ¢) pentru functia de und se numese condiii standard. Funcfia de undi y(?) este in general complexa de variabili real’; ea poate fi multiplicatd cu un factor de faz de forma e” far a-i schimba semnificatia fizied Am vazut anterior c& stérile unui sistem cuantic pot regulta din suprapunerea altor stn. Functia de und trebuie atunci sa verifice principiul superpozitiei .Dacé un sistem cuantic se poate gdsi intr-un sir de stdiri descrise de Jfinctiite de wndd Yo, Youu Ym, eb se poate gisi si intro stare rezultaté prinsuprapunerea acestor stiri, descrisi de 9 combinatie liniard a functiilor de undeé de tiput v= Sav, (3) unde cx sunt constante complexe.” “Trebuie sublisiat eB favele relative ale funcilor yx afecteazi micimea [y/ astfelo8, dacd yy = Ive’ sar va =[vale™? gi w= c.¥% +ea¥Fa. atunct we k.w,|? +swal' +2Ref,c3!y,|yplexpli(e, —9,))fdeei jul? #kvwil? +eawal? sewn genera We eDhew? Fonetiile y(F,/) care indeplinese conditiile standard gi_principiul suprapunerii aparfia unui spativ vectorial, care este spatiul funefiilor de patra integrabil. Acesta este un spajiu Hilbert cu un numar infinit de dimensiumi, cu Uurmitoarele proprietsi 1) Este un spafiu liniar, adiod fiind date dowd functii de pitrat integrabil yp, i Va orice combinatie Jiniard de tipul cy, +e,¥7, (Cxe2 € C) este :0t o functie de patrat integrabil Linjaritaten acestui spatin exprima matematic principiul fizic suprapunesti stirilor 2) Pe spatiul Hilbert al funetiitor de patsat integrabil este definit produsul scalar a dou funcpi de und wy gi Wo: (v,ws)= [Wily (Fev (4) Produsul scalar are urmitoarele proprietati + (viv. = (wai ©) (Wirt tesWs) =6, Ws W2)#63(Y Ws) (as) dar (4, + 65¥2.Y5)= 6) (¥,.¥5)#e3(¥2.W)) © (vow) 20 iar (yey) daca si numai dactt y = 0 86Mention c& produsul scalar al anei finctii cu ea insasi se numeste norma acelei functii N @wy)= [uve a6 Dac& produsul scalar a doug functii este nul, functiile se numesc ortogonale. Conditia de ortogonalitate este deci (y,.¥y 3) Spatiul fenctilor de patiat integrabil este un spativ complet, adicé orice funetie de pitrat integrabil poate fi consideraté ca limit a unui gir convergent de functii de patrat integrabil. Convergents sirului poate fi punctualé: w= lim Sey, in orice punct din domeniv (1.7) sau in medie: Jim |w-Leevs av=0 (us) care conduce la: furvav = timSe,¢; a9) numiti relafia de compietitudine sau de inchidere, sunt convergente ca seri de mumere si daw tocmai norma senile Se fanesied w Seturile de funcfii yr, dia (1.7) sau (1.8) sunt functit ortogonale si normate la unitate (ortonormate) si definese in spatiul Hilbert o baz’ ortonormata, cu ajpiorul cdzeia se poate dezvolta in serie orice functie a spatiului Presupunem c& printr-un procedeu oarecare am construit o baz ortonormata in spatiui Hilbert al funcfilor de patrat integrabil si am reprezentat © functie din acest spatiu dupa aceasta bazat Sew, (ilo) vl) Setul de coeficienti cg este specific fiecirei functiiy si poate fi interpretat ca find format din ,componentele” vectorului y pe ,axele” We prin anaiogie cu reprezentatea unui vector prin componentele sale si versorit axelor de coordonate,Baza ortonormata odati cunoscuti, fiecare functie de undé va putea fi reprezemtatd doar prin eveficienti ¢, gi va putea fi tratatt ca un vector — vectorul de stare, Dirac introduce 0 notaje $1 o denumire sugestivi penta acesti vector astfel vectorut ket, nota |y) si reprezentt prin vectoral coloan al coeticienitor ey Gi | U) si vectorul bra, notat (y| care simbolizear functia complex conjugatd w" si este reprezentat prin vectorul linie al coeficientilor ¢7 (lel Vectorii ket aleituiese un spatiu vectorial liniar complet, pe care se poat ) (12) efini un produs scalar iar vectorii bra alctwiesc un alt spatiu, cu accleasi proy eta, Genumit spatiul dual al vectorilor bra, Proprictatea de liniaritare arat& c& orice combinatie limar’ de vector’ ket € tot un vector ket si pune in evident’ principiul fizic ol suprapunerii stirilor Produsul scatar in spayiul vectorilor de stare se scric Wh)- on @ «| Psi ket” se obfine termenul ,braket” (parantez’) =Yacg =Jy'way (L13) aturarea simboturilor si prin al ~ cate simbolizeazi produsul scalar Mentionim 8 orice stare fizied a unui sistem este la fel de corect descrisé fie prin vectorul bra fie prin veetorul ket. Propriciajite produsulut sealar se menfin; fie vectoni ket [u) si |v) at produ scalar este $= (uly). Atunct a) (uly) = (vfu)" - hermiticntarea b) (alay, +bv,) = afuly,) +ofu}v,) ts)(os, bus) =8°(o io) +6°()9) c} (ulu)> 0 iar (u[u) =0 daca si numai dacd |u) Norma unui vector de stare este N={ulu) (us) si pentru cd (uju) =(ulu)” rezulta ca N este real. Comparand proprictatile spafiului funetiilor de und’ si cele ale spaqiulut vectorilor de stare se vede cf sunt perfect analoage, deci starea unui sistem cuantic se poate descrie la fel de bine printt-o functie de unda sau printr-un vector de stare, ula Atunei postulatul descnerii stiri unui sistem cuantic se poate for tf: sOrice stare fizicd posibild a unui sistem euantic este descrist complet printr-un vector de stare |W) apartindnd spafiuln’ stavilor, care este un spafin Hilbert” Vom at a in capJL.2.4. c& functiile de unda y{x,y,z) sunt reprezentiri particutare ale vectorilor de stare. 1.2.2 Postulatul reprezentiirii observabilelor fizice (al doilea postulat) ‘Aga cum am mentionat in cap.4E.1, marimile de interes penteu un sistem fizic sunt observabilele sistemului, a céror masurare este principial diferitt pentru sistemele cuantice faji de cele clasice. Privind operatia de masurare a unei observabile ca actiunea unui aparat de misurd specific asupra sistemului si fortarea acestuia din urmd s@ treacd fntr-o stare usociati aparatului respectiv, se pune problema gisiié unci reprezentiri matematice adecvate a acestei operatii de misurare a unci observabile. indnd seama de postubatu! descrieni starilor, starea snifiala a sistemului (inainte de msurare) poate fi deseris’ de un vector de stare |yp) iar starea in care este forfat si treacd prin acjrunca aparatului de masura va fi o stare eescrisi de vectorul de st a)Operatia de misurare a observabilei co”constd in asocierea printr-o anumitd procedurd a unui vector dintr-un spatiu vectorial cu un alt vector din acelasi spati vectorial Matematic, procedure de asociere a celor doi vectoti poste fi descrisa print un operator A . Simbolic operatia de mésurare se exprima prin relatia: Alwa)=[wi) sau Ay, =e (1.36.2) sau mai general, pentru vecton oarecare |) si |v) Alu)=|v) QL.16.b) Vom reaminti pe scurt céieva notiuni legate de operator Js aplicarea fiecBrvia dintre ,termenii” A si B asupra unet functii si sumarea ma 3 doi operatori $= A+B este tot un operator al cirui rezultat este rezultatelor 3) = Bly) 2) Produsul a dot operatori este tot un operator al cil vs) +lye) =)) aL) i ervtat este aplicares succesiva a celor doi factori” asupra unei Fanctii (IL18) Simbolic putem serie K = A-B in particular, aplicarea suecesivi de n ori aceluiagi operator asupra unei func}ii (vector) se poate scrie ca o putere a acelui operator: Attu) = AMAIA......Aju) }=!y) 119) Produsul de operatori este asoctativ dar nu este, in general, comutativ, adica A-Bju)#B- Alu) (1.20) Daca rezultatul aplicdni operatorulu: A-B asupra unui vector coincide cu rerultatal upliciné operatorulun &-A asupra aceluiagi vector se spune ci cei doi operatori sunt comutativi, dacd rezuhatul diferd doar prin semn se spune cA coperatorii sunt anticomutativi Pentru caracterizarea proprietatii de comutativitate se defineste un operator numit comutatorul operatorilor A si B G= [A.B]: AB-BA (21a) ¥0cu semnificatia Gv} = Aju) Balu) aL2t) Ducd Gu} =0 (formal ©=0), operator’ A si B sunt vomutativi; decd he) #0, A si B sunt necomutativi Comutatoru! are urmatoarele proprictiji @ (b) fe) 122) ) fe) nemodificat ju) =u) sau Tu) =|u) (0.23) 4) Operatori finiarit Un operator A este liniar duc oricare ar fi vectori |u,) si |.) si oncare ar fi constantele complexe cy $i ¢2 este ade vrata relat Ae\|u,) +e,]u,))=¢,Ala,)+0,Afu,) «navy 5) Adjunctul unui operator. Operatorii her) (autoadjuneti), Fie veetori ket fu) si [v) si un operator A , astfel ined Aju) = vy) (IL25.a) $i fie cot dot vector bra (u| si (v| duali, Dacdi exists un operator A* astfel incit (lat vy} (1.25) atunei A* se numeste adjunetul iui A Dact A*=A atunci operatorul A se numeste autoadjunct sau hermitie si este satisftcut8 relia: (u/(Av) = (u))o) (1126) sau dac este vorba de reprezentarea stitilor prin functii de undii de patrat integral:Jviliva liv = flaw, w.ev 27) Daca |u) =|v) expresia (11.26) devine {fu} = (ea) = (olan) 4.28) selatie care arati c& expresia (ul Au) este real daca A este hermitic. Lea 6) Valorile proprii si vectorii proprii (functiile proprii) ale operatorilor liniari yi hermitict Prin aplicazea unui operator A asupra unui vector de stare |a) (sau asupra tune} [uncii de patrat integrabil w) se poate obtine tot vectorul |u) (sau functia Y) rmultiplicat printr-o constanta |) 1.29.4) saudy say (11.29.b) fn acest cuz vectorul |v) se numeste vector propria al operatorului A (lunctia ¥ se aumeste functie proprie a operatorului A) iar constanta a s¢ numegte yaloare proprie a operatorului A, corespunzitoare vectorului propria fu) sau functiei proprii w Ecuatile (1.29.2) si (11.29.b) se numesc ecuatii eu valori proprii pentew operatorul A. Dacd relatiile (11.29) sunt satisficute de © mullime fu,) de vectors (sau de o muljime y, de functii) clrora le corespunde 9 multime de constante oy, atunci vorbim despre jyulfimea vectoritor proprit” ai operatorului A (sau multimea funchilor propri) si de ,spectrut valoritor propri? ale operatorului A Problema gasiri valomlor proprii ale unui operator se reduce Ia rezolvarea ecuatiei (1.29.2) sau (11.29.b) si alegerea acelor solu w care sunt functii de patrat integrabil (Finite, univoce, continus). Dacé solute aeceptabile se obtin qumai pentru anumite valori ale constantei o, formand 0 multime disereté, speetrul operatorultt se numeste spectra discret; dacd valorile constantei a variazd continu, spectruloperatorului se numeste spectru continuu, Existé si posibilitates unui spectra mixt; partial discret, partial continwu. Dak A unei valosi proprii 0, fi corespunde un singur vector propriu, atunci valoarea proprie este medegenerata, Daca ins unei singure valori proprii fi corespund mai multi vectori proprit liniar indeperdenti, valoare proprie se numeste degeneratd, In legituré cu funcfite si valrile propri ale operatoritor linia si hermitici existd urmatoarele teoreme: T.L. Valorile proprié ale wnui operator liniar si hermitie suit numere reale, intr-adevar, considerand ecuatia cu valori proprii (11.29.b) Ay = ay si conditia de hermiticitate (IL27) serisd pentru Y, = W fel Jv} yer (1130) avem Ju evav = [lav] wav sau (o-a"l[ "wav =0 «31 Deoarece integrala reprezinta norma lui y care € nenull dacé y ¢ nenul’, rezulta a=" , deci valoatea prope este reala 12. Vectorii proprié (fincfiile proprii} corespunzdtori valorilor proprit distinete sunt ortogonati Cu alte cuvinte duck Ay, =a,y,, si Ay, LW, CUE NSH dy # aly ae A este liniar si hermitic, atunci produsu scalar al functiilor y., si y, este nul (ele sunt ortogonale). Intr-adevar, scriind conditia de hermiticitate (1.27) pentru A jvalav. by =flavaly. ev si folosing ecuatiile cu valori proprii corespunzitozse, obinem: Jv. wd fay, y,d¥ , sau, fiinded al, 98ta, -a,)[viw av =0, $i fiinded prin ipoter’ a, #a, rezulta [y'y,dV =0, adic& sunt ortogonale. De obicei functile care aparin sistemelor ortogonale se normear} la unitate, adica sunt aduse la o forma in care Juiwav (aceasta se tealizeaza prin inmulfirea functilor cu factori constanti, convenabil alesi). Dupa realizarea operatiei de normare, se poate spune ci funcfiile proprii ale unui operuior liniar gi hermitiec constituie un set de funetii ortonormate (sav vectorii proprii ai unui operator liniar gi hermiti Jutwaev rstituie un sistem ortonormat) 32a) sau ota) =, hei (11.32) <_ fil pentnin=m unde 5,, = to ce : si se numeste simbolu! Krdeneker. lo pentran zm Se observ cX teorema 2 a fost demonstrat numai tn cazul vatorilor proprii nedegenerate, Se poate arita cA din functii proprii degenerate se pot construi combinalii liniare care s& fie tot functii proprit ale aceluiasi operator iar acestea din urma pot fi orlonormalizate, astfel neat se poste afirma 4 att tn cazul valorilor proprii nedegenerste cat yi a celor degenerate, functiile proprii ale unui operator lintar $i hermitic formeaza un sistem ortonormat Daci acest sn este si complet, cl formeaza © baz ortonormata in spatiul Hilbert al functiilor de pétrat integrabil La fel, sistemul ostonormat complet al veetorilor proprii ai unui operator liniae gi hermitic formeara o bai ortonormati in spatiut Hilbert al veotorilor de ‘in acest fel am dat un procedeu de constituire a unei baze ortonormate, fie spatiul funettilor de patrat integrabil, fie in spatin! vectorilor de stare: 94necesar sl rwzolvii im ecuatia cu valori proprii a unui operator liniar si hermitic, s& gi jim deci functiile proprii ortogonale, si le normalizim si sé ne asiguram cd formeaza un sistem complet T.3. Pact doi operatori hermitici admit vectori proprit comuni (functit roprit comune) ei sunt comutativi si reciproc. Fie doi operatori A 5i B si |v) vectorii proprii comuni, corespunzitort valorilor proprii ay, respectiv by Aju) alta) Bl B fury) = Belin) Aplicand la stinga fiecérei ecuatii operatorul B, respectiv A Balu,) =a, Blue,) atyDy len) ABlu,) = Bgaglte) $i sciiziind cele doua ccuatii, obtinem, (AB-BAl]u,)=0 si dec operator A 51 8 comuth Revenim acum la obiective! nostra refertor la reprezentarea observabilclor fizice si enuntim urmatorul postulat. wFiecdrei observabile fizice oa unui sistem cuantic ti corespunde tu mecanica cuanticé un operator liniar si hermitic A. Diferitele valori proprié ale acestut operator sunt tocmai valorile masurabile ale observabilel fizice pe care 0 reprezinti Se impun o serie de precizan: 2) Acest postulat vine in sprijinul unei deseriesi matematice adecvate a operitiei de masurare. Daci sistemal firie se giseste tnt-o stare descrist de |) si se doreste misurarea observabiler 7, tizic aceasta revine la actiunea aparatului de masurd pentra cof asupra sistemului gi fortarea sistemului si treacd intr-una din stinle proprii ale aparatului. Acest lueru se poate exprima matematic prin ,actiunea’ operatorului A. atagat observabilei asupra vectorului de stare J) al sistema 5 obfinerea ca rezultat al actiunii a unuia dia vectorii proprii ai operatorulu: A 95b) Operatonul A atasat observabilei trebuie sf fie Tiniar pentru a putea fi satisHicut principiul suprapuneri stiilor. ¢) Din punct de vedere fizic, postolatul reprezentarii observabilelor contine ou Ssiturd esenjiald a fizicii cuantice st anume c& 0 observabil’ fizicd nu poate avea valoti arbitrate i doar cele date de spectrul operatorului asociat. Cum in eazul sistemelor cuamtice spectrul unui operator este, tn generat, discret (sau conyine o parte disereta), puter afirma cf postulatul exprimi constatarea experimental a valorilor discrete pe care le pot tua unele miirimi fizice 4) Cum rezultatal masuritorié este un numér real gi valorile proprit ale operatorilor trebuie $4 fie reale; de aici conditia de hermiticitate impusti operatorilor ascciati obsetvabilelor fizice. €) Din analiza operajici de masurare a reiesit c& rezultatul mésurarii a dou’ observable depinde ~ im general ~ de ordinea de masurare. Matematic aceasta se poate ,traduce” prin faptul ed ~ in general ~ operatorii sunt necomutativi 1) Postulatul nu admite o seciprocd, adied mu orice operator hermitic poate reprezenta 0 observabilé ci numai aces operator hermitici care au un spectru complet de functii propri 11.2.3 Postulatul euantificarié (axioma de cuantificare) (al treilea postulat) Operatorii asociasi variabilelor canonic conjugate satisfac relasiile de comautare ale tui Heisenberg, (11.33) Aceas axiomé este valabila pentru sisteme fizice cu un numir finit de grade de libertate. Operator 4, si fy (k= Lf) se numese operatori cuantich fundamentali 11.2.4 Postulatul (principiul) de corespondenti (al patrutea postal) wOrice mitrime fizied clasicé poate fi construitii din perecki de variabile canonie conjugate printr-o expresie de tipul a = Aay...9 Pip) 96Operatorul asociat wei asifel de mérimi ficice se obfine prin inlocuirea variabilelor canonice clasice cu operatori cuantici corespunzdtori, deci este dat de expresia FG) dBi BaeoBe)* (134) Presupunaind c& print-un procedeu oarecare am construit operatotii cuantici fundamentalt pentra 6 particulé eu trei grade de libortate &,9.2.8,.9, Be» putem obtine oper orii asociati onc&ret mérimi fizice care se poate exprima clasic tn funcfie dex, y. 2 Pas Py Pr De exemplu, momentul cinetic al unci particule 1 = # xj are componentele: =». -@, 1, =p, ap, , ~ Py in fizica cuantic’, operatorii proiecfiilor momentului cinetic vor f (81.35) pispise? iar operatorul (i136) Energia tolalé a unei particule este chiar functia lui Hamikon A= Ee + 2) deci operatorul energiei ~ numit operator Hamilton va fi: A=, +U(%,9,2) (1.37) In cazsl concret al unui oscilator armonic unidimensional de exempla fn legatura cu postulatele enuntate pang acum (1.2.1, 11.2.2.,112.3., 1.24) se pune problema reprezentiirii explicite a vectotilor de stare si a operatorilor. Am vézut in cap 1.2.1. ci un vector ket se poate reprezenta prin matricea unicolo, a coeticientilor sit din dezvoltarea Intr-o baz ortonormata (rel. 11.11) iar in cap.i1.2.2 am vazut cf 0 bazk ortonormati poate fi consiruita din setul complet de 7vectori propsii ai unui operator liniar si hermitic. $é considerim 0 asttel de baz ertonormats sumerabilé [e)ley)ooufe,)ou sh vectoul |e) = Se, ley) aren coeficientitor se face —efectudind §=—produsele ——scalare esJe) = Dev(eslesd= Leas, in acest cuz veetorul |) poate fi reprezentat prin matrices: (eve) (elu) Lowe J Veotorul bra corespanzétor (u] va fi reprezentat prin matrices linie @ c (1.38) coeficientilor cf (I-12) care sunt dafi de produsele scalare (u{e,) Presupundnd aciumea unui operator liniar A asupra unui vector [u), avand cca tezultat obpinerea vectorului |v). | Au), vectoral |v) fn baza |e.) va fi ls) -Glas)= Leelee reprezentat de matricea coeficientilor d Notind Ay ={e,|Ale,) obtinem: = ARee 1.39) Ag sunt elementele unei matrici patrate: ((e,lAje,) (i140) fe,lAle,) Matcicea A se numeste reprezentantul operatorului Ain baza ontonormaté ledsfes)eonfeg)-nnee S& presupunem acum c& baza |c,),[e,)enuley}en este format chiar din vectorii proprii ai fui A, adic dle wen) ataty Atunci clementele de matrice sunt 98An =(e,fAle;)=(e:lafe;)=(er|aj¢,)=a;(e:le;)=4,55 sunt deci nenule numai elementele diagonale ale matricei. Ba devine (ao + Oanne) 2] 0 a 0. (1.42) a. Ak oo ay} Elementele diagonate nenule sunt tocmai valorile proprii ale operatorului A si spunem ef am sealizat reprezentantul operatorului A in reprezentarea proprie Dat baza ortonormata este nenumerabil $i are vectorii orionormati |; inde v este un indice care vatiazA continau, reprezentantal opernorului Ava fi 0 matrice continua” cu elementele (v'|Alv’) care sunt functit continue dev" iv” si va fi diagonalizata cu ajutoral functici Dirae S(v'—v")(vezi Anexa 3). Elementele diagonale se vor serie ('[Aiv’) = a(vs(v’ -v") Presupunem acum c4 operatorul A admite un spectru continua de valori proprit; de exemplu A = & (abscisa unei particule libere), are ca valort propnit toate valorile x € (-c2,e:). Fiecdrei valon proprii fi va corespunde vectorul propriu |x}, multime neni ila, forménd un sistem complet. Elementele de matrice ale operaiorului & in reprezentarea proprie vor fi (x’Lé|x°)=x°B(e/—x") -clementele diagonale, $& consideriim 0 slare a particules in migcare unidimensionaia cu vectorul baza ortonormatd a vectorilor de sta |y) si observabila deserisé de operatorul &. fi Ix), vectorul de stare |y) este reprezentat de ,elementele de mi ice” (xj) = win) care este 0 functie continua de x, luand valori irr domeniut (-9,°9). Aceastd functic ule) se numeste funefie de unda in reprezentarea {{x)} Pentru un sistem cu trei grade de liberate operatorsi euantici %,,2 formeazi un sistern complet de observabile comutative cate admite un sistem complet de vector: proprii [x.y,2)=[)[y)}z) iar o stare cu vectorul de stare |\y) 9In principiu, exist o infinitate de modslitayi de alegere a bazei ortonormate, deci sunt posibile infinit de multe reprezenttri pentru vectorii de stare st pentru operatorii atagati observabilelor fizice Coa mai utilizatl este repreventarea Schrédinger in coordonate si reprezentarea Sehrédinger in impulsuri Reprezentarea Sehrddinger In coordonate in aceasta reprezentare, reprezentantul operatorului # este diagonal; vectorit bazei ortonormate rezulta din ecuatia cu valori proprii a operatorutui F FF) =F} (iLs3) si sunt ortonormafi dup’ relatia GF) =a?) (Lay formand o bara completa. Veetorit de stare [y) suotreprezenta de funetile de und Fly) 4s) Functia w(Jobtinuta din (1.45) se numeste functia de undi a lui Schrisdinger si apectine spajiului Tilbert al funeilor de und (de patra smtegrabil) discutate in cap.U1.2.1 Operatorii cuantici hermiuici asocisti observabilelor fizice vor fi operatori algebrici, deoarece acfionca: asupra functiilor w(F) prin operatii algebrice transformandu-le in alte funcjii (7) din acelasi spapiu. Operatorit cuantici fundamentali fn reprezentarea Schrddinger in coordonate, se obfin fn felul urmator: fox poytoe {u46) deci actiumea operatorilor £,9.2 asupra functiilor y(F) se reduce la tumultisea acestor functii cu coordonatele x, y, z, (¢y =x); ei sunt operatori multiplicative Folosind conditia cuanticd fundamental (11.33) subd forma (a7) 00B, avin (a4) deci operatorul algebric al proiectiei impulsului pe axa Ox este un operator diferential s¢ actiunea lui asupra funcfiilor w(F) consti tn derivarea partial a acestora Ja x st Inmulfirea rezultatulu: cu -iht avl7) BF) =-i Analog, pentru celelalte proiecti: p, oats B, 9 -in-S iar pentra ‘operatorul vectorial al impulsului: (49) Aver: fy(?)=-indy(?) Cu gjutorul postulatului de eorespondenta, avand 0 reprezentare explicits pentru operatorii variabilelor canonice, puter obtine operatorii algebrict asociati oricdrej observabile, Astfe! operatorii proiectitlor momentului cinetic (1.35) devin meee 150) ay Operatorul energie’ (operatorul Hamilton) in reprezentarea Schrddinger in coordonate are forma: (2 ae Ba+u(y.z) ast) an Bet dy? ae? } On A find operatorul Laplace Conform procedeului de mai sus, stiind cd £ gi -HZ sunt canonic conjugate, se pot reprezenta prin operator algebrici a a ith sz) 101Reprezentarea Sehridinger in impulsuri in aceasti reprezentare, reprezentantul operatorului peste diagonal; vectonii bazei ortonormate rezulté din ecuatia cu valori proprii a operatorului 3\5)= sl) nx ortonormati dpi elatia (|B) = 85 ~ 8) formand o baz completi Vectorii de stare sunt reprezentati prin funetii de und’ (5) (5)=(8|y) jar operafoni cuantici fumdamentali, tot operatori_algeb actionand asupra funcfilor ¢() sunt >D.5 By > Py BP, 1.53) a £3 ih dp, Ei sunt hermitici $i satisfac regulile de comutare Heisenberg in ambele reprezentiri Schrisdinger, spatiul Hilbert a vectorilor de stare este un spatiu continuu, infinit-dimensional Reprezentarea Heisenberg, Heisenberg foloseste un spatiu Hilbert diseret, tot infinit-dimensional, in care operatorii sunt reprezentati prin matrici infinit-dimensionule discrete. Reprezentirile matriciale sunt mai generale dar mai grevaie dec&t cle diferentiale ale lui Schrodinger, de aceea in aplicatiile ulterioare vom folosi numai reprezentarea Schrédinger in coordonate; la fel enunfarea celorlalte postulate ne vom referi Ia funcjia de una a sistemului, fard a pierde ins generalitatea, 11.2.5 Postulatul naturié statistice a predietilor in procesul de masurit (at cincilea postulat) Presupunem un sistem fizic descris de functia de undi (71) si o obscrvabila fizich ce al clrei operator atayat A admite sistemul @, de funcyii proprii dat de ecuafia cu valori proprii: 102he, =210% (uss) Postulatul naturii statistice a predictiilor in procesut de masuré afirma urmatoarele: L. Daca i momentul masurdrii observabilei co/functia de undd wa sistemului este une din functiite proprii , ale operatorului A, asunci rezultatul misurdrii ve fi ca certitudine vatourea proprie corespunzdtoare a, 2. Daca tn momentul mésurdri finctia de undé y a sistemului nu coincide cu nici una din functiile proprii @, ale operatorului A, se poate obtine ca rezultat at mdsurdrti oricare din valorile proprii a, dar cu probability diferite.” Situatia de la punctul 1. revultd din faptul cf, sistermul aflandu-se inte-o stare a de proprie a operatorului A. (,pregatit de misurare”), aceasta nu este perturba operatia de miisurare fn situatia 2. se poate defini valoarea medie (speratt) a rezultutulur masuraris observabrlei 20 ss) (aLs6) Se pune problema calcularii probabilitiii cu care se obfine inti-o singurd masurdtoare asupra unui sistem intr-o stare definitd, © anumitd valoare proprie a observabilel Aceste probabilititi se obsin prin dezvoltarea functier w sistemulut dupa functiile proprii ortonormate ale operatorului A wl) cits?) si fmlocuirea in (1155) 03(ass) Daci we normati, Ok, | =E prin urmare fe,|? pot indeptini conditile de probabilitati de realizare a valortlor individuale a, pele (59) Jn concluzie, probabilitatea ca 1a 0 mésuritoare sk se objin 0 valoare propric a, este py =|c,|° unde c, este coeficientul lui @, din dezvoltarea in serie a funetiei y(F.t) a sistemului in baza setului complet ostonormat al funetilor propa 6, ale operatorulut A Coeficientii c, se obtin asa cum s-a aritat si fn cap.lL2.4: dacd tn (11.57) Inmultim ambit membri ai egalit tii cu" yi facem integrarea objinem Jowav = 3c. foioav = Ded, (60) Jn general valoarea medie {A} este diferiti de oricare din valorile proprii 4a, ov exceptia situation descrise in partea i. a postulatulu. Intr-adevér, in aceastl situatie y=, si aveny (A) =[o'doav =jolaoav ~a, (ey Din expresia (ISS) (sau (11.56) a medici unei obsetvahile reiese. si caracteru} exhaustiy al functiei de unda a unui sistem. intr-adevar, dacd functia de unda y(t} este cunoscuté, mecanica cuantick permite aflarea directa a valorilor medii ale tuturor observabilelor, fri a recurge la calculul probabilitifilor de obfinere a diferitelor valor: ta112.6 Masurarea simultand a unor miarimi fizice. Relafiile de incertitudine ale lui Heisenberg Posibilitatea misurarii a dou’ observabile os gi 3 este legati de valoarea comutatorului € al operatoritor asociati A gi B. (L218) Din teorema T-3 referitoare la operatorii hermitici (11.2.2) se stie c& daca doi operatori hermitiei comuta intre e atur idmit un sistem complet comun de functii proprii S& presupunem un sistem fizic deseris de functia de undi y si douk observabile <2/si 23 cu operatonti hermitici atasai A si B Daci we una din functiile proprii ale lui A (Ay = ay) sc poate face o risuritoare precisé a observabilei ©, gisind eu coittudine valoarea a Daci A si 8 comuté, y este tn avelasi timp si functie proprie a lu B (By =by), deci pot face si 0 mast precisi a observabile! 2%, gisind cu certitudine valoarea b Daca insti A si B nu comuti, y poate fi functie proprie numai entry unul din ei, de exemplu pentru A, deci pot masura cu precizie doar observabila ek nu $i observabila 2 Jn concluzie, var bilele dinamice reprezentate prin operator’ comutativi pot misurate simultan cu oricata precizie: astfel de variabile se numesc compatibile. Variabilel dinamice teprezentate prin operatori_ necomutativi sunt incompatibile; cle nu se pot masura simultan cu oric&ta precizie intotdeauna, pentru un sistem cuantic dat, ve exista 0 multime maximal de operator: care comutd, deci un numér limitat de observabile compatibile. Mésuratorile simultane ale acestor observabile, efectuate a un moment dat, aledtuiese misurdtoarea maximall. Aceusta duce {a cantitatea _moxim’ < informatie care se poate obfine asupra sistemului cuantic respectiv. Pentru obs ervabilele care nu fa parte din aceasti multime maximala se poate preciza doar media valorilor obtinute, abaterea de la medie a ficedrui rezultat 51 abaterea patratied medie sou incertitudinea. osSi presupuncin c& facem un numar mare de masurlitori asupra observabile: eA cate a ca rezultat Valorile 4,4y ony. CU media (a) = (A) Abaterea de Ia medic a fiecdrui rezultat va fi (a) (11.62) iar abatcrea pataticd medic: 0a) = le He) 2a fa) = fle?) —) Presupunem cazul pasticular in cate variabilele dinamice sunt pozitia x si (11.63) proiectiacorespunzitoare a impulsului p, pentru o particuli in migcare unidimensionada. (2)-6F on, =e) - GF Daca raportim migcarea particulei fa un sister de refering cu originea in (16a) (x), atunet (x)=0; dack presupunem ef sistemul de referint@ se migcd cu viteza (,) satuaei si (p,}=0. Pati de acest sister: (11.65) Presupunem ci parlicula se afl la un moment dat in starea descrisii de Funota de unda ya); anc wix"yde (1.66.2) (pi) = waives = fv ea 1.66 6) (am tinut seama se definigia mediei (IL56) si de expresiile operaiosilor x si 6, repreventacea Schrédinger in coordonate (I1.46) si (11.48). Dorim s sim orelatfe inte 6, gi d, . Considerdm inegalitatea evident * ay!’ i167) Jjev tae] dx 20 67) 06unde a si sunt doi perametn reali euxilian oarecare, Evalum integrantul din (11.67) 2 + . ay!” _/ ay . wv" | ley +824) = ony + 8 | oxy +8 |= aa) a Calera) eae ey) eo wdy du’) a2 dy" dy wee sab ee Mey) op Mee a ob Te Oa a eatxty’y sabe! (yt p? ae a ar xty"y + abe Ww BE Introducem notafile: Fe [xty'ydr = () (168.2) (168) ay" ay un jee ae (IL68.c) Inegalitatea (11.67) devine: Fo? ~GoR+HB’ 20 (11.69) Membrul sting ai inegalitifi este un trinom omogen de gradul al dotlea tn : pentru ca el si fie pozitiv trebuie ex’ Fo 11.70.) A=G'P? - 4FUp <0 sau G? <4FH (1L.70.b) Condifia (1L70.2) este evident indeplinits, calculand prin parti integral din expresia (11.68.b) obginen wiv] + fu'vas f G aL7) (primal termen este nul pentru ef functia y= de peat integrabil ~ descreste mat ropede In 0 decdt teste x spre +t, ier al doilea este | pentru ch y © normatd), Procedém la fel in expresia (11.68.c) { dy) oF. ae(v®) -fy (a7) Wa. Condifia (11.70.b) devine(73) (11.74) 1%, 25 (01.75) 9, °G,, af (L76) Am regasit relafiile de incertitudine Heisenberg sub o forma mai exacta, in cap... evaludnd dinte-o experient imaginari produsul impreciziilor Ax Ap, am gisit doar ordinul de mrime al acestwi produs = A. Relafiile de ineertitudine Heisenberg an un caracter foarte general, cle Jimitand precizia de misurare simultand a dowd mirimi fizice reprezentate prin ‘operatori necomutativi. Astiel, pentru observabilele 6/si 28 cu operatorii atagati A, respectiv B al céror comutator © ] este nenul, definind incertitudinile similar eu (1163): aa = fla*)-(ay aun.ay ap = (n*)-(B)? (77.9) se aratal9],{14] (15) ca: Dac observabilele ce/ si % sunt mirimi canonic conjugate, conform. postulatului 11.2.3. (a cuantificérii) comutatorul operatorilor A si Beste [A.blein, dei AA AB fn particular (G,,p,J=ia8, (1.39) deci 0. b.8; 0, astfel cf Ag, -Ag, =0, dp, -Op, =0 108La fol pentru operatorii 7 si A, i, relafie discutatd fn cap. 1.5.5, »Regisirea” prin calcul a relajiilor de incertitudine Heisenberg au trebuie consideraté cao demonstrare” a acestora ci ca 0 confirmare a faptului ci fizica cuantic’ este selfconsistenta. fntotdeauna, in procesu! de construire” a unei gliinfe se formuleazd cdteva principii, postulate si axiome pe baza clrora se dezvolta edificiul acestei stiinte; postulatcle, exiomele sunt bazate in general pe constatari experimentale, care trebuie sii se reglseasc& odala gtiinta respectivi constituita Formalismul fizicii cuantice, constind in postulatele sale, s-a construit avind ca puncte de plecare sinteza bazei experimentale a fizicii sistemelor cuantice, in care una din idei se 3 tocmai la caracterul statistic al rezultatelor masuratorilor $i la imposibilitatea masuricii simultane cu precizie a anumitor marimi fizice. Postulatul cuantificarii este o reflectare a acestei idei gi este firesc ca telatiile de incertitudine Heisenberg si se regiseascil aplicdnd teorii bazale pe acest postulat 11.2.7 Postulatul rolutie’ temporale (al saselea postulat) in sistem cuantic poate evolua in timp $i ca jate gj valorile masurate ale variabilelor dinamice se pot schimba in timp. Postulatul evolutiei temporale afirma urmatoarele: istd 0 familie a operatoritor liniari temporali de evotutie ¥ (tq) care este generaté de hamilionianul sistemului. in decursul evolufied unui sistem fizic cuantic normarea stk sistemulul nu se schimba” Se pune problema gisirii forme’ acestui operator. Existd tres posibilitiyi de deseriere ¢ evolujici in timp a sistemelor cuantice, numite formatisme: a) Formalismul Sehrédinger - in care forma operatorilor atasati observabilelor rimane nemodificati in timp, schimbindu-se doar vectorul de stare 7) ) Formalismul Heisenberg - in care vectorul de stare rAmane nemodificat imp iar forma operatorilor se schim Loo¢) Formalismut de interactie - in care atat forma operatorilor atasati observabilelor cat yi forma vectorului de stare se schin ba im tien. in cap. III ne vom referi la formalismul Schrédinger in cazul particular al reprezentiri vectorilor de stare in reprezentatea Schrisdinger in coordonate. TL.28 Postulatal simnetriciirié (al saptelea postulat) Starile wm sistem format din particule cuantice identice nu pot apartine decat sau clasei stérilor simetrice sau claset stavilor antisimetrice’ Ne vom referi la acest postuJat in capitolul IV al acestei lucran 11.3 Exercit si probleme I. Si se arate ci operatorul proiectiei impulsului pe axa Ox in reprezentarea Schirddinger in coordonate 8. este hermitic Rezolvare Conditia de hermiticitate tn reprezentarea Schrodinger ta coordonate: pentru A Relatia urmenza a fi demonstrat. Evaludim membru stng, fednd integrarea prin pai =feal de teal’ Cada +[e-al*ed-2 =9 Valoarea medie se mai poate afla aplicdind direct formula (11.56) c.f Wipte=[ se wine aeor orto = ics les! 020 8. Considerind rotatorul plan din problema precedent ca o bard rigid cu momentul de inertie J = jut, unde y= iar @ distanga inte particule gi folosind principiul de corespondenté aflati operatorul Hamilton (a} encrgiei) pentra acest sistem, Serieti ecuatia cu valori proprii a operatorului # si glsiti functile si Valorile proprit ale ncestuia Rezolvare:Sistemul clasic asimilat cu o bard rigidk in rotatic are energia @ : Sunde «este viteza unghiviar’ Momental cinetic Za) barei se exprimi prin relajia /'=/@ gi se observ e& atit vectorul T cit si & sunt de-a lungul axet Ox = Jeo. Atunci energia cinetica devine , Jar conform principiului de corespondent’, A Fy Vet operatoral atasat observabilei 2, (sisterul nu are energie potential®). Beuatia cu valori proprii a lui A este: fy sey Pentru aflarea functiifor proprii y este suficient si observim cf operatorii figif, comutt: {7.4,} é sr ts prop comin Lae enl 0) Fe? co m= 0, 2, Ecuatia cu valoni proprii devine: thd, oblinem vi ca valorile proprii ale energied sunt dublu degenerate, aceluiagi viusi functitle yp $i Wn liniar independente 9. O observabil& este reprezentata de operatorul op! vb, Si se afle acd ea poate fi masura simultan, cu oricdtd precizie, cu proiectia 7a momentuli cinetic Rezolvare: Posibilitatea masuraii simultane « doud observabile este legatd de valoarea comulatorului operatorilor care le reprezint iat Jole fmm cei doi comutatori leet le fata, - 50, b.99,]- L236.) Vida f= lob? + be 116Cel de-al doilea termen este nu! si aplicdind egatitatea b) problema 4 bqinem: eb? al =-{°.s0,]=-sb?.9,} (ht) ~ HCA)E i, |=-2nlep, p, +625)20 i 2 doci observabila reprezentati de A nui se poate misura simuttan cu /, cu oricté precizie. 10 Operatorul A este definit prin relaria: Ayo =[y(x)[?. Verificati daca A este hiniar $i hermitic. Indicatie: se caiculeaza_ comutatoral aplicand yi cezultatele problemelor 4 si 9 12, Si se arate cA sirui functiilor sin(ng) cum intreg este ortogonal in intervalut (zr; Si se normeze acest sir. Este sirul complet? Rezolvare: Conditia de ortogonatitate este: Jf sintngy sinemgrdge=0 daca m sn. Folosim egalitatea trigonometric’ Sin(ng) sin(mo) = 3 eas (n= md ~c0s (n + m9] si oblinem a7(" = 1p - {Fsincngy-sninpyto = 4 [* eosin mpd 2" cost + may = 2 _Lsin(n emg, 2 nem 1 sing myo. 2 =m Dei functile ginslui sunt ortogonale, oricare ar fi n =m. Pein a norma acest str de ftneti teebute sé fe fremulfim cu factor constanti 4a,,astfel neat [" a sin'(noyde=1 sin*oydo = 03! = exten) dom ef 212 yu = ail {do [coxtaneyd} 1 ir din condifia de wormare |o,|=—1e, oricare ar Ove Deci sirul: sing, ine. Jeno ete un sir ortonormat in ia intervalul [-r1.1] El este complet cacti nu mai existé nici o functie ortogonalé pe functiile sirului calcul&m {ic0s9-sino-dg [cos 2n- cos(-2n)|=0 Se observ cd am gisit cet putin 0 functie #9) = cosp ortogonald pe Funchile sirului. Se poate ardta c¥ toate Cunctile sirului cos(n@) sunt oxogonale intre cle si ortogonale pe functiile sirului sin(ng). fn plus: {[[i-sinonpidg = ~cos(ng)]|, = 0, deci si (g) = 1 © orogonala pe funcfile sinaip), Sirul cos(nip) se normeazii tot prin factori constanti by cu [b,|=—=- Funetia F(@) = 1 se normeaza cu constanta c astiel inca: ef 20-1, dei us