SFERA POLITICII nr 120-121-122/2006

CUPRINS nr. 120-121-122 ARHIVA

Politica si gen

Femeile si politica autoritara

ALEXANDRA PETRESCU

This is a short article, addressing the case of Alexandrina Cantacuzino, a

feminist who organized a specific group before the WWII. The conclusion is
that she was the only authoritarian feminist of that period, and that
authoritarian ideas existed in Romania long before of authoritarian regimes.

In perioada interbelica Romania a cunoscut regimul autoritar al lui Carol II,

iar incepand cu 1944 regimul autoritar al lui Antonescu. Am putea crede ca
autoritarismul politic a fost exercitat doar de barbati, dar o analiza a
activitatii feministe din perioada interbelica ne arata ca femeile au fost atrase
de autoritarism si chiar l-au adoptat. In randurile ce urmeaza ne propunem sa
analizam succint cazul feministei Alexandrina Cantacuzino care a creat
pentru prima data in Romania un partid feminin autoritar.

Tentatia autoritara
Putem explica succesul ideilor autoritare din Romania interbelica prin
contextul politic al acelei perioade. Faptul ca regele numeste un guvern si
organizeaza apoi alegeri permite instaurarea unei democratii mimate
(Dogan, 1999, p. 54). In acelasi timp, sistemul electoral al Romaniei intre
1926-1937 e imprumutat de la Italia lui Mussolini, acest sistem
revolutionar1 utilizand prima majoritara care ii favorizeaza pe castigatorii
scrutinurilor. Dansul electoral apare o data cu legea electorala din 1926
care asigura partidului aflat la putere victoria in alegeri cu cel putin 40%
(Dogan, 1999, pp. 139-198). In momentul in care Garda de Fier, sectiunea
politica a Legiunii Arhanghelului Mihail, cunoaste ascensiunea pe scena
politica, obtinand 15,58% la alegerile din 1937 sub numele Totul pentru
Tara", Carol II procedeaza la disolutia Parlamentului si pune bazele
regimului autoritar.

Dar inainte ca acest regim sa fie pus in aplicare in 1938 si inainte ca el sa

adopte corporatismul regimului fascist italian prin Constitutia de la 27
februarie 1938, ideea apare in discursurile Alexandrinei Cantacuzino,
presedinta si fondatoarea, in 1929, a Gruparii Nationale a Femeilor Romane.
Ideile autoritare ale Alexandrinei Cantacuzino se inscriu in curentul de
gandire ce domina Europa inaintea celui de-al doilea razboi mondial.
Fascismul apare in Romania pentu a prezerva romanitatea contra
ascensiunii minoritatii ungare, germane, dar mai ales evreiesti. Adeptii lui
Zelea Codreanu cer omogenitatea natiunii romane si incepand cu 1922 ei
lanseaza o campanie pentru a impiedica evreii sa se inscrie in universitati.

Cum observa Kevin Passmore, fascismul se opune socialismului si

feminismului pentru ca primul privilegiaza clasele, in timp ce al doilea genul
(Passmore, 2002, p. 31). Dar fascismul accepta cererile clasei muncitoare si
ale feministelor pentru a servi interesele nationale. Avand drept scop
armonizarea intereselor nationale cu cele ale muncitorilor si femeilor,
fascismul ii mobilizeaza in sectiuni speciale la nivelul partidului sau
sistemului corporatist. Regimul autoritar al lui Carol II inregimenteaza
feministele in structurile partidului unic, Frontul Renasterii Nationale.

Fascinatia Alexandrinei Cantacuzino pentru fascism poate fi explicata prin

legaturile ce se stabilesc intre feministele din Romania si cele din Italia in
timpul Congresului Aliantei Internationale pentru Sufragiul Femeilor,
organizat la Roma in 1923. Inca din 1933 Alexandrina Cantacuzino propune
o reforma constitutionala in spirit corporatist, considerandu-l primul pas
catre reforma Senatului. In acet sens ea crede ca Senatul trebuie ales pentru
opt ani prin alegeri corporative in regiuni, femeile, ca si barbatii, trebuind sa
faca parte din delegatiile care aleg2. Tot in 1933, la cel de-al doilea Congres
al Gruparii Nationale a Femeilor Romane, Alexandrina Cantacuzino revine la
ideea ca reconstructia tarii trebuie sa se faca pe baza corporatismului3.
Crearea in 1933 a Tinereler Grupiste care isi propun inrolarea femeilor, poate
fi vazuta ca o copie a Gufinelor din Italia, tinerele studente din Gruparile
Universitare Fasciste (GUF). Diferenta intre cele doua grupari consta in
cererile lor: daca Grupistele cer drepturi politice integrale, Gufinele vor
dreptul la munca si la profesii liberale, insistand pe valoarea politica a
muncii feminine (Thalman, 1990, pp. 159-160).

Influentata de ideologia de dreapta, Alexandrina Cantacuzino cere de

asemeni, din 1936, o lege pentru reglementarea activitatii femeilor pentru
apararea ta-rii: ea vrea ca femeile sa inlocuiasca barbatii in serviciile
auxiliare pentru ca numarul combatantilor activi sa se dubleze4. Un decret
din 17 septembrie 1938 va decide mobilizarea femeilor apte sa apere tara.
Discursurile Alexandrinei Cantacuzino devin din ce in ce mai nationaliste si
culmineaza cu revendicarile din 1937 care anunta legislatia regimului
autoritar al lui Antonescu. E interesant de observat ca ecoul ideilor
Alexandrinei Cantacuzino se face auzit chiar daca activitatea Gruparii
Nationale a Femeilor Romane e suspendata in 1939 de catre regimul lui
Carol II. Intr-un discurs tinut la Cluj in1937 Alexandrina Cantacuzino cere
conservarea etnica si o lege care sa nu permita nici unui strain sa devina
cetatean roman decat dupa 10 ani5. In acelasi timp ea doreste ca mariajele
mixte sa fie interzise pentru salariatii statului sub pedeapsa de pierdere a
postului. Aceste idei ale unei etnii romane pure vor fi adoptate de regimul
Antonescu: prezenta comisarilor romani in intreprinderile evreiesti (5
octombrie 1940) si nationalitatea romana a personalului intreprinderilor (12
noiembrie 1940). Interzicerea mariajelor mixte pentru functionari va fi
adoptata pe data de 12 noiembrie 1940: printr-un decret-lege functionarii
publici nu se pot casatori cu o persoana de alta origine etnica, pedeapsa fiind
cea prevazuta de Alexandrina Cantacuzino: concedierea. O alta idee a
Alexandrinei Cantacuzino care anunta legislatia sub regimul Antonescu e
exprimata in Motiunea Gruparii votata la Congresul de la Cluj in 1937. In
aceasta motiune se cere ca statul sa favorizeze prin ajutoare financiare
casatoriile eugenice intre femeile romane si tinerii romani, acordand premii
pentru familiile numeroase. Pe data de 8 august 1940 aceste revendicari se
regasesc in decretul-lege care impiedica mariajele intre romani si evrei, chiar
daca sunt incheiate in afara granitelor. A judeca umanitatea in temeni de rasa
e periculos pentru ca rasa e o categorie sociala de excludere si de crima
(Guillaumin, 1985, p. 65). Idei ca cele exprimate de Alexandrina
Cantacuzino vor fi la baza exterminarii evreilor in timpul regimului nazist.
Asa cum spune Colette Guillaumin, ideea de rasa e un motor al crimei, al
tehnicii de a ucide, e un mijloc de a rationaliza si organiza violenta si
dominarea grupurilor sociale puternice asupra altor grupuri sociale reduse la
neputinta (Guillaumin, 1986, p. 65).

Feminismul latin promovat de Alexandrina Cantacuzino e o conceptie a

Italiei fasciste care punea in prim plan educarea mamelor, pacea, dezvoltarea
morala si sociala a femeilor. Victoria De Grazzia face analiza feminismului
latin considerand ca el transforma italiencele in femei speciale si
indispensabile (De Grazzia, 1992, p. 249). In acest spirit al feminismului
latin Alexandrina Cantacuzino considera contributia feministelor la crearea
politicului ca fiind indispensabila, astfel putem intelege propunerile sale in
ceea ce priveste masurile legislative ce vor fi adoptate de regimul lui
Antonescu. Cererea Alexandrinei Cantacuzino ca femeile sa devina
combatanti activi se inscrie in aceeasi imagine a femeii indispensabile.
Sacrificiul femeilor in timpul primului razboi modial sta la baza cetateniei
politice a romancelor, legea electorala din 1929 acordand dreptul de vot
vaduvelor de razboi si femeilor decorate pentru servicii exceptionale.

Primul partid politic autoritar feminin

Gruparea Nationala a Femeilor Romane considera ca femeile nu trebuie sa
se inscrie in partidele politice pana in ziua cand vor avea drepturile
integrale6. Alexandrina Cantacuzino isi propune astfel sa creeze un partid
politic al femeilor care isi rezerva dreptul de a colabora7 cu celelalte
partide politice; dar aceasta colaborare trebuie sa se faca pastrand libertatea
femeilor, care nu trebuie sa devina instrumentele cluburilor politice.
Colaborarea e acceptata, dar alegerea de a colabora apartine Gruparii. Scopul
Gruparii e de a pregati romanca din punct de vedere politic si Statutul
Gruparii inscrie ca mijloace de actiune pentru atingerea acestui scop o
activa proganda orala si scrisa in masele feminine8, formarea de comitete de
initiativa pentru o activitate unitara si un program politic care va deveni
credo-ul9 Gruparii.

Trasaturile autoritare ale Gruparii pot fi descoperite prin analiza Statutului:

articolul 5 de exemplu privilegiaza centrul si decizia sa, admiterea sau
respingerea unei membre fiind decise de catre Grupare fara vreo explicatie.
Comitetul Central executa programul si statutul, stabileste doctrina si o
raspandeste in toate ramificatiile Gruparii, dirijeaza, supravegheaza si
controleaza organizatiile regionale, judetene si comunale10. Supravegherea
trimite la puterea pastorala si individualizatoare si acest control ierarhic, la
nivel regional, judetean si comunal pare sa copieze structura Legiunii
Arhanghelului Mihail. In 1928 si 1929 Legiunea se doteaza cu forme de
organizare alveolare (Roger, 2002, p. 124), mici unitati locale numite
cuiburi. Cuiburile reprezinta o structura ierarhica: deasupra sefilor de cuib
gasim sefii de garnizoana, sefii departamentali si sefii de provincie. In
Gruparea Nationala Comitetul Central organizeaza propaganda si decide
atitudinea Gruparii in alegeri, dirijand actiunea electorala conform deciziei
luate. Chiar daca in Statut, in capitolul dedicat organizarii locale, se vorbeste
de descentralizare11, puterea centrala poate decide in numele organizatiilor
locale.

Ierarhia Gruparii Nationale se structureaza copiind ierarhia masculina care

presupune existenta unei ratiuni de putere (Schmid Mast, 2000, pp. 8-9).
Gruparea Nationala reconstruieste modelul oedipian in care ierarhia e
evidenta. Gabrielle Rubin considera ca secolul XX se caracterizeaza prin
declinul modelului oedipian si crearea de organizatii in care ierarhiile dispar
(Rubin, 2004). Dar acest proces incepe in secolul XIX prin crearea de
asociatii feminine caritabile in care ierarhia nu exista. Aparitia feminismului
semnifica disparitia ierarhiei la nivel organizational. Dar Alexandrina
Canatcuzino recreeaza ierarhia prin punerea bazelor Gruparii Nationale a
Femeilor Romane. Rubin crede ca in momentul in care rolul tatalui incepe sa
se diminueze, aceste organizatii simbolice (religioase, sociale, politice) sunt
din ce in ce mai putin prezente (Rubin, 2004, p. 85). Figura tatalui (a printu-
lui, regelui) e inlocuita in cazul Gruparii de figura feminina a printesei
(Alexandrina Cantacuzino). Dar Alexandrina Cantacuzino prezinta o imagine
masculinizata a feminitatii prin discursurile foarte energice in care cere
participarea femeilor in armata sau interdictia mariajelor mixte. Aceste
dorinte sunt aceleasi pentru puterea autoritara masculina. Putem spune ca
Gruparea vrea sa instaureze un nou patriarhat, acela al femeilor. E paradoxal
pentru ca in mod normal ar trebui sa vorbim de un matriarhat (Gruparea
Nationala fiind formata exclusiv din femei), dar prin prezenta unei figuri care
coaguleaza puterea si exprima idei autoritare, putem vorbi de un patriarhat
feminin pe care Alexandina Canatcuzino vrea sa-l instaureze. Patriarhatul
inseamna puterea exclusiva a barbatilor, dar in cazul Alexandrinei
Cantacuzino vorbim de un patriarhat de reproducere, asa cum Jean
Baoudouin vorbeste de autoritarism de reproducere (Baudouin, 1999, p.
177). Patriarhatul feminin e reproductiv pentru ca imita patriarhatul
masculin.

Ruptura intre oamenii politici si femei, sustinuta de Alexandrina

Cantacuzino, doreste sa creeze un spatiu in care femeile sa detina puterea.
Pentru a cuceri puterea politica Alexandrina Cantacuzino creeaza un partid
politic feminin. Declinul puterii barbatilor anuntat prin punerea bazelor
Gruparii Nationale se inscrie intr-o linie de gandire care domina Europa in
anii 30: corectia paterna e abolita in 1935 in Franta si unii autori pot vorbi
de inceputul instaurarii matriarhatului (Rubin, 2004, p. 71).

Concluzie
Alexandrina Cantacuzino e singura feminista marcanta din perioada
interbelica care se lasa sedusa de autoritarism. Celelalte feministe importante
se distanteaza de Alexandrina Cantacuzino in momentul in care aceasta isi
creeaza propriul partid politic. Maria Baiulescu, presedinta Uniunii Femeilor
Romane si Elena Meissner, presedinta Asociatiei pentru Emanciparea Civila
si Politica a Femeilor Romane refuza aderarea la Gruparea aparuta in 1929.
Alexandrina Cantacuzino si membrele Gruparii sale raman singurele
feministe care simpatizeaza cu miscarea autoritara.

Ceea ce putem remarca din scurta noastra analiza e ca ideile autoritare

existau in Romania inainte de aparitia regimurilor autoritare si ca ele erau
vehiculate de femei. Am putea astfel sa ne intrebam daca aceste idei
exprimate de feministe ca Alexandrina Cantacuzino nu au fost chiar un punct
de plecare si o sursa de inspiratie pentru regimurile autoritare romanesti.

NOTE
1
Sistemul revolutionar al perioadei 1926-1937 e adoptat in contextul
esecului reformei care isi propunea sa adapteze legea electorala belgiana la
traditiile romanesti, combinand scrutinul majoritar cu cel proportional.
2
Discursul Alexandrinei Cantacuzino, in Gazeta femeii, an II, nr. 9, 1933,
p. 3. Discursul e tinut la primul Congres al Gruparii Femeilor Romane ce are
loc la Cluj.
3
Congresul Gruparii Femeilor Romane la Brasov, in Gazeta femeii, an II,
nr. 40-41, 1933, p. 6.
4
Doua manifeste, in Gazeta femeii, an V, nr. 29-30, 1936, p. 3.
5
Cuvantarile doamnei Alexandrina Cantacuzino la Congresul Gruparii
Femeilor Romane tinut la Cluj in zilele de 20, 21 si 22 noiembrie 1937,
in Graiul femeii. Organ al Gruparii Femeilor Romane, an III, nr. 10, 1937, p.
1.
6
Bulletin du Conseil National des Femmes Roumaines, 1921-1938, Bucarest,
Rdaction Casa Femeii, 1940, p. 2.
7
Bulletin du Conseil National des Femmes, 1921-1938, op. cit., p. 2.
8
Gruparea Nationala a Femeilor Romane. Statut, Bucuresti, Tipografia
Lupta, 1929, p. 3.
9
ibid., p. 3.
10
ibid, p. 8.
11
ibid, pp. 6-11.

BIBLIOGRAFIE
BAUDOUIN, Jean (1999), Introducere in sociologia politica, trad. Iolanda
Iaworski, Timisoara, Amarcord.
DE GRAZZIA, Victoria (1992), How Fascism ruled Women. Italy, 1922-
1945, Berkeley, University of California Press.
DOGAN, Matei (1999), Sociologie politica. Opere alese, trad. Laura
Lotreanu, Nicoale Lotreanu, Bucuresti, Editura Alternative.
GUILLAUMIN, Colette (1986), Je sais bien mais quand mme ou les
avatars de la notion race, in Le Genre humain. La science face au racisme,
Bruxelles, Editions Complexe, reeditare a primului numar al revistei Le
Genre humain, aparuta in 1981 la Editions Arthme Fayard.
PASSMORE, Kevin (2002), Fascism. A very Short Introduction, Oxford
University Press.
ROGER, Antoine (2002), Fascistes, communistes et paysans. Sociologie des
mobilisations identitaires roumaines (1921-1989),Bruxelles, Universit Libre
de Bruxelles.
RUBIN, Gabrielle (2004), Le dclin du modle oedipien, Paris, lHarmattan.
SCHMID MAST, Marianne (2000), Gender differences in dominance
hierarchies, Lengerich, Pabst Science Publishers.
THALMAN, Rita (1990), Entre mancipation et nationalisme. La presse
fminine dEurope (1914-1945), Paris, Deuxtemps Tierce.

ALEXANDRA PETRESCU -Doctoranda in Stiinte Politice la Universitatea Bucuresti, master in

Stiinte Politice la Universitatea Bucuresti, Diploma de Studii Aprofundate in Stiinte Politice la
Universitatea Libera din Bruxelles. A publicat doua articole: Le fminisme roumain et le vote
universel entre les deux guerres, in Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. III, n 3,
Bucuresti, Meridiane, 2003, pp. 781-805, Pouvoir aux femmes ou femmes au pouvoir ? Le
mouvement des femmes roumaines en dbat (1929-1944), in Studia Politica. Romanian Political
Science Review, vol. V, n 3, Bucuresti, Nemira, 2005, pp. 665-694. A publicat de asemeni recenzii
in Studia Politica. Romanian Political Science Review.