Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fractura Maini MMMM
Fractura Maini MMMM
PARTEA I.
I. GENERALITAII- Definiie, clasificare,
date
epidemiologice
1
evolutie orientata catre prehensiune delicata si de forta cat si catre o
perceptie senzoriala fina.
Importanta functionala a mainilor pentru viata sociala si profesionala a
omului este cosiderabila.
Traumatismul mainii propriu-zise este un ansamblu al tulburarilor de
ordin local si general produse prin actiunea unui agent voluntar a carui
forta depaseste rezistenta tesuturilor asupra carora actioneaza producand
printre altele entorse,luxatii ,fracturi,etc.
Mana mai prezinta o serie de sindroame , boli disfunctionale , in a carei
etiopatologie micro-traumatismul joaca un rol determinant.
Traumatismul determina in fond abaterea de la normalitatea morfo-
functionala a mainii.
- absenta dureii
- echilibrul muscular
- mobilitatea articulara .
Tendonul "creer-mana "sta la baza intregii creatii umane.
Ca urmare a inaltei specializari, a motricitatii si sensibilitatii, ansamblul
cibernetic "creer-mana" organ de executie ,permite actul complex a
prehensiunii si in plus,ca organ de informare,degetele sunt un adevarat
receptor sensorial care permite omului sa palpeze obiectele din jur si sa
interpreteze informatii vizuale.
Progresele mecanizarii si automatizarii au dus la reducerea meseriilor
manuale si artizanale fara a scadea prin aceasta importanta functionala
considerabila a mainilor.
Orice alterare a elementelor structurale ale mainilor poate compromite
partial sau total una dintre functiile complexe cu consecinte dintre cele mai
grave pentru activitatea profesionala, pentru viata sociala si chiar pentru
comportamentul psihic al muncitorului manual sau intellectual.
Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor mainii sut cele mai
obisnuite :plagi, contuzii, luxatii ,entorse,fracturi; care pot interesa
articulatiile , oasele, vasele, nervii.
Fractura este o intrerupere a continuitatii osului: uneori acesta intrerupere
poate fi incomplete (fisura, fractura in "lemn verde" la copii infundari ale
2
oaselor craniului) sau completa cu traiect (transversal, oblic, spiroid,
longitudinal).De asemenea , fracturile pot fi : deschise cu distrugerea
tegumentului si inchise cu pastrarea integritatii tegumentulu
ETIOLOGIE
ANOTOMIE PATOLOGICA
3
Fracturile falangelor cele mai obisnuite sunt ale falangei proximale
si mijlocii .
Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal(tras de
extensori), iar al falangei mijlocii poate devia dorsal sau volal in functie de
sediul fracturii , in raport cu insertia flexorului superficial al degetelor.
Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene, interesarea
capetelor articulare ale interfalangienelor, cu lezarea consecutiva a
capsulei articulare duce in marea majoritate a cazurilor la redoare
articulara.
Fractura poilicelui cunoscuta ca fractura Bennett, este o fractura a
metacarpului - capatul distal - cu dizlocare carpometacarpiana.
Fractura scafoidului este cea mai frecventa fractura a oaselor
carpului .
SIMPTOMATOLOGIE
ISTORICUL BOLII
4
complicatiile tardive ale fracturilor.Se mai inregistreaza dureri subiective si
caracterul lor, intensitatea ,traiect ,
importanta functionala , deformare loco-regionala , evolutie.
Se precizeza tratamentele efectuate pana la internare(primul ajutor)si modul
transportului(salvare, trecatori).
ANAMNEZA GENERALA
STARE PREZENTA
5
- pierderea abilitatii miscarilor .
Adugam alegoneurodistrofia care este discutata separat .
Dintre toate insa ,redoarea articulara reprezinta elementul sechelelor
central motiv pentru care sechelele fracturii mainii intra in sindromul
"mainii rigide".
Semnele clinice in cazul unei fracturi:
prin comparatie cu membrul sanatos ,cel fracturat apare rasucit in afara sau
inauntru.In caz de incalecari ale fragmentelor de fractura,membrul
traumatizat poate sa prezinte si o scurtare.
La incercarile de mobilizare a fracturilor se constata o senzatie rugoasa
(aspra) sau eruptie osoasa.
Fracturile pot fi:
-inchise
-deschise
-fracturi unice sau multiple
-fracturi cu sau fara deplasari ale fragmentelor osoase.
La examenul clinic al traumatismelor trebuie avut in vedere urmatoarele
elemente:localizarea,forma,dimensiunea,directia,aspectul,culoare,relief,pro
funzime,prezenta si tipul hemoragiei,alte particularitati in raport cu felul
traumatismului eventual prezenta corpurilor straine.
EXAMEN CLINIC
6
-edem
-hemartroza sau hidrartroza.
EXAMENUL RADIOLOGIC
EXAMEN DE LABORATOR
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
7
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
a) TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
Regimul igieno-dietetic al bolnavului in perioada post traumatica
vizeaza repausul zonei afectate.
Regimul dietetic va avea in vedere ca aportul caloric sa evite
supraincarcarea supraponderala.
Se recomanda alimente bogate in calciu , dar si in vitamine si minerale
.
c) TRATAMENT MEDICAMENTOS
8
Mdicatia dupa traumatisme se face in general in directia combaterii
durerii si reducerii proceselor inflamatorii.
Pentru aceste obiective folosim :
- medicatia antialgica
- medicatia antiiflamatorie
Medicatia antialgica se foloseste frecvent in durerile cu intesitati mai mari .
Sunt folosite : infiltratiile de xilina 1% cu sau fara hidrocortizon in zone
limitate : termoleptice (antideprin , teperin) ;
- neuoleptice (taridozin)in cazurile de durere articulara.
Medicatia antiinflamatorie sunt utilizate mai frecvent : fenilbutazona ,
indometacin , piramidon , brufen , percluson , precum si diferiti unguenti
ca : hidrocortizon , fenilbutazona sau silina .
Tratamentul medicamentos atialgic sau atiinflamator trebuie insotit
neaparat de un regim desodat .
d) TRATAMENT ORTOPEDIC
Se face imobilizarea prin aparat gipsat care trebuie executata corect fara sa
stanjeneasca circulatia .
e) TRATAMENTUL CHIRURGICAL
9
a ) HIDROTERMOTERAPIA
Baia kinetoterapeutica
Baia cu miscari este o baie calda la care se asociaza miscari n toate
articulatiile bolnavului.
Se efectuiaza ntr-o cada mai mare ca cele obisnuite care se umple trei
sferturi de apa la temperatura 36-37 grade si mai rar38 grade ,
Bolnavul este invitat sa se urce in cada, timp de 5 minute este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa ( sub apa ) la toate articulatiile, toate
miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr -o perioada de timp, de 5 minute. Dupa
aceia bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile
imprimate de tehnician. Durata baii este de 20 - 30 minute, dupa care bolnavul
este sters si lasat sa se odihneasca.
Baia de soare
10
Prin baia de soare se intelege expunerea totala sau partiala a corpului la
actiunea razelor solare directe si a aerului.
Materialele necesare : un spatiu special amenajat, acoperit cu nisip, o
umbrela de protectie sau dispozitive speciale pentru acest scop, palarie de
panza sau de paie, galeata cu apa, prosop, compresa pentru frunte.
Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luand in
considerare varsta bolnavului, starea fiziologica, afectiunea si stadiul ei.
Este bine ca inainte de a indica baia de soare sa cunoastem sensibilitatea
bolnavului la ultraviolete.
In functie de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variaza in
functie de anotimp si de ceilalti factori meteorologici. Expunerea se face
atat ca suprafata expusa cat si ca durata.
Orientativ se incepe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalata de
pauze la 15 minute la umbra. Durata creste progresiv cu 2 -3 minute pana in
ziua a treia. In zilele urmatoarev se creste cu cateva minute nedepasindu - se
in total 120 minute pe zi. Timpul cel mai indicat penru expuneri este iuntre 7
si 10 dimineata.
Pozitia in timpul bailor de soare este bine sa fie in decubit. Iradierile se fac
uniform, pe toata suprafata corpului.
Bolnavul va purta o palarie de protectie pentru a se evita insolatia si in
timpul expunerilor prelungite, o compresa rece la frunte.
Baia de soare se incheie cu o procedura de racire, care in functie de starea
bolnavului va putea fi o baie de mare sau lac, un dus sau o spalare cu apa
incalzita la soare.
Baile radioactive
Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in
apa a unor izotopi radioactivi.
Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui,
radomul.
Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru
pregatirea solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon
pentru introducerea radomului in baie.
Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de
concentratia mare de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.
Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai
mica necesara bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate
este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv special sub apa din baie.
11
Baia se pregateste la temperatura de 35 - 36 grade durata variind intre 10 -
30 minute. Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 - 400 de
unitati Mache.
b ) ELECTROTERAPIA
Galvanizarea
( foloseste curentul continuu )
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni, in
functie de regiunea anatomica de tratat si de efectele de polaritate. La nivelul
mainii propiu - zise se folosesc electrozi sub forma dreptunghiulara cu marimi
mai mici.
In functie de efectele terapeutice pentru efectul analgezic este electrodul
pozitiv cel activ si de regula de dimensiuni mici comparativ cu cel negativ.
Aplicarea electrozilor la pacient se face transeversal cand electrozii sunt
situati de o parte si de alta a mainii. In mod obligatoriu trebuie sa folosim un
strat hidrofil intre electrod si tegument, ce trebuie spalata dupa fiecare
utilizare.
Intensitatea curentului e strans legata de sensibilitatea si de toleranta
pacientului.
Durata unei galvanizari simple este aproximativ de trei minute.
Numarul si ritmul sedintelor este de 18 - 20 sedinte in ritm zilnic pentru
fracturi.
Ionoforeza
Ionizarea reprezinta acea procedura prin care introducem in organism cu
ajutorul curentului continuu, diferite substante medicamentoase cu actiune
farmacologica. Pentru fractura mainii propiu - zise se fac ionizari cu
fenibutazona si calciu.
Solutia continand ionul medicamentos se inbiba stratul hidrofil de sub
electrodul activ. De aici aceasta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile
12
glandelor sudoripare si catre polul opus ajungand astfel in interiorul
organismului, de unde ionii medicamentosi sunt preluati de reteaua limfatica
si circulatia sanguina locala ajungand in circulatia generala. Dovada
patrunderii in organism a ionilor terapeutici ( calciu sau fenibutazona ) este
regasirea in urina a unor elemente chimice medicamentoase utilizate.
Tehnica de aplicare a ionoforezei este diferita de galvanizarea simpla prin
faptul ca se imbiba stratul hidrofil cu o solutie medicamentoasa in loc de apa.
Polul activ este dependent de incarcarea electrica a solutiei
medicamentoase.
Substantele incarcate pozitiv, numite cationi se vor pune intotdeauna la
polul pozitiv adica anod, ies substantele incarcate negativ adica anioni, se vor
pune la catod adica polul negativ.
Aceste solutii folosite la ionoforeza se fac preferential cu apa distilata, apa
fiind cel mai bun electrolit.
Concentratia in ioni trebuie sa fie cat mai mica incat disocierea electrolitica
este cu atat mai puternica, incat solutia este mai diluata.
13
diferitelor glande, stimuleaza elasticitatea tesuturilor subcutanate,
impiedicand depunerea grasimilor, indeparteaza senzatia de oboseala si
ajuta la refacerea organismului.
Masajul actioneaza indeosebi in actiunea reflexa. Pielea este un organ
bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase
terminatii nervoase (exterioceptori) punct de plecare a unor serii de reflexe.
La acestea trebuie adaugat si efectele excitante pe care le exercita masajul
asupra trminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane
(proprioceptori). Toate aceste actiuni ale masajului sunt necesare intr-o
serie de afectiuni precum si utilizarea lui in scop igienic, cat si in viata
sportiva.
Masajul mainii propriu-zise. Masajul se face intotdeauna in sensul
circulatiei venoase .
Masajul mainii se incepe cu neteziri usoare pe articulatia radio-carpiana
cu policele ambelor maini ale maseurului pe partea anterioara si posterioara a
articulatiei. Se continua apoi cu netezirea pieptene pe partea palmara de cinci-
sase ori pe partea dorsala cu netezirea cu palma inchisa degetele fiind
indepartate executandu-se de cinci-sase ori. Se framanta apoi regiunea
palmara si (pe muschii tenari si hipotenari), se executa cu policele si trei
degete.Apoi se continua cu geluirea pe spatiile interfalangiene si metacarpiene
tot de cinci-sase ori. Frictiunea se executa pe regiunea palmara cu cotul
degetelor prin miscari circulare apoi pe regiunea dorsala in spatiile
metacarpiene cu doua degete departate.
Ultima forma de masaj este vibratia care este mai greu de executat deoarece
zona masata este mai mica. Intr manevrele enumerate mai sus se intercaleaza
si netezire de intrerupere.
Masajul degetelor se face incepand cu netezirea cu doua degete intre police
si indexul maseurului, apoi continuam cu presiuni, framantari, eventual sub
forma de mangaluire. Frictiuni pe articulatiile metacarpiene, falangiene, si
interfalangiene.
d ) KINETOTERAPIA.
14
In fracturile mainilor exercitiile libere au la baza miscarile de prehensiune,
stimulii senzoriali din palma in momentul miscarii au un rol important in
recuperarea functionala a mainii.
e ) EXERCITII C.F.M.
f ) TERAPIA OCUPATIONALA.
15
Notiunea de "ocupatie" nu trebuie inteleasa ca referindu-se strict la munca
propriu-zisa la serviciul pe care il are un individ.
Termenul de "ocupatie" ca apelativ al acestei terapii se refera la "o suma de
activitati din cele mai variate domenii pe care individul le realizeaza in cursul
zilei si care dau inteles vietii lui".
Asfel de activitati ocupationale sunt: scrisul la calculator ,diferite activitati
care sa necesite folosirea minilor .
-autoangrijirea zilnica (igiena personala, hrana, imbracatul, mobilizarea-
transportul);
-munca, ca angajat sau munca organizata de el;
-activitatile educationale (scolarizare);
-activitati de divertisment in timpul liber (jocuri, sport, excursii etc.);
-hobby-uri diverse;
-alte activitati;
Atunci cand apare o reducere a mobilitatii articulatiei mainii (mai ales la
prehensiune) pot fi folosite de bolnav anumite dispozitive speciale care il ajuta
in viata de zi cu zi.
Astfel de dispozitive sunt:
-ghiara cu maner lung pentru imbracat ;
-piesa-orteza de mana pentru fixarea diverselor obiecte: creion, periuta de
dinti, pieptenul, aparatul de ras etc;
-manere pentru sprijin (pentru telefon, pentru tacamuri);
-colac cu manere pentru closed la inaltimea functionala;
-placa de lucru in bucatarie cu posibilitatea de fixare a produselor alimentare
in preparare (taiat, curatat);
-containere pentru bucatarie care se deschid usor (mecanisme variate in
functie de pacient);
-farfurii cu margini inalte adaugate pentru a nu aluneca mancarea;
-bastonas pentru intors foile la carte.
Se iau si alte masuri pentru usurarea manipularii obiectelor casnice, de
imbracaminte, de gatit, igiena personala.
Cateva exemple:
-simplificari de imbracaminte fara nasturi, ci cu fermoar, sau benzi adezive;
-incaltaminte fara sireturi;
-vase de bucatarie (cu doua urechi);
-manere groase la tacamuri;
-farfurii cu margini mai inalte;
-perii de par cu maner lung;
-bureti cu manere lungi pentru baie.
16
CURA BALNEOCLIMATERICA
BIBLIOGRAFIE.
17
3. Balneofizioterapia
-Prof.Dr.Doc. Traian Dinciulescu
-Dr. Marin Berlescu, Editura medicala, 1966-1972
4. Anatomia si fiziologia omului
-I. Voiculescu, Editura medicala
5. Recuperarea functionala in practica reumatologica
-Dr. I. Stoiescu
-Dr. M. Negoiescu, Editura medicala, 1978
6. Traumatologie clinica
-Prof.Dr. R. Deninschi
-Dr. I. Ionescu
-Dr. V. Neagu, Editura medicala, 1967.
18