ncrederea este tot ceea ce conteaz

tim cu toii c n mod normal, fiecare meserie pe care o practicm necesit o pregtire
constant pentru ca treaba s mearg ct mai bine.
Ei bine, n cazul meu lucrurile stau cu totul altfel. Nu tiu dac este bine sau ru, dar eu
nu simt nevoia ca nainte de a iei pe teren s citesc materiale teoretice dedicate meseriei de
fundraiser. Nu neg c nu am facut asta n primele dou, trei sptmni, dar pe parcurs am realizat
c n meseria asta nu aspectele teoretice sunt cele mai importante. Ceea ce conteaz cu adevrat
este ceea ce simi. Nu trebuie dect s crezi n ceea ce faci, s crezi n cauza pentru care tu lupi,
s te bucuri c ai ansa de a ajuta, i s nu fi ales s fii fandraiser doar de dragul de a face ceva i
pentru a avea un venit, iar treaba va merge ca pe roate.
i pentru a mi menine spiritul pozitiv, citesc poveti despre ali oameni, oameni simpli
ca i mine care au ales s nu mai fie indifereni la ceea ce se ntmpl n jurul lor i s-au implicat
n susinerea cauzelor umanitare. Aceste poveti sunt doza mea de energie i mi dau curajul s
merg mai departe. De fiecare dat cnd le citesc, zmbesc i mi spun n gnd: nc o fapt
bun. Aadar, rdcinile binelui devin din ce n ce mai puternice i n ara noastr. Deci, se poate
i la noi, numai s vrem.
Una dintre povetile care m inspir i mi d tria de a continua n munca asta se
numete Supravieuitorul. Povestea o gsii aici: http://feature.adevarul.ro/supravietuitorul.
M regsesc n ideea de supravieuitor. Dac am avut colegi care au plecat dup o or sau
dup o lun, dou, trei, i asta pentru c s-au lsat dobori de multele Nu-uri de care avem parte
n fiecare zi, eu nu m-am lsat nvins i am continuat s lupt. Dac Florin a reuit s nving
leucemia, citind povestea vei afla c nu este deloc uor s supravieuieti leucemiei, i eu trebuie
s supravieuiesc indiferenei oamenilor i s merg nainte cu capul sus.