Sunteți pe pagina 1din 1

TERRA DACIAE

Ion Brad:
O treapta de pamant,o treapta de piatra
Si-am ajuns la pirosfera veacurilor, la muma-vatra
Ea ne-a ocrotit sufletul la san
In leaganul campiei doinit de ape,
Sub streasina muntelui cu crestet stapan,
De singuratatea lui Zamolxe aproape.
Inca de mici am ras de moarte, am tras in nori cu sageti,
Potolind setea dusmanilor cu sange si otrava.
Dupa agerimea fierului ne-au spus daco-geti,
Dupa stralucirea aurului ne-au adulmecat ca o fiara bolnava.
Loviti,am izbit totdeauna in piept,
Coborand din stanca fulgerul drept.
De teama sa nu inviem,
Ne-au risipit cetatile, ne-au ucis altarele,
Toate frumusetile, ca-ntr-un blestem,
Ni le-au schilodit. Si-am ramas doar cu soarele.
Din el ne-am croit poteci in padure, in munte,
Am podidit cu lacrimi si spice campia,
Langa vetre marunte
Am logodit timpul cu statornicia.
Daca te uiti bine,apoi
In pietre, nemuritori, suntem noi, numai noi.