STIMULAREA SI DEZVOLTAREA CREATIVITATII

Conceptul de creativitate
Rolul si factorii creativitatii
Modalitati de stimulare si de dezvoltare a creativitii elevilor
Dezvoltarea creativitii prin joc
Blocajele creativitatii
Concluzii

Conceptul de creativitate
Progresul omenirii nu este posibil fr activitatea creatoare, teoretic sau practic a
oamenilor. Din acest motiv este firesc ca activitatea creatoare s fie considerat forma cea
mai nalt a activitii omeneti (Alexandru Roca Creativitatea).
Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale contemporaneitatii,
devenind un ,,concept central in psihologie.
Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea creativitatii cu alte
fenomene psihice (capacitati, aptitudini, rezolvare de probleme, inteligenta, etc.).
Manualele recente de psihologie considera creativitatea ,,un caz particular al
rezolvarii problemelor(Wittig) sau ,,un tip de rezolvare a problemelor(Papalia).
Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care inseamna
zamislire, faurire, nastere.
Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen general uman,
forma cea mai inalta a activitatii omenesti.
Din perspectiva specific psihologica, creativitatea apare in patru acceptiuni
importante: ca produs; ca proces; ca disponibilitate, potentialitate general umana, ca o
capacitate si abilitate creativa; ca dimensiune complexa de personalitate.
Ce este creativitatea?
Dupa Bontas si Nicola, creativitatea - este o capacitate (proprietate, dimensiune)
complexa si fundamentala a personalitatii, care sprijinindu-se pe date sau produse
anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original, de valoare si
eficienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor factorilor subiectivi
si obiectivi a posibilitatilor (si calitatilor) persoanei si a conditiilor ambientale ale
mediului socio-cultural. Ea poate fi considerata si ca aptitudine, dispozitie a intelectului de
a elabora idei, teorii, modele noi,originale.
Creativitatea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constitund un
progres in planul social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia. Dar
creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva
deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa,
perseverenta in a face numeroase incercari si verificari.
Elementele esentiale prin care se poate constata existenta creativitatii sunt: noutatea
si originalitatea, flexibilitatea, fluenta, sensibilitatea senzoriala, ingeniozitatea,
expresivitatea. In afara de faptul ca este o capacitate si aptitudine a personalitatii, a
intelectului, este in acelasi timp, un proces si un produs.
Exista mai multe trepte de creativitate; C.W. Taylor descrie cinci planuri ale
creativitatii.
-Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan in desenele sau constructiile
copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de originalitate. Este insa un mijloc
excelent de a cultiva aptitudinele creatoare ce se vor manifesta ulterior.
-Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuite.
-Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de
inventatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat,
unei teorii controversate.
-Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind talente. Ei
realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.
-Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce
schimbari radicale, revolutionare, intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a
lungul mai multor generatii.

Rolul si factorii creativitatii

Despre importanta creativitatii vorbeste viata: toate progresele stiintei, tehniciisi
artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare.
Viata, in toate domeniile ei, necesita ca aproape fiecare individ sa realizeze unele
operatii noi, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri ale datelor si elementelor
existente, care se obiectiveaza in anumite solutii (metode etc.) utile si mai eficiente de
exemplu o inovatie care reprezinta unele elemente de creativitate.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini
pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care
favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor
noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca
ele sa dea nastere la ceea ce numim talent.
Edison spunea ca in creatie este nevoie de 99% transpiratie si 1% inspiratie.
 Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie experinta,
cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar cantitatea, bogatia experientei, ci si
varietatea ei. Multe descoperiri intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in
alta diciplina. Nu intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii generale.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii, motivatia si
vointa. Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui obstacole
are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi e evident ca in
domeniul stiintei este de netagaduit. Experimentele efectuate arata ca relatia dintre
inteligenta si creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de subiecti, teste
de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii semnificative, dar destul de
modeste. Analiza rezultatelor a aratat ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta
sunt unii avand cote slabe la creativitate.
In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate aveau la inteligenta cote cel
putin mijlocii, de unde concluzia necesitatii sale pentru o creativitate superioara.
Totodata, societatea are o influienta deosebit de importanta pentru inflorirea spiritiului
creativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale.
Un alt factor determinat in stimularea creativiatii il constituie gradul de
dezvoltare al stiintei, tehnicii, artei.
Exista o puternica influenta exercitata de predecesori, de profesori:
Socrate l-a influentat pe Platon, Hayden l-a influentat pe Beethoven. Chiar daca
ulterior elevul se indeparteaza de modelele initiale, acestea au un rol deosebit in
formarea tineretului.

Modalitati de stimulare si de dezvoltare a creativitii elevilor

Astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si omul creator.
Orice om normal poate realiza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau
inventie. Pentru aceasta e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile
dezvoltarii creativitatii..
Cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor. Pe
langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea
ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea
profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire.
In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele
culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii destinse, democratice,
intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a cobori statutul social al celor din urma.
Modul de predare trebuie sa solicite participarea, initiativa elevilor. Metodele activ-
participative sunt tot mai utilizate in scoala romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea
apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros
si spiritul critic.
Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor
metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia
cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.
Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai
sus.
La nivelul claselor I IV , n structura metodelor activ-participative, alaturi de
brainstorming, i gsesc cu maxim eficien locul,cubul, metoda celor ase plrii,
chindogu, diagramele why-why, diadramele Ishikawa, jocurile didactice, care
constituie o punte de legtur ntre joc ca tip de activitate dominant n care este
integrat copilul n perioada precolar, i activitatea specific colii nvaarea.
Categoria de activiti care ofer terenul cel mai extins pentru cultivarea
creativitii l constituie activitile n care se las elevilor independen deplin:
compunerea i rezolvarea pe ci diferite a exerciiilor i problemelor;
scoaterea i formularea ideilor principale dintr-un text;
elaborarea compunerilor;
confecionarea unui obiect (la abiliti practice);
executarea unui desen;
exerciii de antrenament creativ sub form de jocuri etc.
Toate aceste activiti pot fi considerate forme de manifestare a nsuirilor
creative ale elevilor, care se cer stimulate i dirijate.
Copiilor le place sa asculte si sa inventeze povesti, sa joace roluri, sa
interactioneze printr-un joc continuu, pe care-l imbogatesc mereu, din ce in mai mult,
fiind atenti si receptivi totodata la ce descopera la ceilalti.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri in aer liber sau
acasa, toate au darul de a-i ajuta sa exprime emotii, ganduri, sentimente care, in
aceasta maniera artistica, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.
Cateva exercitii de stimulare a creativitatii: desenul liber, fara structura, pictura
cu mana dominanta dar si cu cea non-dominanta , modelajul unei povesti inventate,
solutiile personale pe care copiii invata sa le adapteze in functie de situatie.
La clasa,chiar atunci cand sunt in mijlocul unei povesti fascinante,ma opresc
din citit sau din joc si i roug pe copii sa continue povestea! Oare cum continua ea?
Creativitatea le este stimulata, dezvoltandu-le, in primul rand, increderea in ei,
in ceea ce pot oferi, respectandu-i pentru frumusetea si unicitatea lor!
Dac un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de observaie, de imaginaie
i gndire, o nsuire mai puin vizibil a unui obiect, a unui aspect al unui fenomen,
dac a gsit o soluie nou a unei probleme, ori a redactat o compunere ntr-un mod
personal, original sub aspectul coninutului i al formei, toate aceste activiti pot fi
considerate forme de manifestare a nsuirilor creative ale elevilor, care se cer
stimulate i dirijate.
Creativitatea a devenit un indicator valoric n multe domenii de activitate. Ea
exprim culmea pe care o poate atinge o persoan n procesul de inovare a activitii i
un element de progres al vieii sociale.
Un nvtor care are creativitate pedagogic este ingenios, inventiv, plin de
fantezie i cu o mare doz de spontaneitate. El descoper mereu noi i noi forme de
lucru, noi procedee i tehnici, modific, adapteaz, combin i inventeaz, noi
instrumente sau mijloace menite s sporeasc eficiena muncii didactice.
Creativitatea de tip colar, realizat de elev n procesul de nvmnt, nu
trebuie confundat cu creativitatea scriitorului, artistului, tehnicianului, unde
originalitatea i productivitatea se interpreteaz n sensul strict al cuvntului. Copilul
de vrst colar mic adopt o atitudine creatoare atunci cnd, pus n faa unei
probleme (care constituie o sarcin colar), i restructureaz datele, descoper calea
de rezolvare, o rezolv ntr-un mod personal.
La vrsta colar mic, elementele de originalitate, chiar i atunci cnd sunt
minore fa de cele de reproducere, exprim tendina de creativitate a copilului, care
trebuie ncurajat.
Gndirea creatoare se formeaz n procesul de nvmnt prin orientarea i
stilul activitii elevilor, prin tipuri de sarcini i exerciii care pot constitui un
antrenament al gndirii.
Pentru educarea creativitii n activitatea instructiv-educativ sunt necesare
anumite condiii:
fondul de cunotine de care dispune elevul;
existena unor deprinderi intelectuale;
climatul educaional care trebuie s fie favorabil creativitii.
Creativitatea nu se poate cultiva dect ntr-o atmosfer de antrenare liber a
elevilor n cutri, schimb de idei, verificri. Elevii trebuie s se manifeste liber, fr
teama de a grei, de a li se face imediat aprecierea critic. n felul acesta se poate
cultiva ndrzneala, independena, originalitatea. nvtorului i revine sarcina da
organiza activitatea de gndire a copilului n mod judicios i corespunztor forelor
sale, de a-l face s aib ncredere n el.
Pedagogul romn I. C. Petrescu spunea:
Creator e oricine n meseria sau ocupaia sa, dac nu se mulumete s
svreasc n chip mecanic ceea ce a apucat din moi-strmoi, ci caut i el s
adauge locului unde ade, lucrrii ce furete, ceva din personalitatea sa.
Procesul de stimulare a creativitii i originalitii se desfoar gradat, cu pai
mici i cu mult rbdare i druire din partea nvtorului. Bun cunosctor al fiecrui
colar, nvtorul poate i trebuie s-i atrag prin lecii-joc toi elevii i s le
faciliteze asimilarea treptat a realului. Jocurile creative sunt un izvor nesecat, iar
aplicarea lor implic ntreaga personalitate a copilului. Activitatea desfurat cu
elevii n procesul de nvmnt ofer bogate i diverse prilejuri de cultivare a
creativitii. Exerciiile de antrenament creativ le-am conceput i sub forma jocurilor,
a exerciiilor captivante, a unor activiti aparent uoare, dar atractive, antrenante, care
s pun n funciune toate forele lor intelectuale. Unul din jocurile pe care le-am
introdus a fost Procesul literar. Acest joc-de rol le-a plcut, i-a entuziasmat,
contribuind la dezvoltarea gndirii, imaginaiei, afectivitii i a vorbirii plastice i
originale. ntocmirea scenariului contribuie la educarea mobilitii gndirii, la
varietatea exprimrii.
Personificrile i dramatizrile contribuie la o nelegere a consecinelor i
periculozitii sociale a unor fapte i-l conving mai uor pe copil s se autocontroleze
ori s se corecteze.
Multe fenomene din natur sau aciuni ale oamenilor i consecinele lor practice
devin, prin intermediul procesului mai uor de neles i sunt privite interdisciplinar.
Se poate intenta proces polurii mediului ambiant, risipei apei, focului, problemelor
teoretice i practice de etic, igien, ecologie etc. Aceste aciuni au o atmosfer
tensionat, realizat de existena unui conflict, a unor argumente pro i contra, care
implic o participare total a auditoriului, obligndu-l s cntreasc situaiile, s-i
spun opiunile i preferinele, s ia o atitudine.

Compunerea de probleme modalitate de dezvoltare a creativitii elevilor

Primii pai n stimularea creativitii o constituie crearea cadrului adecvat care s
permit eliberarea copiilor de tensiuni i s favorizeze comunicarea liber, astfel ca
elevii cu tendine spre pasivitate , neobinuii cu efortul intelectual, s intre treptat n
procesul muncii intelectuale, prin dorina de autoafirmare.
Brainstormingul este una dintre metodele creative de grup pe care am aplicat-o
si in cadrul unor ore de matematic la clasa a III-a si a IV-a, subiectul fiind
Compunerea de probleme cu operaiile nvate. Am mprit colectivul de elevi n
5 grupe neomogene, a cte 4 elevi, asigurnd o ambian stimulativ. n metoda
Brainstorming exist reguli fundamentale ce trebuie respectate:
-nu este voie s critici prerile, ideile celorlali;
-exist o mare libertate de gndire care determin o stare stimulativ;
-membrii grupului emit ct mai multe idei, soluii;
-cadrul didactic nu trebuie s-i impun propriile preri.
Fiecare echip i-a ales un secretar care noteaz raionamentul de rezolvare a
problemei. Au lucrat n echip, participnd, coopernd i colabornd.
Folosind scheme, au compus probleme. n rezolvarea problemelor, gndirea
elevilor a fost mereu confruntat cu o necunoscut. Pentru descoperirea ei, au emis
ipoteze, au ntreprins diverse cutri, presupuneri, au stabilit diferite relaii, au fcut
combinaii pentru a gsi drumul spre descoperirea necunoscutei. Pe msur ce ei au
ptruns n miezul problemei, necunoscuta s-a lsat descoperit.
O alt metod de dezvoltare a flexibilitii gndirii, ce stimuleaz curajul,
creativitatea, inventivitatea este metoda Philips 6/6. Am mprit clasa n grupe de
cte 4 elevi. Au avut de rezolvat problemele n 6 minute. Am urmrit ca grupurile s
fie ct mai eterogene. Fiecare grup i-a ales un conductor (reprezentant) care s
prezinte elevilor soluia corect a problemei ntregii clase. Dup expirarea celor 6
minute, fiecare grup i prezint soluiile (prin reprezentantul grupului), scrise pe fia
de lucru.
Avantajul acestei metode const n aceea c toi membrii grupului sunt activi,
fiecare avnd posibilitatea s-i pun n eviden propriul raionament, soluiile
reprezentnd rodul gndirii obiective.

Dezvoltarea creativitii prin joc

Creativitatea ca structur definitorie de personalitate mbrac, din punct de
vedere evolutiv, un caracter procesual supus influenelor de mediu.
Formele organizate de instrucie i aduc n mod difereniat aportul n
dezvoltarea potenialului creator al individului n funcie de coninutul activitii, de
tipurile de metode utilizate, de pregtirea i gradul de angajare al cadrelor didactice
participante la aciunile educative.
Jocurile didactice sunt metode active care solicit integral personalitatea
copilului.
Integrarea organic a jocului n structura de nvare a colarilor mici este de
natur s contribuie la realizarea unor importante obiective ale formrii personalitii
copilului.colarul mic trebuie s simt c este acceptat aa cum este, c se dorete
ntlnirea cu el, c vine la coal s desfoare o activitate ce-i solicit efort n
cooperare cu ceilali copii, cu educatorul, ntr-o atmosfer de bucurie i nu numai s
reproduc, n competiii cu ceilali ceea ce a nvat.
Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ,
au un coninut bine difereniat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noiunile
dobndite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dat, acetia sunt pui n
situaia s elaboreze diverse soluii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit
capacitilor lor individuale, accentul cznd astfel nu pe rezultatul final ct pe modul
de obinere al lui, pe posibilitile de stimulare a capacitilor intelectuale i afectiv-
motivaionale implicate n desfurarea acestora.
Considerarea jocului didactic ca metod de stimulare i dezvoltare a
creativitii se argumenteaz prin capacitile de antrenare n joc a factorilor
intelectuali i non intelectuali evideniai n cercetrile de pn acum.
Jocurile didactice cuprind sarcini care contribuie la modificarea creatoare a
deprinderilor i cunotinelor achiziionate la realizarea transferurilor ntre acestea, la
dobndirea prin mijloace proprii de noi cunotine. Ele angajeaz ntreaga
personalitate a copilului constituind adevrate mijloace de evideniere a capacitilor
creatoare, dar i metode de stimulare a potenialului creativ al copilului, referindu-se
la creativitatea de tip colar, manifestat de elev n procesul de nvmnt, dar care
pregtete i anticipeaz creaiile pe diferite coordonate.
nvarea este o activitate serioas ce solicit efort voluntar pentru punerea n
aciune a disponibilitilor psihicului ; efortul este mai uor declanat i susinut mai
eficient cnd se folosesc resursele jocului, cnd ntre joc i nvare se ntind puni de
legtur.
Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaii, se pot verifica
i consolida anumite cunotine, priceperi i deprinderi, se pot dezvolta capaciti
cognitive, afective i volitive ale copiilor, se pot educa trsturi ale personalitii
creatoare, se pot asimila modele de relaii interpersonale, se pot forma atitudini i
convingeri.
Copiii pot nva s utilizeze bine informaiile, timpul spaiul i materialele
puse la dispoziie, li se poate dezvolta spiritul de observaie, spiritul critic i autocritic,
capacitatea anticipativ-predictiv, divergena i convergea gndirii, flexibilitatea i
fluena. Poate fi solicitat capacitatea elevilor de a se orienta ntr-o anumit situaie,
de a propune soluii, de a le analiza i opta pentru cea optim, de a extrapola
consecinele unei anumite situaii concrete, de a interpreta i evalua anumite
experiene, fenomene, situaii .
Manifestnd creativitate, nvtorul va determina avntul libertii i
creativitii copiilor, va realiza ehilibru ntre preocuprile pentru formarea gndirii
logice, raionale, flexibile, fluide, creatoare, depind nelegerea ngust, eronat,
potrivit creia libertatea de manifestare i creaie a copiilor se dezvolt spontan.
Aplicnd cu pricepere jocul didactic, nvtorul trebuie s poat valorifica unele din
bogatele resurse formativ-educative ale acestuia n angajarea personalitii copilului
de a desfura o activitate ce solicit efort susinut, dar ntr-o atmosfer de voie bun,
de cooperare, de nelegere .
Jocurile didactice n majoritatea lor au ca element dinamic ntrecerea ntre
grupe de elevi sau chiar ntre elevii ntregului colectiv, fcndu-se apel nu numai la
cunotinele lor, dar i la spiritul de disciplin, ordine, coeziune, n vederea obinerii
victoriei. ntrecerea prilejuiete copiilor emoii, bucurii, satisfacii.
Jocul didactic constituie o eficient metod didactic de stimulare i
dezvoltare a motivaiei superioare din partea elevului, exprimat prin interesul su
nemijlocit fa de sarcinile ce le are de ndeplinit sau plcerea de a cunoate
satisfaciile pe care le are n urma eforturilor depuse n rezolvare.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toi elevii i acioneaz favorabil i la
elevii cu rezultate slabe la nvtur, crescndu-le performanele i cptnd
ncredere n capacitile lor, siguran i promptitudine n rspunsuri, deblocnd astfel
potenialul creator al acestora.

Blocajele creativitatii

Pentru stimularea creativitatii trebuie sa cunoastem si sa combatem anumite

piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii.
Blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorinta oamenilor ca toti
cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau comportari neobisnuite sunt
priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru
asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire
exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor.
Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gandire. Asa e
cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie
un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam
altceva. De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si
uneltele potrivit functiei lor obuisnuite si nu ne vine in minte sa le utilizam altfel.
Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica prematura, evidentiata de Al.
Obsborn, unul din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la
solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte
tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam ritic valoarea
ei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum prima sugestie de obicei
nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de
efervescenta, sa lasam ideile sa curga doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de
inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a intitulat acest
procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi furtuna, asaltul creierului
in limba noastra il caracterizam ca asaltul de idei sau evaluarea amanata.
Brainstormingul poate fi utilizat si in munca individula, dar el e cunoscut mai ales
printr-o activitate de grup.
Blocaje emotive. Factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi,
de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un punct de
vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este gresita, fiindca
rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de
creatie, de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta
exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideilor prea deosebite si dauneaza
procesul de creatie.

Concluzii
 Creativitatea, ca formaiune complex de personalitate, se formeaz i exerseaz
cu metode ct mai adecvate structurii sale, metode care s acioneze pe tot parcursul
colaritii elevului, iar din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerinele
la nivelul claselor primare.
Adultii pot incuraja creativitatea punand accentul pe generarea si exprimarea de
idei intr-un cadru non-evaluativ si prin concentrarea atat asupra gandirii convergente,
cat si asupra celei divergente. Adultii pot de asemenea sa incerce sa asigure copiilor
posibilitatea si siguranta de a risca, de a pune la indoiala, de a vedea lucrurile dintr-un
nou punct de vedere.
Formele creative ale imaginatiei scolarului mic sunt stimulate de joc si
fabulatie, de povestire si compunere, de activitti practice si muzicale, de contactul cu
natura si activittile de munc.
Asadar n perioada micii scolaritti, imaginatia se afl n plin progres att sub
raportul continutului ct si al formei.
Cum incurajam creativitatea copiilor?
- prin asigurarea unui mediu care permite copilului sa exploreze si sa se joace
fara restrangeri exagerate.
- prin adaptarea la ideile copilului, fara a incerca o structurare a ideilor lui astfel
incat sa se potrivesca cu cele ale adultilor.
- prin acceptarea ideilor neobisnuite ale copilului, fara a judeca modul divergent
in care acesta rezolva o problema.
- folosind modalitati creative pentru rezolvarea problemelor, in special a
problemelor ce apar in viata de zi cu zi.
- alocand destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilitatilor, pentru
trecerea de la ideile obisnuite la idei mai originale.
- ncurajand procesul, iar nu scopul.

BIBLIOGRAFIE:
TINCA CRETU- Psihologia educatiei, Editura Credis,2004
Roco M. Creativitatea individual i de grup; Bucureti, Editura Academiei, 1979;
Roca Alexandru Creativitate; Bucureti, Editura Enciclopedic Romn, 1972;
opa L. Creativitatea; Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1980
Tereza Amabile- Creativitatea ca mod de viata; Bucureti, Editura Tehnica ,1997