Sunteți pe pagina 1din 22

Dreptul de proprietate

1.Definitie
Codul Civil defineste numai dreptul de proprietate privata ca fiind dreptul titularului de a poseda,
a folosi si de a dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si prepetuu, in limitele stabilite de
lege, precizand ca , in conditiile legii, este susceptibil de modalitati si dezmembraminte, dupa
caz.

Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiasi bun, propritearul exercita
atributele juridice ale dreptului de propriuetate in putere proprie si in interes propriu (in putere
proprie deoarece el se supune doar legii, iar in interes propriu deoarece este singurul subiect de
drept care exercita direct sau indirect plenitudinea atributelor proprietatii).

Dreptul de proprietate se concretizeaza in urmatoarele aspecte:

-sub aspect economic, este un drept de apropriere a unor bunuri corporale sau incorporale;

-exprima o relatie sociala de apropriere;

-cuprinde in continutul sau atributele posesiei, folosintei si dispozitiei;

-atributele dreptului de proprietate sun exercitate de proprietar prin puterea si interesul sau
propriu.

In concluzie, dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresia aproprierii unui
bun, drept care permite titularului sa posede, sa foloseasca sis a dispuna de acel lucru, in putere
proprie si interes propriu, in cadrul si cu respectarea legilatiei existente.

2.Continutul juridic al dreptului de proprietate


Continutul juridic al dreptului de proprietate este determinat prin enumerarea atributelor juridice
ale acestui drept : posesia(ius possidendi) , folosinta (ius utendi/ius fruendi) si dispozitia(ius
abutendi).In literature de specialitate, dreptul de proprietate mai este cunoscut sub denumirea de
drept total.

1.Posesia

Posesia repreinta aproprierea, insusirea si stapanirea bunului ce formeaza obiectul dreptului


analizat de catre titularul sau, acesta avand reprezentarea psihologica , intelectuala a imprejurarii
ca el are calitatea de proprietar. Posesia reprezinta o stare de fapt constand in stapanirea unui bun
cu intentia de a aparea ca proprietar al bunului. Dar posesorul nu este prin definite proprietar, el
nu are dreptul de proprietate asupra bunului, ci il detine ca si cum ar fi proprietar.
Posesia, ca stare de fapt este distincta de proprietate ca stare de drept.Si proprietarul stapaneste
bunul,are posesia lui, insa in calitate de titular al dreptului de proprietate asupra bunului.

2.Folosinta (ius utendi si ius fruendi)

Acest atribut presupune facultatea recunoscuta titularului dreptului de proprietate,de a utiliza


bunul ce formeaza obiectul dreptului in materialitatea sa,direct si nemijlocit, prin utere propie si
interes propriu.

De asemenea, se admite ca dreptul proprietarului de a uza de bunul sau implica si latura negative
a acestei prerogative, anume facultatea de a nu uza de bun , de a nu se servi de el, in afara
situatiilor in care insasi legea il oblige sa o faca. Dreptul de proprietate se stinge prin pieirea
bunului, nu si prin neuz.

Atributul folosintei bunului nu poate fi exercitat si prin intermediul unei alte persone.Dimpotriva,
posesia, atat ca stare de fapt cat sic a stare de drept poate fi exercitata corpore alieno; proprietarul
care inchiriaza bunul ramane titular al posesiei asupra acestuia, chiriasul avand calitatea de
detentor precar.

Folosinta bunului are si un alt element,cunoscut sub denumirea de ius fruendi.Aceasta


prerogative semnifica dreptul proprietarului de a-si pune bunul in valoare prin exploatarea sa,
ceea ce conduce la culegerea derivatelor, adica fructele si productele. Dreptul proprietarului de a
culege fructele bunului sau presupune atat acte materiale cat si acte juridice. Din acest punct de
vedere, retinem ca proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau
productelor realizate de bun sau poate sa le culeaga ca urmare a inchieierii de acte juridice:
contractual de inchiriere a bunului, contractual de imprumut etc.

Fructele sunt derivatele bunului care se obtin periodic, fara alterarea substantei lor.

Productele sunt acele derivate care, prin culegerea lor conduc la alterarea substantei bunului(ex.
Padurile, carierele)

Fructele sunt: naturale, civile, industriale. Fructele naturale se produc in mod spontan,fara a fi
necesara interventia omului, cele civile constau in ventiuri periodice ale bunului, pe care
proprietarul le culege prin transmiterea folosintei bunului sau catre un tert,iar cele industrial- se
produc ca urmare a muncii omului.

Fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se dispune altfel.

3.Dispozitia (ius abutendi)

Dreptul de dispozitie intregeste continutul dreptului de proprietate si consta in prerogative


proprietarului de a hotari cu privire la soarta bunului sau, atat din punct de vedere material, cat si
din punct de vedere juridic. Dreptul proprietarului de a dispune material si juridic de bunul sau
reprezinta un atribut essential al dreptului de proprietate.
Atributul dispozitiei nu poate fi transmis niciodata de catre proprietar. A transmite acest atribut
semnifica insasi transmisiunea dreptului de proprietate; titularul dreptului de proprietate si
implicit al atributului dispozitiei va fi noul dobanditor al bunului.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate


Dreptul de proprietate este un drept absolut. Doar dreptul de proprietate este un drept real
complet, deoarece este unicul astfel de drept care confera titularului sau exercitiul tuturor
prerogativelor sale- posesia, folosinta si dispozitia.In cazul celorlalte drepturi reale, se pot
exercita numai stapanirea si folosinta bunului, dreptul de proprietate apartinand inotdeauna
titularului dreptului de proprietate care a constituit acele drepturi reale,dezmembramite ale
proprietatii.

Titularul dreptului de proprietate are asupra lucrului latitudinea de a-I trage toate foloasele, de a
profita de toata utilitatea care el o confera si de a savarsi toate actele juridice care raspund
nevoilor proprietarului sau impuse de propriul sau interes. Proprietarul este liber si in masura sa
efectueze toate actele materiale si juridice care nu ii sunt interzise in mod expres.

Numai legiuitorul poate fixa limitele exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate,dar si


atunci cand o face trebuie sa asigure un just echilibru intre pastrarea intereselor proprietarului si
luarea in considerare a interesului general.

Dreptul de proprietate este un drept exclusiv. Acest character decurge din imprejurarea ca
proprietarul este indreptatit sa exercite singur toate prerogativele conferite de acest drept.El
poate utiliza bunul sau asa cum doreste, fara ca nicio alta persoana poata intervene in exercitiul
dreptului sau . Proprietarul este singurul indreptatit sa dezmembreze dreptul sau de proprietate
prin consimtirea ca anumite prerogative sa fie exercitate de alte personae, ca drepturi reale,
dezmembraminte ale dreptului de proprietate,sau ca drepturi de creanta rezultate din raporturi
obligationale. In cazul proprietatii commune, atributele dreptului de proprietate sunt exercitate
concomitant de mai multi titular asupra aceluiasi bun sau mase de bunuri, fara a se pune in
discutie caracterul exclusiv al dreptului.

Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. Adica el dureaza atata vreme cat subzista
bunul care ii formeaza obiectul. Dreptul de proprietate nu are o durata limitata in timp, ci dureaa
atata vreme cat exista bunul asupra caruia el se exercita.In acelasi timp el nu este un drept viager,
ci se transmite prin succesiune. De asemenea el se poate transmite prin acte juridice intre vii si va
continua sa existe in patrimonial celui care il dobandeste.

In al doilea rand el este perpetuu, pentru ca exista independent de exercitarea lui, daca legea nu il
oblige proprietarul poate sa nu uzeze de bun.
In al treilea rand, din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, aceasta inseamna
ca actiunea cea mai energica prin care el este aparata, actiunea in revendicare este
imprescriptibila.

Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata


Dreptul de proprietate poate fi exercitate in limitele materiale ale obiectului sau, acestea fiind
limitele corporale ale bunului ce formeaza obiectul dreptului in discutie, cu ingradirile stabilite
de lege.Legea poate limita exercitarea atributelor dreptului de proprietate, de regula acestea fiind
folosinta si dispozitia.

Limitarile dreptului de proprietate private pot fi materiale si juridice (care sunt la randul lor
legale, judiciare si conventionale)

In primul rand, exista limitari care privesc atributul dispozitiei juridice asupra bunurilor
proprietatea unor subiecte de drept, fie personae fizice, fie personae juridice, de drept public sau
de drept privat.Avem in vedere aici bunurile declarate de lege ca fiind inalienabile, defintiv sau
temporar, sau alienabile in conditii restrictive.

In al doilea rand, exista limitary ale dreptului de proprietate care decurg din raporturile de
vecinatate.

In al treilea rand,legea impune anumite limitari temporare sau definitive ale folosintei bunurilor,
cum ar fi in material rechizitiilor

In al patrulea rand exista limitary ale exercitiului de proprietate rezultate din folosirea subsolului
oricarei proprietati imobiliare pentru lucrari de interes general.

In sfarsit exista limitari care conduc in conditiile legii la pierderea dreptului de proprietate
private prin exproprierea pentru lucrari de interes public.

Limitele materiale ale exercitiului de proprietate private


Problema limitelor materiale priveste numai bunurile mobile sau immobile corporale, bunurile
incorporale ca valori patrimoniale,pot eventual forma numai obiectul unor limite juridice ale
exercitiului dreptului de proprietate.

In privinta bunurilor mobile, corporabilitatea lo este clara si precisa, corporabilitate care poate fi
modificata de catre proprietarul lor .

Cu referire la bunurile immobile trebuie sa distingem intre constructii si terenuri. In privinta


constructiilor, configuratia fizica a acestora determina insesi limitele materiale ale dreptului de
proprietate. Proprietatea terenului se intinde si asupra subsolului si spatiului deasupra terenului ,
cu respectarea limitelor legale.

Suprafata terenului

Daca terenul este inscris in cartea funciara ,acasta inscriere cuprinde si o descriere a imoblilului,
descriere ce are ca o component esentiala intiderea suprafetei terenului. Eventualele litigii dintre
proprietarii vecini pentru determinarea exacta a intinderii materiale a suprafetelor de teren asupra
carora poarta dreptul lor de proprietate imobiliara vor putea fi solutionate pe calea actiunii in
granituire.

Orice proprietar poate sa-si ingradeasca proprietatea sa, suportand in conditiile legii, cheltuielile
ocaionate.

Spatiul de deasupra terenului

Dreptul de proprietate asupra terenului cuprinde si spatiul situat deasupra lui.

Cu toate astea Constitutia Romaniei prevede ca : spatial aerian al Romaniei face obiectul
exclusive al proprietatii publice a statului.

Spatiul aerian national reprezinta coloana de aer situate deasupra teritoriului de suveranitate al
Romaniei, pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic..

Proprietarul poate face deasupra terenului sau toate constructiile, plantatiile si lucrarie pe care le
gaseste de cuviinta, in afara de exceptiile stabilite de lege si poate trage din ele toate foloasele
produse de acestea.Pe langa aceste norme, in cazul constructiilor, proprietarul va trebui sa
respecte ca limita a folosintei spatiului de deasupra terenulu au,normele administrative de
stabilire a inaltimii cladirilor din zona data si in general normele de urbanism.

Subsolul terenului

Dreptul de proprietate asupra unui teren cuprinde, in mod nelimitat si subsolul acelui teren,
geologic si fizic pana in centru pamantului.

Art,136 alin (3) din Constitutie dispune ca bogatiile de interes public ale subsolului fac exclusiv ,
obiect al dreptului de proprietate asupra terenului in subsolul caruia acestea s-ar putea gasi, de
asemenea in ipoteza efectuarii unor lucrari de interes general autoritatea publica este indrituita sa
foloseasca subsolul oricarei proprietati imobiliare,cu obligatia corespunzatoare de a-l despagubi
pe proprietarul acelui teren pentru eventualele daune aduse solului, plantatiilor ori constructiilor
ce se aflau pe acel teren, precum si pentru alte daune care sunt imputabile autoritatiilor care au
dispus si au efectuat lucrarile. Cuantumul despagaubirilor poate fi stabilit prin acordul partilor,
iar daca acestea nu se inteleg, el urmeaza a fi stabilit de instant judecatoreasca.
In cazul in care proprietarul s-ar opune unor astfel de lucrari, instant judecatoreasca va decide
daca se vor realiza lucrarile. Despagubirile se impart in 2 categorii: aceea a despagubirilor pentru
pagubele rezultate, in mod obiectiv prin insasi folosinta subsolului proprietatii imobiliare, cea de
a doua are in vedere eventualele pagube produse cu acelasi prilej, imputabile autoritatiilor.

Proprietarul unui teren este tinut sa respecte in conditiile si limitele determinate de lege,
drepturile tertilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si apelor
subterane,lucrarilor si instalatiilor subterane si alte asemenea.

Terenurile cu ape

Apele cu potential energetic valorificabil,de interes national, fac obiectul exclusive al proprietatii
publice (art.136 alin 3 Constitutie).

Apele de suprafata si albiile acestora apartin proprietarului terenului pe care se formeaza sau
curg, in conditiile prevazute de lege.

Limitele juridice ale exercitiului dreptului de proprietate privata


1.Limitele legale

Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie in interes public , fie in interes
privat.Limitele legale ale dreptului de proprietate stabilite in interes privat pot fi modificate ori
desfiintate temporar prin acordul partilor, precizand ca spre a fi opozabile tertilor, este necesar ca
modificarea sau desfiintarea astfel realiata sa indeplineasca formalitatile de publicitate prevazute
de lege.

Codul civil impune o anumita distanta minima in constructii, dar permite orice derogare de la
aceasta,care se poate face prin acordul partilor, exprimat intr-un inscris authentic. Un asemenea
accord poate avea ca obiect, de exemplu, constituirea unei servituti prin acordul partilor de a nu
zidi la o distanta mai mare decat cea de 60 de cm fata de linia de hotar.Art 602, permite chiar
desfiintarea tot prin acordul partilor a limtelor egake stabilite in interes privat,dar numai cu
character temporar, cu indeplinirea conditiilor de forma si de publicitate evocate.

Categorii de limite legale ale exercitiului dreptului de proprietate stabilite in interes privat

A.Limite referitoare la folosirea apelor

Reguli privitoare la curgerea fireasca a apelor, la curgerea provocata si la irigatii

Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica in nicun fel curgerea fireasca a apelor provenite
de pe fondul superior;in masura in care o asemenea curgere cauzeaza prejudicii fondului inferior,
proprietarul acestuia poate cere instantei de judecata competente sa il autorizeze sa efectueze pe
fondul sau lucrarile necesare schimbarii directiei aelor cu suportarea cheltuielilor ocaionate de
realizarea unor asemenea lucrari.
Proprietarul unui fond inferior nu poate impedica curgerea unor ape provocate de proprietarul
unui fond superior ori de alte personae, cum ar fi cele care tasnesc pe cel din urma fond prin
realizarea de lucrari subterane de catre proprietarul acestuia, dupa cum el nu poate impedica nici
curgerea apelor provenite din secarea terenurilor mlastinoase, a apelor folosite in scop
casnic,agricol ori industrial, insa numai daca o asemenea curgere precede varsarea intr-un curs de
apa sau intr-un sant.In acest caz, proprietarul fondului superior este obligat sa aleaga calea si
mijloacele de curgere care ar aduce prejudicii minime fonduui inferior.Principiile referitoare la
curgerea provocata a apelor nu se vor aplica atunci cand pe fondul inferior se afla o constructie,
impreuna cu gradina si curtea aferenta, ori un cimitir.

Proprietarul care doreste sa foloseasca pentru irigarea terenului sau apele natural si artificiale de
care poate dispune in mod efectiv, are dreptul ca , pe cheltuiala sa exclusive, sa faca pe terenul
riveranului opus lucrarile necesare pentru captarea apei cu obligatia de a allege in acest scop
calea si mijloacele de curgere care aduc prejudicii minime celuilalt riveran si de a-I plati acestuia
despagubiri minime si prealabile. Astfel de lucrari nu pot fi facute daca pe terenul riveranului
opus se afla o constructie impreuna cu casa si gradina aferenta ori un cimitir.

Obligatia proprietarului caruia ii prisoseste apa

NCC instituie o obligatie pentru proprietarul caruia ii prisoseste apa pentru necesitatile curente
ca in schimbul unei juste si prealabile compensatii sa ofere acest surplus proprietarului care nu
si-ar putea procura apa necesara punerii in valoare a fondului sau , decat cu o cheltuiala excesiva.
Proprietarul nu poate fi scutit de aceasta obligatie sub pretext ca ar putea utiliza surplusul de apa
intr-un alt scop decat satisfacerea nevoilor curente, dar va putea cere despagubiri suplimentare
proprietarului aflat in nevoie, cu conditia de a dovedi existent reala a obligatiei pretinse.

Aplicarea acestui text presupune indeplinirea a cel putin 3 conditii:

-sa existe un surplus de apa fata de necesitatile curente pe fondul unui anumit proprietar

-un alt proprietar sa nu isi poata procura apa necesara punerii in valoare a fondului sau decat
facand cheltuieli excesive;

-oferta poate fi facuta numai in schimbul unei juste si prealabile compensatii.

Intrebuintarea izvoarelor

Proprietarul unui izvor care se afla pe fondul sau poate da acestuia orice intrebuintare ce
corespunde nevoilor sale,sub rezerva ca, procedand astfel sa nu aduca atingere drepturilor
dobandite de proprietarul fondului inferior.

Proprietarul fondului pe care se afla izvorul nu poate sa ii schimbe cursul , daca printr-o
asemenea schimbare i-ar lipsi pe locuitorii unei localitati de apa necesara satisfacerii nevoilor lor
curente. In ipoteza in care o terta persoana ar efectua lucrari care ar conduce la secarea,
micsorarea ori alterarea apelor sale, proprietarul fondului pe care se afla izvorul va putea cere
repararea prejudiciilor cauzate astfel de acea persoana, iar daca starea de fapt o permite,
proprietarul fondului cu izvor va putea cere restabilirea situatiei anterioare atunci cand apa este
indispensabila pentru exploatarea fondului sau. Daca izvorul se intinde pe doua fonduri
invecinate, aceste principia se vor aplica in mod corespunzator, tinand seama de intinderea
izvorului pe fiecare fond.

B.Limite tinand de raporturile de vecinatate

Picatura streasinii

Proprietarul este obligat sa si faca streasina casei sale astfel incat apele provenind de la ploi sa nu
se scurga pe fondul proprietarului vecin.

Distanta minima intre constructii

Proprietarul unui fond poate realiza constructii, lucrari sau plantatii numai cu respectarea unei
distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar care desparte proprietatea sa de proprietatea
sau proprietatile invecinate, daca prin lege ori prin urbanism nu se prevede altfel.Orice derogare
de la distanta minima, oriunde ar fi prevazuta aceasta,se poate face prin acordul partilor, un
asemenea accord trebuie insa exprimat in forma autentica.

Distannta minima dintre arbori

In lipsa unei dispozitii contare cuprinse in lege, in regulamentul de urbanism sau stabilite de
obiceiul locului ,arborii trebuie saditi la o distanta de cel ptin 2 metri fata de linia de hotar, cu
exceptia arborilor care ajung la o inaltime mai mica de 2 metri,a plantatiilor si a gardurilor vii, in
cazul acestor din urma arbori , plantarea lor se va face la distanta de 60 de cm fata de fondul
invecinat.

In cazul nerespectarii distantei de 2 m , proprietarul vecin este indreptatit sa ceara scoaterea lor
ori dupa caz taierea lor la inaltimea cuvenita dupa cum este indreptatit a face aceasta operatiune
el insusi, dar pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.

Art.613alin 3 prevede dreptul proprietarului fondului peste care eventual, se intend radacinile sau
ramurile arborilor ce se gasesc pe fondul proprietarului vecin si apartin acestuia de a le taia si de
a I le preda, precum si dreptul de a culege in proprietate fructele cazute in mod natural pe fondul
sau, nu si cele a caror cadere o provoaca.

Vederea asupra proprietatii vecinului

Nu este permis niciunui coproprietar sa faca o fereastra ori sa practice o deschidere in zidul
comun decat cu acordul tuturor celorlalti coproprietari..
Este obligatory pastrarea unei distante de cel putin 2 metri intre fondul ingradit ori neingradit, ce
apartine proprietarului vecin si fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari care
sunt orientate catre acel fond. Daca lucrarile sunt dispuse neparalel cu linia de hotar spre fondul
vecin, ele trebuie executate la o distanta de pana la 1 m fata de aceasta linie.

Distantele se calculeaza de la punctual cel mai apropiat fata de linia de hotar existent pe fata
zidului in care s-a deschis vederea sau dupa caz pe linia exterioara a balconului, pana la linia de
hotar; in cazul lucrarilor neparalele distanta se masora tot perpendicular de la punctual cel mai
apropiat al lucrarii de linia de hotar si pana la aceasta linie.

Proprietarul poate sa si deschida fara limita de distanta, ferestrele de lumina, daca sunt astfel
construite incat sa impiedice vederea spre fondul invecinat.

Dreptul de trecere

Proprietarul unui fond,care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa I se permita trecerea
pe fondul vecinului sau pentru exploatarea propriului sau fond. Este considerat a fi un drept
potestativ.

Proprietarul fondului care suporta trecerea celuilat proprietar isi poate exercita toate
prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului sau, inclusiv asupra portiunii materiale pe
care a dobandit dreptul de tecere celalalt proprietar, cu conditia de anu impiedica intr-un fel
oareare aceasta trecere. La randul sau proprietarul fondului dominant exercita practice anumite
acte de folosinta asupra terenului celuilalt proprietar. Apar astfel a fi exercitate in comun
prerogative ale dreptului de proprietate private asupra aceluiasi bun , fara sa fie vorba despre o
coproprietate.

Notiunea de fond lipsit de acces la calea publica

De dreptul de trecre poate beneficia nu numai proprietarul unui teren , ci si proprietarul unei
constructii.

Prin fond lipsit de acces la calea publica (loc infundat) se intelege acel teren care este inconjurat
de alte diferite proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa
aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.

Notiune de loc infundat cuprinde si acel imobil la care accesul ar prezenta inconveniente grave
sau ar fi periculos.

Situatia de fond lipsit de acces la calea publica nu trebuie sa rezulte din fapta titularului dreptului
de proprietate asupra acestuia; ea trebuie sa rezulte dintr-un caz fortuir si chiar daca mai rar de
conceput in practica- din cauza unei situatii de forta majora.
Atunci cand lipsa accesului la calea publica este imputabila proprietarului care pretinde treceea
aceasta poate fi stabilita numai cu consimtamantul proprietarului fondului care are acces la calea
publica si cu plata unei duble despagubiri.

Intinderea si modul de stabilire a dreptului de trecere

Punerea in valoare a acestui drept prin stabilirea atat a intinderii sale cat si a modului de
exercitare are a fi determinate fie prin intelegerea partilor, fie prin hotarare judecatoreasca. El
poate fi dobandit printr-o folosinta continua exercitata timp de 10 ani, adica prin uzucapiune.

Trecerea trebuie sa se faca in conditii de a adduce o minima stanjenire exercitarii dreptului de


proprietate asupra fondului cu acces la calea publica, iar daca mai multe fonduri dispun de un
asemenea acces, trecerea urmeaza a se face pe fondul caruia I s-ar aduce cele mai putine
prejudicii, insa partile pot conveni asupra locului prin care va fi exercitat dreptul de trecere.

Numai in absenta unui accord al partilor in acest sens , proprietarul locului fara acces la calea
publica va putea cere instantei de judecata sa stabileasca atat insasi existent dreptului de trecere,
cat si locul , intiderea si conditiile de exercitare.

NCC prevde posibilitatea stabilirii dreptului legall de trecere prin uzucapiune, termenul acestiea
fiind cel comun-10 ani.

Prin ipoteza cel care stabileste astfel modul de exercitare a dreptului de trecere este insusi
proprietarul locului fara acces la calea publica, dincolo insa de vointa proprietarului; pentru ca
daca proprietarul fondului aservit ar fi de accord cu conditiile concrete de exercitare a trecerii pe
fondul sau atunci exista intelegerea partilor, daca un asemenea accord nu s-a realizat,proprietarul
fondului lipsit de acces la calea publica se va putea adresa instantei de judecata.

Despagubiri; stingerea dreptului de trecere

Despagubirile pot fi stabilite prin acordul partilor ori in caz de litigiu de catre instant de judecata.

Daca dreptul de trecere a fost dobandit prin uzucapiune, proprietarul locului infundat nu va
datora celuilalt proprietar nicio despagubire.

Termenul de prescriptive pentru actiunea in despagubiri pe care o are proprietarul fondului


aservit impotriva proprietarului fondului dominant incepe sa curga din momentul stabilirii
dreptului de trecere.

Daca dintr-un motiv anume inceteaza dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este dator
sa restituie despagubirea incasata cu deducerea pagubei suferite in raport cu durata efectiva a
exercitarii dreptului de trecere.

Dreptul de trecere este imprescriptibil, insa el se stinge in situatia in care fondul dominant
dobandeste acces la calea publica.
C.Alte limite legale

Dreptul de trecere pentru utilitati

Proprietarul unui fond este obligat sa permita trecerea prin ori pe fondul sau a retelelor edilitare
ce deservesc fonduri invecinate ori din aceeasi zona,cum ar fi conductele de apa, de gaz sau alte
asemena, a canalelor si a cablurilor electrice,subterane ori aeriene, dupa caz precum si a oricaror
alte instalatii sau materiale ce au aceeasi finalitate.

Cel mai adesea acest drept special de trecere este in interes public, pentru ca lucrarile ot fi
realizate in beneficiul unor comunitati cu diferiti proprietari de fonduri. Acest drept nu priveste
numai fondurile invecinate ci si fonduri din aceeasi zona fara a fi invecinate.

Art.621 alin (2) NCC impune o conditie restrictive pentru realizarea lucrarilor ori a instalatiilor
prevazute in primul sau alineat: obligatia de a permite trecerea pentru utilitati subzista numai in
situatia in care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa si foarte costisitoare. Sarcina
probei existentei acestor imprejurari revine proprietarului fondului care va beneficia de acest
drept special de trecere.

Insa, in toate cazurile proprietarul obligat sa permita trecerea prin fondul sau are dreptul la plata
unei juste despagubiri care in ipoteza realizarii unor utilitati noi, trebuie sa fie prealabila.Partile
interesate pot sa se inteleaga asupra cuantumului acestor despagubiri, in caz de neintelegere, va
decide instant de judecata.

Din ratiuni economice, cladirile, curtile si gradinile sunt exceptate de la instituirea acestui drept
de trecere pentru utilitati,daca trecerea are ca obiect conducte si canale subterane, in cazul in care
acestea sunt utilitati noi.

Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrari

Art 622 reglementeaza doua limitary ale dreptului de proprietate private ce tin de raporturile de
vecinatate si anume : obligatia unui proprietar de a permite folosirea fondului sau pentru
efectuarea unor lucrari necesare fondului invecinat, precum si obligatia de a permite accesul
vecinului pe terenul sau pentru taierea crengilor si culegerea fructelor arborilor mari ori ale
pomilor fructiferi aflati pe terenul vecinului beneficiar al dreptului corespunzator, respective de a
efectua lucrarile si de a taia crengile si culege fructele.

Acest drept este un drept cu character temporar si poate conduce la acordarea de despagubiri
pentru titularul fondului care suporta trecerea ori efectuarea lucrarilor,insa numai daca este cazul.
De asemnea acest drept este recunoscut numai daca efectuarea lucrarilor, taierea crengilor ori
culegerea fructelor prin alta parte este imposibila,foarte costisitoare sau periculoasa.

Dreptul de trecere pentru reintrarea in posesie


Proprietarul unui fond nu poate impedica accesul altei personae pentru a redobandi posesia unui
bun al sau, ajuns intamplator pe fondul proprietatea sa,cu conditia de a fi fost instiinta in
prealabil despre intentia celui ce doreste sa foloseasca fondul in acest scop. In toate cazurile
proprietarul terenului,care permite trecerea pentru reintrarea in posesie are dreptul la o justa
despagubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea in posesie, precum si pe cele pe care
bunul recuperate le-a cauzat fondului sau.

Starea de necessitate

In ipoteza in care o persoana a folosit sau a distrus un bun ce apartine unei alte personae, insa
intr-un scop bine determinat, dar fortuity, anume pentru a se apara pe sine ori pe altul de un
pericol imminent, proprietarul bunului folosit sau chiar distrus are dreptul sa ceara o despagubire
echitabila de la cel care astfel a fost salvat.Proprietarul care a provocat ori a favorizat pericolul
nu va mai fi indemnizat pentru folosirea ori chiar distrugerea bunului sau.

Limitele conventionale
Proprietarul poate consimti la limitarea dreptului sau prin acte juridice,daca nu se incalca astfel
ordinea publica si bunele moravuri.Proprietarul nu va putea consimti la limitarea posesiei sale.

In cazul dezmembramintelor ne aflam in prezenta limitarii dreptului de proprietate prin vointa


proprietarului insa cu consecinta constituirii unor drepturi reale distincte,cu obect specific,
drepturi ce poarta asupra aceluiasi bun,coexistand privitor la acesta nuda proprietate si
dezmembramantul constiuit de proprietar prin conventie sau prin testament.

O limitare specifica a exercitiului prerogative dispozitiei juridice asupra unui bun o reprezinta
inalienabilitatea sa, imposibilitatea de a-l instraina. Aceasta poate decurge din lege sau din vointa
proprietarului(inalienabilitate voluntara).

Inalienabilitatea voluntara. Clauza de inalienabilitate

Prin conventie sau prin testament se poate interzice instrainarea unui bun insa numai pe o durata
de cel mult 49 de ani, daca exista un interes serios si legitim pentru a se proceda astfel.

Pentru ca o cauza de inalienabilitate sa fie valabila trebuie indeplinite mai multe conditii:

In primul rand ea poate fi dispunsa numai prin conventia partilor ori prin testament; obligatia de
a nu instraina bunul revine dobanditorului acestuia ca effect al contractului incheiat de parti sau
impusa beneficiarului testametului prin vointa unica exprimata de testator.

In al doilea rand, pentru valabilitatea clauzei de inalienabilitate trebuie justificat un interes serios
si legitim; acesta ar putea fi : al dispunatorului, cand, bunaoara, proprietarul constituie un
usufruct in beneficiul altei personae, careia ii interzice insa instrainarea uzufructului, voind astfel
a avea tot timpul acelasi uzufructuar pe durata uzufructului constituit prin conventia partilor; al
dobaditorului bunului gratificat de proprietar, dar care este o persoana inclinata a nu fi foarte
riguroasa cu administrarea patrimoniului ei; al unui tert, caruia proprietarul transmitator ii
constituie o renta viagera in sarcina dobanditorului cu titlu gratuit al bunului.

Dobanditorul poate fi autorizat de instanta de judecata sa dispuna, totusi de bunul ce i-a fost
transmis afectat de o asemenea clauza daca interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a
bunului a disparut sau daca un interes superior o impune.

In al treilea rand, o clauza de inalienabilitate a unui bun, indifferent de modul instituirii ei, este,
prin esenta temporara; ea poate fi constituita pe un termen limitat ce poate fi de cel mult 49 de
ani.Acest termen incepe sa curga din momentul dobandirii bunului instrainat de catre cel catre
care se face instrainarea.

Clauza , pentru a fi opozabila tertilor, trebuie sa fie supusa formalitatilor de publicitate. O clauza
de inalienabilitate nu va putea fi invocate impotriva dobanditorilor bunului cu privire la care
exista o asemenea clauza sau impotriva creditorilor proprietarului care s-a obligat sa nu
instraineze, decat daca ea indeplineste toate conditiile de valabilitate si au fost indeplinite si
formalitatile de publicitate.

Daca o cauza de inalienabilitate a fost prevazuta intr-un contract cu titlu gratuity, ea este
opozabila nu numai creditorilor actuali ori celor viitori ai dobanditorului, dar si celor anteriori
actului de dobandire,in caz de indeplinire a formalitatilor de publicitate, bunul astfel grevat nu va
putea fi urmarit de toate aceste categorii de creditori ai proprietarului dobanditor al bunului.

Clauza de inalienabilitate in situatii speciale

Este posibil ca partile unui contract de instrainare a unui bun sa se inteleaga printer altele , in
sensul ca dobanditorul bunului se oblige a transmite dreptul de proprietate asupra acestuia in
viitor ,catre o persoana determinate sau chiar determinabila.de exepmlu un copil care se va naste
in familia dobanditorului.Intr-o asemenea situatie, clauza de inalienabilitate este subinteleasa.

Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprita prin stipularea inalienabilitatii


sale.Aceasta inseamna ca , chiar daca bunl a fost dobandit afectat de o clauza de
inalienabilitate,dobanditorul ramane liber ca la decesul sau, sa il transmita mostenitorilor legali
sau celor testamentari.

Formalitatile de publicitate

Prin indeplinirea formalitatilor de publicitate clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor.

Daca actul de instrainare cu clauza de inalienabilitate are ca obiect un bun imobil, aceasta clauza
va fi notate in cartea funciara; ea devine opozabila tertilor numai prin notarea in registrul de
publicitate imobiliara.Pentru ipoteza in care actul de instrainare cu aceeasi clauza priveste un bun
mobil, se aplica regulile prevazute pentru dobandirea proprietatii privind posesia de buna
credinta.

Posesia de buna credinta a unui bun mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice
constitutive sau translative de drepturi reale. Este posesor de buna credinta cel care nu cunostea
si nici nu trebuia sa cunoasca, dupa imprejurari, lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului
bunului.

Sanctiunile de drept civil aplicabile

Nendeplinirea condiiilor de opozabilitate nu l lipsete pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate


de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformeaz acestei obligaii si
instraineaza bunul.

Nulitatea opereaza si in cazul clauzei de inalienabilitate. In situatia in care o cauza de nulitate


loveste numai clauza de inalienabilitate, contractual isi va produce efectele ,mai putin aceasta
clauza, daca intreg contractual este lovit de nulitate, claua nu va supravietui acelui contract.

Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate ntr-un contract atrage nulitatea ntregului contract
dac a fost determinant la ncheierea acestuia. n contractele cu titlu oneros, caracterul
determinant se prezum, pn la proba contrar.

nstrintorul poate s cear rezoluiunea contractului n cazul nclcrii clauzei de


inalienabilitate de ctre dobnditor. Att nstrintorul, ct i terul, dac inalienabilitatea s-a
stipulat n favoarea acestuia, pot s cear anularea actului de nstrinare subsecvent ncheiat cu
nerespectarea clauzei.Asadar in aceasta situatie legea prevde posibilitatea de a se cere anularea
actului,ceea ce inseamna ca suntem im prezenta unei nulitati relative a actului subsecvent.

Chiar daca bunul instrainat cu clauza de inalienabilitate se afla in patrimonial debitorului acestei
clause, nu este posibila urmarirea lui, atata vreme cat clauza isi produce efectele, daca prin lege
nu se prevede altfel.

Limitele judiciare
Domeniul de aplicare a limitelor judiciare este dat de raporturile de vecinatate, iar stabilirea lor
se va face in scopul asigurarii unor bune raporturi de vecinatate, dupa criteriul inconveninetelor
normale ce apar in cadrul acestor raporturi.

Dac proprietarul cauzeaz, prin exercitarea dreptului su, inconveniente mai mari dect cele
normale n relaiile de vecintate, instana de judecat poate, din considerente de echitate, s l
oblige la despgubiri n folosul celui vtmat, precum i la restabilirea situaiei anterioare atunci
cnd acest lucru este posibil.(art 630)
Cand proprietarul depaseste limitele acestor inconveniente normale, el comite un abuz de drept,
sanctionat prin angajarea raspunderii civile delictuale. Dimpotriva ipoteza prevazuta de art. 630
nu presupune vinovatia celui care creaza inconveniente normale vecinului sau.

n cazul n care prejudiciul cauzat ar fi minor n raport cu necesitatea sau utilitatea desfurrii
activitii prejudiciabile de ctre proprietar, instana va putea ncuviina desfurarea acelei
activiti. Cel prejudiciat va avea ns dreptul la despgubiri. Dac prejudiciul este iminent sau
foarte probabil, instana poate s ncuviineze, pe cale de ordonan preedinial, msurile
necesare pentru prevenirea pagubei.

POSESIA
1.Definitie

Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptuluide proprietate asupra unui bun de catre
o persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar al acelui bun, iar posesorul
poate fi cel ce se comporta ca un titular al unui alt drept real, cu exceptia drepturilor reale de
garantie.

Asadar , posesia este o stare de fapt, nu una de drept, constand in exercitarea unei puteri de fapt
in cadrul careia posesorul se comporta ca sic and el ar fi adevaratul titular al dreptului real asupra
acelui lucru.

Distinctia dintre posesie si dreptul de proprietate

Posesia este o stare de fapt, iar proprietatea este o stare de drept.

Suntem in prezenta a doua situatii distincte: pe de o partea avem o situatie de drept, care confera
posibilitatea exercitarii unor puteri cu privire la un bun, pe de alta parte, avem o situatie de fapt,
care nu confera dreptul de a exercita anumite puteri asupra unui bun, dar care ,din diverse ratiuni
sunt exercitate de cel care detine bunul, in mod mijlocit prn propria putere sau chiar prin
intermediul altei personae.

Cel care dobandeste stapanirea bunului pe temeiul unui act juridic de instrainare perfect valabil
are dreptul sa stapaneasca bunului. Asadar,nu numai ca posesia se distinge de dreptul de
proprietate,dar ea ca stare de fapt, se distinge si de posesie ca atribut al dreptului de proprietate.
Proprietarul poseda bunul in puterea dreptului sau, starea de fapt se suprapune peste starea de
drept. Posesorul poseda bunul ca stare de fapt, starea de drept nu se suprapune peste starea de
fapt.Posesorul exercita in fapt stapnairea,dar din diverse ratiuni, altcineva este titularul dreptului
asupra bunului stapanit de posesor.

Posesia nu este un drept subiectiv.

Imprejurarea ca , uneori, producerea anumitor efecte cere indeplinirea unei calitati determinate a
posesiei,bunaoara sa fie vorba despre o posesie de buna credinta nu schimba cu nimic datele
problemei.Posesorul de buna credinta al bunului stapanit, culege ca effect al posesiei, in
proprietate,fructele bunului posedat.

Dimpotriva, proprietarul culege fructele bunului pe care il stapaneste pe temeiul dreptului sau de
proprietate, ca atribut al dreptului de proprietate.El nu are cum sa fie de buna sau de rea
credinta.El este proprietar cu toate consecintele ce decurg din aceasta stare de drept.

Posesia si detentia precara

Nu numai posesorul poate sa stapaneasca un anumit bun.

Detentorul precar este cel care detine bunul de la o alta persoana, de regula proprietarul, in
puterea actului juridic pe care l-a incheiat cu acesta.El stapaneste bunul nu prentru sine, ca
posesorul, ci pentru un altul.Dar o face intotdeauna pe baza unei situatii juridice nascute dintr-un
act juridic, si nu dintr-o situatie de fapt. Detentorul precar nu neaga, ci dimpotriva recunoaste
dreptul celui de la care si pentru care detine bunul.Detentorul precar poate invoca efecte
recunoscute posesiei, dar numai in cazurile si limitele prevazute de lege.

Nu constituie posesie stpnirea unui bun de ctre un detentor precar, precum:

a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;

b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaie sau servitute, fa de nuda proprietate;

c) fiecare coproprietar, n proporie cu cotele-pri ce revin celorlali coproprietari;

d) orice alt persoan care, deinnd temporar un bun al altuia, este obligat s l restituie sau
care l stpnete cu ngduina acestuia.

Spre deosebire de posesie, detentia precara este o stare de drept.

Iata 3 situatii distincte privitoare la stapanierea unui bun: proprietate, posesie,detentie precara

Proprietarul stapaneste bunul in puterea dreptului sau de proprietate;posesia sa apare ca un


atribut al acestui drept. Starea de fapt se suprapune perfect peste starea de drept.

Posesorul stapaneste bunul in puterea sa ca si cum ar fi proprietar, dar nu este; el are numai o
putere de fapt asupra bunului, nu este titularul nici unui drept real si nici titularul unui drept de
creanta. Starea de fapt se desparte de starea de drept.

Detentorul precar stapaneste bunul pentru proprietar, pe temeiul unui act incheiat cu
acesta.Cercul se inchide. Starea de fapt se suprapune din nou peste starea de drept.

Proprietarul nu poate fi niciodata detentor precar cu privire la propriul sau bun.

Efectele detentiei precare


Detentorul precsr exercita stapanirea materiala a bunului.

Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar.

Elementele constitutive ale posesiei

Doua elemente trebuie intrunite cumulative pentru ca stapanirea unui lucru sa poata fi calificata
drept posesie

a)elemental material- corpus- presupune un contact direct cu lucrul,concretizat in orice fel de


acte materiale, cum ar fi :detinerea lucrului, savarsirea de acte de folosinta, culegerea fructelor,
efectuarea de transformari

b)elemental psihologic sau intellectual- animus- consta in intentia , in vointa celui care
stapaneste bunul de a efectua aceasta stapanire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru
ca proprietar ori ca titular al altui drept real.

Lipsa elementului psihologic face ca cel care detine lucrul sa nu aiba calitatea de posesor, ci pe
cea de detentor precar.

Dobandirea si pierderea posesiei


1.Dobandirea posesiei

Pentru dobandirea posesiei este necesar sa fie intrunite ambele sale elemente constitutive, numai
unul din ele nefiind sufficient.

Elementul intentional trebuie sa fie intrunit chiar in persoana celui care pretinde ca poseda,
acesta neputand fii exercitat prin altcineva. Exista o singura exceptie, in cazul persoanei lipsite
de capacitate de exercitiu, cand se admite ca elemental intentional poate fi exercitat prin
reprezentatantul sau legal.

Elementul material, puterea materiala asupra lucrului, poate fi exercitat si prin intermediul unei
alte personae, adica poate fi exercitata o posesie corpore alieno.

Dovada posesiei

-se face prin existent elementelor sale.

In functie de elementele sale, posesia poate fi dovedita:

a)elemental material al posesiei, ca element obiectiv este usor de dovedit dat fiind caracterul sau
apparent. El poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.
b)elemental intentional, ca element psihologic, subiectiv este mai greu de dovedit. CC instituie in
acest sens unele prezumtii legale, dintre care prima face din elemental material al posesiei
dovada elementului intentional.

NCC dipune ca, pana la proba contrara,Acela care stapaneste bunul este considerat posesor, ceea
ce inseamna ca se prezuma ca el are animus sibi habendi; prezumtia este relative, ea poate fi
rasturnata prin orice mijloc de proba. De asemenea, detentia precara, odata dovedita, este
prezumata-tot relativ- ca se mentine ca atare pana la proba intervertirii, transoformarii in posesie.

Pierderea posesiei

Posesia nceteaz prin:

a) transformarea sa n detenie precar;

b) nstrinarea bunului;

c) abandonarea bunului mobil sau nscrierea n cartea funciar a declaraiei de renunare la


dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;

d) pieirea bunului;

e) trecerea bunului n proprietate public;

f) nscrierea dreptului de proprietate al comunei, oraului sau municipiului, dup caz, conform
art. 889 alin. (2);

g) deposedare, dac posesorul rmne lipsit de posesia bunului mai mult de un an.

Viciile posesiei
Pentru a produce efectele pe care legea le prevede este necesar ca posesia sa fie utila, adica
neviciata.

Nu este utila posesia discontinua, tulburata ori clandestine, pana la proba contrara posesia este
considerate a fi utila.Viciile posesiei sunt : discontinuitatea, violenta, clandestinitatea.

NCC instituie prezumtia relative legala de utilitate a posesiei , deci inexistenta viciile
acesteia.Proba contara, a eventualei existente a acestor vicii se poate face cu orice mijloc de
proba.

a.Discontinuitatea posesiei
Posesia este discontinua atunci cand posesorul o exercita cu intermitente anormale, dupa natura
lucrului, asadar discontinuitatea este acel viciu de posesie ce conta in exercitarea ei cu
intermitente anormale in raport cu natura lucrului.

Sarcina probei discontinuitatii incumba celui care pretinde ca posesia a fost lovita de acest viciu.

In orice caz, viciul discontinuitatii nu are a fi confundat cu incetarea posesiei in cazul


neexercitarii ei timpde un an, pentru a putea vorbi de discontinuitate si nu de pierderea posesiei,
se impune ca intermitenta anormala a exercitarii ei sa fie mai mica de un an

Caractere juridice

-este temporar, ceea ce inseamna ca inceteaza daca actele de stapanire devin regulate potrivit
naturii lucrului.

-este absolut-poate fi invocat de orice persoana interesata.

-se aplica de regula in cazul posesiei nemiscatoarelor, de indata ce in privinta miscatoarelor se


aplica regula : Persoana care, cu bun-credin, ncheie cu un neproprietar un act translativ de
proprietate cu titlu oneros avnd ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din
momentul lurii sale n posesie efectiv.

2.Violenta

Caractere juridice

-este relativ poate fi invocate numai de cel impotriva caruia s-a exercitat violenta.fata de
celelalte persoane, posesia nu este afecata de acest viciu

-este temporar- de indata ce violenta a incetat, posesia redevine utila;

- se aplica atat in cazul bunurilor immobile cat si mobile.

3.Clandestinitatea

Posesia este clandestina daca este exercitata astfel incat nu poate fi cunoscuta.este mai greu de
imaginat in cazul imobilelor

Caractere juridice

-este relative- poate fi invocate numai de cel fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns;

-este temporar- inceteaza de indata ce posesia devine publica.

5.Precaritatea

-a fost considerate viciu al posesiei potrivit Vechiului Cod Civil


-ea este insasi lipsa posesiei.

NCC prevede ca nu constituie posesie stpnirea unui bun de ctre un detentor precar,
precum:locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist; titularul dreptului de superficie,
uzufruct, uz, abitaie sau servitute, fa de nuda proprietate; fiecare coproprietar, n proporie cu
cotele-pri ce revin celorlali coproprietari; orice alt persoan care, deinnd temporar un bun al
altuia, este obligat s l restituie sau care l stpnete cu ngduina acestuia.

Intervertirea precaritii n posesie

Intervertirea deteniei precare n posesie nu se poate face dect n urmtoarele cazuri:

a) dac detentorul precar ncheie cu bun-credin un act translativ de proprietate cu titlu


particular cu alt persoan dect cu proprietarul bunului;

b) dac detentorul precar svrete mpotriva posesorului acte de rezisten neechivoce n


privina inteniei sale de a ncepe s se comporte ca un proprietar; n acest caz, intervertirea nu se
va produce ns mai nainte de mplinirea termenului prevzut pentru restituirea bunului;

c) dac detentorul precar nstrineaz bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu
particular, cu condiia ca dobnditorul s fie de bun-credin.

n cazul imobilelor nscrise n cartea funciar, dobnditorul este de bun-credin dac nscrie
dreptul n folosul su ntemeindu-se pe cuprinsul crii funciare. n celelalte cazuri, este de bun-
credin dobnditorul care nu cunotea i nici nu trebuia, dup mprejurri, s cunoasc lipsa
calitii de proprietara celui de la care a dobndit bunul.

Efectele posesiei
-posesia creeaza o prezumtie de proprietate (art 919 , alin 3);

-posesorul poate dobandi dreptul de proprietate asupra lucrului posedat prin uzucapiune;

-posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele bunului posedat;

-posesorul de buna credinta al unui bun mobil dobandeste dreptul de proprietate asupra acestuia

-posesia este protejata si prin actiuniile posesorii.

Posesia creeaza o prezumtie de proprietate

Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor inscrise in
cartea funciara, per a contrario, pentru imobilele neinscrise din diverse motive in cartea funciara,
prezumtia de proprietate va opera in favoarea posesorului unui asemenea imobil.
Posesorul de buna credinta al bunului mobil corporal va dobandi chiar proprietatea bunului in
momentul intrarii in posesia acestuia.

Daca in cartea funciara a fost inscris un drept real in folosul unei anumite persoane, se prezuma
ca acel drept exista in folosul celui astfel inscris in registrul de publicitate imobiliara.

Protejarea posesiei prin actiunile posesorii

Actiunea posesorie este acea actiune pusa la indemana posesorului de a apara posesia - ca stare
de fapt- impotriva oricarei tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi
posesia atunci cand aceasta a fost pierduta.

Actiunea posesorie se justifica prin aceea ca de cele mai multe ori, posesia corespunde dreptului,
astfel ca prin apararea posesiei este aparat, in realitate dreptul insusi.

In comparative cu actiunea petitorie, actiunea posesorie prezinta neindoielnic avantaje: intr-


adevar actiunea petitorie presupune neaparat dovedirea dreptului real, proba care nu este deloc
usoara;dimpotriva actiunea posesorie presupune o dovada relative usoara, aceea a stapanirii in
fapt, care este posesia.

Totusi, se admite ca actiunile posesorii sunt actiuni reale, nu pentru ca ar proteja un drept, ci
pentru ca se intemeiaza pe stapanirea unui bun.De asemenea se aplica atat bunurilor mobile cat si
celor immobile.

Felurile actiunii posesorii si conditiile de exercitare

a)actiunea posesorie generala (actiunea in complangere) este folosita pentru a face sa inceteze
orice fel de tulburare a posesiei, de natura a impiedica exercitiul liber si efectele juridice ale
posesiei.

Cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori
inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau ,dupa caz, restituirea bunului; de asemenea,
posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate bunului a carui
restituire o cere. Acest text recunoaste dreptul de a exercita actiunile posesorii si detentorului
precar. Cu atat mai mult o asemenea actiune poate fi intenta si de titularul dezmembramintelor
dreptului de proprietate.

Actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietaruli, dar nu pot fi introduse impotriva
persoanei fata de care exista obligatia generala de restituire a bunului posedat. Actiunea
posesorie generala va putea fi introdusa de posesorul/detentorul precar care a detinut bunul cel
putin un an. Termenul in care trebuie intentata actiunea posesorie generala in caz de tulburare
sau deposedare, pasnica sau violenta este termenul de prescriptie de 1 an, care incepe sa curga de
la data tulburarii sau deposedarii.
b) actiunea posesorie speciala (reintegranda) este specifica situatiei in care tulburarea sau
deposedarea posesorului s-a facut prin violenta. Intr-o asemenea situatie, actiunea poate fi
introdusa si de cel care exercita o posesie viciata,indiferant de durata posesiei, dar tot in
termenul de 1 an de la data tulburarii sau deposedarii.

Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat

Dac exist motive temeinice s se considere c bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de
un lucru aflat n posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrri, precum ridicarea unei
construcii, tierea unor arbori ori efectuarea unor spturi pe fondul nvecinat, posesorul poate
s cear instantei luarea msurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dac este cazul,
ncetarea lucrrilor.

Pn la soluionarea cererii, posesorul(in calitate de reclamant) ori, dup caz, cealalt persoan
(in calitate de parat) poate fi obligat la plata unei cauiuni, lsate la aprecierea instanei, numai
n urmtoarele situaii:

a) dac instana dispune, n mod provizoriu, deplasarea lucrului ori ncetarea lucrrilor, cauiunea
se stabilete n sarcina posesorului, astfel nct s se poat repara prejudiciul ce s-ar cauza
prtului prin aceast msur;

b) dac instana ncuviineaz meninerea lucrului n starea sa actual ori continuarea lucrrilor,
cauiunea se stabilete n sarcina prtului astfel nct s se asigure posesorului sumele necesare
pentru restabilirea situaiei anterioare.