OBIECTIVE DE BAZA IN KINETOLOGIE

1. RELAXAREA
In kinetologie relaxarea trebuie sa devina un obiectiv de prima importanta, cu aplicare
in toate cele trei capitole profilaxie, terapeutica, recuperare.
Relaxarea are un dublu inteles : pe de o parte, in fiziologia musculara ea reprezinta
inversul starii de activitate a unui muschi, deci starea de repaus a lui ; pe de alta parte, in
fiziologia sistemului nervos repre zinta inversul starii de tensiune nervoasa.
Relaxarea s-ar putea defini ca fiind procesul prin care un sistem, care a fost scos din
starea de echilibru. revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru.
Exista trei mari curente metodologice care realizeaza relaxarea intrinseca :
Curentul oriental, din care fac parte tehnicile promovate de medicina traditionala
Indiana, japoneza, iraniana toate avind de fapt o origine comuna, veche, de milenii. Se
considera ca aceste tehnici stau la baza celui mai perfect si complet sistem de autorelaxare,
ele se deprind in timp, in luni si chiar ani de zile, motiv pentru care ele constituie mai putin
un mijloc terapeutic si mai mult unul profilactic.
Curentul fiziologic, introdus de Edmund Jacobson si care ire la baza relaxarea
progresiva pe baza principiului de identificare kineestezica a starii de tensiune (contractie)
musculara, prin antiteza cu lipsa de contractie (relaxare). Este metoda cea mai utilizata in
serviciile kinetoterapie, fiind usor de aplicat, usor de inteles de pacienti, cu rezultate bune,
incurajatoare, ce se instaleaza dupa citeva sedinte.
Curentul psihologic preconizeaza in vederea obtinerii relaxarii tehnici de tip
..central", care induc prin autocontrol mental imaginativ relaxarea periferica, influentind
insa si paratonia viscerala.

CORECTAREA POSTURII SI ALINIAMENTULUI CORPULUI

Acest obiectiv al kinetologiei pleaca de la urmatoarele trei realitati :
1. Multe defecte posturale din copilarie si adolescenta se consolideza la virsta
adulta, devenind puncte de plecare pentru o degradare ulterioar, degenerativa a aparatului
locomotor. Se constat o inmultire alarmanta a acestor defecte posturale in rindul tinerilor
din tarile dezvoltate industrial.
2.Multe afectiuni ale aparatului locomotor, ca si ale altor aparate determina
deposturi si dezalinieri ale corpului, care, daca dureaza mai multa vreme, ramin fixate
functional sau chiar organic.

Page 1 of 23
 3. Recuperarea unui deficit functional nu poate fi conceputa deci in cadrul
restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului, caci lanturile kinetice corporale au, in
primul rnd, la baza raporturi normale ntre segmente.
Deposturarea si dezalinierea atrag ntotdeauna dezechilibre musculare care vor vicia
derularea miscrilor, ajungndu-se la incarcari inadecvate la nivelul structurilor articulare,
la o scadere a randamentului lor si, deci, la aparitia precoce a oboselii.
Cel imai important element al deiposturrii este, de fapt, rspunsul elemcntului
dinamic-efector al miscrii, adica muschiul.
Dezechilibrul muscular se instaleaz pe baza mai multor mecanisme :
- Prin substitutie, adic printr-o nlocuire functionala. Slabirea unui agonist (de cxemplu
prin apropierea capetelor de insertie) va determina intrarea in actiune a sinergistilor, ceea
ce va crea noi stereotipii motriice defavorabile.
- Prin nstrinare", adic printr-o parez functional". In contractura puternic prelungit
sau in spasticitatea antagonistului este imposibil de utilizat agonistul, desi este apt de
functionare. Impactul asupra miscrii in astfel de situatii este usor de imaginat.
- Prin compensare, fenomen deosebit de substitutie, care apare in momentul cnd un grup
ntreg de muschi este slab, fiind necesar intrarea in contracte a altor grupe musculare
pentru a se putea realiza macar o imitatie a miscrii respective.
- Prin incoordonare, adica prin tulburri de reglare motrice in cadrul lantului kinetic normal
al miscrii respective. Aceasta dereglare poate fi in forta muscular sau n derularea
cronologica a activittii muschiulor. In acest fel stereotipiile normale dinamice snt grav
perturbate, ele disparind ntr-un timp relativ scurt.
Implicarea att de important a musculaturii in postura si alinierea explica de ce
exercitiile recomandate se adreseaza, in primul rnd, acestui element al aparatului
musculoneuroartrokinetic. (MNAK) , adevar valabil mai ales in profilaxia
deposturarilor,
Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaz ca tehnici:
- postura corectat sau hipercorectat, mentinuta prin diverse metode de fixare
- miscrile pasive, active asstate si active :
- contractile izometrice ;
- diverse tehnici de facilitare proprioceptiv.
Deosebit de importanta in metodologia aeestui obiectiv este realizarea relaxarii
nainte de a se trece la exercitiile propriu-zise.
Profilaxia deposturarilor ncepe in perioada scolar, continuind dupa adolescenta.
Desigur ca cea mai propice perioada pentru aparitia si fixarea unor posturi defectuoase este
perioada de crestere si dezvoltare a gamsmului, dar si la adult pot aparea deposturari

Page 2 of 23
dezalinieri, datorate in special unor activitati profesionale generatoare de pozitii
defectuoase. Si adaugam la aceasta posibiltate si scaderea treptata a foratei musculare ,in
lipsa exercitiului organizat.
Nu discutm aici pozitiile patologice ale corpului determinate de boli. Principalele
deposturari si dezalinieri se constata la nivelul coloanei cervicale, umerilor, coloanei
dorsale si lombare, ca si al pelvisului, deficientele de aliniere a membrelor inferioare
situndu-se pe un loc al secund.

CRESTEREA FORTEI MUSCULARE

Cresterea fortei musculare se realizeaza numai printr-o contractie musculara

indiferent de tipul acesteia (izometrica sau izotonica). Exista o serie de alte tehnici, cum ar
fi cele de facilitare musculara neuroproprioceptiva, care nu cresc direct forta musculara ci
faciliteaza contractia.

Exercitii izometrice

Contractia izometrica determina cresterea cea mai rapida a fortei si produce in mod
firesc si o hipertrofie musculara, dar mai redusa.

Exista doua tipuri clasice de exercitii izometrice:

1. Exercitiul unic scurt izometric zilnic (EUSIZ) consta in executarea unei singure
contractii izometrice de 6 secunde pe zi. In timpul EUSIZ muschiul trebuie sa atinga 60-
70% din forta sa maxima. Nu este necesar ca durata contractiei sa fie mai mare de 6
secunde, deoarece o durata mai mare ar putea induce perturbari cardiocirculatorii generale.

2. Exercitiile repetitive scurte izometrice zilnice (ERSIZ) constau in executarea a 20

de contractii izometrice scurte (6 secunde) cu o pauza de 20 de secunde intre ele, intr-o
singura sedinta. Conditia de baza este atingerea unei tensiuni de contractie egala cu 60-
70% din cea maxima.

Ulterior s-au dezvoltat si alte variante de exercitii izometrice cum ar fi:

3. Trei contractii izometrice scurte (TCIS) a cate 6 secunde, cu o pauza de

Page 3 of 23
30 - 60 secunde intre contractii. Pot fi repetate de 2-3 ori pe zi.

In realizarea contractiei izometrice rezistenta este data de kinetoterapeut, de subiect

(autorezistenta) sau de catre un obiect imobil (zid, birou, tocul usii, etc.)

Exercitii dinamice cu rezistenta

Exercitiile dinamice cu rezistenta sunt eficiente in cresterea hipertrofiei musculare,

ameliorarea mobilitatii articulare, a fortei si rezistentei musculare. Ele determina aparitia
oboselii ca urmare a efortului muscular efectuat.

Trebuie avut in vedere pericolul depasirii limitei de suprasolicitare musculara, situatie

in care se va inregistra o scadere a fortei. Acest fenomen se observa mai ales in cazul
muschilor slabi, atunci cand se grabeste tonifierea lor.

CRESTEREA MOBILITATII ARTICULARE

In acest sens se urmaresc:

- Obtinerea unghiurilor functionale de miscare;

- Redobandirea intregii amplitudini de miscare.

Cauzele care genereaza deficitul de mobilitate sunt multiple. Ele pot fi cauze care tin
de: articulatii, muschi, complexul nerv-muschi si nerv.

1. Cauzele care tin de articulatii se impart in: redori, anchiloze, mobilizari

articulare exagerate.

Page 4 of 23
 2. Cauze care genereaza deficitul de mobilitate la nivelul muschilor Principalele
cauze care limiteaza mobilitatea la nivelul muschilor sunt: atrofia musculara de imobilitate,
retractura musculara, distrofia musculara si oboseala musculara.

3. Cauze care determina deficit de imobilitate ce tin de controlul nerv-muschi

Acestea sunt: spasticitatea, rigiditatea, hipotoniile musculare si atrofiile musculare.

De regula compensarea deficientelor de mobilitate se realizeaza prin mai multe tipuri

de metode. Daca este vorba de redorile articulare exista:

o Redori care necesita intinderea tesuturilor beneficiaza de mai multe tehnici in

programul kinetic intinderea prin posturi corective;

o Redori care necesita scaderea hipertoniei musculare intindere prin mobilizare

pasiva si pasivo-activa;

o Redorile care necesita ambele variante prin mobilizare activa si activa asistata.

CRESTEREA REZISTENTEI MUSCULARE

Rezistenta este capacitatea de a sustine un efort (capacitatea muschiului de a sustine o

contractie). Tehnicile de crestere a rezistentei musculare sunt aceleasi ca cele din cadrul
cresterii fortei musculare, intre ele exista o relatie directa.
Principiul pentru cresterea rezistentei este cresterea duratei antrenamentului (se
lucreaza de obicei la intensitati mai joase de efort, dar prelungite in timp).

CRESTEREA COORDONORII, CONTROLULUI SI ECHILIBRULUI

Dezvoltarea coordonarii inseamna o crestere a preciziei miscarii si determina aparitia
deprinderilor motrice ce au la baza engramele motorii.
Ca si tehnici sunt utilizate mobilizarile poliarticulare (triple flexii, triple extensii),
exercitii Frenkel care urmaresc coordonarea miscarilor membrului inferior din decubit,
sezand si ortostatism.
Acestea cresc controlul proprioceptiv al MI in diverse tulburari neurologice.

CORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR

Page 5 of 23
 Kinetoterapia respiratorie reprezinta principalul mijloc terapeutic de recuperare in
cadrul bolilor bronhopulmonare, cum este astmul bronsic. Planul de tratament este bazat pe
trei notiuni fundamentale:
- posturarea
- reeducarea respiratory
- gimnastica corectoare
Postura corecta pentru o respiratie fiziologica cuprinde intreg corpul, dar mai ales
muschii posturii si cei accesori ai respiratiei.
Din pozitia culcat, cea mai buna postura este cea cu capul mai sus (se poate rabata
partea superioara a patului la 45 de grade sau se pot aseza perne in scara, umerii sa nu fie
pe perna, iar bratele abduse la 30-45 de grade, adica putin departate de corp), cu antebratele
sprijinite pe doua perne. Se flecteaza usor genunchii, punandu-se o perna dedesubt.
Din sezut, cea mai buna postura facilitatoare a respiratiei este cu trunchiul aplecat
inainte si coatele pe genunchi. Aceasta postura scade presiunea intraabdominala si cea a
organelor interne asupra diafragmului, imbunatatind mobilitatea acestuia, iar baza
pamanului fiind mai bine oxigenata.
Prin reeducare respiratorie se urmareste dirijarea aerului la nivelul cailor
respiratorii superioare, reeducarea respiratiei costale, a celei diafragmatice si controlul si
coordonarea respiratiei.
Din posturile expuse mai sus, vom incepe dirijarea aerului in caile superioare prin
urmatoarele exercitii:
- Respiratie ampla pe o singura nara, cealalta fiind presata cu degetul
- Inspir sacadat (ca si cum am mirosi o floare), urmat de un expir lung
- Inspir intrerupt de presiunea degetelor pe ambele nari, urmat tot de un expir lung
O alta metoda o reprezinta cantatul, acesta necesitand o anumita postura a a
trunchiului si capului, o forta musculara buna a muschilor respiratori si volume mari de aer
pentru mobilizare si coordonare respiratorie.

Respiratia costala depinde de mobilitatea coloanei vertebrale si a coastelor, astfel ca

o flexie (aplecare inainte) a coloanei va creste oblicitatea coastelor, iar extensia coloanei va
bloca miscarea diafragmului. Inclinarea laterala a coloanei va inchide jumatatea de torace
de aceeasi parte (hemitoracele homolateral), facilitand expiratia pe cealata parte si va
deschide jumatatea de torace opusa, facilitand inspirul.

Page 6 of 23
 Refacerea controlului si coordonarii respiratiei este un obiectiv deosebit de
important, exercitiile urmarind o constientizare a unei scheme ventilatorii adecvate
deficitului functional respirator. Ritmul respirator va trebui scazut la 12-14 respiratii/minut,
controlat concomitent cu volumul curent (volumul de aer mobilizat in cursul unei ventilatii
de repaus).
Raportul inspir/expir trebuie sa fie de , iar fluxul de aer din ambii timpi va fi egal. Ultima
etapa a acestui program este controlul respiratiei in miscare si efort. Se va incepe cu
exercitii executate pe un singur ciclu respirator, apoi controlul respiratiei in mers,
crescandu-se numarul pasilor pe fiecare etapa respiratorie. Pe acelasi princiupiu se
exerseaza si urcatul scarilor, raspectand progresivitatea.

Gimnastica de corectare este obligatorie, deoarece o respiratie normala este

dependenta de forma si forta trunchiului si abdomenului, acestea trebuind corectate,
indiferent de celelalte obiective care au invedere corectarea tulburarilor fiziopatologice
respiratorii.
Prin gimnastica se urmareste:
- Asuplizarea coloanei vertebrale cervicale si decontracturarea muschilor adiacenti
- Corectarea lordozei cervicale cu tonifierea muschilor cefei
- Mobilizarea centurii scapulare si a umarului, cu tonifiere musculara
- Corectarea deviatiilor coloanei cervico-dorsale si coborarea umerilor ascentionati
- Corectarea cifozei (cocoasei) si tonifierea musculaturii interscapulare (dintre
omoplati)
- Decontracturarea musculaturii spinale si tonizarea musculaturii abdominale
- Asuplizarea coloanei lombare, delordozare si decontracturarea musculaturii lombare
- Mobilizarea bazinului
- Invatarea tinutei corecte a corpului si corectarea contracturilor in flexie a soldurilor
Se urmareste refacerea posturii fiziologice de respiratie prin recastigarea unui bun
aliniament, asuplizarea articulatiilor centurilor si trunchiului si obtinerea destinderii
peretelui abdominal.

ANTRENAMENTUL LA EFFORT
Suportabilitatea la efort se poate aprecia prin urmarirea aparitiei tahicardiei, durerilor
precordiale, palorii tegumentelor, aritmiilor, dispneei, oboselii accentuate, transpiratiilor
reci.
Reantrenarea la efort, ca obiectiv al kinetologiei, trebuie atent urmarita
Page 7 of 23
de kinetoterapeuti dar si de medici de recuperare sau de cardiologi. Printr-o conlucrare
interdisciplinara, rezultatul poate fi cel scontat.
Metodele antrenamentului la efort sunt multe, aici amintim doar cateva:
- mersul este cel mai simplu efort si cel mai recomandat pentru inceperea
antrenamentului;
- activitati de autoingrijire care pentru pacientii cronici poate constitui un efort
considerabil si reantrenarea trebuie facuta obligatoriu;
- urcatul scarilor, pantelor se face progresiv, progresia facandu-se in numarul
de trepte si durata activitatii;
- bicicleta ergometrica sau covorul rulant au avantajul posibilitatii de dozare a
efortului;
- alergarea se foloseste la pacientii la care s-a ajuns la o anumita capacitate de
efort;
- inotul ridica unele probleme in ceea ce priveste dozajul,

REEDUCAREA SENSIBILITATII

Definitie - sunt tehnici de kinetoterapie ce constau in stimularea terminatiilor

nervoase senzitive de la nivelul zonei afectate.

REEDUCAREA SENSIBILITATII - Se refera la subiectii cu afectiuni ale

sistemului nervos central, sau ale sistemului nervos periferic, suferinte care presupun
afectarea receptiei sau intreruperea transmisiei senzitivo-senzoriale.

Metodologia recuperarii sensibilitatii presupune:

- Refacerea stereognoziei capacitatea unui subiect de a identifica prin
palpare un obiect si presupune aprecieri asupra formei, greutatii, dimensiunii, texturii si
tipului de material.
- Discriminarea tactila a doua puncte capacitatea subiectului ca intepat
simultan in doua puncte aflate la o anumita distanta sa le perceapa ca doua puncte
separate. Treptat aceasta distanta va fi mai mica, pana cand perceptia devine a unui
singur punct.
Evaluarea si recuperarea presupune participarea totala a pacientului. Are un puternic
caracter subiectiv si presupune un mare efort de concentrare pentru ca subiectul oboseste

Page 8 of 23
 repede. inceperea reeducarii senzoriale poate sa se faca doar daca pacientul percepe
vibratia in zona anesteziata, fara sa priveasca aceasta zona.

DEFINITIE KINETOLOGIE, KINETOTERAPIA,

TESTAREA FORTEI MUSCULARE(SCALA)

KINETOLOGIE
DEFINITIE-este stiinta care studiaza mecanismele neuromusculare si articulare ce
asigura activitatile mortice normale, depistand si corectand mecanismele
neuromusculare deficitare

KINETOTERAPIA
DEFINITIE- este terapia in care se urmareste refacerea unor functii diminuate sau
cresterea nivelului functional in diverse suferinte prin miscare efectuata in programe de
recuperare medicala. Din punct de vedere stiintific kinetoterapia este stiinta care se
ocupa cu studiul miscrii organismelor vii si al structurilor care participala aceste
miscari.

TESTAREA FORTEI MUSCULARE(SCALA)

Testele de masurare a fortei apreciaza capacitatea individului de a crea tensiune
voluntara maxima, indiferent de conditiile specific in care aceasta este produsa:
- contractieizometrica(statica) sau izotonica,
- miscare rapida sau lenta,
- contractie carescurteaza(concentrica) sau alungeste muschiul (excentrica).
Forta musculara depinde de tipul testului utilizat si de segmentul de examinat.
Factorii care influenteaza veridicitatea si validitatea testelor de evaluare a fortei
muscularsunt:
1. plasarea subiectului intr-o pozitie stabile, reproductibila intre testari, in cazul
repetarii acestora. Instabilitatea corpului producesubestimarea fortei reale prin:
- limitarea fortei pe care muschii trunchiului si proximali ai
Page 9 of 23
membrelor o pot folosi pentru a mobilize segmentele periferice( forta
reala estesubestimata).
- substituirea muschilor mai slabi de catre muschii mai puternici sau actiunea
sinergica aacestora(forta reala este supraestimata).
2. variatiile de viteza la testele dinamice;
3. forta de gravitatie;
4. gradul de familiaritate a subiectului cu forma de testare(dupa cum cunoaste);
5. fortele de inertie exercitate in timpul testelor dinamice;
6. etalonarea dinamometrului;
7. factorii ambientali(zgomot, temperatura);
8. starea psiho-fizica a subiectului in momentul testarii.

Evaluarea fortei musculare se realizeaza prin metode obiective si subiective ,

clasicesi moderne.
Testarea fortei musculare prin metode clasice
Perimetria apreciaza forta prin masurarea circumferintelor diferitelor segmente. Se
efectueaza cu banda metrica , iar valorile se exprima in cm. Interpretarea
rezultatelor obtinute se face prin raportare la valorile medii absolute sau ale segmentelor
simetriceale subiectului respective.

In serviciile de recuperare medicala se utilizeaza in prezent un sistem de cotare,

sinonim cu cel propus de Lovett si Martin, pe urmatoarea scala:
- f 0 (zero) - muschiul nu realizeaza nici o contractieevidenta;
- f 1(schitata) - este sesizata contractia muschiului prin palparea lui sau a tendonului;
sepoate aprecia numai pt muschii superficiali; pt muschii profunzi nu se observa diferenta
intre f1 si f0;
- f 2 (mediocra) - muschiul poate mobiliza segmentul in amplitudine complete numai
cu eliminarea gravitatiei;
- f 3 (acceptabila) - muschiul este capabil sa mobilizeze segmentul in amplitudine
completeimpotriva gravitatiei, fara alte mijloace resistive;
- f 4 (buna) - muschiul poate mobiliza segmentul in amplitudine complete, impotriva
uneirezistente cu valoare medie;

Page 10 of 23
 - f 5 (normala) - muschiul este capabil sa mobilizeze segmentul pe toata
amplitudinea demiscare , impotriva unei rezistente maxime, aplicate pe segmentul de
mobilizat, cat mai distal

TEHNICI ANAKINETICE: IMOBILIZAREA SI POSTURILE(POZITIONARILE)

Clasificarea tehnicilor n kinetoterapie pleac de la recunoterea celor trei proprieti

sau caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor:
- activitatea lui motric
- capacitatea de a putea fi micat pasiv
- starea de repaus
Tehnicile pot avea n structura lor micare, ele mprindu-se n:
- kinetice (de micare)
- anakinetice (tehnici n cadrul crora nu se produce micare la nivel articular)

IMOBILIZAREA
Imobilizarea este o tehnic anakinetic ce se caracterizeaz prin meninerea, mai
mult sau mai puin prelungit, a corpului n ntregime sau doar a unei pri n nemicare,
cu sau fr ajutorul unor instalaii sau aparate.
Imobilizarea suspend, n primul rnd, micarea articular, ca i contracia voluntar,
dar conserv contracia tonostatic.

Din punctul de vedere al scopului imobilizrii, exist:

1. I m o b i l i z a r e a d e p u n e r e n r e p a u s, utilizat pentru:
- boli grave cardiopulmonare, arsuri ntinse, traumatisme craniocerebrale,
medulare, toracice etc.; n aceste cazuri, imobilizarea este general, dar desigur nu
complet;
- procese inflamatorii localizate - artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.,
ca i alte procese care determin algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru
segmentul respectiv i se realizeaz pe pat, pe suporturi speciale, n earfe etc.
2. I m o b i l i z a r e a d e c o n t e n i e, care blocheaz un segment sau o parte
dintr-un segment ntr-un sistem de fixaie extern (aparat gipsat, atel, plastice
termomaleabile, orteze, corsete etc).
Tehnica este utilizat pentru consolidarea fracturilor, n luxaii, entorse, artrite
specifice, discopatii etc. Precizm c aceast imobilizare va bloca cel puin o articulaie,
Page 11 of 23
cci un aparat de fixaie extern pentru fractura unui os lung nu intr n discuie n cazul
acestei tehnici de anakinezie.
3. I m o b i l i z a r e a d e c o r e c i e, care se realizeaz cu aceleai sisteme ca i
cea de contenie, deosebirea constnd n scopul urmrit.
Segmentul se aeaz n postur corijat sau hipercorijat i se imobilizeaz astfel prin
aparataj exterior. Nu pot fi corectate dect posturile defectuoase, care in de esuturi moi
(capsul, tendon, muchi etc.) i niciodat de os.
Doar cnd osul este n cretere, anumite tipuri de imobilizare pot influena forma sa
(de exemplu, formarea corpului vertebral la copii i adolesceni n cretere cu deviaii de
coloan se asigur prin imobilizarea n corset a trunchiului).
Iat cteva indicaii pentru imobilizarea de corecie: scolioze, devieri articulare prin
retracturi, paralizii, rupturi tenomusculare etc.
Att imobilizarea de contenie, ct i cea de corecie urmeaz n general unor
manevre i tehnici fie ortopedo-chirurgicale, fie kinetoterapeutice (traciuni, manipulri,
mobilizri pasive sub anestezie etc).
Exist o scrie de reguli de care trebuie s se in seama cnd se face o
imobilizare, mai ales n aparate de contenie:
- aparatul s nu jeneze circulaia i s nu provoace leziuni ale tegumentelor sau
dureri;
- s nu permit jocul liber al segmentelor imobilizate (s fie bine mulat);
- segmentele s fie poziionate, n timpul imobilizrii, n poziii funcionale;
- sub aparat, s se menin tonusul musculaturii prin contracii izometrice.
Dezavantajele imobilizrii, mai ales cnd se prelungete, sunt :
- induce hipotrofii musculare de inactivitate;
- determina redori articulare, uneori greu reductibile;
- tulbur circulaia de ntoarcere, aprnd edeme i tromboze venoase;
- determin tulburri trofice de tipul escarelor;
- creeaz disconfort fizic i psihic pacientului.

POSTURILE(POZITIONARILE)

Posturrile reprezint atitudini impuse corpului ntreg sau doar unor pri ale lui, n
scop terapeutic sau preventiv, pentru a corecta sau a evita instalarea unor devieri de
static i poziii vicioase sau pentru a facilita un proces fiziologic.

Page 12 of 23
 Durata posturrii este variabil, dar ca regul general ea trebuie repetat cu
perseveren, pn la obinerea rezultatului scontat. Nu trebuie s se confunde aceste
posturi cu posturile iniiale i finale ale oricrui exerciiu fizic.
1. Posturile corective sunt cele mai utilizate n kinetoterapie. n multe cazuri
recomandndu-se preventiv n boli a cror evoluie este previzibil, i care determin mari
disfuncionaliti (de exemplu spondilita ankilopoietic).
Meninerea posturilor corective poate fi:
- liber (postur autocorectiv)
- liber-ajutat (prin suluri, perne, chingi etc.)
- fixat (postur exterocorectiv) cu ajutorul unor aparate sau instalaii
Posturile corective se adreseaz, desigur, doar prilor moi, al cror esut conjunctiv
poate fi influenat.
Corectarea devierilor osoase nu este posibil dect la copii i adolesceni n cretere.
2. Posturile de facilitare. n vederea facilitrii unui proces fiziologic perturbat de
boal, poziionarea corpului ntr-o astfel de postur poate reprezenta un tratament de mare
valoare.
Dintre cele mai cunoscute i utilizate posturi de acest fel amintim:
- Posturile de drenaj bronic
- Posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulaiei
de ntoarcere
- Posturile facilitatorii respiratorii sau cardiace
- Posturile de drenaj biliar
TEHNICI KINETICE:DINAMICE SI STATICE

TEHNICI KINETICE DINAMICE

Tehnicile kinetice dinamice folosesc:
- mobilizarea pasiv
- mobilizarea activ.
Mobilizarea activ ( cu implicarea contraciei musculare proprii segmentului ce se
mobilizeaz) cuprinde mobilizarea activ reflex, ce se realizeaz prin stimularea reflexului
de ntindere, stimularea reaciilor de echilibrare i stimularea reflexelor posturale, dar i prin
mobilizarea activ voluntar, ce reprezint baza oricrui program de kinetoterapie.
Aceast mobilizare voluntar are o serie de efecte benefice: crete sau menine
amplitudinea micrii unei articulaii, ajut la recptarea sau ctigarea coordonrii
musculare, creterea sau meninerea forei musculare, meninerea sau creterea ventilaiei
Page 13 of 23
pulmonare, ameliorarea condiiilor psihice, meninerea unei circulaii normale i meninerea
echilibrului endocrin.
Mobilizarea pasiv folosete traciunile (continue, discontinue, traciunile-fixaiile
alternante), mobilizarea forat sub anestezie, mobilizarea pasiv mecanic, mobilizarea
autopasiv, mobilizarea pur-asistat, mobilizarea pasivo-activ i manipularea.
Toate echipamentele folosite pentru ridicare i transferul unui pacient cuprinde un set
de chingi, curele, centuri, hamuri i hamace prevzute cu nchiztori sau crlige cu ajutorul
crora se suspend de braul dispozitivului de ridicare.

TEHNICI KINETICE STATICE

Tehnicile kinetice statice se caracterizeaz prin modificare tonusului muscular fr s

determine creterea segmentului.
Tehnicile kinetice statice folosesc contracii izometrice ce constau n creterea
tensiunii musculare, fr a modifica lungimea muchiului (muchiul lucreaz mpotriva
unei rezistene care depete fora sa) i relaxarea muscular, care este la fel de necesar ca
i creterea forei n cursul unui tratament kinetic judicios. Ea se realizeaz prin mbinarea
tehnicilor specifice relaxrii generale cu acelea ale relaxrii la nivel local.
Exist mai multe metode:

- contientizarea strii de relaxare muscular;

- masajul blnd al corpului muscular contractat sau prin vibrarea segmentului;
- baie general cald;
- scuturarea ritmic a membrului respectiv.

METODE UTILIZATE IN KINETOTERAPIE

Un grup restrans sau mai larg de exercitii fizice care au un sens si un scop final unic
formeaza o metoda kinetologica.
Exista metode kinetologice descrise de diversi autori, de obicei purtandu-le numele.
Pentru exemplificare vom enumera cateva dintre cele mai practicate metode
kinetologice:
Metoda Bobath: bazata pe reactiile de redresare a capului si corpului,
urmareste modificari ale tonusului muscular

Page 14 of 23
 Metoda Kabat de facilitare a actului motor voluntar prin sumarea de stimuli
ai sistemului neuromuscular
Metoda Frenkel, pentru recastigarea coordonarii in tulburarile cerebeloase
Metodele Fay, Phelps, Tardieu, Vojta, Voss, Brunnstrom de
facilitare neuromusculara

METODE SPECIALE: MECANOTERAPIA, SCRIPETOTERAPIA,

SUSPENSOTERAPIA, TERAPIA OCUPATIONALA

MECANOTERAPIA
Mecanoterapia reprezint un mod particular de gimnastic medical care utilizeaz
aparate mecanice bazate pe sistemul prghiilor. Aceste aparate pot fi acionate de fora
muscular a pacientului sau de o for exterioar (contragreuti, for aplicat de
kinetoterapeut).
Clinicienii au inclus n noiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizeaz
diferite instalaii i aparate mai simple sau mai complexe, precum instalaiile de scripei,
arcurile, cutile Rocher, mesele speciale de kinetoterapie, bicicletele ergometrice.

SCRIPETOTERAPIA
Scripetoterapia se poate realiza prin:
- sistemul scripete greutate sau
- scripete reciproc.
Sistemul scripete greutate faciliteaz manipularea unor greuti, avnd i avantajul
de a modifica direcia unei forte, fr vreo schimbare a mrimii acestei fore.
Acest sistem realizeaz rezistena unei micri printr-o greutate aplicat la captul
unei corzi reflectate peste un scripete i prins la cellalt capt de segmentul n micare.
Sistemul permite, prin acelai montaj, dar cu micarea efectuat n sensul opus,
facilitarea acestei micri, pn la realizarea micrii pasive. Sistemul scripete greutate este
des utilizat n special n exerciiile kinetice ale membrelor.
Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor micri autopasive, n special ale
membrului superior. Cu ajutorul membrului sntos (care reprezint braul forei), pacientul
tracioneaz coarda scripetelui, care este prins la cellalt capt de segmentul care urmeaz
a fi mobilizat pasiv (braul rezistentei).

Page 15 of 23
 Mobilizarea poate fi autopasiv simetric (montajul realizeaz micarea ambelor
membre, sntos i bolnav n acelai sens) i autopasiv asimetric (montajul realizeaz
micrile celor dou membre n sensuri opuse).

SUSPENSOTERAPIA

Ofer posibilitatea unei terapii prin mobilizarea articulatiilor si a coloanei vertebrale.

Prin acest mijloc complex de recuperare se pot efectua exercitii in toate cele trei
planuri ale miscarii in absenta greutatii membrului sau a segmentului si totodata contra unei
rezistente externe (rezistenta ce poate fi dozat dup caz).
Practic prin acest mijloc se pot acoperi toate indicatiile terapiei prin miscare n
diverse afectiuni ale sistemului osteoarticular, muscular, nervos. Enumeram cateva din
acestea :
reumatism articular > mentinerea si mbunttirea functiei articulare
dup operatii > mbunattirea fortei musculare, a amplitudinii de miscare
dup accidente vasculare (in faza de recuperare) > mbunttirea coordonrii,
rezistentei, a mobilittii
contracturi musculare la nivelul coloanei vertebrale > reducerea durerii si a
contracturilor prin extensii specifice
De asemenea se pot efectua exercitii tintite pentru reechilibrarea muscular.

TEARAPIA OCUPATIONALA
Terapia ocupational poate fi definit ca fiind o activitate mental sau fizic,
prescris i dirijat n scopul bine stabilit de a contribui la refacerea sau grbirea strii de
sntate, n urma unei boli sau unei leziuni.
Terapia ocupational se practic sub urmtoarele forme:
1. Terapie ocupational recreativ, cuprinznd:

Page 16 of 23
 - tehnici de exprimare (desen, pictur, gravur, mnuit marionete, scris,
sculptur etc.;
- tehnici sportive (diverse jocuri sportive sau prti ale acestora);
- tehnici recreative (jocuri distractive adaptate persoanelor cu deficiente).
2. Terapia ocupational functional, care reprezint o form de ergoterapie dirijat
i controlat i care are ca scop executarea unor anumite micri n cadrul muncii sau
ocupatiei respective, n care sunt incluse:
- tehnici de baz, formate din unele activitti practicate nc de la nceputurile
societtii umane (mpletitul, olaritul, tesutul, tmplria, feroneria);
- tehnici complementare, care reprezint, de fapt, totalitatea restului
activittilor lucrative umane, dintre care: cartonajul, marochinaria, tipografia, strungria,
dactilografia
3. Terapia ocupational profesional, care se poate aplica n spitale bine dotate, cu
centre de recuperare bine utilate, n coli specializate sau n ateliere-coal de pe lng
intreprinderi, cu dou subcategorii:
- Terapia ocupational pregtitoare pentru activitatea colar i orientarea
profesional a copiilor:
- Terapia ocupational de reprofesionalizare sau profesionalizare a adultilor, n
sensul reintegrrii n munca desfurat anterior mbolnvirii sau accidentului, sau al
reorientrii profesionale.
Pe lnga tehnicile de baz i cele complementare, terapia ocupational profesional
folosete i tehnici de readaptare, formate din multitudinea i diversitatea activittilor
zilnice casnice, familiale, colare, recreative, profesionale i sociale, modalitti de
deplasare.
Aceste tehnici adapteaz persoanele cu nevoile lor la mediul ambiant i mediul
ambiant al acestor persoane la propiile lor capacitti functionale.

HIDROKINETOTERAPIA

Hidroterapia este o metoda fizioterapeutic, care utilizeaz aplicarea apei pe piele,

sub diferite forme de administrare, n scopul cresterii rezistentei organismului, normalizarii
functiilor sale alterate si combaterii anumitor manifestri din patologia uman.

Page 17 of 23
 CLASIFICARE
Exerciiile executate n ap formeaz o categorie de micri cu scderea rezistenei
datorit mpingerii de jos n sus cu o for egal cu greutatea volumului de ap dislocuit
(legea lui Arhimede).
Ele pot fi executate n orice articulaie, n toate axele de micare. Efortul este redus n
mod uniform. Poziia iniial trebuie astfel aleas nct direcia de deplasare s fie de jos n
sus,iar viteza de execuie lent.
Crescnd viteza de execuie, exerciiul uurat se transform
ntr-un exerciiu de curezisten crescut din cauza rezistenei mediului lichid, rezistena
fiind proporional cu viteza dedeplasare, cu suprafaa de contact i forma segmentului
mobil.
Exerciiile executate n ap trebuie completate cu exerciii clasice de not sau de
nvarea notului. Este tiut faptul c notul este unul dintre sporturile care solicit n
ntregime aparatul locomotor, putndu -se combina diverse exerciii sau procedee uor
modificate, care s solicite cuprecdere segmentele interesate.

TIPURI DE BAZINE

1.Partiala: imersia doar a unui membru sau segment de membru;

2.Generala: imiersia intreegului corp.

1.Hidrokinetoterapia partriala este utilizata aproape exclusiv pentru cresterea

mobilitatii articulare prin miscari pasive, pasivo-active sau active. Aceasta utilizare
se bazeaza pe efectele apei calde: cedarea durerilor, relaxarea musculara.
Hidrokinetoterapia partiala se executa in baile partiale de maini sau picioare.

2.Hidrokinetoterapia generala se realizeaza prin imersia intregului corp in bazine

individuale, in bazine mai mari colective sau piscine.

Page 18 of 23
 CATEGORII DE EXECITII FOLOSITE IN PROGRAMELE DE
HIDROKINETOTERAPIE

Exerciiile specifice hidrokinetoterapiei pot fi clasificate astfel:

- exerciii pe uscat, pe marginea bazinului, la marginea bazinului, n ap mica i
in ap adnc
- exerciii individuale, cu partener, n grup
- exerciii individuale cu obiecte ajuttoare : plute, flotoare, labe, palmare, colaci,
mingi,aripioare, veste etc
- exerciii cu ajutor:
- cu intervenia direct a kinetoterapeutului;
- cu intervenia kinetoterapeutului folosind diverse obiecte (frnghie, baston,
chingi);
- exerciii cu opunere sau rezisten din partea pacientului sau a
kinetoterapeutului;
- exerciii cu ngreuiere :exerciii cu veste, centuri etc., tractare de obiecte (burei,
gleat gurit, paraut), exerciii cu ancorare (cordon de cauciuc, mijloace mecanice),
exerciii cu palmare de diferite dimensiuni, exerciii cu labe de diferite dimensiuni, not
mbrcat cu tricou.
Exerciiile hidrokinetoterapiei pot fi associate i cu alte sisteme de mijloace i
anume:
Gimnastica terapeutic, gimnastica terapeutic acvatic i gimnastica aerobic
desfurat n ap;
Terapia prin sporturi specifice mediului acvatic, cum este jocul de polo pe ap, sau
prin sporturi adaptate n bazine cu ap mic, cum sunt jocurile de volei i baschet;
Mecanoterapia;
Exerciii terapeutice funcionale ;
Exerciii terapeutice de readaptare la efort;
Exerciii de facilitare neuromuscular, masaj, etc.

Page 19 of 23
EFECTE

a. Efectele mecanice ale apei

Presiunea hidrostatic i vscozitatea se afl la originea stimulrilor senzoriale.
Unii autori consider c nveliul de ap asigur o mai bun percepie a poziiei
membrelor i mbuntete echilibrul.
Drenajul circulator va putea fi influenat de aciunea mecanic direct a presiunii
Hidrostatice.
b. Efectele termice ale apei
Apa are o conductibilitate termic de 30 de ori mai mare dect a aerului i de
aceeaimplic serios procesele de termoreglare. Alegerea temperaturii optime pentru
efectuarea exerciiilor terapeutice se face n funcie de scopul urmrit.
c. Efectele biochimice ale apei
Efectele biochimice se datoreaz n esen compoziiei speciale a apelor minerale
din surse clasificate sau a apei mrii
Se tie c anumite ape au proprieti ionizante, aspect iese privind mai cu seam
Domeniul crenoterapiei i talasoterapiei.
d. Efectele apei n plan psihologic
n afar de confortul datorat cldurii bii, este fr ndoial important s semnalm
alte dou aspecte:persoanele cu handicap sever au n ap posibilitatea de a face micri
active, altminteri de neconceput;persoanele hidrofobe pun probleme majore profesorilor
i kinetoterapeuilor

AVANTAJE

Avantajele rezistentei hidrodinamice sunt:

rezistenta opusa miscarilor de catre apa variaza cu viteza de executie a
acestora prin cresterea suprafetelor de contact cu apa pe parcursul efectuarii miscarii, creste
si efortul muscular;
daca miscarii i se opune un jet de apa se realizeaza o contractie musculara de
tip izometric, care nu necesita deplasare articulara (creste astfel forta musculara fara sa se
deplaseze segmentul imobilizat).
Temperatura mediului ambiant, la care organismul aflat in repaus isi mentine
temperatura centrala, fara sa solicite mecanismele de termoreglare, se numeste temperatura

Page 20 of 23
de indiferenta. Pentru atmosfera, temperatura variaza in jur de 26C iar pentru apa, aceasta
este de 34-35C.

Avantajele hidrokinetoterapiei sub aspectul factorului termic sunt:

termoconductibilitatea crescuta a apei, ceea ce duce la accelerarea
schimburilor termice intre corpul imersat si apa din bazin;
hidrokinetoterapia efecuata in apa calda conduce la vasodilatatie periferica,
cu scaderea tensiunii arteriale (utila la hipertensivi), tahicardie si cresterea muncii inimii;
apa calda conduce si la scaderea tonusului muscular cu miorelaxare si sedare;
tot temperatura scazuta a apei din bazin asigura scaderea sensibilitatii
periferice cu modularea perceptiei la durere;
apa rece prezinta efecte inverse, ceea ce conduce la instalarea efectului
tonifiant.

INDICATII
sechelele posttraumatice: fracturi si interventii ortopedico-chirurgicale pentru
patologia membrelor inferioare si neurochirurgicale pentru hernie de disc, entorse,
traumatisme musculare si tendinoase, traumatismele care au presupus interesare de parti
osoase articulare si leziuni neurologice, arsurile intinse cu cicatrice, retracturi tisulare si
aderente. Aceste situatii se pot intalni la orice varsta, mai ales la persoanele tinere, active.
suferintele ortopedice de tipul distrofiilor de crestere la copii, precum
scolioze, cifoscolioze, cifoze, epifizite sau dupa interventii chirurgicale care necesita
mobilizare cu descarcare de greutate si facilitare a miscarilor efectate. Situatiile prezentate
se intalnesc cu precadere la copii, adolescenti si tineri.
reumatologie, in contextul suferintelor reumatismale degenerative (artroze) si
inflamatorii (in afara puseului acut), suferintele discovertebrale manifestate prin lombalgie,
lombosacralgie, lombosciatipatie, nevralgie cervicobrahiala si cevicooccipitala, nevralgie
intercostala prin miorelaxarea, decontracturarea si starea de sedare, de bine, de confort pe
care le induc, cat si de facilitare a miscarilor effectuate. Aceste situatii se vor intalni la orice
categorie de varsta, in special la tineri.
suferintele neurologice, cele vasculare, circulatorii, cardiovasculare,
pulmonare etc.
Aceste situatii se pot intalni la orice varsta, adulti sau persoane de varsta a treia, la
ambele sexe si indiferent de mediul de provenienta.

Page 21 of 23
 CONTRAINDICATII
Contraindicatiile hidrokinetoterapiei sunt aflate in legatura cu starea pacientului si cu
gradul de solicitare din partea exercitiilor efectuate in apa.
Prima categorie se refera la: afectiunile acute, starile febrile, tulburarile trofice
cutanate, suferinte ale aparatului locomotor cu evolutie rapida si severa (saceroza in placi,
miopatii, cancer), afectiuni intercurente care agraveaza suferintele cardiovasculare si
respiratorii si contraindica efortul.
Cea de-a doua categorie se refera la: afectiunile cardiovasculare de tip coronarian,
hipertensiunea arteriala instabila, cardiopariile valvulare grave, boli infectioase cu leziuni
cutanate (eczema, escare suprainfectate, fistula), bronsita acuta, angina, sinuzita, diaree,
anumite psihopatii.

SPASTICITATEA

DEFINITIE
Spasticitatea, componenta a sindromului de neuron motor central, este caracterizata
de exagerarea reflexului muscular de intindere tonic, proportional cu viteza de intindere a
muschiului si exagerarea reflexului muscular de intindere fazic exprimat prin
hiperreflectivitatea osteo-tendinoasa

CAUZE DE APARITIE
Dintre cauzele aparitiei spasticitatii se enumera: paraliziile cerebrale, hipoxia
creierului, hiperexcitabilitatea motoneuronilor alfa, leziunile maduvei spinarii, accidentul
vascular cerebral, unele boli metabolice, adrenoleucodistrofia, fenilcetonuria, bolile
neurodegenerative, scleroza multipla si alte boli demielinizante.

CARACTERISTICI
- tonus muscular crescut sau o ncordare neobinuit
- reflexele (ca de exemplu reflexul rotulian) sunt mai puternice sau exagerate.

Page 22 of 23
Page 23 of 23