Biografie:

Confucius se pare c s-ar fi nscut undeva n anul 551 a.Hr., n micul stat Lu, aflat
astzi n provincia Shantung. Este posibil s fi avut ascenden aristocratic, dar
conform izvoarelor nu a dus o via ndestulat, dimpotriv, ceea ce l-a fcut s
empatizeze cu oamenii de rnd i s-I desconsiere pe nobilii neinteresai dect de
meninerea puterii, care era n esen de sorginte militar. Confucius nu era nici el
pacifist. Credea c sunt vremuri n care oamenii morali trebuie s intre n aciune,
pentru a nu fi nrobii, dar folosindu-se nu att de for, ct de simul i puterea
dreptii. Practic, considera c o armat nu poate lupta suficient de bine dac
soldaii nu cred n justetea cauzei sale. n plus, afirma adesea c originea nu
conteaz att de mult ca atitudinea i comportamentul, astfel c oricine putea aspira
s devin un chiin tzu (gentilom).

Confucius nutrea sperana reformrii lumii. Iniial ideile sale au prins la un grup
restrns, constituind poate ce ce am putea numi prima coal privat chinez, un
spaiu n care scopul principal era cultivarea moral i intelectual. Spre deosebire
de sistemul tradiional care antrena n virtutea obedienei i supunerii, Confucius i
nva pe discipolii si c trebuie s joace un rol dinamic n guvernarea statului, nu
s se rezume la a fi pur i simplu instrumente ale conductorului. Educaia pe care
o oferea acesta avea nainte de toate o valoare practic.

Dac liderii sunt att de preocupai de sacrificiile pentru stramoi, de ce nu

direcioneaz interesul i asupra poporului? Dac minitrii se poart cu curtoazie
unul fa de cellalt, de ce s nu fac la fel cu omul de rnd? Fiecare ar trebui privit
ca un oaspete important, iar oficialii ar trebui s se poarte fa de popor ca i cum
ar svri un sacrificiu mre. Aadar, vedem ca ideile sale contravin n mare
masur conveniilor epocii. De fapt, ntreaga sa etic se bazeaz pe concepia
asupra naturii umane, pe care nu o privete ca pe o entitate separat de mediul
social, la fel cum nici societatea nu este un corp metafizic de sine-stttor. Omul
este n esen o fiin social, modelat de societate, dar aceasta la rndul su este
determinat de comportamentul fiecrui individ n parte. A fi moral nseamn a
participa activ la comunitate. Conveniile (li) pe care se bazeaz aceasta sunt
fundamentale pentru funcionarea sa corect, dar ele trebuie nelese. Aceast etic
a datoriei, baza moralei individuale, curpinde dou virtui funadmentale: negarea
eului egoist i acceptarea a aceea ce este drept i potrivit. Respectarea tradiiei,
simpatia uman, oubirea aproapelui, corectitudinea, probitatea, ndemnul de a face
binele nu sunt altceva dect o reflexie a legilor care guverneaz universul.
Alt concept important n filozofia este este cel de tao, calea, dar fr conotaii
mistice. Asa cum li nglobeaz moralitatea i curtoazie, tao include pe de o parte
codul etic individual i pe de alta guvernmntul care s vegheze asupra bunstrii
fiecrei fiine umane. Respingnd loialitatea fa de nobili, acesta propune
loialitatea fa de principii. n ciuda absentei unei dogme, muli confucianiti au
sfrit ca martiri ncercnd s apere calea propovduit de maestru, critincndu-i
pe conductori n numele binelui general. Conductori i funcionari buni sunt cei
pricepui, indiferent de originea lor social. Discipolilor si Confucius le cere s
apere poporul, s-l ajute, s-l instruiasc. Poporul n schimb trebuie s acioneze i
el potrivit rspunderii i datoriilor pe care le implic funciile sociale.

Ce se remarc la filozofia confucianist este lipsa ncrcturii religioase, lipsa

misticismului nlocuit de un umanism ct de poate de pragmatic. Nu pretinde
deinerea vreunui adevr absolut, ci mai degrab aspiraia ctre acesta prin metoda
observaiei i analizei. Omniscienta i omnipotena universului este nlocuit de
bogia experientei, selecia binelui i urmarea acestuia, pentru atingerea libertii
i fericirii dup care tinde natura uman.

Dar cum este aceast natur uman. n viziunea lui Confucius nici bun, nici rea.
i aici gnditorul este aproape de concretul existenei. n primul rnd pledeaz
pentru egalitatea oamenilor. n al doilea rnd, acetia doresc fericirea, care de
multe ori rmne doar la stadiul de deziderat. Dac fericirea este binele i omul
este o fiin social, nseamn c dac fiecare s-ar gndi la bunstarea ntregului,
sunt mai multe anse s se ating o stare general de bine. n concepia sa, omul cu
adevrat virtuos, cnd dorete s obin succesul, se gndete i la ceilali. Pentru
ca s se ajung la aceast armonie social absolut necesar este educaia, larg
rspndit pentru ca cei mai pricepui s ias n fa la guvernare. nvtura lui a
avut efecte, pentru c aproape jumtate dintre discipoli au reuit s ajung n
poziii importante n stat.

Dar amploarea motenirii sale se ntrevede dup moartea sa, cnd treptat doctrina
este integrat n ideologia imperial. Chiar i unii dintre revoluionarii comuniti l
revendic pentru tradiia revoluionar. n vest impactul su este mai mare dect ne
nchipuim, pentru c acesta devine o figur emblematica n timpul iluminismului.
Dac ar fi s cutm secretul magnetismului su, cel mai probabil este vorba
despre insistena asupra supremaiei valorilor umane. nelepciunea const n a-I
nelege pe ceilali, virtutea const n a-i iubi.

ncrezndu-se n puterea gndirii i moralei, Confucius credea c umanitatea i

poate gsi fericirea doar ntr-o comunitate cooperant de oameni liberi. Dar
libertatea se dobndete prin raiune, gndire critic i aciune conform unor
principii care s serveasc i individul, i comunitatea. Dogmele ngrdesc
adevrul. Dac un om nu se ntreab n permanen: cum s procedez corect?,
atunci nu tiu ce rost mai are acesta.

Confucialismul:
Confucianismul este o religie, cu aproximativ 6.000.000 de adepti (majoritatea in
China, Coreea, Vietnam, Japonia), fondata de filozoful chinez Confucius (551-479
i.C.), care se preocupa de principiile bunei conduite, intelepciunea practica si
relatiile sociale. Confucius nu avea intentia sa intemeieze o religie noua, ci sa
interpreteze si sa renasca religia dinastiei Zhou, cu ritualurile sale, pe care el le-a
interpretat nu ca niste sacrificii facute de oameni, pentru a primi iertarea de la zei,
ci ca niste ceremonii ale oamenilor, intrupand modele de comportament civilizat,
adunate de-a lungul mai multor generatii. Acestea insemnau pentru Confucius
samburele societatii chineze. Confucius, al carui nume chinezesc era Kung Fu Tzu,
s-a nascut in statul Lu, in anul 551 i.C. intr-o familie aristocrata, care-si pierduse
averea si pozitia. Despre tatal lui, care a murit cand Confucius avea 3 ani, se spune
ca fusese un razboinic puternic. Confucius a fost cel mai mic dintre cei 11 copii,
traind in saracie, dar primind o educatie sanatoasa. In tinerete a fost profesor, dar a
aspirat la o pozitie guvernamentala, intrucat avea o deplina incredere in capacitatea
lui de a reorganiza societatea. Si-a petrecut mult din viata calatorind prin China,
dand sfaturi conducatorilor. Era unul din acei filozofi, care aspirau la salvarea unei
tari, prin sfaturile pe care le dadea. Spre deosebire de ceilalti, care si-au gasit calea
in cunoastere, Confucius s-a inspirat din trecut, pe care incerca sa-l transforme in
realitate. Se declara un traditionalist, nu un creator de nou, ci un iubitor al
vechiului. Ultimii ani din viata i-a petrecut in orasul natal, unde s-a dedicat in
totalitate propovaduirii invataturilor sale. Analectele reprezinta o colectie de
invataturi ale lui Confucius, pastrate de discipolii lui, considerate singurele care i
se pot atribui lui Confucius cu siguranta. Confucianismul este una din cele mai
influente traditii filozofice din lume, cu introspectii profunde in natura umana.
Desi confucianismul a devenit ideologia oficiala a statului chinez, n-a existat
niciodata ca religie instaurata, cu biserici si preoti. Savantii chinezi l-au onorat pe
Confucius ca pe un mare intelept, fara insa a-l venera ca pe un zeu. La randul lui,
Confucius nu a pretins niciodata a fi o divinitate. In confucianism, omul este
centrul universului, el nu poate trai in izolare, ci in comunitate. Scopul vietii este
atingerea fericirii individuale, care se poate obtine prin pace. Confucius a
descoperit ca intre oameni se stabilesc 5 feluri de relatii fundamentale, bazate pe
dragoste si datorie, care ar putea fi imbunatatite, daca fiecare din cei implicati si-ar
aduce contributia: conducator-supus, parinte-fiu, sot-sotie, frate-frate, prieten-
prieten. Confucianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupa de fiintele
umane, de interesele si realizarile lor, mai degraba decat de abstractiuni sau
probleme de teologie. El nu este atat o religie, cat un cod moral, care a influentat
foarte mult gandirea si modul de viata al chinezilor. Principiile fundamentale ale
acestei gandiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti, datorie fata de
familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. Astazi,
confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Este foarte greu de distins intre
ce e element taoist si ce apartine confucianismului, intrucat amandoua au idei
asemanatoare despre om, societate, conducatori, cer si univers. Confucianismul se
ocupa de aspectul practic si pamantesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel
esoteric si ceresc. Amandoua credintele au radacina in gandirea a doi filozofi
chinezi. Confucius si Lao Tze, fondatorul Taoismului, au fost contemporani, si este
stiut in ambele traditii, ca ei au avut cateva dialoguri.

Biografie:.................................................................................................................... 1
Confucialismul:........................................................................................................... 3