10.

Coriza contagioas aviar

Definiie: este o boal infecto-contagioas, produs de Haemophillus paragallinarum ce

determin inflamaia acut a mucoasei nazale i a sinusurilor infraorbitare, conjunctivit cataral
i fibrinoas, precum i scderea brusc a produciei de ou.

Etiologia: Haemophillus paragallinarum este un cocobacil, imobil, nesporulat, cu

dimensiuni de 0.4 0.8 m/ 1 3 m; este Gram-negativ, bipolar, gsindu-se izolat sau n lanuri
scurte n culturi.

Structura antigenic:

a. 3 serotipuri: A, B i C sau I, II i III identificate prin reacia de seroaglutinare rapid pe lam;

b. 2 3 tipuri de hemaglutinine: ha (LT, ST), ha1 / A, B, ha2 /A, B, C.

Sensibilitatea: 2 10 minute la 45 55oC, 4 24 ore la 18 20oC, 24 ore la 8oC n

formol 0.25%, mai multe zile la 4oC, ani de zile la congelare i liofilizare.

Epidemiologia:

-receptivitate: gina, fazanul, bibilica (mai rar); prepelia i gsca se infecteaz

experimental.

-factori de risc: -intrinseci: vrsta (toate categoriile, dar evolueaz mai grav la adulte 4 8
sptmni 90%, 3 luni 100%), starea de sntate (infecii intercurente), imunodeficiene;

-extrinseci: factorii de mediu i condiiile de exploatare (densitatea crescut , oscilaiile de

temperatur i umiditate, astfel c infecia are caracter sezonier), stresul individual i de grup,
avitaminozele.

-sursele de infecie: psrile trecute prin boal devin purttoare i eliminatoare, tulpinile
gzduite de acestea dobndind un potenial patogen mai mare fa de subiecii indemni, asfel c
prin trecere succesiv a tulpinilor pe diferii subieci duce la un potenial patogen mult mai ridicat
i la izbucniri mult mai grave.

-ci de transmitere: -numai orizontal, prin coabitare care faciliteaz diseminarea infeciei
pe cale respiratorie, n principal, dar posibil i pe cale digestiv.

-dinamica: -exploziv enzootic n efectivele indemne;

 -enzootic cu tentin de staionare n efectivele endemice. Mortalitatea variaz
n funcie de agresivitatea tulpinii, iar morbiditatea este ntotdeauna de 100%.

Patogeneza:

-bacteria adera la epiteliul mucoasei respiratorii;

-hiperemie si edem in lamina proprie ce duce la descuamarea epiteliului, iar in final, la

hiperplazia epiteliului glandular din cavitatiile nazale, sinusuri si trahee;

-modificarile apar la 20 ore postinfectie, iar gravitatea maxima a lor se constata la 7 10

zile postinfectie;

-tulpinile foarte virulente pot efecta aparatul respirator, inclusiv sacii aerieni;

-procesul este brutal;

-un episod de boala poate cuprinde toate pasarile intr-un interval mai mic de 2 saptamani.

Tabloul clinic:

-durata perioadei de incubatie tine de gazda fiind in medie de 3 7 zile. Evolutia bolii
poate fii acuta sau supraacuta.

-semne ale corizei: stranut frecvent, jetaj seros, mucos, muco-purulent, scuturari ale
capului si sensibilitate la palparea capului;

-respiratie bucala (pasarea sta cu ciocul deschis);

-inflamatia conjunctivelor, a sinusului infraorbitar unilateral sau bilateral;

-pleoape umflate, dureroase, lipite de secretii muco-purulente = cap de bufnita;

-inapetanta, diaree, slabire, caderea ouatului cu 10 40%;

-evolutia este in corelatie cu agresivitatea tulpinii si existenta infectiilor intercurente;

-dificultate in gasirea sursei de hrana si de adapare;

-vindecarea clinica se produce in circa 10 zile.

Prognosticul:
 -clinic este favorabil, cel mult rezervat;

-epidemiologic este grav deoarece vindecarea pasarilor se insoteste de instituirea starii de

portaj (condamna schimbul de pasari, acestea luand calea abatajului).

Tabloul lezional:

-inflamatia catarala a cailor respiratorii superioare si a sinusurilor (roseata, tumefactie,

exsudatie);

-inflamatia catarala a conjunctivelor, crestei, barbitelor. D.p.d.v. histopatologic se constata

degenerescenta celulara, hiperplazia epiteliului mucos si glandular, infiltratie cu
polimorfonucleare (PMN) in lamina proprie.

Diagnosticul: -suspiciunea este dificila sau usoara in cazul formelor de boala tipice (mai
ales in cazul efectivelor indemne). Confirmarea se face prin izolarea si identificarea bacteriei.

Materialul patologic de la pasarile in vita este reprezentat de lichidul sinusal sau exsudatul
traheal. Insamantarea se face pe geloza cu sange, incubat la 37oC, cu atmosfera imbogatita cu
CO2, 24 48 ore.

Identificarea se face pe baza proprietatilor chimice si prin serotipizare (aglutinare rapida

pe lama, ID, IHA).

Diagnosticul serologic: RFC (cea mai utilizata tehnica pentru supraveghere si

confirmare), hemaglutinare pasiva, IF. Pentru serotipizarea tulpinilor se folosesc Ac monoclonali.

Diagnosticul diferential: fata de celelalte boli respiratorii ale pasarilor ce se exprima prin
diminuarea ouatului si tulburari respiratorii.

Tratamentul: se administreaza antibiotice (eritromicina, gentamicina, streptomicina,

tetracicline), furazolidona, sulfamide (biseptol, trimetoprim), dar acestea nu asigura sterilizarea
bacteriologica (limiteaza numai boala si pierderile prin diminuarea productiei de oua).

Profilaxia:

Nespecifica:

-eliminarea pasarilor bolnave si vindecate;

-carantina;
 -DDD riguroase;

-pastrarea statusului in efectivele indemne.

Specifica: vaccinarea:

-in zonele cu antecedente;

-la pasarile de reproductie si la cele pentru productia de oua.

-din culturi inactivate cu formol si adjuvantate pe Al(OH)3 sau ulei mineral;

-concentratie de 108 UFC/ml;

-vaccinare la 10 20 saptamani (eventual rapel). Durata de protectie este de 6 8 luni

(toata viata economica). Vaccinarea este doar o solutie pentru situatiile de necesitate
(pentru fermele care au avut antecedente de boala).

Combaterea presupune pe langa tratament izolarea efectivelor afectate (exploatarea lor in circuit
inchis pana la incheierea ciclului de productie) si carantina.

Micoplasmoza respiratorie aviara (MRA)

In trecut, boala se numea boala respiratorie cronica (BRC).

Definitie: este o boala infectioasa a galinaceelor caracterizata prin tulburari respiratorii,

slabire progresiva si diminuarea productiei de oua.

Importanta economica: produce pagube economice mari din cauza intarzierilor in

dezvoltare a tineretului aviar, a scaderii productiei de oua si carne, a procentului redus in
fecundare si ecloziune, a deprecierii calitatii carnii si necesitatii unor tratamente costisitoare.

Etiologia: este produsa de Mycoplasma gallisepticum, ce prezinta tulpini patogene si

nepatogene. De regula, actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni (E. coli, Pseudomonas
aeroginosa, Haemophylus paragalinarum) sau virali astfel incat boala capata un caracter grav.

Se izoleaza din organele respiratorii ale pasarilor bolnave, mai ales de la nivelul sacilor aerieni.

Se cultiva pe medii cu ser si in embrionul de gaina pe care-l omoara producand leziuni la

nivelul aparatului respirator.
Tulpinile patogene produc aglutinarea hematiilor de pasare.

Evidentierea Ac aglutinanti serici se realizeaza prin reactia de aglutinare cu un Ag de

Mycoplasma gallisepticum. Serul pasarilor infectate in contact cu cultura de Mycoplasma
gallisepticum inhiba fenomenul de aglutinare al eritrocitelor de pasare.

Epidemiologia:

receptivitatea: -gaini, curci, fazani, bibilici, prepelite, pauni (mai rar, porumbei si
rate);

-cei mai receptivi sunt puii de gaina in varsta de 15 zile si puii de curca, precum si
pasarile din rasele precoce. Rezistenta la infectie depinde atat de prezenta Ac
circulanti specifici, de o stare de premunitie (prezenta in stare de latenta a
micoplasmelor in tesuturi), de raspunsul imun mediat celular si de situatia fiziologica
si biologica a pasarilor receptive.

surse de infectie: -pasarile bolnave, cele cu infectii inaparente care poarta germeni in
aparatul respirator si ii elimina prin secretiile cailor respiratorii;

-pasarile salbatice reprezinta un rezervor natural permanent, important in mentinerea

si difuzarea bolii, ca purtatori si eliminatori de germeni.

cai de transmitere: -principala, prin oul infectat, efectivele matca infectate fiind
vectori permanenti. Datorita transmiterii prin ou a infectiei, face ca generatii succesive
de gaini sa fie infectate, de unde si remarcabila persistenta a infectiei in focarul
respectiv.

-pe cale aerogena directa (intre pasari) sau indirecta (prin intermediul aerului), dar nu
este frecventa datorita rezistentei scazute a Mycoplasma gallisepticum in mediu.

factorii de stres: aglomerarea, starile depresive.

dinamica: -enzootica, cu caracter masal la tineret;

-sporadico-enzootica, cu evolutie trenanta, stationara la pasarile adulte;

-morbiditate de 100% si mortalitate de 10 40%.

Patrunderea bolii intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari cu forme
cronice de boala sau cu infectii inaparente.
Patogeneza: patrunse in organism pe cale respiratorie, micoplasmele determina o inflamatie
catarala a mucoasei sinusurilor, cavitatii nazale si traheei. Ulterior, micoplasmele se localizeaza
in sacii aerieni unde se multiplica masiv producand inflamatii fibrino-cazeoase a caror gravitate
este influentata si de patogenitate germenilor care patrund odata cu aerul inspirat.

In infectiile masive se inregistreaza stari septicemice care duc la aparitia de leziuni in tot tractusul
aerofor, inclusiv in pulmon ca si in alte organe, participand impreuna cu alti germeni la instalarea
poliserozitelor cu prinderea uneori in bloc compact a masei intestinale, ficatului, splinei, cordului
si pulmonului.

Tabloul clinic: -perioada de incubatie de 10 30 zile;

-evolutia si manifestarile clinice sunt in functie de varsta, de localizarea procesului inflamtor si de

infectiile secundare, predominand unul sau mai multe dintre urmatoarele sindroame respiratorii:

-coriza;

-sinuzita;

-laringotraheita;

-aerosaculita;

-pneumonie.

La puii de gaina in varsta de 1 3 luni:

-infectia apare ca urmare a transmiterii prin ou;

-cel mai frecvent se manifesta ca sindrom de coriza;

-intarzieri in crestere si diminuarea progresiva a apetitului;

-jetaj sero-mucos, stranut, tuse, raluri la nivelul traheei (semne ale sindromului de coriza);

-respiratie dispneica (pasarea respira cu ciocul deschis sau intredeschis);

-uneori, sinuzite infraorbitare cu caracter exsudativ sau enterita.

La tineretul in varsta de 5 6 luni:

-sindom de laringotraheita;
-debut nespecific marcat doar de diminuarea apetitului;

-uneori, tulburari respiratorii sub forma de tuse, stranut, jetaj;

-respiratie dispneica, cu ciocul deschis, dureroasa, cu raluri care la ascultatie se sesizeaza la

nivelul larinxului si traheei;

-uneori, sinuzita infraorbitara, conjunctivita si cheratita, precum si diaree;

-evolutie de 2 4 luni, cu o mortalitate de 10 30%.

La gainile ouatoare in varsta de peste 10 luni:

-evolutie benigna, sub forma de sindrom de aerosaculita insotita de diminuarea productiei de

oua cu 10 30%;

-pierderile prin mortalitate sunt neinsemnate atunci cand conditiile de intretinere sunt bune.

Tabloul lezional: leziunile variaza in functie de varsta pasarii si stadiul bolii astfel:

o In faza initiala:

-rinita si sinuzita seroasa;

-laringita seroasa sau sero-hemoragica;

-mucoasa traheala ingrosata, congestionata, acoperita de un exsudat mucos, mucofibrinos sau

fibrinocazeos;

-sacii aerieni usor ingrosati si opacifiati care cu evolutia bolii devin din ce in ce mai grosi si
complet opaci; la deschiderea lor se gasesc mase fibrinoase sau cazeoase (aspect de jumari de
oua) care ii pot bloca total sau partial determinand o aerosaculita cazeoasa. Aceste mase, uneori,
pot fi ramolite, purulente si cu miros respingator (in special, la nivelul sacilor aerieni toracici si
abdominali);

-pulmonii sunt hiperemiati si mariti in volum sau cu leziuni de pneumonie catarala sau crupala.

o In formele avansate: de obicei, se suprapun infectii secundare (cu precadere E. coli)

constatandu-se:

-inflamatie fibrinoasa sau fibrinocazeoasa a majoritatii seroaselor din cavitatea toraco-

abdominala (inclusiv, pericard si epicard);
-aderente fibrinoase intre pericard si epicard;

-perihepatita;

-hepatoza si nefroza;

-usoara splenomegalie;

-salpingita cu prezenta de depozite cazeoase in oviduct;

-focare degenerative in musculatura pectorala.

D.p.d.v. histopatologic, leziunile intereseaza mucoasa nazala, sinusala si traheala, initial, cu

pierderea cililor vibratili ai celulelor epiteliului de acoperire, hiperplazie limfocitara insotita de
distrofia si descuamarea epiteliului secretor.

Diagnosticul: -se suspicioneaza pe baza anchetei epizootologice, a simptomatologiei si tabloului

lezional (leziunile sacilor aerieni, indeosebi, depozitele fibrinocazeoase de aspectul jumarilor de
oua);

-confirmarea: prin metode bacteriologice si serologice.

Examenul bacteriologic: consta in izolarea si identificarea Mycoplasmei gallisepticum.

Izolarea: insamantari pe medii speciale (mediu Eduward, mediul PPLO, etc). Materialul
patologic este reprezentat de mucoasa sinusala si traheala, pulmoni, saci aerieni, oviduct, oua, etc.

Identificarea tulpinii izolate se realizeaza prin teste biochimice, serologice si de patogenitate

pe embrionul de gaina si curca.

Examenul serologic: -teste de seroaglutinare rapida sau lenta;

-reactia de hemaglutinare rapida (seroaglutinare cu sange integral);

-reactia de aglutinare rapida cu vitelus;

-reactia de inhibare a hemaglutinarii;

-testul de inhibare a cresterii.

Pentru diagnostic se utilizeaza:

-reactia de inhibare a hemadsorbtiei;

-reactia de inhibare metabolica;

-RFC;

-reactia de hemaglutinare indirecta;

-IF.

Testele serologice permit si diferentierea Mycoplasmei gallisepticum de Mycoplasma gallinarum,

care este nepatogena, lipsita de proprietatea de a aglutina globulele rosii, dar prezinta o mare
heterogenitate antigenica.

Evidentierea Ac specifici se poate realiza la 10 14 zile postinfectie; titrurile sunt mai mici la pui
si in cazul localizarii leziunilor la nivelul cailor respiratorii superioare comparativ cu pasarile
adulte.

Diagnosticul diferential: se face pentru diferentia micoplasmoza respiratorie aviara tradusa prin
sindrom de coriza, sinuzita si laringotraheita fata de:

pseudopesta aviara (caracter epizootic, afecteaza taoate categoriile de varsta, iar tabloul
clinico-lezional este mult mai complex);

laringotraheita infectioasa (mult mai contagioasa in focare si afecteaza frecvent tineretul intre
2 8 luni);

difterovariola, forma cutanata (pe pielea capului sunt prezenti noduli variolici);

bronsita infectioasa (evolueaza cu manifestari respiratorii numai la puii cu varsta de pana la 5

saptamani, iar la adulte numai cu tulburari ale ouatului);

coriza contagioasa (localizarea procesului inflamator numai la nivelul mucoaselor capului si

exceptional de rar la nivelul segmentelor posterioare ale aparatului respirator);

ornitoza = chlamidioza (la adulte evolueaza, de obicei, asimptomatic, iar productia de oua nu
este influentata sau cu tulburari respiratorii inconstante sau pasagere; la tineret evolueaza cu
tulburari respiratorii, digestive si nervoase, fiind mai frecventa la palmipede).

Prognosticul:

-defavorabil atat pentru pasarea bolnava, cat si pentru efectiv;

-morbiditatea crescuta, deprecierea carcaselor, confiscarile de abator si pierderile prin mortalitate
necesita adeseori depopularea totala a halelor inainte de implinirea termenului de exploatare.

Profilaxia:

Nespecifica:

-eradicarea infectiilor in efectivele matca (greu de realizat in efectivele mari);

-supravegherea serologica permanenta si periodica prin intermediul testului de seroaglutinare

rapida, la intreg efectivul in varsta de 16 24 sapatamani, in fermele cu linii pure si bunici;

-efectuarea de embrioteste lunare, la toate efectivele (linii pure, bunici, reproducatori) cu

evidentierea pe hale si statii de incubatie;

-aplicarea sustinuta a unui program de profilaxie medicamentoasa si evitarea oricarei posibilitati

de realizare a infectiei pe cale orizontala, prin masuri severe de securitate sanitar-veterinara a
fermelor de selectie si reproductie;

-popularea adaposturilor se face cu pui obtinuti din oua provenite de la gaini tratate preventiv cu
antibiotice sau din oua supuse sterilizarii de micoplasme.

Tratamentul medicamentos al oualor destinate incubatiei cu antibiotice specifice (tylan, formazin,

spectam, lincospectam, eritromicina, gentamicina) se poate face masal (prin imersie sau stropire)
sau individual (inoculari cu solutii de antibiotic), tratament ce va fi precedat de dezinfectarea
oualor prin fumigare cu formol.

Pentru mentinerea indemnitatii unui efectiv se impune tratarea preventiva a puilor in primele 5
zile de viata cu antibiotice (tylan, spectam, gallimycin, etc) administrate de preferinta in apa de
baut.

Specifica:

-vaccinurile inactivate simple sau adjuvantate nu asigura o protectie satisfacatoare a pasarii fata
de infectia cu Mycoplasma gallisepticum;

-vaccinurile vii cu diferite tulpini atenuate de Mycoplasma gallisepticum (tulpinile: T, CP, etc)
induc o stare de imunitate ce dureaza 15 luni, iar Ac specifici se transmit pasiv la progenitori.
Pasarile vaccinate raman, insa, purtatoare de Mycoplasma gallisepticum si pot transmite boala
prin ou sau prin contact cu pasarile sanatoase astfel incat utilizarea vaccinurilor vii in efectivele
indemne este total contraindicata, fiind preferate vaccinurile inactivate.
Combaterea:

-este extrem de dificila, indeosebi in efectivele mari in care se practica cresterea industriala;

-pasarile bolnave se scot din efectiv si se sacrifica, iar restul pasarilor se supun unui tratament
preventiv;

-cand numarul pasarilor bolnave este mai mare se poate aplica un tratament curativ de masa a
carui eficacitate este in functie de gravitatea bolii, implicit de interventia alaturi de Mycoplasma
gallisepticum a altor bacterii sau virusuri. In tratamentul pasarilor bolnave se folosesc antibiotice
(tetracicline, eritromicina, streptomicina, tylan) administrate in apa de baut sau individual si
chimioterapice (nitrofuran, furazolidona) in doza de 300 400 g/tona de furaj. La tratamentul
medicamentos se asociaza administrarea de premixuri vitaminizate.

-in situatia loturilor infectate sunt necesare si obligatorii tratamente lunare cu antibiotice cu
spectru larg si corectarea conditiilor de crestere si exploatare.