CURS 2

NOTIUNI DE MORFOLOGIE BACTERIANA

1. Dimensiunea, forma si gruparea bacteriilor

2. Structuri bacteriene obligatorii
3. Structuri bacteriene obligatorii

1.1.DIMENSIUNILE BACTERIILOR:

Bacteriile au dimensiuni de 0,5- 1,0 m grosime; 3,0- 6,0 m lungime; variatiile fiind in
functie de specie, forma bacteriilor, mediul de crestere (pH, osmolaritate, antibiotice,
UV), varsta culturii.
Ex. Staphylococcus aureus- dimensiuni cuprinse intre 0,8- 1,0 m.
Pseudomonas aeruginosa: lungime de 1,5- 3,0 m; grosime de 0,5- 0,6 m,
Bacillus anthracis: lungime de 3,0- 10,0 m si grosimea de 1,0- 1,3 m.
Volumul celulelor bacteriene este, corespunzator dimensiunilor lor, foarte mic. Raportul
dintre suprafata bacteriilor si volumul lor este foarte mare. Acest lucru implica o
suprafata mare de contact direct intre celula bacteriana si mediul exterior, favoriozand
astfel, schimbul mare si rapid de substante la acest nivel.

1
 1.2. FORMA BACTERIILOR:

Celulele bacteriene sunt supuse unor forte de suprafata foarte mari, rezultand forme
celulare cu suprafata minima pentru un volum dat. In lumea bacteriilor exista diverse forme
tipice pentru o specie data, datorita unor structuri rigide, componente de invelis, cum ar fi
peretele celular. Exista bacterii lipsite de perete celular, cum sunt micoplasmele si formele L
(celule care provin din bacterii cu perete celular, dar pe care l-au pierdut sub actiunea unor
factori externi, din mediu). Acestea se caracterizeaza printr-un pleomorfism accentuat.
Celulele bacteriene sunt in mare parte sferice, dar exista si forme alungite, filamentoase,
ramificate etc. Clasificare, in functie de forma:
Coci: bacterii sferice, uneori perfect rotunde (Staphylococcus aureus) sau: forma ovalara
(Streptococcus pyogenes), reniforma (Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis).
Cocobacili: bacterii usor alungite, intermediare ca forma intre coci si bacili (Pasteurella
spp, Bordetella pertusis, Brucella spp).
Bacili: bacterii cilindrice, in forma de bastonase, drepte sau usor incurbate (Clostridium
botulinum, Corynebacterium diphtheriae), cu diametrul longitudinal mai mare decat cel
transversal.aspectul bastonaselor poate fi diferit, in functie de specie:
- Fusobacterium spp- poate avea capete ascutite, efilate,
- Corynebacterium diphtheriae: unul sau ambele capete maciucate, ingrosate
(corpusculi metacromatici, Babes- Ernst),
- Bacillus subtilis: capete rotunjite,
- Bacillus cereus: capete taiate drept.
Vibrioni: bacterii cilindrice curbate intr-un singur plan, in forma de virgula sau semiluna
(Vibrio cholerae).

2
 Spirili si spirochete: bacterii in forma de spirala, care daca ar fi indreptate, ar avea forma
unor bastonase lungi si subtiri. In cazul spirililor, corpul bacterian este rigid, in timp ce la
spirochete, corpul este flexibil si subtire (Borrelia, Treponema, Leptospira).
Actinomicete: in cultura tanara, au aspectul unor filamente lungi, ramificate; ulterior are
loc fragmentarea filamentelor rezultand forme bacilare cu lungimi diferite (Actinomyces
israelii).
In culturile imbatranite sau crescute in conditii neadecvate de mediu, atmosfera, alti
factori fizici si chimici externi (pH, osmolaritate, antibiotice), bacteriile prezinta forme
neregulate, numite de involutie. Insamantate pe medii de cultura adecvate, proaspete,
incubate in atmosfera specifica, fenomenul devine reversibil, bacteriile recapatand
formele si dimensiunile specifice de specie.

3
1.3. GRUPAREA BACTERIILOR
Bacteriile, organisme unicelulare, anatomic si fiziologic, se multiplica prin diviziune binara.
La unele specii, dupa diviziune, are loc separarea completa a celulelor fiice, rezultand
indivizi izolati; la alte specii, dupa diviziune, celulele fiice raman atasate formand grupuri
caracteristice (chiar si atunci cand independenta fiziologica a fost realizata).
Modul de grupare a doua sau mai multe celule, caracteristic speciei, este in functie de
orientarea in spatiu a diferitelor planuri succesive de diviziune si de tendinta celulelor fiice de
a ramane unite timp de una sau mai multe generatii.
Daca planurile succesive de diviziune sunt paralele, rezulta celule dispuse in perechi
(Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Klebsiella pneumoniae), in lanturi
(Streptococcus pyogenes, Bacillus anthracis, Bacillus cereus), in forma literelor chinezesti
sau unghiuri ascutite (Corynebacterium diphtheriae).
In cazul cocilor, diviziunea succesiva se poate realiza in doua planuri perpendiculare,
rezultand grupuri de patru celule (tetrade- Micrococcus tetragena), in trei planuri
perpendiculare (simetrie cubica- Sarcina spp.) sau in planuri diferit orientate, rezultand
grupari neregulate (ciorchine de strugure- Staphylococcus aureus).

4
2. STRUCTURI BACTERIENE OBLIGATORII

Bacteriile, organisme vii, de dimensiuni foarte mici, alcatuite dintr-o singura celula tip
procariot, prin a acrei diviziune directa iau nastere doua celule fiice noi, identice cu cea
parentala, ordinul de marime fiind acela al mitocondriilor celulelor eucariote.

5
2.1.Caractere diferentiale ale celulelor procariote si eucariote

Componenta celulara Celule procariote Celule eucariote

1. Nucleu -Nu au nucleu tipic. -Au nucleu tipic, cu

-Materialul nuclear (nucleoidul) nu nucleol si membrana
este delimitat de o membrana nuclearanucleara.
si e constituit dintr- o singura -Mai multi cromosomi,
molecula circular inchisa de ADN, numar constant pentru o
care reprezinta un cromosom unic. specie data.
-Nu au aparat mitotic. -In timpul diviziunii se
formeaza aparatul mitotic.
2. Organite -Absente -Prezente: mitocondrii,
celulare -unele celule poseda sisteme lizozomi, reticul
membranoase mai mult sau mai putin endoplasmatic, aparat
dezvoltate provenite din membrana
Golgi.
citoplasmatica (mezozomi).
3. Ribosomi -70s (unitati 50s si 30s) -80s (60s si 40s)

4. Perete celular -Prezent (lipseste la micoplasme si -Prezent la levuri si plante

forme L), si absent la celulele
-componenta carcteristica: animale.
peptidoglicanul, in compozitia caruia
intra N- acetil muramic.
5. Diviziune -diviziune directa (amitoza) -Diviziune indirecta
celulara -Inmultirea sexuata foarte rara, zigotul (mitoza, cariochineza).
(merozigot) se formeaza prin -Inmultirea sexuata
frecventa, zigotul se
recombinare genetica.
formeaza prin meioza.
6. Alte diferente -Nu prezinta fenomenul de endocitoza -Pot prezenta endocitoza si
si nu au vacuole digestive pot avea vacuole digestive
intracelulare. intracelulare.
-au capacitate de
-Nu au capacitate de diferentiere
diferentiere celulara.
celulara. -Formeaza frecvent
-Nu au capacitate de a forma organisme pluricelulare.
organisme pluricelulare. Dimensiuni mari.
-Dimensiuni mici.

6
2.2.Nucleul (Materialul nuclear):

Materialul nuclear bacterian are organizare primitiva in comparatie cu nucleul celulelor

eucariote, nu are membrana nucleara si nu prezinta nucleoli. Este localizat in partea centrala
a celulei, in legatura cu membrana citoplasmatica prin intermediul a 1-2 mezozomi. Nucleul
reprezinta 10% din volumul celulei si ADN- ul care formeaza materialul nuclear reprezinta
2-3% din greutatea uscata a celulei.
Materialul nuclear contine 60% ADN, 30% ARN si 10% proteine (ultimele componente
asigura mentinerea structurii compacte a acestuia).
ADN- ul este organizat intr-o singura molecula dublu helicoidala, circular inchisa, numita
cromosom bacterian. In celula, acesta este impachetat sub forma unor bucle superinfasurate,
unite la baza.
In faza de repaus, bacteriile contin un singur cromosom, cele aflate in faza de multiplicare
contin doi sau mai multi cromosomi identici, rezultati prin replicarea cromosomului parental.

7
Din punct de vedere chimic, ADN- ul este constituit din baze azotate purinice (adenina-A si
guanina- G), baze azotate pirimidinice (citozina- C si timina- T), un zahar (dezoxiriboza) si
acid fosforic.
O baza azotata purinica sau pirimidinica legata de o molecula de dezoxiriboza si de un
radical fosforic reprezinta o unitate functionala numita nucleotid.
Nucleotidele sunt unite intre ele prin componente fosforice, formand lant polinucleotidic
(catena).
Structura dublu helicoidala (Watson si crick, 1953)a ADN-ului se realizeaza prin infasurarea
a doua lanturi polinucleotidice, orientate cu bazele spre interiorul structurii, astfel inacat, fata
in fata se sa se gaseasca intotdeauna fie adenina si timina sau citozina si guanina. Structura
spatiala se stabilizeaza prin doua legaturi de hidrogen intre timina si adenina si trei legaturi
de hidrogen intre guanina si citozina.
Functii: materialul nuclear bacterian este similar ca functii, nucleului aucariotelor. In
cromosomul bacterian se gaseste informatia genetica necesara autoreplicarii, dar si pentru
organizarea structurala si functionala a celulei bacteriene.
Inmagazinarea informatiei genetice in cromosomul bacterian se realizeaza prin formarea unor
lanturi de nucleotide dispuse intr- o anumita secventa. Un astfel de lant nucleotidic constituie
o gena si codifica un anumit caracter genetic al speciei. Intregul cromosom contine gene care
codifica caracterele ce definesc specia.
Autoreplicarea ADN- ului precede diviziunea celulara si este de tip semiconservativ: fiecare
molecula de ADN nou formata contine un lant polinucleotidic din molecula ADN parentala
si un lant polinucleotidic nou sintetizat.
Informatia genetica care codifica sinteza proteinelor structurale si functionale (enzime) este
transmisa de la molecula de ADN la ribosomi (sediul sintezei proteice), prin intermediul
mARN (ARN mesager), a carui structura reprezinta transcrierea mesajului genetic continut in
genele cromosomului.

2.3. Citoplasma
Este situata intre materialul nuclear si membrana citoplasmatica. Reprezinta un sistem
coloidal care contine 80% apa, in care se gasesc molecule organice, ioni anorganici, enzime
si ARN (mARN- mesager, tARN- de transport, rARN- ribosomal). In functie de specie, in
citoplasma bacteriilor se mai pot gasi plasmide, vacuole gazoase si incluzii.
Ribosomii:
Ribosomii constituie elemente principale ale citoplasmei si reprezinta 40% din greutatea
uscata a celulei. Din punct de vedere chimic, contin 65- 70% acizi ribonucleici (ARN) si
30- 35% proteine. Ribosomii bacterieni sunt formati din doua subunitati cu constante de
sedimentare de 50s si 30s.
La niuvelul ribosomilor se realizeaza unul dintre cele mai importante procese necesare
vietii celulei, biosinteza proteinelor structurale si functionale (enzime).
Biosinteza proteinelor:

8
O proteina este formata dintr- o succesiune de aminoacizi, intr- un lant polipeptidic.
Informatia privind tipul aminoacizilor si succesiunea lor in lantul polipeptidic este
continuta in ADN-ul cromosomului bacterian. Aceasta informatie se transcrie de la ADN
la mARN si este transportata de acesta la nivelul ribosomilor, in citoplasma. La nivel
ribosomal vor fi adusi de catre tARN si aminoacizii necesari formarii lantului
polipeptidic.
La nivelul ribosomilor (sediul sintezei proteice) tARN se ataseaza prin intermediul
bazelor azotate dintr-o secventa specifica de trei nucleotide (anticodonul aminoacidului
pe care il transporta) la alte trei baze complementare din secventa de nucleotide a mARN
(codonul aminoacidului). Deoarece mARN este format prin transcrierea ADN- ului
cromosomial, rezulta ca fiecare codon al unui aminoacid corespunde unui triplet de
nucleotide cu baze complementare din constitutia ADN. Informatia genetica necesara
alegerii unui asminoacid ce va intra in structura unei proteine este continuta intr- o
secventa de trei nucleotide din cromosomul bacterian.
Aminoacizii ajunsi la nivelul ribosomilor se vor aranja intr- o secventa specifica proteinei
ce va fi sintetizata, secventa dictata de succesiunea codonilor din mARN, rezultand in
final, un lant polipeptidic ce se va desprinde de ribosom.
Procesul de biosinteza dureaza cateva fractiuni de secunda. Fragmentele de ADN
cromosomial care determina secventa aminoacizilor in proteine nu sunt active permanent;
procesul de biosinteza nu se realizeaza oricum si oricand, ci este dirijat printr- un
mecanism de reglare.

9
10
 2.4 Membrana citoplasmatica:

Este o structura ce margineste la exterior citoplama bacteriilor, separand-o de peretele

celular. Membrana citoplasmatica este o membrama biologica groasa, de 6,5- 7,0 nm, cu
structura tristratificata, la baza conceptelor actuale privind organizarea structurala a
membranelor biologice, se afla modelul de mozaic fluid. Conform acestuia,
membranele biologice sunt alcatuite din doua straturi de molecule fosfolipidice, dispuse
cu partile hidrofobe fata in fata, printre care se gasesc molecule globulare proteice.
Moleculele proteice pot fi situate la nivelul unuia sau ambelor straturi fosfolipidice,
le pot traversa pe amandoua, fiind expuse pe ambele fete ale membranei, dau structura de
mozaic. Aceasta este o structura fluida, dinamica, temporara si reversibila, componentele
sale avand un anumit grad de libertate, fiind asamblate numai pe baza unor interactii
polare si hodrofobe, ceea ce permite miscarea lor in membrana.
Functii:
- Membrana citoplasmatica este o membrana semipermeabila, cu rol de bariera
osmotica, ce regleaza schimburile ce au loc intre celula bacteriana si mediul extern,
atat prin procese active, cat si prin procese de difuziune pasiva.
- Sediul enzimelor implicate in metabolismul respirator, fosforilare oxidativa,
transportul activ, sinteza lipidelor, replicarea ADN- ului, biosinteza componentelorn
peretelui celular, sinteza polizaharidelor capsulare.
- Participa direct la cresterea si diviziunea celulei, formarea septului de diviziune,
formarea sporului.
- Implicata in sinteza ARN si, datorita asocierii cu ribosomii, in sinteza proteinelor.

11
2.4. Peretele celular

Peretele celular inconjoara membrana citoplasmatica. Este o structura rigida, care

formeaza exoscheletul bacterian si reprezinta 20- 30% din greutatea uscata a celulei.
2 modele structurale de baza:
Pretele celular la bacterii Gram pozitive:
Perete celular gros, alcatuit dintr-un singur strat dens si uniform, numit peptidoglican
(glicopeptid, mureina). Inre membrana citoplasmatica si peptidoglican exista un spatiu
numit periplasmatic, greu de diferentiat.

12
 Peptidoglicanul este structura de baza a peretelui celular. Din punct de vedere chimic,
este un heteropolimer, format din legarea alternativa in lanturi polizaharidice paralele, a
doua zaharuri aminate: N- acetil- glucozamina si acidul N- acetil- muramic. Fiecare
molecula de acid N- acetil muramic din lanturile polizaharidice are substituit un
tetrapeptid alcatuit din D- si L- aminoacizi. Intre tetrapeptidele substituite la lanturi
polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi peptidice prin gruparea terminala COOH a
unui tetrapeptid si grupari terminale ale tetrapeptidului vecin. Se formeaza structuri
bidimensionale sub forma unor straturi care inconjoara intreaga celula bacteriana.
Grosimea peptidoglicanului este in functie de numarul acestor straturi, dispuse
concentric, legate tot prin punti peptidice.
Peptidoglicanul constituie o structura rigida, numita sac mureinic. Contine acizi
teichoici, situati la suprafata lui, sub forma unor protruzii fibrilare. Ei sunt lanturi
polizaharidice legate covalent de acidul N- acetil muramic.
Peretele celular la bacterii Gram negative:
Perete celular mai subtire, alcatuit dintr-un strat fin de peptidoglican, acoperit de o
membrana externa. Spatiul dintre membrana citoplasmatica si membrana externa, spatiu
care contine stratul de peptidoglican, se numeste spatiu peri- plasmatic. Acesta
constituie sediul de depozitare a unui numar important de enzime si pigmenti.
Membrana externa- reprezinta stratul exterior al peretelui celular la bacteriile Gram
negative. Este tipul de structura al membranelor biologice, care apar triplu stratificate:
fosfolipide, proteine, lipopolizaharide. Structura de baza a membranei externe este
compusa din doua straturi de molecule fosfolipidice dispuse cu partile hidrofobe fata in
fata, si cu cele hidrofile distal.
Un numar mare de molecule fosfolipidice ale stratutului extern sunt inlocuite cu partea
lipidica (lipid A) a unor molecule lipopolizaharidice (LPS), in timp ce partea
polizaharidica a acestora din urma este dispusa la suprafata membranei externe, alcatuind
suprafata antigenica (antigene somatice O).
Printre moleculele fosfolipidice si lipopolizaharidice sunt intercalate molecule proteice,
realizand o legatura stransa intre membrana externa si stratul de peptidoglican. Unele
sunt lipoproteine, care sunt dispuse cu partea lipidica in stratul intern al membranei
externe si cu partea proteica in spatiul periplasmatic, legate covalent de peptidoglican.
Functii:
Peretele celular- functii de importanta vitala:
- Structura rigida, care asigura forma si protectia osmotica a celulei bacteriene,
- Sinteza peptidoglicanului este blocata de unele antibiotice (penicilina),
- Flexibilitatea peretelui celular lan unele bacterii (spirochete) poate fi explicata prin
flexibilitatea membranei externe, cat si prin grosimea mica a stratului de
peptidoglican,
- La suprafata peretelui celular la bacteriile Gram pozitive se gasesc receptori pentru
fagi si antigene de suprafata,
- La bacteriile Gram negative- peretele celular este asociat cu un numar mare de
enzime situate la nivelul spatiului periplasmatic si membranei externe (fosfataze,
penicilinaze, ribonucleaza, dezoxiribonucleaza),
- Enzimele stocate la nivelul spatiului periplasmatic sunt eliberate prin membranma
externa in functie de necesitati, explicand capacitatea de adaptare la mediu a

13
 bacteriilor Gram negative, fata de cele Gram pozitive, care, neavand membrana
externa, elibereaza enzimele imediat ce sunt sintetizate.
- Participa la diviziunea celulara,
Membrana externa la bacteriile Gram negative: rol in transport molecular prin peretele
bacterian. Permeabilita ei este mai mare decat a membranei citoplasmatice. Trecerea substantelor
hidrofile prin membrana externa, este permisa de existenta unor pori (canale)- formate din
proteine matriceale si lipoproteine. Transportul unor molecule mai mari se realizeaza activ, cu
ajutorul unor proteine specifice de transport.
Proteine din membrana externa- receptori pentru fagi, colicine, unele implicate in replicarea
ADN.

14