Sunteți pe pagina 1din 11

ilea Vitalie

Master Bioetic, an 1

Proiect de cercetare pentru cursul de Metode de


Cercetare ale Comunicrii i Mass-Media

Coordonator: Prof. Dan Chiribuc

1
Murdariti, murdariti, ceva tot va ramane V. I.Lenin

Despre cum ne influenteaz mass-media comportamentul.

Trebuie sa spunem ca atunci cand vorbim despre mass-media ca si mijloc de


comunicare modern, ceea ce te atrage la ea si te face s-o cercetezi, nu este nici pe departe
aspectul practic si avansul tehnologic in sine de care se foloseste ea, ci ceea ce te face sa-i
acorzi interes sunt urmarile si efectele care le lasa ea asupra oamenilor si societatilor. Mass-
media devine clar un instrument, si ceea iti starneste interesul fata ea este dorinta de a afla ce
se poate se face cu acest instrument, ce putere are acest instrument si care sunt limitele acestei
puteri, de unde isi absoarbe aceste puteri mass-media, pe ce se sprijina puterea ei, pana unde
poate influenta si de unde nu poate influenta mai departe. Este asemenea unei descoperiri
militare, a unei arme. Toti sunt curiosi si plini de interes sa vada ce poate face aceasta arma,
ce putere are ea, la ce foloseste, ce beneficii poti culege de pe urma ei, cat costa si cine o
vinde.
Daca e sa ne intrebam care este esenta mass-mediei, de unde se alimenteaza, care este
izvorul ei care o tine in viata, raspunsul pe scurt ar fi omul, sau mai bine zis oamenii, cu cat
sunt mai multi oameni la un loc, cu atat mai mare este puterea mass-mediei. Mass-media n-are
putere in locurile fara de oameni, in locurile pustii, ci numai intre oameni si prin oameni. Dar
ea nu are putere directa asupra oamenilor, ci puterea ei consta in faptul si in principiul acesta
ontologic sadit in oameni, ca ei, oamenii, sunt creati sa se influenteze unii pe altii, in toate
aspectele vietii. Deci puterea mass-mediei nu este directa spre oameni, ci prin oameni.
Rolul mass-mediei il putem ilustra adeseori prin acest mic exemplu: sa zicem ca intr-
un sat traiesc niste oameni la un loc, dar separati de un rau care trece prin mijlocul satului. Iar
cineva din afara satului are dorinta sau interesul de a-i face pe toti oamenii acelui sat sa poarte

2
haine de culoarea verde, sa presupunem. Si ce va face el ? Nu-i va aduna pe toti la un loc ca
sa-i convinga sa se imbrace toti in verde, caci ar fi foarte greu, ci ii va face sa se influenteze
unii pe altii, incat se vor imbraca asa nesiliti de nimeni. Si cum ii va influenta ? Va merge mai
intai la cei din dreapta raului se le zica ca cei din stanga raului au hotarat ca de azi inainte la
moda e sa se imbrace in verde si ca verdele e cea mai frumoasa culoare de pe pamant. Atunci
cei din dreapta, mandri fiind, si de rusine ca sa nu ramana in urma fata de cei din stanga, se
vor imbraca tantos in verde. Apoi acest om va merge la cei din stanga raului si le va spune
acelasi lucru, ca cei din dreapta au hotarat ca de azi inainte moda va fi sa se imbrace numai in
verde, atunci cei din stanga raului se vor imbraca si ei in verde ca sa nu ramana in urma fata
de cei din dreapta raului. Si asa vor deveni toti imbracati in verde. Acesta este, din pacate,
una dintre metodele mass-mediei.
Si acesta este doar un mic exemplu, care desigur nu acopera toate functiile mass-
mediei pe care le exercita aceasta asupra unei societati.
Dar a vorbi despre mass-media inseamna in mod firesc a vorbi despre firea umana,
despre conditia umana. Putem spune ca cu cat cunoaste mai bine cineva firea umana, cu atat
devine mai puternic in mainile lui instrumentul mass-mediei. A intelege omul inseamna
intelegerea functionarii mass-mediei. Insa, din pacate, omul astazi tot ce are si cunoaste pune
mai mult in slujba raului, si mai putin slujba binelui. La fel a facut si cu acest instrument
numit mass-media. Oamenii din spatele mass-mediei nu fac decat sa speculeze slabiciunile,
nevoile si viciile celorlalti oameni, si pe aceste slabiciuni si patimi umane se bazeaza existenta
mass-mediei, de aici isi extrage ea seva. Puterea mass-mediei nu consta in a avea bani,
infrastructura s.a., acestea sunt lucruri secundare. Puterea mass-mediei consta in a sti cat mai
multe despre om, a-l cunoaste cat mai bine si a intui reactiile lui.
Inceputul mass-mediei sau forma ei rudimentara o gasim inca din vechile comunitati
umane, restranse si omogene, cum erau pe atunci, si se exprima prin ceea ce se cheama la
sate gura lumii, gura satului, umbla vorba prin sat, se zvoneste ca etc., si se bazeaza,
in principal, pe placerea oamenilor de barfi, de a auzi ceva senzational, de a afla ceva iesit din
comun, de a se compara cu altii, de a afla cum mai traiesc si cum se mai poarta altii, si mai
ales, omul, simte o acuta nevoie de a se incredinta ca nu se afla mai rau si mai jos decat altii,
si se simte usurat daca vede ca nu se situeaza printre ultimii si ca sunt altii mai jos, mai rai si
mai de plans decat el. Si de aceea, simte nevoia tot timpul sa se informeze, sa afle viata altora
si sa se compare cu altii. Dar acest lucru este o patima, nu este un lucru bun. In viata
duhovniceasca aceasta patima este numita patima slavei desarte, si se refera la faptul ca omul
ajunge sa pretuiasca mai mult parerea si lauda din partea din celorlalti oameni, decat parerea

3
si lauda din partea lui Dumnezeu. Si se cheama desarta pentru ca e o slava si o lauda total
relativa, pamanteasca, scurta si grabnic pieritoare, care nu dainuieste. In acest fel mass-media
cultiva foarte mult intre oameni aceasta patima a mandriei si a slavei desarte. Pentru ca la
televizor nu vom vedea niciodata reclama facuta lui Dumnezeu sau Raiului, Imparatiei
Cerurilor, sfintilor, ingerilor sau unei vieti duhovnicesti inalte, ci vom vedea reclame ce pun in
valoare lucruri omenesti si pamantesti.
Asadar, fenomenul raspandirii informatiilor a existat de la inceputul omenirii. Nu in
zadar in popor se spune ca zvonurile se misca si se raspandesc cu o viteza uimitoare.
Noi, in prezent, de 50-60 de ani incoace, traim intr-o cultura televizuala, cei din
generatia mea, a anilor 80, 90, ne-am nascut si am crescut cu privitul la televizorul, asa ca
putem spune ca cultura televizuala face parte din firea noastra si deci a avut o puternica
influenta asupra educatiei noastre, in primii 7-10 ani ai vietii, perioada care se stie ca
constituie temelia dezvoltarii de mai departe a omului in viata. Deci, influenta culturii
televizuale asupra noastra este prea vasta si coplesitoare ca s-o putem asterne in cateva pagini,
plus ca ar exista si o influenta de care cu siguranta nu ne dam seama si care nu poate fi
exprimata din pricina cercetarii insuficiente inca a efectelor mass-media asupra vietii psihice,
sociale, bilogice si spirituale a omului, asa incat ne vom rezuma la cateva efecte si aspecte ale
culturii televizuale asupra omului. Ne vom rezuma la 3 culturi promovate de televiziune:
1. Cultura nihilismului
2. Cultura eroticului
3. Cultura violentei

Cultura nihilismului. Iata cum defineste nihilismul M. Heidegger, considerat cel mai
important filozof al secolului trecut, in eseul Nietzsches Wort Gott ist tot1: Nihismul este o
miscare istoriala, si nu parerea sau doctrina unei persoane sau a alteia. Nihilismul misca
istoria in felul unui proces fundamental abia recunoscut in destinul popoarelor occidentale.
Nihilismul nu este, asadar, un fenomen istoric printre altele sau un curent spiritual care, in
interiorul istoriei occidentale, s-ar infatisa alaturi de alte curente spirituale, cum ar fi
crestinismul, umanismul ori iluminismul. Nihilismul, gandit in esenta lui, este mai curand
miscarea fundamentala a istoriei Occidentului. () Nihilismul este miscarea universala a
popoarelor pamantului inghitite in sfera de putere a timpurilor moderne. Ceea ce mai inainte
conditiona si determina, sub modul finalitatii si al masurii lucrurilor, esenta omului, adica
credinta in Dumnezeu, in lumea de dincolo, intr-o lege spirituala, si-a pierdut in constiinta
1
Eseul face parte din volumul Holzwege, Klostermann, Frankfurt, 1950

4
acestei culturi puterea absoluta si imediata de eficienta, aceasta putere pretutindeni infailibila
si eficienta. 2
Astazi nihilismul a cuprins aproape toata lumea aflata in raza ecranului sau a mass-
mediei. Ideil nihiliste au patruns si in ultimile catune, deghizate in stiri de ultima ora, stil de
viata modern, in noile aspiratii si obiective ale societatii si ale indivizilor, valori in care se
reflecta, in general, necredinta in Dumnezeu, contestarea invataturii crestine sau razvratirea in
fata tuturor valorilor si asezamintelor traditionale, cum ar fi familia. Aproape toate ideile si
curentele la moda, aproape tot ce apare pe micul ecran este patruns de duhul nihilist. Mai
concret, acest spirit al negatiei si al contrafacerii se vede incepand chiar de la gesturile
marunte ale oamenilor privire, miscari, - pana la ritualurile si comportamentele comunitare
si sociale.
In viata de familie, spre exemplu, nu mai exista nici o ierarhie si nici o randuiala.
Nihilismul contemporan sau spiritul modern a slabit pana la disparitie respectul si autoriatatea
pe care batranii o aveau in familia traditionala. De asemenea, este subminata cu putere
autoritatea tatalui in calitate de cap al familiei, simbol sau expresie a puterii, a protectiei si a
stabilitatii. Femeia moderna este eliberata de responsabilitatea de sotie si mama, fiind
promovata, totodata, de aceasta cultura, pe postul de concubina sau pe cel de consumatoare
a industriei de infrumusetare. Masa luata impreuna in familie, ca si toate celelalte ritualuri sau
obisnuinte care ar trebui sa defineasca viata de familie sunt pe cale de disparitie. Parintii nu
mai impun respect si autoritate in fata propriilor copii, iar acestia ii tiranizeaza pe toti cu
capriciile lor.
Lumea se grabeste, oamenii nu mai gasesc sprijin si nu mai au incredre in cuvantul
celorlalti. Toata lumea a ajuns sa fie obsedata de cum sa faca bani, cand totul este capitalizat
sau transformat in marfa. In vestimentatie, in manifestarile sau infatisarea tinerilor se
regaseste acelasi spirit nihilist: tinerii poarta cozoroul sepcilor intors invers, sugerand revolta.
Chiar daca nu constientizeaza aceasta, isi agata cercei in urechi, nas, buze, sprancene etc,
barrbatii se poarta ca femeile, fetele se masculinizeaza s.a.m.d.
Oamenii petrec in fata televizorului o mare parte a vietii, lipsiti de natura, de
comuniunea umana si chiar de intimitatea propriilor ganduri, iar violenta, sexul sau magicul
cutreiera imaginatia indivizilor. Toate il izoleaza pe individ intr-o lume artificiala, lipsita de o
minima rationalitate. Acesta este universul nihilist in care trebuie sa se maturizeze copiii
astazi si sa traim noi toti.

2
Gnozele dualiste ale Occidentului, Nemira, 1995, p. 309.

5
Astazi nihilismul nu afecteaza doar mintea unor intelectuali cu idei ciudate, ci pe toti
cei integrati in spatiul societatii mediatice al lumii moderne. Paradoxul este ca acum chiar
aceia care cred in Dumnezeu sau in principiile unei culturi traditionale sunt afectati intr-o
anumita masura de germenele nihilist.3
Cultura eroticului. Uitatul la televizor presupune un compromis telespectatorul aflat
in fata ecranului este un hot care fura vederi, , fara sa raspunda, fara sa se rusineze de fata
celui caruia i-a violat intimitatea, de oamenii intre care traieste. Ecranul televizorului se
interpune intre actori si telespectatori, astfel ca unii se eschiveaza fara rusine, iar ceilalti
multime se uita, in conditiile in care tehnologia le ofera nenumarate justificari.
Televiziunea profita de posibilitatea pe care o are, prin miscarea camerei sau prin alte
efecte tehnice, de a manipula privirea si, implicit, simturile telespectatorilor. Uitandu-ne la
televizor, ne punem privirea in mainile celor care stau in spatele aparatului de filmat pe care ii
delegam prin aceasta sa ne guverneze atitudinile fata de oameni si lume, sentimentele si
emotiile personale. Obiectivul camerei de luat vederi, aflat in prelungirea ochilor nostri, cel
prin care vedem lumea de la televizor, patrunde in cele mai ascunse si intime locuri ale fetei,
trupului si vietii oamenilor de pe micul ecran. Lucrul nu se rezuma numai la oameni. Camera
priveste de aproape lucrurile, mai cu seama in clipurile publcitare, unde acestea sunt
sexualizate, se plimba pe suprafata lor, sugerand atingerea, mangaierea. Exista o adevarata
sintaxa a atingerii, prin care tehnica video creeaza telespectatorului obisnuinta de a privi cu
nerusinare, cu obraznicie, de a cauta cu insistenta la tot ceea ce poate starni pofta.
Prin urmare, exercitiul fundamental pe care ni-l propune televiziunea sau obiectivul
aparatului de filmat este de a ne educa ochiul sa se uite cu necuviinta, cu nerusinare si chiar cu
desfranare la fete si la trupuri, sa patrunda in intimitatea vietii personale a altor oameni.
Televiziunea ne determina, ne conditioneaza sa legam vederea de pofta, ne incata sa privim cu
desfranare, sa ne hranim cu pofta prin vedere din tot ceea ce poate face obiect al dorintei
noastre. Legarea vederii de pofta, de dorinta, este ea insasi inceput sau conditie a unei stari
patimase. Adica omul ajunge dependent de a judeca ceea ce vede in functie de dorintele pe
care le starnesc lucrurile respective.
Omul desfranat e recunoscut dupa cum priveste la oameni sau la lucruri. Pofta se poate
citi usor in privire, in nerusinarea pe care aceasta o afiseaza. Astfel ca televizorul, exersand o
vedere desfranata a lucrurilor, nu face decat sa cultive un comportament patimas. Acesta este
chiar scopul declarat al publicitatii care ne determina sa alegem si sa cumparam nu prin
informare, ci prin cultivarea poftei, prin cresterea tensiunii dorintei.
3
Virgiliu, Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Ed. Evanghelismos, 2005, p. 319

6
Legatura dintre vedere si dorinta, intre aparitia fantasmelor si urmarea lor este atat de
puternica la noile generatii crescute la televizor, incat specialistii in educatie observa cu
ingrijorare ca acesti copii nu-si mai pot controla comportamentul si dorintele. Orice vad le si
starneste dorinta, vor sa obtina pe loc, fara nici o amanare. Vor sa atinga, sa apuce, sa aiba sau
sa guste ceva anume, si pentru aceasta incep sa protesteze, sa strige, ajungand in anumite
cazuri pana la adevarate crize de isterie. Nici adolescentii nu sunt departe: stapaniti de dorinta
sau de placere nu mai pot face nici un exercitiu de infranare si planificare a activitatii si a
comportamentului. Ori sunt relaxati si euforici atunci cand gusta placerile dorite, ori irascibili
si violenti cand nu pot obtine lucrul dorit.
Expus la mesajul preponderent erotic al TV sau pur si simplu traind in mijlocul unei
lumi care-si modeleaza sistemul de valori si atitudini dupa cel al lumii micului ecran, omul
modern nu se mai poate raporta la relatia de dragoste sau la tema sexualitatii ca acela de
dinainte de era televizorului. Sexualitatea devine importanta pentru ca industria de consum are
nevoie de ea, nihilismul o promoveaza, iar mesajul erotic insusi este foarte bine adaptat
mediului TV, un mediua care, ca si eroticul, are capacitatea de a inhiba reflexia rationala si de
a modela o perceptie senzitiva, senzuala si, in utima instanta, erotica a realitatii.
In concluzie, putem spune ca chiar daca ne consideram infailibili prin educatia,
inteligenta sau discernamantul nostru, indifirent de varsta, stare sociala sau spirituala, elevi,
studenti, muncitori, inyelectuali sau clerici, in functie de frecventa si de timpul acordat
vizionarii TV, vom deveni tot mai libertini in conceptiile noastre privind relatiile dintre barbat
si femeie, tot mai ingaduitori fata de un comportament sexual nepotrivit unei varste anume,
din ce in ce mai deschisi in a purta o discutie cu caracter erotic, de la aluzii pana la afirmare
explicita, si chiar in a ne lasa prinsi intr-o relatie sexuala oarecare. Ne vom simti tot mai putin
legati de familie sau de ideea de a intemeia o familie, tot mai putin dispusi sa avem un copil
sau mai multi, intrucat proportional cu numarul copiilor, se micsoreaza posibilitatea
dobandirii placerilor crescand responsabilitatile, vom fi tot mai putin atenti cu sotul, sotia sau
prietenii, tot mai nemultumiti de ei, mai nervosi, mai artagosi, atata timp cat nu putem obtine
usor placerile dorite. Toate acestea se vor intampla, chiar daca asteptarile, tendintele si
frustrarile noastre nu vor fi exprimate la nibelul constiintei, ci vor ramane ascunse undeva in
zonele de adancime si de mare intimitate ale sufletului.
Mintea telespectatorilor, hranita cu fantasmele dorintei, comprimate mai mult sau mai
subtil in tot ceea ce inseamna publicitate in filme, divertisment etc., a devenit foarte sensibila
la momeala placerii, deoarece ea o cauta in mod inconstient, are nevoie sau este dependenta
de aceasta hrana cu care s-a indulcit si s-a obisnuit. In felul acesta omul modern, cu toate ca

7
este mai scolit decat cel din trecut, este mult mai usor de influentat, de manipulat sau de
destabilizat din asezarea pe care o are, mai frustrat, mai nemultumit de ceilalti si de el insusi,
mai singur si mai nefericit. Spunem singur si nefericit, pentru ca in lumea in care s-a nascut
televiziunea, in lumea occidentala, peste 70% dintre casnicii esueaza in divort. Si sa nu uitam
ca tot mai multi nici macar nu se mai casatoresc, traind intr-o perpetua casatorie de proba,
adica concubinaj.
Cu cat oamenii se expun mai mult la bombardamentul cu erotism, cu atat imaginatia,
comportamentul si modul lor de viata va fi marcat mai puternic de obsesia sexului, cu atat mai
mult erotismul va domina mediul social si spatiul vital al omului modern, iar oamenii vor
simti nevoia de a se intoarce catre consumul materialelor erotice pentru a-si hrani o imaginatie
si asteptari greu de satisfacut in lumea reala. Aceste materiale insa vor trebui sa fie tot mai
incitante pentru a putea raspunde noilor asteptari. Baudriard 4 gaseste ca finalul acestui efect
de cascada nu este altul decat eliminarea completa a sentimentului, a umanului din relatia de
dragoste, degenerarea in perversiuni, si in final in homosexualitate si lesbianism. Tulburarile
de personalitate, dezagregarea mintala si bolile psihice, in general, devin tot mai probabile
pentru omul pe care televiziunea, cultura nihilismului sau societatea de consum l-au inrobit
unei existente obsedata de fantasmele eroticului. 5
Violenta. Alaturi de mesajul erotic violenta ocupa unul dintre primele locuri, ca
pondere, pe canalele TV din intreaga lume. Desi in ultimii 50 de ani fenomenul violentei pe
micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici si sanctiuni, televiziunea continua
sa transmita din ce in ce mai multa violenta, iar telespectatorii din toata lumea, mai ales
tinerii, ca hipnotizati, cauta cu aviditate aceste programe.
Faptul ca violenta din media constituie una dintre cele mai importante cauze ale
violentei in lumea reala este dovedit in peste 1000 de studii si articole. 6 Din majoritatea
cercetarilor efectuate rezulta ca violenta de la televizor are urmatoarele efecte:
1. Faciliteaza agresivitatea si comportamentul antisocial.
2. Dezvolta insensibilitatea la violenta sau la victimile violentei.
3. Intensifica perceptia telespectatorilor ca traiesc intr-o lume periculoasa in care ei
pot deveni victime (Comstock, 1991; Gerber, 1992). In 22 de studii care au in
vedere efectele pe termen scurt ale violentei se stabileste ca intre 5% si 15% din
violenta reala este cauzata de inflenta directa a televiziunii (Comstock, 1986;

4
Jean Baudriard, Strategii fatale, Ed. Polirom, 1998, p. 68
5
Virgiliu, Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Ed. Evanghelismos, 2005, p. 258
6
Strasburger Victor, Adolescent and the media, Sage Publication, 1995, p. 20

8
Comstock ai Strasburger, 1990)7. Insa insisi autorii acestei metaanalize subliniaza ca
acest efect nu reprezinta influenta totala pe care televiziunea o are in producerea
violentei. O imagine completa ne-o ofera studiile pe termen lung.
Cercetarile interprinse de Centerwall8 demonstreaza ca expunerea pe termen
lung la televiziune este un factor care cauzeaza aproape jumatate din omucideri in
SUA; astfel, circa 10000 de omoruri ar putea fi prevenite anual daca televiziunea ar
transmite emisiuni cu mai putina violenta. Examinand rata omorurilor si a furturilor
faptuite de albi in America, Canada si Africa de Sud, Centerwall a descoperit ca, dupa
aproximativ 15 ani de la introducerea televiziunii in America si Canada se poate
constata dublarea ratei omuciderilor si a furturilor. In aceeasi perioada, in Africa de
Sud, unde televizorul a fost introdus mult mai tarziu, adica in anul 1973, in randul
populatiei albe de aceeasi conditie socio-culturala si economica, rata s-a mentinut
aproape constanta. Fenomenul a fost constatat mai tarziu si in alte tari din Occident.
De ce 15 ani ? Atat timp e nevoie sa treaca pentru a se maturiza o generatie, in cazul
nostru cea crescuta cu televizorul. Studiile lui Centerwall au mai gasit ca:
a) rata omuciderilor a crescut mai intai la oras si mai apoi in comunitatile rurale,
pentru ca televiziunea a fost introdusa pentru prima oara la oras si mai tarziu s-a
extins si la sate.
b) Rata omuciderilor a crescut intai in randul albilor, fiindca minoritatile nu-si
permiteau la inceput sa-si cumpere televizor.
c) Rata criminalitatii a crescut mai intai in acele regiuni unde televiziunea fusese
introdusa cu mai mult timp in urma.
Africa de Sud a fost folosita ca termen de comparatie, deoarece se asemana mult cu
tarile occidentale, dar si pentru ca aici televizorul a fost introdus abia in anul 1973. Asa cum
se anticipa, un urma studiilor lui Centerwall, dupa aproximativ 15 ani de la aparitia
televizorului, si in Africa de Sud rata criminalitatii a inceput sa urce in acelasi ritm ca in
Occident. Aceleasi rezultate s-au constatat si in cazul furtului.9
Intr-un studiu realizat in anul 1986, Williams a comparat un oras din Canada (Notel)
care nu avea televizor cu un altul apropiat (Unitel) care recepta doar CBS canalul comercial
al guvernului si cu un altul, Multitel care receptiona trei canale comerciale americane
ABC, CBS, HBC. Numele cu care au fost identificate, in mod conventional, orasele indicau

7
Ibidem, p. 19.
8
Centerwall, autor de referinta in cercetarile ce vizeaza efectele pe termen lung ale violentei TV.
9
Strasburger Victor, Adolescent and the media, Sage Publication, 1995, p. 20

9
numarul canalelor receptate. Notel niciunul, Unitel unul, Multitel mai multe. Aceste trei
localitati erau asemanatoare din punct de vedere socio-economic si cultural, exceptand
prezenta televizorului. Datele au fost colectate inainte de introducerea televizorului in Notel si
doi ani dupa aceea. In fiecare oras, cercetatorii au urmarit procesul invatarii si determinarea
agresivitatii verbale. Ei au constatat ca, desi gradul de agresivitate al copiilor in Notel era
initial mult mai redus, dupa doi ani de la introducerea televizorului, ei ii ajunsesera din urma
pe copiii din celelalte doua localitati.10
In loc de concluzii vom reda un fragment din cuvantul rostit de Eron unul dintre cei
mai cunoscuti cercetatori ai efectelor violentei de pe micul ecran in cadrul conferintei
internationale privind violenta in media, desfasurat in America la inceputul anilor 90:
Nu mai poate exista nici o indoiala ca expunerea indelungata la violenta televizata e
una dintre cauzele comportamentului agresiv, al infractiunilor si al violentei din societate.
Dovezile vin atat din studiile de laborator, cat si din cele din viata de zi cu zi. Violenta TV ii
afecteaza pe tinerii de toate varstele, de ambele sexe, aflati la oricare dintre nivelurile socio-
economice si de inteligenta. Efectul nu se limiteaza la copiii care sunt deja dispusi sa fie
agresivi si nu se restrange la o singura tara. Nu poate fi ignorat faptul ca obtinem aceleasi
concluzii ale relatiei dintre violenta televizata si agresiunea copiilor in mai multe studii, in
diferite tari. Efectul cauzal al violentei televizate asupra agresiunii nu poate fi negat sau
inlaturat. Am demonstrat acest efect cauzal in afara laboratorului, in viata reala, in cazul
multor copii. Am ajuns sa credem ca exista un cerc vicios in care violenta televizata ii face pe
copii mai agresivi, iar acesti copii agresivi ajung sa vizioneze mai multa violenta pentru a-si
justifica comportamentul11
La final trebuie sa spunem ca prin cele 3 culturi dar si altele pe care le promoveaza
intens mass-media, se ridica in fata educatiei post-moderne o mare provocare. Provocarea
care se iveste tot mai mult in fata societatilor consta in cum a sti si a putea sa te feresti de
influntele nocive in cresterea si educarea tinerilor si a intregii societati, cum sa discerni intre
ce e firesc si nefiresc si sa discerni ceea ce este real si adevarat de ceea ce este fals si iluzoriu.
Bibliografie:

Baudriard, Jean, Strategii fatale, Ed. Polirom, 1998

10
T. M. Williams in J. L. Wheeler. Remote Controlled: How TV Affects you and your Family, Hagerstown, MD:
Rewiew and Herald Publishing Association, 1993
11
L. Eron, The impact of televised violence, apud Murray, http://www.ksu.edu/humee/

10
Eron, Leonard, The impact of televised violence, apud Murray, http://www.ksu.edu/humee/

Heidegger, Martin, Gnozele dualiste ale Occidentului, Nemira, 1995

Strasburger Victor, Adolescent and the media, Sage Publication, 1995

Virgiliu, Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane, Ed. Evanghelismos, 2005

Virgiliu Gheorghe, conferinta https://www.youtube.com/watch?v=55T92ClxEfU

11