Mihai Eminescu

Att de fraged...

Att de fraged, te-asameni

Cu floarea alb de cire,
i ca un nger dintre oameni
n calea vieii mele iei.

Abia atingi covorul moale,

Mtasa sun sub picior,
i de la cretet pn-n poale
Pluteti ca visul de uor.

Din ncreirea lungii rochii

Rsai ca marmura n loc -
S-atrn sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi i noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireas blnd din poveti,
Nu mai zmbi! A ta zmbire
Mi-arat ct de dulce eti,

Ct poi cu-a farmecului noapte

S-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde oapte,
Cu-mbriri de brae reci.

Deodat trece-o cugetare,

Un vl pe ochii ti fierbini:
E-ntunecoasa renunare,
E umbra dulcilor dorini.

Te duci, -am neles prea bine

S nu m in de pasul tu,
Pierdut vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

C te-am zrit e a mea vin

i vecinic n-o s mi-o mai iert,
Spi-voi visul de lumin
Tinzndu-mi dreapta n deert.
-o s-mi rsai ca o icoan
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtnd coroan -
Unde te duci? Cnd o s vii?