1.

Psihopatiile
2. Psihozele toxice

1. PSIHOPATIILE

In 1884, Babinski introduce in psihiatrie termenul de psihopatie. Termenul de psiohopatie tinde sa fie
inlocuit cu cel de personalitate structurata dizarmonic (dezvoltari dizarmonice ale personalitatii).
Aceasta permite mentinerea psihopatiilor in afara patologicului, in zona de trecere dintre normal si
anormal.

La constituirea acestor perturbari de caracter si de personalitate, care conduc la grave tulburari de

comportament, la tulburari de adaptare si conflicte cu societatea, contribuie factori etiologici complecsi,
de la traumatisme cranio-cerebrale, encefalite in copilarie, pana la factori de mediu, printre care foarte
importanti sunt cei familiali.

Caracteristici:

1. se cristalizeaza in adolescenta;

2. persista toata viata;

3. se manifesta pe plan comportamental;

4. determina tulburari de adaptare si integrare in societate datorita imaturitatii autocontrolului la nivelul

sferelor afectivitatii si vointei.

Clasificare:

a) Psihopatia astenica

obosesc usor la eforturi obisnuite,

sunt impresionabili, emotivi,

au o capacitate de munca si randament scazute.

b) Psihopatia de tip exploziv (psihopatii excitabili)

1
 sunt tipuri de personalitate care nu-si pot stapani emotiile, sunt caracterizati de descarcari
brutale, primitive ale afectelor;

reactioneaza brutal, prin insulte, tipete la mici contrarieri;

reactiile sunt disproportionate, ei functionand pe principiul picaturii care umple paharul;

comportamentul este inegal: dupa insulte si tipete, declansate de cele mai mici contrarieri, isi
doresc sa reia contactul social sau familial;

subiectii sunt iritabili, irascibili;

aceasta dizarmonie devine mai evidenta in adolescenta, la menopauza sau andropauza;

uneori explodeaza si devin agresivi, ajungand pana la maltratari.

c) Psihopatia isterica

gandirea si afectivitatea au aspect imatur: subiectii sunt lipsiti de rezistenta la frustrare (sunt
asemeni copiilor care daca nu primesc jucaria preferata, se simt frustrati si se manifesta ca
atare);

sunt sugestibili si au o gandire influentata de afecte si de dorinta de a fi in centrul preocuparilor

celor din jur: sunt egocentrici;

sunt teatrali in exprimare, au o imaginatie si o fantezie exagerate, nascocind adesea povestiri

inedite despre trecutul lor, pentru a impresiona auditoriul si chiar pe medic;

fac frecvente crize isterice.

d) Psihopatia psihastenica se dezvolta la personalitati nehotarate, oscilante, anxioase, pe acest fond

putand evolua atat la adult, cat si la copii nevroze obsesivo-fobice, preocupari ipohondrice.

e) Psihopatia paranoida

sunt personalitati dizarmonice, banuitoare, suspicioase, interpretative;

au un orgoliu excesiv (supraautoestimare si atitudine dispretuitoare fata de cei din jur);

sunt profund interesati de putere si titluri, sunt gelosi si invidiosi pe cei cu un statut social ridicat;

ajung la procese, scandaluri, reclamatii, sunt procesomani;

2
 pe acest fond evolueaza de obicei paranoia.

f) Timopatia (psihopatia afectiva) are mai multe varietati:

1. hipertimicii (afectivii euforici) sunt excitati afectivi, veseli, optimisti, volubili, hiperactivi, predispusi la
excese erotice si toxice (alcoolism, droguri), vad totul prea in roz;

2. hipotimicii (afectivii depresivi): posaci, indispusi, care vad totul in negru, tragic; au tendinta la izolare
sociala, sunt dezgustati de viata; capacitatea de colaborare este foarte redusa;

3. afectivul ciclotimic: este caracterizat prin oscilatii timice (sufletesti) intre euforie si depresie

g) Personalitatea structurata dizarmonic de tip schizoid

incapacitatea subiectilor de a stabili relatii sociale;

sunt caracterizati de retragere in sine;

indiferenta si raceala afectiva;

functionalitatea sociala este sever limitata;

barbatii, din lipsa abilitatii sociale, pot sa ramana necasatoriti;

sunt inclinati spre speculatii logice, abstracte, dar sunt lipsiti de creativitate;

au bizarerii in gandire;

aceasta personalitate este considerata ca un teren propice pentru dezvoltarea schizofreniei

h) Personalitatea structurata dizarmonic de tip antisocial si pervers sexual

lipsa de adaptare constanta la normele societatii (conflict direct cu societatea);

afectivitate primitiva, cu tulburari instinctuale si reactii brutale;

apar tulburari ale sexualitatii, fie homosexualitate, fie perversiuni sexuale.

Numeroase conflicte cu mediul in scoala, in familie, in colectivele de munca.

2. PSIHOZELE

3
Definitie: psihoza presupune dezorganizarea globala a persoanei tradusa prin distrugerea unitatii psihice
si pierderea contactului cu realitatea. Psihoza instaureaza o dezordine mintala care se manifesta prin:

Pierderea capacitatii de autoapreciere a propriei suferinte

Incapacitatea de a distinge ntre experienta subiectiva si realitate

Aparitia tulburarilor de perceptie (halucinatii, iluzii)

Existenta ideatiei delirante

Gndire ilogica

Comportamente inadecvate, bizare

Psihozele endogene care formau "marea psihiatrie"pot fi de mai multe tipuri:

- Psihoza maniaco depresiva

- Psihozele schizofrenice

- Psihozele delirante non-schizofrenice: paranoia, psihozele delirante sistematizate (delirul de

interpretare, delirul pasional sau de gelozie), parafrenia.

Paranoia

Este o tulburare descrisa ca o psihoza cronica endogena care consta n evolutia continua a unui sistem
delirant durabil si impenetrabil la critica, dezvoltndu-se insidios pe fondul conservarii complete a ordinii
si claritatii gndirii, vointei si actiunii.

Elementele definitorii sunt realizate de:

- delir cronic bine sistematizat nehalucinator

- discrepanta ntre aspiratii si posibilitati

- personalitate premorbida specifica (rigida, hipertrofie a eu-lui)

Psihoza paranoida este n prezent asimilata cu tipul de persecutie din tulburarile delirante.

Temele delirante care apar la paranoici au continut de: persecutie, gelozie, marire, filiatie, ipohondriac
etc.

Paranoicii sunt foarte revendicativi, au convingerea ca sunt inselati sau incorect judecati.

Cauza tulburarii delirante este necunoscuta. Anumiti factori de risc sunt relevanti n aparitia acestei
tulburari:

4
 Vrsta avansata

Deteriorarea senzoriala/ Izolarea

Istoricul familial

Izolarea sociala

Trasaturile de personalitate

Emigrare recenta

Principii de tratament:

Prima etapa a terapiei consta n stabilirea unei aliante terapeutice. Un astfel de pacient are nevoie de o
ascultare empatica, directa fara confruntari si fara afirmatii evazive. Schema de tratament a unei
tulburari delirante trebuie sa cuprinda pasii urmatori:

Excluderea altor cauze pentru trasaturile paranoide

Confirmarea absentei unui alt tip de psihopatologie

Evaluarea consecintelor comportamentului delirant:

o Demoralizare

o Frica, Furie

o Depresie

o Impactul asupra aspectelor financiare, legale, personale, ocupationale dat de actiunile

pacientului de a cauta "solutii n justitie", "dovezi de infidelitate", "diagnostice medicale"

Evaluarea anxietatii si agitatiei

Evaluarea potentialului suicidar si agresiv

Estimarea necesitatii internarii

Psihoterapie si tratament farmacologic

Mentinerea contactului pe perioada remisiunii

SCHIZOFRENIA

5
Schizofrenia este o boala complexa care nu are o singura trasatura definitorie ci multiple simptome
caracteristice din domenii multiple: cognitie, emotie, personalitate, activitate motorie. Principala
trasatura clinica a schizofreniei este poate aceea ca psihismul pacientului pare rupt, fragmentat, disociat.
Aceasta disociere apare ntre ins si ambianta care, cufundat n lumea gndurilor, se rupe de realitate si
intrapsihic - ntre principalele functii si procese psihice. Psihismul si pierde unitatea iar diferitele aspecte
ale psihismului reflecta n mod individual aspectele realitatii.

Simptomele caracteristice ale schizofreniei n viziunea principalilor psihiatri care au aprofundat aceasta
boala sunt:

saracire emotionala, abulie, pierderea unitatii identitatii

gndire fragmentata, inabilitatea de raportare la lumea externa

tipuri specifice de idei delirante si halucinatii

FORME CLINICE DE SCHIZOFRENIE

Formele clinice traditionale cuprind pacientii n functie de simptomele predominante.

1. Schizofrenia dezorganizata

- apare n adolescenta/la oamenii foarte tineri

- pare a fi mai frecventa la barbati

- debutul n general brusc printr-o schimbare frapanta a conduitei, cel n cauza devenind
dezorganizat n gnduri si comportament

Dezorganizare ideativa se traduce prin incoerenta masiva, severa. Pacientul trece brusc de la o idee la
alta asa nct nu se ntelege ce vrea sa spuna. Aceasta incoerenta nu este prezenta doar la nivelul ideilor
ci si al cuvintelor, spuse la ntmplare, fara legatura.

Dezorganizare comportamentala; pacientul este ntr-o continua deplasare, n miscare, parca ar fi ntr-un
fel de investigare.

Indivizii care sufera de acest subtip de schizofrenie sunt frecvent incoerenti, au o dispozitie neadecvata
contextului situational sau detasare afectiva. Prezinta numeroase bizarerii de comportament (ex.
grimase, neobisnuite). Vorbirea lor contine numeroase neologisme, expresii bizare, idei delirante.

2. Schizofrenia catatonica

Este o forma clinica caracterizata prin tulburari psihomotorii. n modelul clasic, pacientul este catatonic si
prezinta flexibilitate ceroasa ceea ce presupune ca este ca o statuie de ceara, n general prezinta mutism
iar atunci cnd este plasat ntr-o anumita pozitie, va ramne n acea pozitie pentru o lunga perioada de
timp.

6
n aceasta forma de schizofrenie se descriu negativisme active si pasive. De exemplu negativismul
alimentar este o problema de interventie psihofarmacologica de urgenta, viata pacientului ajunge n
pericol prin nealimentare. Poate aparea o sugestibilitate crescuta, pacientul supunndu-se automat
ordinelor terapeutului. Ecolalia este o repetare lipsita de sens, ca "de papagal", a cuvintelor si frazelor
spuse de o alta persoana. Ecopraxia consta n repetarea gesturilor interlocutorului. Ecomimia presupune
imitarea expresiei mimice a interlocutorului.

Desi aceasta forma se ntlnea frecvent n urma cu cteva decenii, azi este din ce n ce mai rara datorita
interventiei rapide si eficiente a medicatiei neuroleptice.

3. schizofrenia paranoida

Simptomele dominante ale acestei forme sunt ideile delirante de persecutie sau grandoare. Frecvent
apar iluzii si halucinatii, cel mai adesea auditive, legate de cele mai multe ori de continutul temei
delirante. Sub influenta ideilor delirante, pacientii pot scrie memorii, denunturi, pot trece la masuri de
aparare fata de presupusele amenintari, devenind astfel periculosi. Debutul schizofreniei paranoide tinde
sa fie mai trziu n cursul vietii dect la celelalte forme iar trasaturile distinctive, mai stabile de-a lungul
timpului. Trasaturile asociate ideilor delirante si halucinatiilor sunt: anxietatea, furia, combativitate sau,
dimpotriva, retragere sociala, ambivalenta sau inversiunea afectiva.

4. Schizofrenia reziduala

Aceasta forma presupune ca a existat n trecut cel putin un episod acut de schizofrenie dar tabloul clinic
actual nu prezinta simptome psihotice pozitive notabile (ex. idei delirante, halucinatii, dezorganizare a
vorbirii). Apare o retragere sociala marcata, aplatizarea afectului, abulie. Pot fi prezente idei excentrice
sau bizarerii de comportament dar ele nu mai sunt marcate. Halucinatiile si ideile delirante, atunci cnd
apar, sunt putin frecvente si vagi.

5. Schizofrenia simpla

Aceasta forma clinica de schizofrenie nu se distinge printr-un element clinic semnificativ, caracteristic ci
printr-o gama larga de simptome negative:

o scadere a capacitatii volitionale

o scadere a a capacitatii de rezonanta afectiva

o scadere pna la anulare a functionalitatii profesionale si sociale

o anumita detasare

o nsingurare, izolare

un comportament autist

Principii de tratament:

7
Vizeaza:- atenuarea fenomenelor psihotice

- reintegrarea individului in mediul socio-familial

Se pot folosi urmatoarele metode:

1)Terapia medicamentoasa cu neuroleptice(haloperidol), sedative, hipnotice

2)Terapia electroconvulsivanta(electrosocuri)

3)Psihoterapia de grup si individuala

4)Ergoterapia

5)Terapia familiei